Pretenţii. Decizia nr. 259/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 259/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 506/2/2015
Dosar nr._
(157/2015)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 259-A
Ședința publică de la 22.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - FĂNICA PENA
JUDECĂTOR - D. A.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de revizuire, formulată de revizuenta, S.C. A. Ț. ASIGURĂRI-SA, împotriva deciziei penale nr. 1279/21.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a I a Penală, în dosarul nr._/94/2012, pe latură civilă, în contradictoriu cu intimații O. A. C., T. P. și V. M..
Dezbaterile în cauză și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 08.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 15.05.2015, 22.05.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie s-a înregistrat cererea de revizuire formulată la data de 23.12.2014 de către S.C. A. Ț. ASIGURĂRI S.A., în contradictoriu cu intimații O. A.-C., T. P. și V. M., împotriva deciziei penale nr.1279/21.10.2014 pronunțată pe latură civilă în dosarul penal nr._/94/2012 (1562/2014) de Curtea de Apel București – Secția I Penală, în temeiul art.509 pct.1 C.proc.civ. (Noul Cod), pentru motivele următoare:
„În fapt, la data de 01.05.2010 a avut loc un eveniment rutier ale căror victime au fost numiții O. A. C. și T. P. și cei doi copii minori ai acestora, T. loan-P. și T. I.-A.. Cei patru se deplasau cu autovehiculul având numărul de înmatriculare_, fiind acroșați de autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ condus de către V. M., asigurată RCA la A. T. Asigurări SA cu polița de asigurare nr._ /17.07.2009.
În urma evenimentului rutier, numiții T. loan-P. și T. I.-A. au decedat, părinții acestora, T. P. și O. A.-C. fiind vătămați, necesitând intervenții chirurgicale și tratament.
T. P. și O. A.-C. s-au constituit părți civile în cadrul dosarului penal, solicitând despăgubiri materiale în cuantum de 35.500 lei.
În data de 30.10.2013, în cadrul Dosarului nr._/94/2012 (disjuns din Dosarul penal nr._/94/2012) au formulat o precizare prin care au solicitat majorarea pretențiilor materiale la suma de 560.867,94 lei, suma compusa din:
- 59.468,94 lei - daune materiale dovedite cu chitanțe, bonuri și facturi fiscale;
- 199.399 lei - costurile refinanțării creditelor pe care părțile civile le aveau contractate la momentul evenimentului -10.05.2010;
- 302.000 lei - alte cheltuieli (combustibil, parastase, morminte, operații, tratamente, spitalizări, împrumuturi acordate de către prieteni de familie).
Aceasta modificare a pretențiilor este reținuta în încheierea de ședința din data de 30.10.2013. Ulterior acestui moment, numiții T. P. și O. A.-C. nu au mai făcut modificări sau precizări cu privire ia daunele materiale.
Instanța de fond, prin Sentința Penata nr. 111/12.03.2014, a admis în parte pretențiile pârtilor civile, acordandu-le suma de 59.468,94 lei, numai pentru aceasta facandu-se dovada cu inscrisuri.
T. P. și O. A.-C. au formulat apel împotriva Sentinței penale nr. 111/12.03.2014, solicitând despăgubiri materiale după cum urmează:
- 336.347,66 lei - daune materiale dovedite cu chitanțe, facturi și bonuri fiscale;
-321.934,9 Euro - costurile restructurării creditelor pe care le aveau la momentul evenimentului.
Va rugam sa observați că, la fond s-a solicitat suma de 560.867.94 lei iar în apel s-a solicitat suma de aproximativ 1.785.054.71 lei (adică 336.347,66 lei + 321.934,9 euro), rezultând astfel o majorarea de pretenții în faza apelului de aproximativ 1.224.186.77 lei (272.041.50 euro).
Facem precizarea expresa ca diferența rezultata de 1.224.186,77 lei (272.041,50 euro), nu a fost solicitata niciodată în fata instanței de fond, aceasta fiind solicitata numai în apel, cu încălcarea prevederilor art. 478 Cod Procedura Civila, conform cărora:
Art. 478- „ Limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus judecății la prima instanța:
(1) Prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe.
(2) Părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apei de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cete invocate Ia prima instanța sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanța de apel poate încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri.
(3) În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.
Față de prevederile art. 478 alin (3) din Noul Cod de Procedura Civila, În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi. Numiții T. P. și O. A.-C. au înțeles să modifice pretențiile prin cererea de apel, încălcând prevederile art.478 alin (3) NCPC, astfel că ne consideram îndreptățiți a solicita revizuirea deciziei nr. 1279/21.10.2014.
Solicită instanței să observe că, instanța de apel a acordat pretenții în cuantum de 150.000 euro reprezentând beneficiu nerealizat al firmei P&g BROKEXPERT S.R.L., pretenții ce nu au fost niciodată solicitate expres printr-o cerere de către părțile civile T. P. și O. A. C..
