Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 274/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 274/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 266/202/2013
Dosar nr._
(1589/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.274
Ședința publică de la 20.02.2014.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - MIHAI-ANDREI NEGOESCU–GÂNDAC
JUDECĂTOR - I. D.
JUDECĂTOR - M. I.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurentul reclamant HANCIUȚA L. A. și de către recurenta pârâtă HANCIUȚA N. C., împotriva deciziei civile nr. 47 din 26.06.2013, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în contradictoriu cu AUTORITATEA TUTELARĂ DE PE LÂNGĂ P. CĂLĂRAȘI.
P. are ca obiect – exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul reclamant Hanciuța L. A. personal și asistat de avocatul N. S., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2014, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind recurenta pârâtă Hanciuța N. C. și Autoritatea tutelară de pe lângă P. Călărași.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul recurentului reclamant depune la dosar, în original, dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului, respectiv cererii de repunere pe rol a cauzei, în cuantumul dispus de instanță prin rezoluție administrativă, fiind aplicat și timbrul judiciar corespunzător, pe care instanța le anulează.
Solicită admiterea cererii și repunerea cauzei pe rol.
În temeiul dispozițiilor art. 245 din codul de procedură civilă Curtea dispune repunerea cauzei pe rol, constatând că nu mai subzistă motivul suspendării.
Curtea pune în discuție excepția nulității recursului declarat de către recurenta pârâtă Hanciuța N. C., pentru nemotivarea acestuia.
Avocatul recurentului Hanciuța L. A. pune concluzii de admitere a excepției și pe cale de consecință să se constate nul recursul.
Avocatul recurentului reclamant solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri, constând în ancheta psihosocială întocmită la data de 11.12.2013, la domiciliul actual al părții recurente, respectiv în Călărași, . nr. 57, ., pe care o depune la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul.
Totodată, prezintă instanței actul de identitate al părții, în care se menționează și reședința recurentului Hanciuța L. A..
În temeiul dispozițiilor art. 305 din Codul de procedură civilă, Curtea încuviințează proba cu înscrisuri pentru recurentul reclamant Hanciuța L. A., apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Constată că proba cu înscrisuri a fost administrată de parte.
Avocatul recurentului reclamant arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentului reclamant Hanciuța L. A. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea hotărârii recurate doar în ceea ce privește modalitatea reclamantului de a avea legături personale cu fiica sa, în sensul de a încuviința, pe lângă programul stabilit de instanța de apel, să o ia pe minoră de două ori pe lună în domiciliul său.
Consideră că instanța de apel, în mod netemeinic cenzurează dreptul recurentului reclamant de a vechea la creșterea și educarea minorei. Nu poate fi reținută motivarea instanței de apel, în sensul că minora nu ar fi pregătită să meargă la domiciliul tatălui datorită relațiilor tensionate dintre părinții acesteia, acest aspect nu trebuie să afecteze legăturile dintre tată și fiică.
Solicită obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la Judecătoria Călărași la data de 18.01.2013 și înregistrată sub nr._, reclamantul Hanciuța L. A. a chemat-o în judecată pe pârâta Hanciuța N. C., solicitând instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se modifice programul de legături personale cu minora stabilit prin sentința civilă nr. 1832/04.06.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._, precum și de a se stabili ca autoritatea părintească față de minora M. K., născută la data de 04.05.2006, să fie exercitată în comun. Reclamantul a solicitat ca prin noul program ce se va stabili să i se încuviințeze să aibă legături personale cu minora în domiciliul său, după un nou program, respectiv în prima și a treia săptămână a fiecărei luni din an, de vineri ora 16.00 până duminica ora 20.00, precum și marți între orele 16.00 – 20.00; în a doua și a patra săptămână a fiecărei luni, în ziua de miercuri, între orele 16.00 până joi orele 20.00 cu obligarea sa de a duce minora la școală în dimineața zilei de joi, în anii cu număr impar în prima zi de Paști și a doua zi de C.; în anii cu număr par în a doua zi de Paști și prima zi de C.; în anii cu număr impar minora va petrece Revelionul cu tatăl și în anii cu număr par cu mama; să ia minora o săptămână în perioada vacanței de iarnă și o lună în perioada vacanței de vară. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 1832/04.06.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._ s-a dispus desfacerea căsătoriei, revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei, încredințarea minorei M. K., născută la data de 04.05.2006, spre creștere și educare mamei pârâte, corelativ cu obligarea sa la plata unei pensii de întreținere, precum și a avea legături personale cu minora, în sensul de a o vizita o dată pe săptămână în domiciliul pârâtei, cu posibilitatea de a o lua la plimbare, dar însoțită de pârâtă.
