Acţiune în constatare. Decizia nr. 623/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 623/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 2459/2/2015
Dosar nr._
(661/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.623
Ședința publică de la 19.05.2015
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - MARIANA HORTOLOMEI
JUDECĂTOR – GEORGETA SÎRBU
JUDECĂTOR - C. G.
GREFIER - S. R.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulate de contestatoarea N. V., împotriva deciziei civile nr. 297 R din data de 03.03.2015, pronunțată de către Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. C. DE PSIHIATRIE „PROF.DR.A. O.”
Obiectul pricinii – contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatoarea N. V., personal, lipsind reprezentantul intimatului S. C. DE PSIHIATRIE „PROF.DR.A. O.”.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează atașarea dosarului de fond nr._ al Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă.
Curtea procedează la legitimarea contestatoarei aceasta prezentând CI.
Contestatoarea, personal, având cuvântul, precizează că a formulat cerere de reexaminare a cuantumului taxei judiciare de timbru „având în vedere legislației României prin care se reține și situația financiară a persoanei ce formulează astfel de cereri”. Mai arată că „este o persoană singură și trebuie să se descurce”; că nu mai are alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea contestației în anulare.
Contestatoarea N. V., personal, având cuvântul, solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată, „având în vedere legislația României, competența unor instituții care o afectează de 6 ani; de asemenea o afectează competența unor doctori ce au întocmit înscrisuri medicale, fără a fi bolnavă psihic; asociația de proprietari a semnat diverse documente în numele său; a făcut mai multe expertize medicale psihiatrice, în care a fost conectată la un aparat medical și ținută prizonieră, blocată pe gândire; spitalul refuză să prezinte documentele medicale din anul 2009; a fost internată, nu știe cum au internat-o; în prezent este în sistem; solicită ca toată lumea să-și facă obligațiile, așa cum este normal.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București secția a III-a civilă și pentru cauze de minori și de familie, contestatoarea N. V. a formulat, în contradictoriu cu intimatul S. C. de Psihiatrie „Profesor Dr. A. O.”, contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 297/03.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel București secția a IV-a civilă.
În motivarea contestației astfel formulate se susține în esență că:
Procesul cu S. intimat durează din anul 2011, când contestatoarea a fost internată forțat din inițiativa Asociației de proprietari.
S-a omis – în opinia contestatoarei – judecarea procesului respectiv potrivit noului cod de procedură civilă, care a intrat în vigoare în anul 2012.
Invocă contestatoarea prevederile art. 503, 504 din N.C.pr.civ., după care arată că instanța a respins recursul fără vina acestei părți, necercetându-l în fond. Potrivit art. 264 din același cod, instanța va aprecia probele depuse la dosar, ținând seama de refuzul nejustificat al părții adverse de a prezenta probele scrise certe pe care le ține.
Se arată că spitalul intimat a refuzat, și refuză în continuare să îi elibereze contestatoarei documentele din dosarul său medical constituit în perioada 2009-2015, invocând prevederile legii sănătății mintale nr. 487/2002, și susținând că îi afectează sănătatea fizică și mintală; de asemenea, a refuzat prezinte instanței probele pe care le deține, contrar obligației ce îi revenea conform prevederilor art. 298 din N.C.pr.civ. și dispozițiilor Legii 487/2002, obligând-o pe contestatoare la experimente medicale psihiatrice de la distanță, administrându-i acesteia substanțe care i-au cauzat o stare de halucinație și i-au provocat diverse alte tulburări, respectiv simptome de boală psihică.
Totodată, arată contestatoarea că au fost aprobate, de către Comisia de Psihiatrie de la Ministerul Sănătății, documentele medicale întocmite în anul 2009 de dr. B. L., fără acordul contestatoarei.
Intimatul ascunde – în susținerea contestatoarei – că aceasta din urmă nu a făcut nicio consultație la spital sau la un cabinet de psihiatrie în anul 2009, internând-o ambulatoriu pe baza unor înscrisuri întocmite de dr. B. L., care este medic expert în recuperarea capacității de muncă fizică, și nu medic psihiatru. Evaluarea sa psihică s-a făcut la Secția 12 de poliție, iar nu într-o unitate medicală, și fără i se obține acordul prealabil cum ar fi trebuit potrivit legii sănătății mintale.
Solicită contestatoarea să se dispună anularea deciziei contestate, și să se rejudece procesul în mod echitabil, conform art. 6 CEDO, pe noul cod de procedură civilă.
Se mai arată că instanța a respins în mod eronat cererea de repunere pe rol, formulată la data de 24.11.2014, fiind netemeinică și nelegală, sub acest aspect, hotărârea pronunțată.
De asemenea, se face referire la drepturile conferite de art. 1 din Constituția României, drepturi care consideră contestatoarea că îi sunt încălcate de către intimat, și de către Ministerul Sănătății, aceștia refuzând să prezinte probele certe scrise în instanță.
Intimatul nu a formulat întâmpinare la recursul astfel susținut.
Nu au fost administrate probe noi în această etapă procesuală.
Premergător analizei căii de atac exercitate de către contestatoare împotriva deciziei instanței de recurs, Curtea constată că se impune a se stabili legea procedurală aplicabilă, având în vedere faptul că au fost invocate, în susținerea demersului procesual pendinte, prevederile noului Cod de procedură civilă, act normativ care a fost adoptat prin Legea 134/2010, și a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.