Totodată, instanța de apel a înțeles să acorde părților civile suma în cuantum de 82.561,70 euro reprezentând „costuri totale suportate de părțile civile cu refinanțarea creditelor”, deși părțile civile au subliniat în cererea precizatoare cu privire la pretenții că solicită suma de 199.399 lei (aprox.44.200 euro) reprezentând costurile refinanțării creditelor.
Aceste sume absolut colosale au fost preluate de către instanța de apel din raportul de expertiză contabilă extrajudiciară depus de părțile civile, raport ce a fost contestat de societatea noastră, apreciind că a fost un raport întocmit pro causa, concluziile căruia nu se puteau verifica întrucât nu existau documente justificative care sa fie anexate raportului.
Instanța de apel reține în mod eronat că „părțile adverse nu au contestat nici constatările și nici cuantumul sumelor stabilite de expert cu titlu de prejudiciu în acest raport", întrucât se poate observa că, atât în concluziile scrise depuse la fond cât și în apel (susținerile au fost și orale) reprezentanții A. T. Asigurări SA au contestat acest raport în integralitatea sa. Facem precizarea că, acest raport a fost un raport extrajudiciar, și nu o probă administrată în cadrul procesului penal.
De asemenea, arătăm că la dosarul nr._/94/2012 sunt depuse copiile xerox ale solicitărilor numiților T. P. si O. A.-C. cu privire la suspendarea creditelor pentru a căror contravaloare solicită în apel plata.
Toate cele 4 credite au fost suspendate pe o perioadă de 2 ani, timp în care au fost solicitate doar costuri minime de administrate a conturilor.
Nu se poate invoca aspectul potrivit căruia situația era una necunoscută la data dezbaterilor pe fond și a rămânerii în pronunțare în fond. Instanța de fond - Judecătoria B. - a rămas în pronunțare în data de 05.03.2014, amânând pronunțarea. Din înscrisurile de la dosarul cauzei, situația era cunoscută încă din octombrie 2010.
Toate cele trei unități bancare au înțeles situația, acceptând această suspendare. Nu este un element de noutate ce justifică modificarea. Era o situație de fapt cunoscută”.
S-a solicitat a se observa că pretențiile solicitate în apel de către părțile civile sunt inadmisibile, ele majorând în mod nelegal, sumele solicitate în fața primei instanțe.
Pe cale de consecință, s-a solicitat revizuirea laturii civile a hotărârii atacate, în sensul respingerii pretențiilor majorate în apel, pretenții în cuantum de 1.224.186,77 lei (272.041,50 euro), exonerând A. Ț. Asigurări S.A. de la plata acestei sume.
Cererea s-a înregistrat inițial la Curtea de Apel București – Secția I Penală, sub număr de dosar_ (5113/2014) care prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 21.01.2015 a dispus în baza art.453 alin.2 C.proc.pen., scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea registraturii secțiilor civile ale Curții de Apel București în vederea repartizării aleatorii, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului, pentru următoarele considerente:
„Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile ce reglementează instituția revizuirii hotărârilor judecătorești date în materie penală, Curtea reține că, spre deosebire de vechea reglementare procesual penală care prevedea că pentru realizarea pretențiilor sale civile, persoana vătămată prin săvârșirea unei infracțiuni putea formula cerere de revizuire a laturii civile a cauzei în fața instanței penale, în actuala reglementare, legiuitorul, punând accentul pe caracterul civil al cererii, de daune, a consacrat expres, prin dispozițiile art.453 alin.2 C.proc.pen. că revizuirea hotărârilor judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în fața instanței civile, potrivit Codului de procedură civilă.
Având în vedere că revizuirea laturii civile – solicitată prin cererea ce formează obiectul prezentului dosar – nu se soluționează de către instanța penală ci, exclusiv, de către instanța civilă și după normele cuprinse în Codul de procedură civilă, Curtea va dispune scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea către registratura secțiilor civile ale Curții de Apel București în vederea repartizării aleatorii.
În temeiul art.275 alin.3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului”.
Cauza având ca obiect revizuirea laturii civile soluționate în apel în cauza penală susmenționată, s-a înregistrat la Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie cu numărul de dosar_ (157/2015).
Cerere de revizuire identică formulată de către revizuienta S.C. A. Ț. ASIGURĂRI S.A. a fost înregistrată și pe rolul Curții de Apel București – Secția a V-a Civilă cu dosarul nr._ (468/2015) la data de 17.02.2015, sesizată tot în temeiul art.453 alin.2 C.proc.pen. de Curtea de Apel București – Secția I Penală pronunțată prin Încheierea de ședință din 20.01.2015 în dosarul penal nr._ (5140/2014), instanță care prin Încheierea nr.1/30.04.2015 în temeiul art.962 din Hotărârea C.S.M. nr.387/2005 a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Secției a III-a Civile, în vederea discutării unei posibile conexări sau excepției de litispendență.