Reclamantul a mai arătat că pârâta a căutat tot timpul să-l țină departe de minoră, de a nu putea veghea la creșterea și educarea ei, motiv pentru care a existat o perioadă scurtă în care s-a împăcat cu pârâta.
Întrucât are atât îndatoriri, cât și drepturi cu privire la creșterea minorei, reclamantul a solicitat exercitarea autorității părintești în comun și modificarea programului de legături personale cu minora stabilit prin sentința civilă nr. 1832/04.06.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._, după programul mai susmenționat.
A mai arătat reclamantul că minora este atașată de el și dorește să petreacă cât mai mult timp cu el, precum și faptul că ambele părți realizează venituri.
În ședința de judecată din data de 28.01.2013, pârâta a precizat că împreună cu minora domiciliază în imobilul mamei sale R. V., situat în Călărași, ..8, ., . pârâtul mai are un copil născut în decembrie 2007, rezultat din altă relație.
La data de 06.02.2013, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii formulată de reclamant, în sensul ca acesta să aibă legături personale cu minora, prin luarea minorei câte o zi pe săptămână, sâmbăta între orele 09.00 – 18.00, în anii cu număr par în prima zi de Paști și a doua zi de C., iar în anii cu număr impar în a doua zi de Paști și prima zi de C..
În ședința de judecată din data de 11.02.2013, reclamantul a solicitat să aibă legături personale cu minora, atât în domiciliul său unde locuiește cu chirie, respectiv în Călărași, ., ., . – la fam. T. P., dar și în domiciliul din Câmpina, în perioada vacanțelor școlare.
Pârâta a precizat că împreună cu minora domiciliază în imobilul mamei sale R. V., că nu este de acord ca reclamantul să țină copilul în domiciliul lui și peste noapte, din motive de igienă, întrucât pârâtul are relații cu diferite femei.
La data de 15.02.2013, reclamantul a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtă.
Pârâta, prin apărător, a depus o cerere reconvențională prin care a solicitat majorarea pensiei de întreținere la care a fost obligat reclamantul către minoră prin sentința de divorț, în sensul de a se calcula pensia în cotă de 1/6 din venitul net lunar realizat de acesta.
Reclamantul, prin apărător, a precizat că este de acord cu calcularea pensiei de întreținere în cotă de 1/6 din venitul net lunar realizat de acesta, așa cum solicită pârâta prin cererea reconvențională, având în vedere că mai are un minor în întreținere.
Soluționând cauza prin sentința civilă nr.888/11.03.2013, Judecătoria Călărași a admis în parte atât acțiunea formulată de reclamantul Hanciuța L. A., cât și cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă Hanciuța N. C. – după divorț R. N. C..
Luând act de acordul părților, a stabilit ca autoritatea părintească cu privire la minora Hanciuța M. K., născută la data de 04.05.2006, să fie exercitată în comun de ambele părți.
A modificat programul de legături personale cu minora stabilit prin sentința civilă nr. 1832/04.06.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._ și a încuviințat reclamantului Hanciuța L. A. să aibă legături personale cu minora în domiciliul său din Călărași, ., ., ., o dată pe lună, respectiv în a treia săptămână a fiecărei luni din an, de vineri ora 17.00 până duminica ora 18.00; în anii cu număr impar în prima zi de Paști și a doua zi de C., între orele 9.00 – 20.00; în anii cu număr par în a doua zi de Paști și prima zi de C., între orele 9.00 – 20.00; 3 zile în perioada vacanței de iarnă și două săptămâni în perioada vacanței de vară, respectiv în perioada lunii august.
A stabilit ca pensia de întreținere datorată de reclamant minorei Hanciuța M. K. să fie în cotă de 1/6 din veniturile lunare realizate de acesta, începând cu data pronunțării sentinței și până la majoratul minorei.
Prin aceeași hotărâre, a admis în parte capătul de cerere privind obligarea pârâtei reclamante la plata cheltuielilor de judecată și a obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A respins capătul de cerere din cererea reconvențională a pârâtei reclamante privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere, în afara acordului ambilor părinți, în primul rând interesul superior al copilului care este acela de a se bucura de dragostea și sprijinul ambilor părinți pentru a crește și a se dezvolta armonios atât din punct de vedere fizic, cât și psihic.