Potrivit art. 24 din acest act normativ – având titulatura „legea aplicabilă proceselor noi” – „Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .”.
Din economia normei juridice enunțate reiese cu evidență domeniul de aplicare a prevederilor Noului cod de procedură civilă, în sensul că acesta se aplică numai acelor procese (și executări silite) al căror moment de început se situează la o dată ulterioară celei a intrării sale în vigoare.
Decizia ce se contestă în speță a fost pronunțată în procedura recursului, care fusese exercitat împotriva unei încheieri prin care instanța de recurs respinsese cererea de repunere pe rol a cauzei (cauză în care se pronunțase o soluție de suspendare a judecății, în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 din C.pr.civ.), într-un proces care a început la data de 05.12.2011 - astfel cum rezultă din fișa dosarului nr._/4/2011.
Cum menționata dată a începerii procesului în care a fost exercitată calea de atac soluționată prin decizia contestată se situează, cronologic, înaintea datei la care noul cod de procedură civilă a intrat în vigoare, Curtea constată că legea procedurală aplicabilă contestației în anulare pendinte – care, fiind o cale de atac exercitată împotriva unei hotărâri prin care instanța competentă s-a pronunțat asupra unei cereri formulate în derularea procesului început în anul 2011, reprezintă o etapă a aceluiași proces – este cea care se regăsește în vechiul Cod de procedură civilă intrat în vigoare în anul 1865.
Analizând contestația în anulare în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de exigențele impuse de prevederile art. 317-318 din C.pr.civ. de la 1865, Curtea reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 297R/03.03.2015 pronunțată de C.A.B. secția a III-a, a fost respins ca inadmisibil recursul exercitat de recurenta reclamantă N. V. împotriva încheierii din data de 24.11.2014 pronunțată în dosarul nr._/4/2011, în contradictoriu cu intimatul S. C. de Psihiatrie „Dr. A. O.”.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că încheierea împotriva căreia a fost formulat recursul nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, în raport de prevederile art. 244 ind. 1 din C.pr.civ.
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești irevocabile – deci intrate în autoritatea lucrului judecat – numai în cazurile expres și limitativ stabilite prin art. 317 și 318 din C.pr.civ., respectiv: când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență; când dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale (formale); când instanța de recurs a omis să analizeze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Criticile pe care contestatoarea le-a adus deciziei pe care a înțeles să o conteste în speță sunt în sensul: că instanța a respins recursul fără a cerceta fondul acestuia; judecata recursului nu s-a realizat în conformitate cu prevederile noului cod de procedură civilă, deși acesta era aplicabil; că intimatul nu a depus documente pe care le deține, din dosarul medical al contestatoarei; că instanța nu a ținut seama de posibilitatea conferită de art. 264 din N.C.pr.civ. în legătură cu evaluarea refuzului nejustificat al părții adverse de a depune probele pe care le deține; că nu au fost respectate prevederile Legii 487/2002 în ce privește procedura de consultare, de stabilire a unui diagnostic medical și de tratament medical în ce o privește pe contestatoare; că a fost în mod greșit respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei.
Raportând aceste susțineri ale contestatoarei la situațiile (limitativ stabilite prin art. 317-318 din C.pr.civ.) care permit exercitarea contestației în anulare, Curtea constată că numai prima critică are valențele necesare circumscrierii într-un motiv apt a fi analizat în acest cadru procedural, și anume cea prin care se susține omisiunea instanței de recurs de a cerceta aspectele care priveau fondul recursului.
Din analiza decizie contestate, reiese că soluția de respingere a cererii a fost pronunțată ca și consecință a reținerii unui fine de neprimire a respectivei căi de atac (pentru considerentul că încheierea împotriva căreia s-a declarat recursul nu era susceptibilă a fi atacată cu recurs).
Or, în condițiile în care hotărârea ce era astfel atacată de către contestatoare nu era una în privința căreia legiuitorul să fi permis realizarea controlului judiciar în etapa recursului, instanța nu numai că nu avea obligația, dar nu avea nici dreptul de a realiza o analiză a legalității și/sau temeiniciei ei. Împrejurarea că partea a înțeles să exercite o astfel de cale de atac fără a avea un atare drept nu era de natură a genera obligația instanței investite de a se pronunța asupra aspectelor de fond invocate în susținerea respectivei căi de atac; un atare demers al instanței ar fi fost contrar principiului legalității căilor de atac, principiu care impune (deopotrivă părților și instanțelor) obligația de a exercita, și respectiv judeca o cale de atac numai în măsura în care aceasta este deschisă prin lege.
În privința celorlalte critici expuse de contestatoare în susținerea contestației pendinte, Curtea constată că ele nu își găsesc corespondent în prevederile art. 317 – 318 din C.pr.civ., astfel că ele nu pot constitui suportul unei analize de legalitate în coordonatele contestației în anulare.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea constată caracterul nefondat al contestației, astfel cum a fost susținută prin motivele expuse în precedent, urmând a dispune respingerea ca atare a acestei căi de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea N. V., împotriva deciziei civile nr.297R/03.03.2015, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul S. C. DE PSIHIATRIE PROF.DR.A. O..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. H. G. S. C. G.
GREFIER
S. R.
Red.G.S.
Tehdact.R.L./G.S.
2 ex./_
C.-S.4 – D.L.M.; D.Z.; D.F.G.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 259/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Acţiune pauliană. Decizia nr. 604/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