La termenul de judecată stabilit în cauză la data de 08.05.2015, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a pus în discuția părților excepția de litispendență, conform art.138 alin.(1) și (3) din Noul Cod de procedură civilă, constatându-se că cele două secții civile au fost deopotrivă sesizate, cu soluționarea aceleiași cereri de revizuire.
S-a pus în discuția părților și chestiunea privind aplicarea Codului de procedură civilă de la 1865 ori a Noului Cod de procedură civilă, raportat la prevederile art.453 alin.2 din Noul Cod de procedură penală în vederea soluționării cererii de revizuire pe latură civilă – noua competență de procedură penală fiind de imediată aplicare, conform dispozițiilor tranzitorii corespunzătoare și, respectiv art.25 din Noul Cod de procedură civilă privind legea aplicabilă proceselor în curs de judecată la data schimbării competenței.
Curtea, după deliberare, coroborând prevederile art.25 din Noul Cod de procedură civilă cu art.453 alin.2 din Noul Cod de procedură penală, a statuat aplicarea în cazul cererii de revizuire de față, a prevederilor legii contemporane Noului Cod de procedură penală, respectiv Noul Cod de procedură civilă, spre a se asigura în mod logic și deschiderea în mod unitar (penal și civil) a căilor de atac împotriva hotărârii ce se va pronunța, în raport de concepția noilor coduri de procedură penală și civilă.
În temeiul art.138 din Noul Cod de procedură civilă s-a constatat litispendența între cauzele deopotrivă sesizate cu cererea de revizuire, Curtea reunindu-le la instanța mai întâi sesizată – Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
S-a atașat și dosarul de fond nr._/94/2012 (1562/2014) al Curții de Apel București – Secția I Penală, în care s-a pronunțat decizia penală nr.1279/21.10.2014 supusă revizuirii pe latură civilă, dosarul penal nr._/94/2012 al Judecătoriei B. în care s-a pronunțat sentința penală nr.111/12.03.2014 și respectiv dosarele penale având înregistrate inițial cele două cereri identice de revizuire nr._ – sub nr. în format vechi nr.5113/2014 și nr.5140/2014.
Se constată că în dosarele de revizuire reunite, intimații (părți vătămate) O. A.-C. și T. P. au depus întâmpinare la cererea de revizuire, prin care s-a invocat excepția de tardivitate, arătându-se că, potrivit art.511 alin.1 pct.1 C.proc.civ., termenul de revizuire este de o lună de la comunicarea hotărârii, având în vedere depășirea acestui termen cu privire la cererea de revizuire înregistrată personal la data de 23.12.2014 la instanță, decizia fiind comunicată revizuientei la data de 22.11.2014.
Ca o chestiune prealabilă, s-a arătat că în analiza momentului procedural până la care părțile își puteau cuantifica/preciza pretențiile pe latură civilă trebuie avute în vedere regulile de procedură penală, întrucât hotărârea a cărei revizuire se solicită, este pronunțată de o instanță penală.
Pe fond – s-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, potrivit art.509 pct.1 C.proc.civ., având în vedere, contrar susținerilor revizuientei, că beneficiul nerealizat (constând în veniturile nerealizate și pierderilor de clientelă suferite ca urmare a imposibilității exercitării profesiei (în cadrul daunelor materiale) au fost solicitate încă din faza de urmărire penală prin Declarația de constituire de parte civilă din data de 08.07.2010 depusă la I.P.J – Ilfov Serviciul Rutier în cadrul dosarului penal nr.2592/P/2010, cu precizarea că pentru fiecare categorie de prejudicii vor fi depuse în termenul legal, dovezile cerute de lege, precum și o precizare a acestora.
Astfel, la instanța de fond, prin declarația de constituire de părți civile (fila 11 dosarul nr._/94/2012 al Judecătoriei B.) s-a făcut o estimare provizorie a daunelor materiale în cuantum de 35.000 lei, prin Încheierea de ședință din data de 27.03.2013, Judecătoria B. a încuviințat proba în acest sens cu martorul A. L., precum și cu efectuarea unui raport de expertiză medico-legală în vederea stabilirii infirmităților și a stării de boală consecutive leziunilor traumatice suferite de partea civilă T. P. și tot în cadrul judecății de fond, la filele 263 și urm. din dosarul Judecătoriei B., s-a depus Raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expertul B. E. I., care a avut între obiective – stabilirea beneficiului nerealizat de societatea P & G Brokexpert S.R.L. (obiectivele 1,2 și 6), precum și costul refinanțării creditelor (obiectivelor 3, 4 și 5).