Ținând cont că ambii părinți sunt datori să contribuie la întreținerea copiilor lor minori, ale căror nevoi sunt prezumate de lege, în baza art. 402 alin.1 N.C.C. rap. la art. 529 alin. 1 și 2 și la art. 530 alin. 3 N.C.C., instanța a stabilit ca pensia de întreținere datorată de reclamant minorei Hanciuța M. K. să fie în cotă de 1/6 din veniturile lunare realizate de acesta, începând cu data pronunțării sentinței și până la majoratul minorei.
La stabilirea cuantumului pensiei de întreținere instanța a avut în vedere venitul net realizat de reclamant, precum și faptul că acesta mai are un minor în întreținere.
Potrivit disp. art. 262 alin.2 NCC „copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei, are dreptul de a avea legături personale cu acesta. Exercițiul acestui drept poate fi limitat doar în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului”.
În conformitate cu disp. art. 2 alin.1 din Legea nr. 272/2004, „orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis, sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului”, iar alineatul al treilea al aceluiași articol prevede că „principiul interesului superior al copilului va preleva în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești”.
De asemenea, potrivit art. 14 alin.1 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a menține relații personale și directe cu părinții, cu rudele, precum și cu alte persoane față de care a dezvoltat legături de atașament.
Modalitățile concrete de exercitare ale acestui drept constau în vizitarea copilului la locuința părintelui căruia i-a fost încredințat, lăsarea copilului în vizită la locuința părintelui căruia nu i-a fost încredințat, vizitarea copilului la școală, petrecerea vacanțelor școlare la ambii părinți, etc..
Dreptul de a avea legături personale cu copilul trebuie realizat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra creșterii copilului, iar exercitarea acestui drept nu trebuie stingherită, eventual, de prezența obligatorie a celuilalt părinte sau a altor persoane, comunicarea dintre părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul și acel copil urmând să aibă în mod firesc, fără nici o constrângere.
Întrucât instanța a apreciat că reclamantul are dreptul de a avea legături personale cu minora M. K. în domiciliul său fără ca mama acesteia să fie prezentă, a admis în parte acțiunea reclamantului și a modificat programul de legături personale cu minora stabilit prin sentința civilă nr. 1832/04.06.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._ încuviințând reclamantului Hanciuța L. A. să aibă legături personale cu minora în domiciliul său din Călărași, ., ., ., o dată pe lună, respectiv în a treia săptămână a fiecărei luni din an, de vineri ora 17.00 până duminica ora 18.00; în anii cu număr impar în prima zi de Paști și a doua zi de C., între orele 9.00 – 20.00; în anii cu număr par în a doua zi de Paști și prima zi de C., între orele 9.00 – 20.00; 3 zile în perioada vacanței de iarnă și două săptămâni în perioada vacanței de vară, respectiv în perioada lunii august.
Pentru a se pronunța în acest mod, instanța a avut în vedere, pe de-o parte, faptul că fetița în luna mai împlinește 7 ani, că, așa cum a reieșit din comportamentul ei pe care l-a avut cu ocazia audierii de către instanță, este un copil foarte bine dezvoltat, educat și cultivat, dar care, este evident că este influențat de mama ei în comportamentul ce trebuie să-l aibă față de tată.
Pe de altă parte, întregul comportament al pârâtei, pe tot parcursul procesului, inclusiv răspunsurile la interogatoriu, a demonstrat o înverșunare și o răzbunare din partea pârâtei față de reclamant, răzbunare pe care caută s-o realizeze prin intermediul fetiței.
Deși pârâta nu recunoaște că reclamantul este preocupat de viața și dezvoltarea fetiței, probele din dosar combat susținerile pârâtei. Astfel, învățătoarea fetiței - G. F., prin aprecierea depusă de reclamant la fila 48 din dosar, arată că acesta s-a implicat în educația fiicei sale, comunică frecvent cu învățătoarea, participă la toate activitățile extrașcolare (serbări, concursuri, etc.), solicită părerea cadrului didactic, luând în considerare opiniile și recomandările referitoare la comportamentul și modul de învățare al copilului, că fetița se simte foarte atașată de tatăl care-i face vizite frecvente la școală, aproape zilnic.