Deși beneficiul nerealizat a fost mai mare, Curtea de Apel a acordat doar suma de 150.000 euro, cenzurând pe cele calculate la punctele 2 și 6, constatând că acestea sunt subsumate obiectivului nr.1.
La termenul din 11.12.2013 instanța de fond a reținut prin Încheierea de ședință depunerea Raportului de expertiză contabilă extrajudiciară vizând daunele materiale cu privire la latura civilă, raportat la veniturile de care au fost prejudiciați T. P. și O. A. și pe care le realizau prin intermediul societății deținute la care aveau calitatea de asociați, iar T. P. și de administrator, respectiv la costurile de refinanțare a creditelor contractate pe care le aveau la data accidentului – toate părțile luând cunoștință de acest raport, A. contestând raportul abia în concluziile scrise, după terminarea cercetării judecătorești.
Este admisibilă cererea privind acordarea beneficiului nerealizat de către cei doi asociați prin S.C. P & G Brokexpert S.R.L., în condițiile în care această societate nu s-a constituit parte civilă, având în vedere că veniturile care asigurau existența celor doi asociați (părți vătămate) erau cele din cadrul activității acestei societăți (T. P. – 95% părți civile, O. A. – C. – 5%), constituirea de parte civilă a celor două părți vătămate fiind admisibilă pentru prejudiciul suferit din imposibilitatea exercitării activității comerciale din care își asigurau legal existența.
Tot astfel, costurile de refinanțare s-au solicitat încă de la fond și stabilite prin raportul de expertiză contabilă, ca și daunele materiale pentru parastase, spitalizare, operații, tratamente, împrumuturi pentru asigurarea existenței – dovedite cu înscrisuri, dar și audierea martorului A. L. la fond, și respectiv a martorei A. C.-D., în apel – nefiind cereri noi în apel – prejudiciul final datorându-se caracterului evolutiv al faptelor, a consecințelor accidentului care au apărut pe parcursul procesului, inclusiv în prezent și blocajului psihic al intimaților, generat de trauma uriașă produsă de accidentul din 01.03.2010 în care părțile vătămate și-au pierdut doi copii minori.
Potrivit art.15 alin.2 din Vechiul Cod de procedură penală, declarația de constituire de parte civilă trebuie efectuată până la citirea actului de sesizare a instanței penale – ceea ce s-a și întâmplat în cauză, potrivit art.20 alin.2 C.proc.civ., forma scrisă nu este obligatorie, ea putând fi făcută și oral, iar potrivit art.20 alin.5 C.proc.civ., până la terminarea cercetării judecătorești, partea civilă poate: „(…) b) mări sau micșora întinderea pretențiilor”.
Și în fostul art.132 alin.2 pct.2 din codul de procedură civilă se prevedea că cererea nu se socotește modificată când se mărește ori se micșorează câtimea obiectului cererii, situație de care se va lua act în încheierea de ședință.
S-au invocat: practica judiciară în materie atașându-se extrase în acest sens, respectiv opinii exprimate în literatura de specialitate (filele 24 – 29).
La termenul din 08.05.2015, intimații – părți vătămate au învederat că renunță la a mai susține excepția de tardivitate a cererii de revizuire, având în vedere că nu sunt dovezi certe cu privire la comunicarea deciziei penale supuse revizuirii.
Analizând cererea de revizuire de față sub aspectul admisibilității, în raport de faptele pe care se întemeiază conform art.513 alin.3 C.proc.civ., Curtea constată următoarele.
Situația de fapt:
Curtea constată că părțile vătămate T. P. și O. A. C. s-au constituit părți civile încă din faza de urmărire penală în dosarul penal nr.2592/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. – Județul Ilfov, preluat apoi de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – dosarul nr.1106/P/2011 (filele 106 – 170 vol.II) la data de 08.06.2010 cerere precizată la 08.07.2010, 20.09.2010, 09.05.2012, apoi în instanță – Judecătoria B. – prin declarații scrise și orale, solicitându-se daune morale de 1.900.000 euro și daune materiale compuse din cheltuieli de spitalizare, operații, îngrijiri medicale, tratament, cheltuieli de înmormântare a celor doi copii minori ai părților civile decedați ca urmare a accidentului produs de inculpata V. M., avarierea autoturismului Opel Vectra, costuri expertize, etc., estimate provizoriu la suma de 35.500 lei, venituri nerealizate din activitatea pe care n-au mai desfășurat-o cele două părți civile constând în beneficiul nerealizat, pierderea clientelei, etc., fiind în imposibilitate de exercitare a activității determinată de același eveniment rutier.
Se are în vedere astfel, declarația de constituire părți civile – filele 11-12 din dosarul penal de fond al Judecătoriei B. nr._/94/2012, depusă la dosar la termenul de judecată din data de 07.11.2012 – dosar având ca obiect soluționarea laturii civile disjunse din cauza penală ce a fost soluționată prin sentința penală nr.585/12.12.2012 a Judecătoriei B., în dosarul penal nr._/94/2012.
Din dosarul penal de fond atașat, rezultă apoi că prin Încheierea de ședință din data de 27.03.2013, Judecătoria B. a încuviințat pe lângă proba cu înscrisuri noi, în dovedirea cheltuielilor efectuate, proba cu declarația martorului A. L. și respectiv expertiza medico-legală având ca obiect constatarea infirmităților și bolilor consecutive leziunilor traumatice suferite de partea civilă T. P., iar prin Încheierea de ședință din 11.12.2013 s-a luat act de depunerea unui raport de expertiză extrajudiciară întocmit de expert B. E. I. (filele 263-279 dosar de fond al Judecătoriei B.) având ca obiective beneficiul nerealizat de Societatea P&G Brokexpert S.R.L., precum și costurile de refinanțare a creditelor pe care cele două părți vătămate – asociați ai societății susmenționate (T. P. – cotă de 95%, O. A.-C. – cotă de 5%, T. P. fiind și administrator) le aveau angajate la data când s-a produs evenimentul rutier – prezent fiind prin avocat cu delegație avocațială la dosar și asiguratorul S.C. A. Ț. Asigurări S.A. (revizuientul pendinte).
În încheierea de ședință susmenționată, s-a luat act de depunerea pentru dovedirea laturii civile pe componenta daunelor materiale, a raportului de expertiză extrajudiciară în vederea stabilirii prejudiciilor suferite prin intermediul societății deținute, de către cele două părți vătămate care aveau calitatea de asociați și respectiv costurile înregistrare ca urmare a refinanțării creditelor care le-au fost acordate și pe care le aveau contractate la data accidentului.
Apărătorul inculpatei a învederat la acel termen de judecatăcă va formula un punct de vedere cu privire la înscrisurile depuse la dosar.
La data de 5.02.2014 s-au depus precizări privind declarațiile de parte civilă de către părțile vătămate Oberscki A. C. și T. P. (filele 296 – 307 în dosarul Judecătoriei B., în sensul că va fi centralizată situația cheltuielilor materiale suferite, iar prejudiciul moral este incomensurabil, fiind depusă – la fila 308 – de către S.C. A. Ț. Asigurări S.A. oferta de despăgubire amiabilă – 125.000 euro daune morale și 16.900 ron daune materiale – luându-se act de faptul că părțile vătămate nu sunt de acord cu susmenționata ofertă, apreciată ca nefiind acoperitoare cu privire la prejudiciile încercate.
La același termen de judecată din data de 5.02.2014 inculpata V. M. a depus și un punct de vedere cu privire la raportul de expertiză extrajudiciară depus anterior la dosar de către părțile vătămate, prin care s-a contestat cuantumul daunelor materiale cuprinse în acesta – asiguratorul neformulând obiecțiuni la această expertiză.
Toate părțile au pus concluzii asupra probatoriului administrat – inclusiv cu expertiza tehnică extrajudiciară – în concluziile pe fondul cauzei penale cu privire la constituirea de părți civile a părților vătămate – iar în ședința de judecată din data de 05.03.2014 – reprezentantul S.C. A. Ț. Asigurări S.A. a pus concluzii de admitere a cererii de daune în parte, iar cu privire la daunele materiale, acestea să fie acordate în măsura în care au fost dovedite cu înscrisuri (sublin.red.) – filele 332 – 333 dosar penal de fond, ulterior, în concluziile scrise menționându-se că urmează a fi admisă în partea acțiunea civilă, componenta materială a despăgubirilor fiind redusă la oferta pe care asiguratorul a efectuat-o către părțile vătămate, urmând a fi respinse pretențiile care nu au la bază documente justificative, avându-se în vedere că asiguratorul nu este ținut a achita despăgubiri potrivit principiului reparației integrale a părților civile, ci în baza contractului de asigurare RCA, respectiv a Ordinelor C.S.A., în speță Ordinul nr.21/2009, evenimentul rutier fiind produs la data de 01.05.2010.
Expertiza contabilă extrajudiciară a stabilit că beneficiul nerealizat al societății P&G Brokexpert S.R.L. este de 151.708,35 euro (obiectivul nr.1), pierderi din renunțarea la contractul de închiriere asupra unui spațiu amenajat în scopul dezvoltării afacerii – 20.704,23 euro (obiectivul nr.2), dobânzi la credite neachitate, angajate de societate – 14.909,95 euro (obiectivul nr.3), iar costul total al dobânzilor suportate de cele două părți civile fiind de 31.254,56 euro, al comisioanelor de renegociere – 278,12 euro, al refinanțărilor creditelor – de 7.969,11 euro, 3.200,13 euro și 39.859,78 euro (pentru trei credite), prejudiciu din neîncasarea veniturilor din salarii – 65.909,89 euro și pentru costurile cu recoltarea celulelor stem pentru unul dintre copiii decedați – 1.050,73 euro (obiectivele 4, 5, 6, 7, 8) – rezultând un total de 321.934,90 euro (filele 278 dosar fond).