Faptul că fetița îl iubește pe reclamant reiese și din desenul de la fila 39 din dosar. Chiar dacă reclamantul i-ar fi cerut minorei să-i facă un desen (așa cum susține pârâta), aceasta i-ar fi putut desena orice, respectiv flori, peisaje, natură moartă, dar, fetița l-a desenat pe „tati” alături de ea și înconjurată de flori.
Faptul că fetița este influențată negativ de mamă în comportamentul ce trebuie să-l manifeste față de tată reiese atât din declarația martorei V. E. care arată că, deși inițial când l-a văzut pe reclamant la școală fetița a sărit în brațele lui și era fericită, în momentul în care a apărut mama fetiței, aceasta „s-a schimbat brusc în comportament, s-a blocat, ca și cum ar fi fost surprinsă că a făcut un lucru rău”, cât și din declarația fetiței care, în fața instanței, a afirmat „chiar astăzi dacă vorbește frumos” mama-i va cumpăra un lipici cu sclipici.
Este evident că pârâta este de rea credință atunci când afirmă că reclamantul mai locuiește cu un coleg de serviciu în apartament, acest fapt fiind combătut atât de referatul de anchetă socială, cât și de declarația proprietarului apartamentului, din care rezultă că reclamantul locuiește cu el în apartament, unde sunt condiții bune de trai și este curat, ceea ce combate susținerea pârâtei că ar îmbolnăvi fetița dacă ar rămâne peste noapte în apartamentul reclamantului.
Nu în ultimul rând, dreptul de a avea legături personale cu copilul, trebuie realizat în așa fel încât să nu aibă influență negativă asupra creșterii copilului, dar asigurându-i o manieră optimă de menținere a legăturilor copilului.
În acest context, stabilind că acest copil este născut la data de 04.05.2006, că are vârsta de 6 ani și 10 luni, instanța a apreciat că nu este în interesul copilului, ci în dezinteresul lui, să-i organizeze programul atât de încărcat, solicitat de reclamant, fapt pentru care a admis în parte solicitarea reclamantului.
În respectarea considerentelor privind atât drepturile copilului, cât și ale părintelui la care copilul nu locuiește, instanța a apreciat că este atât în interesul superior al copilului, cât și în respectarea drepturilor reclamantului de a avea legături cu copilul în domiciliul său și fără prezența mamei pârâte, astfel încât relațiile dintre copil și părinte să fie cât mai firești.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 401 alin.1 NCC, instanța a apreciat că este în interesul copilului ca acesta să aibă legăturile firești cu tatăl său, conform programului stabilit.
Instanța a admis în parte capătul de cerere privind obligarea pârâtei reclamante la plata cheltuielilor de judecată și în temeiul art. 274 C.p.c. a obligat pârâta reclamantă către reclamantul pârât la plata sumei de 1000 lei cu acest titlu, întrucât capătul de cerere privind programul solicitat a fost admis în parte.
În temeiul art. 275 C.p.c. instanța de fond a respins capătul de cerere din cererea reconvențională a pârâtei reclamante, privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, întrucât acesta a fost de acord cu cererea pârâtei de la primul termen de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamantul Hanciuța L. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
1. În mod eronat instanța de fond a dispus prin hotărâre ca legăturile sale personale cu minora să aibă loc doar în domiciliul său din Călărași, ., ., . întrucât aceasta este o locuință deținută cu contract de închiriere și nu poate fi obligat să stea cu minora doar în această locuință, ci oriunde va considera necesar, la bunici, la mare, la munte etc.
2. Programul de vizită stabilit de către instanța de fond este insuficient față de cel solicitat și vine în contradicție cu reținerile din sentință unde se menționează că minora este bine dezvoltată și educată, însă influențată de mama sa în privința comportamentului față de tată, situație în raport de care se impune modificarea programului stabilit prin luarea minorei în domiciliul său de două ori pe lună, o săptămână pe perioada vacanței de iarnă și o lună în vacanța de vară, fără a fi stabilită luna.
Prin întâmpinarea depusă în cauză intimata pârâtă Hanciuța N. C. a solicitat respingerea apelului declarat și menținerea sentinței instanței de fond arătând că prin programul stabilit instanța de fond a avut în vedere că dreptul părintelui nu poate prevala asupra interesului superior al copilului, iar în cauză minora și-a exprimat refuzul de a rămâne peste noapte la tatăl său iar această poziție coroborată cu probele administrate în cauză din care rezultă că acesta a exercitat acte de violență fizică asupra sa în timpul conviețuirii, dar și comportamentul său actual prin încercările de denigrare a sa prin depunerea de plângeri la poliție și la protecția copilului în scop de pură șicană trebuie avute în vedere de instanță întrucât minora trebuie să beneficieze de un confort psihic și fizic în momentul în care se află în compania exclusivă a apelantului iar acesta nu este în măsură să i le asigure în prezent.
Prin decizia civilă nr.47/26.06.2013, Tribunalul Călărași a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată numai cu privire la indicarea adresei de domiciliu a acestuia unde urmează să o ia pe minoră și a duratei acestor legături în zilele de P. și C. și rejudecând, a dispus ca reclamantul să-și exercite dreptul de a o lua pe minoră în domiciliul său lunar, conform programului menționat, însă în zilele de P. și C. a încuviințat acestuia să exercite legăturile personale între ora 10,00 și până a doua zi la aceeași oră; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că primul motiv de apel, care privește limitarea nejustificată a modalității de exercitare a legăturilor personale între apelant și minoră prin indicarea domiciliului său actual ca unic loc de desfășurare a acestora (respectiv în Călărași, ., ., ., întrucât rezultă din actele dosarului (atât din cuprinsul acțiunii cât și din referatul de anchetă socială) faptul că la adresa indicată de instanță acesta nu are domiciliul stabil, ci eventual reședința, deoarece apartamentul respectiv îl ocupă temporar în baza unui contract de închiriere iar indicarea acestuia în considerentele sentinței drept unic loc în care acesta are dreptul să o ia pe minoră este de natură să determine neînțelegeri între părți, neclarități cu privire la modalitatea de executare a dispozițiilor sentinței și poate conduce chiar la anularea dreptului apelantului de a și-l exercita în condițiile în care și-ar schimba această reședință (aspect nu numai probabil și foarte posibil în raport de situația învederată de apărătorul său că nu mai lucrează în prezent la .), lucru ce nu este de dorit întrucât copilul și părintele nerezident ar trebui să aibă interacțiuni regulate de o anumită frecvență și care să aibă loc în afara locuinței copilului, fără supravegherea celuilalt părinte, mai ales în condițiile în care relațiile dintre cei doi sunt departe de a fi amiabile, fiind chiar deosebit de încordate în prezent.
În raport de această situație, tribunalul a apreciat că se impune ca dispozițiile sentinței să fie schimbate în sensul de înlăturare a mențiunii cu privire la adresa actuală a apelantului unde acesta are încuviințate relațiile personale cu minora, în sensul de a fi prevăzut doar la modul general „la domiciliul acestuia” și nu o anume adresă unde acesta ar putea locui doar temporar.
Cât privește motivul de apel privitor la greșita dimensionare a programului de legături personale ce i-a fost aprobat, tribunalul a apreciat că respectarea principiului interesului superior al minorului presupune că judecătorul trebuie să se asigure că există un echilibru între cerințele fiecărui părinte de a interacționa cu minorul și nevoia acestuia din urmă de stabilitate, aceasta trebuind privită atât în sensul de obișnuință cu locuința părintelui nerezident dar și ca o interacțiune regulată, constantă cu acesta, iar în raport de aceste criterii, dar și de existența posibilității ca apelantul să-și poată vizita zilnic minora (cum reiese din probe că a și procedat până în prezent), tribunalul apreciază că nu se impune mărirea perioadei în care minora să fie luată în domiciliul acestuia (la două week-end-uri pe lună), deoarece rezultă că minora nu este pregătită pentru acest lucru datorită relațiilor extrem de degradate dintre părinți, certurile acestora afectând-o și determinând-o în prezent să aibă o atitudine oscilantă în special în relația cu apelantul care trebuie să dovedească răbdare și tact în construirea unei relații sănătoase cu minora care să evolueze în timp astfel încât și aceasta să dorească o intensificare a acestor întrevederi și prelungirea duratei acestora.