Curtea constată că prin sentința penală nr.111/12.03.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._/94/2012 în baza art.19, 86 și 397 din Noul Cod de procedură penală raportat la art.998 și urm. C.civ. s-au admis în parte acțiunile civile formulate de cele două părți vătămate, obligând în solidar pe inculpata V. M. și partea responsabilă civilmente S.C. A. Ț. Asigurări S.A. la plata către părțile civile T. P. și O. A. C. a sumelor de câte 100.000 euro fiecare (în echivalent în lei) cu titlu de daune morale și a sumei de 59.468,94 lei daune materiale, fiind respinse celelalte pretenții.
În considerentele sentinței s-a reținut că daunele materiale au fost acordate, în măsura în care au fost apreciate ca dovedite și într-o marjă care să evite îmbogățirea fără justă cauză a părților civile, având în vedere înscrisurile administrate și cenzurarea sumelor menționate de către martorul L. A., ca fiind exagerat de mari față de prejudiciul încercat (ca și a daunelor morale solicitate în cauză în cuantum total de 1.900.000 euro, inclusiv pentru partea civilă T. T. M., fratele copiilor decedați).
Apelul formulat de părțile civile T. P. și O. A. C. împotriva sentinței penale nr.111/12.03.2014 pronunțată de Judecătoria B. a fost admis prin sentința penală nr.1279/21.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală în dosarul penal nr._/94/2012 (1562/2014) pe care Curtea a desființat-o în parte și rejudecând pe fond, a obligat pe inculpata V. M. în solidar cu S.C. A. Ț. Asigurări S.A. la plata sumelor de 500.000 euro, respectiv 450.000 euro cu titlu daune morale (în echivalent lei la data plății, și la daune materiale în cuantum de 232.561,70 euro (în echivalent în lei la data plății) și respectiv 360.000 lei cheltuieli judiciare la fond – apel, de 49.671,55 lei, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate (cu mențiunea „Definitivă”).
Cu privire la daunele materiale acordate în cuantumul pozitiv susmenționat, Curtea de Apel a reapreciat întregul material probator administrat la fond, inclusiv cu expertiza contabilă extrajudiciară depusă la fond, apreciind că nu se impune o nouă expertiză contabilă judiciară, și al celui administrat în apel – declarația martorei C. D. A. și înscrisuri.
Curtea constată că în considerentele deciziei penale susmenționate, instanța penală de apel a reținut că sunt dovedite cheltuielile materiale de ordin medical, cu înmormântarea și cele care au urmat acesteia și a împrumuturilor realizate de părțile civile pentru a face față acestora, dar și traiului de zi cu zi și propriile îngrijiri medicale, care se ridică în mod justificat, astfel cum au declarat și martorii L. A. la fond și martora C. D. A. în apel – la suma de 360.000 lei și nu de doar 59.468,94 lei acordate la fond – suma reținută astfel nefiind considerată ca exagerată spre a contura îmbogățirea fără justă cauză, ci constituind prejudiciul material real încercat ca urmare a evenimentului rutier, având urmări complexe.
Instanța penală de apel a reținut că o componentă a prejudiciului material încercat de către părțile civile vizează și veniturile nerealizate constând în costurile refinanțării creditelor pe care acestea le aveau contractate la momentul producerii accidentului, cenzurând valorile reținute în constatările și concluziile raportului contabil extrajudiciar administrat la fond de părțile vătămate (de la filele 263 și urm. dosar fond), stabilind că acestea se rețin potrivit punctelor 3, 4 și 5 din raport – la un cuantum de 82.561,70 euro – în legătură directă de cauzalitate cu accidentul produs.
În temeiul aceluiași raport – a reținut că cele două părți civile au suferit și prejudiciul veniturilor nerealizate din activitatea pe care o desfășurau prin Societatea P&G Brokexpert S.R.L. C.I.F. începând cu data accidentului și calculată până la data raportului, ai căror acționari erau în exclusivitate aceste părți civile (unul și administrator – nota red.), cuantificat în beneficiul nerealizat de această societate în perioada 01.05.2010 – 30.10.2013, reținând suma de 150.000 euro, respingând celelalte componente al prejudiciilor materiale reținute la punctele 2 și 6 din expertiză – apreciate ca fiind componente ale prejudiciului reținut.