Cu toate acestea, tribunalul a apreciat că în zilele de sărbători legale (P., C.) când a fost încuviințat apelantului să o ia pe minoră în domiciliul său se impune ca durata legăturilor personale să fie prelungită până a doua zi la ora 10,00 și aceasta datorită caracterului deosebit de festiv al acestora și a modalității tradiționale de a le petrece, aducerea minorei în domiciliul intimatei în aceeași zi presupunând un inconvenient pentru apelant, care se impune a fi înlăturat.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis apelul, a schimbat în parte numai cu privire la indicarea adresei de domiciliu a acestuia unde urmează să o ia pe minoră și a duratei acestor legături în zilele de P. și C. și, rejudecând, a dispus ca reclamantul să-și exercite dreptul de a o lua pe minoră în domiciliul său lunar, conform programului menționat, însă în zilele de P. și C. a încuviințat acestuia să exercite legăturile personale între ora 10,00 și până a doua zi la aceeași oră, urmând a menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamantul HANCIUȚA L. A. și pârâta HANCIUȚA N. C..
Prin recursul declarat, recurentul reclamant a susținut că instanța de apel, în mod netemeinic, i-a cenzurat dreptul de a veghea la creșterea și educarea minorei. Acesta a solicitat ca în cadrul programului ce i-a fost stabilit să-i fie admisă și cererea de a o lua pe minoră în domiciliul său de două ori pe lună.
Apreciază ca fiind nefondată motivarea instanței de apel, potrivit căreia minora nu ar fi pregătită pentru acest lucru, datorită relațiilor degradate dintre părinți. Este adevărat că relația reclamantului cu pârâta nu este bună, însă aceasta nu trebuie să afecteze legăturile sale cu minora și mai ales pe minoră.
În condițiile în care, recurentul reclamant a dovedit că este un tată bun, preocupat de evoluția fizică, morală, educațională și profesională a minorei M.-K., precum și faptul că aceasta dorește să petreacă cât mai mult timp împreună cu acesta, a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de apel, în sensul încuviințării reclamantului, pe lângă programul deja stabilit, de a lua minora în domiciliul său și de două pe lună, respectiv în prima și a treia săptămână a fiecărei luni din an, de vineri ora 17,00 până duminică ora 18,00.
În drept, au fost invocate dispoz.art.304 pct. 9 C.proc.civ.
Recurenta pârâtă nu a depus la dosar motivele căii de atac exercitate, însă a depus la dosar întâmpinare la recursul formulat de partea adversă, solicitând respingerea recursului declarat de reclamant.
În motivare, a susținut că instanța de fond și instanța de apel au făcut o corectă apreciere a probatoriilor administrate în cauză, precum și a dispozițiilor legale ce reglementează situația minorilor după desfacerea căsătoriei părinților acestora și a drepturilor și îndatoririlor față de copiii minori.
Fiind ascultată de către instanță, minora a putut să-si exprime opțiunea în privința modalității de exercitare a modului în care dorește să relaționeze cu tatăl său. Astfel, minora a arătat că dorește să se întâlnească cu tatăl său, dar nu să rămână peste noapte la el, având în vedere că în imobilul unde a mers mai locuiește cu un coleg și nu se simte bine.
Tot minora a arătat instanței că uneori îi este teamă de tatăl său, pentru că vorbește urât de mama ei, ca a văzut când tatăl a lovit-o pe bunica maternă.
Având în vedere că recurentul-reclamant este o fire nestatornică, pârâta fiind a patra soție, iar motivul pentru care s-a despărțit este faptul că a întreținut relații cu o altă femeie cu care are și un copil, dar și violența, majoritatea actelor de violență fizică și verbală petrecându-se în fața minorei.
Intimata a arătat că nu știe unde locuiește tatăl în prezent, în ce oraș și în ce condiții. In apartamentul bun comun din Câmpina nu locuiește nimeni și nici nu sunt condiții de locuit. Locuința este lipsită de apă, gaz, curent.
Minora nu dorește să plece peste noapte la tatăl ei, pentru că acolo unde este posibil să locuiască, pentru ea este un loc străin și necunoscut și nu dorește să doarmă departe de mamă și de locuința în care este obișnuită.
Faptul că instanța de apel i-a acordat tatălui posibilitatea de a o lua pe minoră peste noapte în domiciliul său în zilele de P. și C. poate cauza traume iremediabile atât din punct de vedere fizic, cât și psihic.
De când a plecat din municipiul Călărași (iunie 2013), niciodată nu a sunat să se intereseze de minoră și nici nu și-a onorat obligațiile privind pensia de întreținere a minorei.
În calea de atac a recursului nu au fost administrate probe noi.
La termenul din data de 20.02.2014, Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților excepția nulității recursului declarat de recurenta pârâtă Hangiuță N. C., având în vedere că această parte nu și-a motivat recursul.