Celelalte prejudicii materiale cuantificate în expertiza extrajudiciară nu s-au reținut – apreciate, în esență, ca neavând o legătură de cauzalitate cu accidentul ori subsumate valorilor de la obiectivele 1, 3, 4 și 5 din raport.
S-au acordat astfel, daune materiale constând în venituri nerealizate de cele două părți civile din costurile de refinanțare a creditelor – în total de 232.561,70 euro.
În drept, cererea de revizuire s-a întemeiat pe dispozițiile art.509 alin.1 pct.1 din Noul Cod de procedură civilă – pentru cazul în care prin hotărârea care evocă fondul, instanța „s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut (…) ori s-a dat mai mult decât s-a cerut” – în care se încadrează elementele prezentate în cuprinsul revizuirii formulate (teza I și ultimă din textul susmenționat).
Cu privire la aspectul vizat de teza I – hotărârea s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, se constată din situația declarațiilor de constituire de parte civilă prezentate pe larg mai sus, date încă din faza de urmărire penală, și precizate, inclusiv apoi în fața instanței penale în faza de cercetare penală, că cele două părți vătămate au menționat prejudiciul moral și material ca și structura acestuia, inclusiv cu privire la cel din urmă, format din:
1.cheltuieli cu îngrijiri medicale, înmormântări, parastase, costuri expertize, onorarii, etc.
2.venituri nerealizate prin situațiile de imposibilitate obiectivă de a-și mai dezvolta activitățile prin societatea de asigurări la care erau unici acționari - cele două părți civile în cauză;
3.costuri de refinanțare a creditelor pe care le aveau angajate la data producerii accidentului.
Părțile civile au și arătat că vor dovedi în cursul procesului cuantumul, inclusiv al prejudiciului material ce se va contura, ca urmare a consecințelor, urmărilor accidentului asupra elementelor susmenționate din prejudiciul arătat – pentru care s-au administrat înscrisuri la fond și în apel, declarațiile martorilor L. A. la fond și C. D. A. – apel și respectiv expertiza contabilă extrajudiciară cu obiectivele, constatările și concluziile prezentate la „situația de fapt” – depusă la fond, supusă atenției tuturor părților la fond și respectiv în apel, în apel instanța constatând că nu se impune o nouă expertiză contabilă judiciară.
Toate probele de la fond s-au analizat de către prima instanță penală, determinând soluția pronunțată prin sentința civilă nr.111/12.03.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/94/2012.
Aceleași probe coroborate cu cele administrate suplimentar în apel (înscrisuri și declarația martorei C. D. A.) au fost reapreciate în faza căii de atac de către instanța penală de apel, care a determinat o altă soluție, prin majorarea cuantumului daunelor materiale acordate, pentru prima componentă – la suma de 360.000 lei, iar pentru cea de-a doua, având în vedere valorile constatate în raportul de expertiză contabilă extrajudiciară, dar cenzurate – la suma de 232.561,70 euro în echivalent în lei de la data plății (explicitată ca valoare reținută de către instanța de apel la situația de fapt prezentată în primele considerente, din totalul reținut în expertiză, de 321.934,9 euro).
În doctrină s-a arătat că revizuirea pentru cazul că instanța a dat mai mult decât s-a cerut (plus petita) se poate cere dacă reclamantul a cerut obligarea pârâtului la plata unei sume de bani și instanța, fără să existe o cerere de majorare a pretențiilor, l-a obligat pe pârât la mai mult, care poate fi formulată și oral în instanță.
În cauză, însă la fond, în concluziile orale s-a solicitat acordarea daunelor materiale în cuantumul dovedit cu probele administrate – înscrisuri și martorul L. A. pentru suma de 360.000 lei privind cheltuielile de îngrijire medicală, înmormântare, parastase, împrumuturi care să susțină aceste cheltuieli și traiul de zi cu zi al părților civile, familiei acestora, respectiv cu expertiza contabilă extrajudiciară cu privire la veniturile nerealizate de către părțile civile prin societatea la care-și desfășurau activitatea și prin care-și asigurau existența și cu privire la costurile de refinanțare a celor trei credite pe care le aveau angajate la data producerii evenimentului rutier, ca și alte cheltuieli – totalizând (pentru obiectivele de la 1 la 8) suma de 321.934,9 euro.
În procesul penal, majorarea pretențiilor poate fi făcută oricând în cursul cercetării judecătorești în cazul în care prejudiciul este unul progresiv, necunoscut încă în mod real la data constituirii de parte civilă, astfel cum este cazul prejudiciilor rezultate din accidentele rutiere soldate cu decese, vătămări corporale grave cu repercusiuni în timp, etc.
Potrivit art.20 alin.2 din Codul de procedură penală: „Constituirea de parte civilă se face în scris sau oral, cu indicarea naturii și întinderii pretențiilor, a motivelor și a probelor pe care acestea se întemeiază” (sublin.red.).