Curtea, analizând cu prioritate excepția de nulitate a recursului declarat de această parte, din perspectiva art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă cu raportare la art. 303 Cod procedură civilă, constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 303 alin. 2 Cod de procedură civilă, termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Textul este incident, deoarece recurenta a declarat recurs la 02.08.2013, în timp ce decizia i-a fost comunicată la 17.07.2013 – fila 52 dosar apel – dată de la care a început să curgă termenul de 15 zile pentru motivarea căii de atac a recursului.
Cum dispoziția imperativă a legii, aceea de motivare a recursului, nu a fost îndeplinită până la pronunțarea prezentei decizii, având în vedere, totodată, că recurenta pârâtă nu a justificat poziția adoptată de nemotivare a recursului prin motive obiective, mai presus de voința sa și cum în cauză nu s-au ivit motive de ordine publică care să fie puse în discuția părților din oficiu, conform art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va constata nulitatea recursului declarat de recurenta Hangiuță N. C..
În ce privește recursul declarat de recurentul reclamant, Curtea constată că acesta vizează programul de vizitare a minorei, recurentul criticând soluția instanței de apel în referire la durata acestui program, în aprecierea sa stabilirea unui program de vizită de două ori pe lună nu poate decât să vină în interesul minorei.
Ca punct de plecare în analiza criticii, Curtea are în vedere art.2 din Legea nr.272/2004, care consacră principiul interesului superior al copilului, în accepțiunea legiuitorului orice reglementare adoptată în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu fiind subordonat cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Totodată, Curtea are în vedere egalitatea între părinți reglementată de art.31 din Legea nr.272/2004, care dispune în sensul că: „Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copilului lor”, în îndeplinirea acestei obligații, părinții exercitând autoritatea părintească în comun și numai în interesul superior al copilului, în scopul asigurării bunăstării materiale și spirituale a acestuia.
Potrivit art.15 din actul normativ sus citat, în sensul acestei legi, relațiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele sau vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele la care copilul nu locuiește în mod obișnuit, corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul, transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit acestei legi, drepturi de a menține relații personale cu copilul, întâlniri ale copilului cu părintele într-un loc neutru, în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al acestuia.
De asemenea, potrivit art.14 din același act normativ, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, în măsura în care nu contravine interesului său superior. Totodată, același articol prevede că în caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanța va stabili un program în funcție de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, de comportamentul acestuia din urmă, precum și de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.
În sensul stabilirii unui program de vizitare cât mai larg cu celălalt părinte la care nu s-a stabilit domiciliul copilului vin și dispozițiile art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea reține că prin acest articol, Convenția protejează o sferă largă de interese, de natură personală, aceste dispoziții fiind incidente pe deplin în cadrul relației dintre părinți și copii.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa, a statuat că posibilitatea părintelui și a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile naționale care stânjenesc această posibilitate reprezintă o ingerință în dreptul protejat de art.8 din Convenție.
Deși obiectul esențial al art.8 este protejarea individului împotriva acțiunii arbitrare a autorităților publice, există în plus și obligații pozitive inerente „respectării efective a vieții de familie”. Obligațiile pozitive impuse statelor de art.8 includ luarea măsurilor în vederea asigurării reunirii părintelui cu copilul său.
În același sens al menținerii legăturilor copiilor cu familia și garantarea dreptului copilului la o evoluție într-un mediu sănătos, s-a statuat de către instanța de contencios european și în cauza Amanalachioai contra României, reținându-se că interesul copilului impune ca numai anumite circumstanțe cu totul excepționale să poată duce la o ruptură a unei părți a legăturii de familie și că trebuie să se facă tot posibilul să se păstreze relațiile personale și, dacă este cazul, la momentul potrivit, „să se reconstituie” familia”.
Curtea are în vedere, totodată, Convenția cu privire la drepturile copilului ratificată prin Legea nr.18/27.09.1990 și, îndeosebi, art.9 din acest act comunitar, care dispune în sensul că statele părți vor respecta dreptul copilului care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre ei de a întreține relații personale și contacte directe cu cei doi părinți ai săi în mod regulat, exceptând cazul în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
În cauza de față, Curtea apreciază că un contact direct între intimatul reclamant și copilul său nu se poate realiza într-un mod firesc, decât în condițiile stabilirii unui program de vizitare cât mai larg, cât mai aproape situația în care s-ar fi realizat legăturile dintre părinte și minor în cazul în care aceștia ar fi locuit împreună.
Curtea are în vedere că, potrivit situației de fapt stabilite de instanțele devolutive, părintele la care nu s-a stabilit domiciliul copilului are condiții materiale și prezintă garanții morale pentru găzduirea copilului.
Analizând critica cu care a fost învestită, Curtea o constată fondată, având în vedere că minora se află la vârsta de 7 ani, vârstă la care nu mai este legată de un program strict de masă și somn, care să fie caracterizat prin nevoia de stabilitate sau să presupună prezența obligatorie a mamei în preajma sa.
Curtea apreciază că este în interesul minorei să aibă legături personale cu tatăl său de două ori pe lună, în domiciliul acestuia, de vreme ce legăturile firești dintre părinte și copil nu se pot stabili într-un mod benefic decât în situația în care cei doi au la îndemână condiții optime pentru realizarea acestui deziderat.
Faptul că relațiile dintre soți sunt tensionate, degradate, nu trebuie să afecteze legăturile personale dintre minoră și părintele la care nu i s-a stabilit domiciliul, câtă vreme nu s-a probat că acesta din urmă prin comportamentul său față de copil îl poate pune pe acesta într-o situație de risc. Mai mult, instanța are în vedere că programul de vizită a fost stabilit de instanțele anterioare în sensul luării minorei de către tată în domiciliul său, ceea ce presupune un contact minim cu celălalt părinte, respectiv cu bunicii materni.
Curtea are în vedere, totodată, situația de fapt deja stabilită, în sensul că tatăl este preocupat de creșterea și educarea minorei, respectiv că minora este atașată de tatăl său care o vizitează la școală, participă la activitățile extrașcolare ale acesteia.
De altfel, în spiritul bunei-credințe și al înțelegerii, în interesul superior al copilului, principial, ambii părinți trebuie să manifeste o disponibilitate maximă și o cooperare deplină, de așa maniera încât copilul să se bucure de prezența și afecțiunea ambilor părinți, care, prin comportamentul lor, ar trebuie să aibă în vedere în permanență principiul interesului superior al copilului și nicidecum să priveze copilul de prezența celuilalt părinte.
Programul de vizitare al unui copil nu poate fi circumscris unor tipare rigide, dată fiind complexitatea și dinamica relațiilor de familie, în contextul unei societăți aflate într-o dinamică accentuată, ci se impune a fi stabilit într-o modalitate care, răspunzând interesului superior al copilului, să favorizeze dezvoltarea în continuare a vieții de familie a copilului, cu ambii părinți.
În consecință, față de considerațiile de fapt și de drept expuse, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de recurentul reclamant, va modifica în parte decizia recurată, în sensul că va schimba sentința civilă apelată și în ceea ce privește programul de vizitare a minorei, respectiv va încuviința reclamantului să aibă legături personale cu minora, în domiciliul său, de două ori pe lună, respectiv și în prima săptămână din lună, începând de vineri ora 17,00 și până duminică ora 18,00 și va menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei.
În baza art. 316 raportat la art. 298 cu referire la art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurenta pârâtă la plata către recurentul reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7 lei, taxă judiciară de timbru, având în vedere că aceasta a căzut în pretenții față de admiterea recursului recurentului reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurenta-pârâtă HANCIUȚA N. C. împotriva deciziei civile nr.47/26.06.2013, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă.
Admite recursul declarat de recurentul reclamant HANCIUȚA L. A. împotriva deciziei civile nr.47/26.06.2013, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în contradictoriu cu Autoritatea tutelară P. CĂLĂRAȘI.
Modifică în parte decizia recurată, în sensul că schimbă sentința civilă apelată și în ceea ce privește programul de vizitare a minorei.
Încuviințează reclamantului să aibă legături personale cu minora, în domiciliul său, de două ori pe lună, respectiv și în prima săptămână din lună, începând de vineri ora 17,00 și până duminică ora 18,00.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei.
Obligă recurenta-pârâtă către recurentul reclamant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. A. I. D. M. I.
N.-G.
GREFIER
M. C.
Red.I.D.
Tehnored.B.I.
2 ex/13.03.2014
--------------------------------------------
T.Călărași – N.P.C.
- L.I.
Jud.Călărași – A.S.B.-F.
| ← Reexaminare taxe de timbru. Decizia nr. 1402/2014. Curtea de... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 528/2014.... → |
|---|