Potrivit art.20 alin.5 lit.b) din Codul de procedură penală, partea civilă poate „mări sau micșora întinderea pretențiilor”.
Se constată că părțile civile au respectat dispozițiile textelor de lege susmenționate încă de la fond.
Se constată, de asemenea, că în Vechiul Cod de procedură civilă – art.132 alin.2 pct.2 – cererea de pretenții nu se socotește modificată, trecându-se în încheierea de ședință declarațiile verbale făcute în instanță „când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii „ (sublin.red.).
Dispoziția susmenționată a fost consacrată în conținut identic și în Noul Cod de procedură civilă – art.204 alin.2 pct.2.
Se constată că revizuenta susține că nu ar fi existat o cerere de majorare a pretențiilor față de cererile anterioare scrise depuse de către părțile civile la dosar, sugerând astfel că mărirea câtimii pretențiilor – spre a putea fi luate în seamă de către instanță – ar fi trebuit să îmbrace forma scrisă, ceea ce este contrară textelor de lege aplicabile cauzei și voinței legiuitorului.
În prima parte a prezentelor considerente, s-a făcut o prezentare succintă a etapelor privind constituirea de parte civilă pentru cele două părți vătămate, cu precizările ulterioare, dovezile în susținerea pretențiilor administrate – înscrisuri, declarațiile de martori și expertiză contabilă extrajudiciară – câtimea pretențiilor fiind majorată în raport de probele administrate și solicitate, ulterior precizate, inclusiv în concluziile orale prilejuite de dezbaterile la încheierea cercetării judecătorești.
În consecință, nu se poate reține că la data de 30.10.2013, în dosarul nr._/94/2012 (disjunsă fiind latura civilă din dosarul penal_/94/2012), astfel cum susține revizuenta, părțile vătămate și-ar fi precizat pretențiile materiale la suma de 560.867,94 lei, pentru ca direct în apel să-și majoreze pretențiile la 1.224.186,71 lei (272.041,50 euro) cuprinzând și veniturile nerealizate ale societății P&G Brokexpert S.R.L., respectiv costurile de finanțare a creditelor, care niciodată nu au fost solicitate expres printr-o cererea formulată de T. P. și O. A. C., cu acest obiect.
Din situația prezentată însă, astfel cum rezultă din dosarul penal de fond, s-a arătat că s-a luat act de precizarea orală a acestor pretenții la data depunerii la dosar a raportului de expertiză contabilă extrajudiciară – în dovedirea pretențiilor vizând nerealizarea veniturilor societății Brokexpert S.R.L. prin care părțile civile își exercitau activitatea, precum și costurile de refinanțare a creditelor pe care le aveau angajate cele două părți civile la data producerii accidentului – luându-se act de depunerea raportului și de precizările orale în încheierea de ședință din data de 11.12.2013, pentru dovedirea pretențiilor pe latură civilă (așadar cu respectarea prevederilor art.22 din Noul Cod de procedură penală).
Or, instanța penală de control judiciar a primit apelul părților civile, respectiv pretențiile materiale majorate, astfel cum s-au dovedit încă de la fond, nu doar cu înscrisuri, ci și de către martorul audiat la fond – L. A., a cărui declarație a fost confirmată de declarația martorei C. D. A. în apel, pe de o parte, iar pe de altă parte de raportul de expertiză contabilă extrajudiciară pe care instanța l-a cenzurat – reținând doar două valori însumate reprezentând 232.561,70 euro acordate din venituri nerealizate de către cei doi asociați ai societății, prin care își desfășurau activitatea, pornindu-se de la beneficiul nerealizat al societății și respectiv costurile de refinanțare a creditelor angajate la data producerii accidentului.
Sugerarea prin cererea de revizuire că societatea P&G Brokexpert S.R.L. nu s-ar fi constituit parte civilă, nu poate fi primită ca și cauză de revizuire întemeiată pe textul de lege invocat, având în vedere că pretențiile civile au fost formulate de cele două părți civile în cauză, T. P. și O. A. C. cu titlu de venituri nerealizate prin activitatea desfășurată prin societatea susmenționată, iar instanța de apel le-a cuantificat, pornind de la beneficiul nerealizat al societății, astfel cum rezultă din considerentele deciziei penale supuse revizuirii.
Susținerea că, primind constatările unui raport de expertiză extrajudiciară, instanța de apel ar fi ajuns la acordarea unor sume exorbitante cu titlu de daune materiale pentru cele două părți civile, nu poate face obiect de cercetare în cadrul cererii de revizuire, întrucât ar transforma-o în mod nepermis, dintr-o cale de atac de retractare, într-o cale de atac de control judiciar, ceea ce este inadmisibil.
Din aceleași considerente, pe cale revizuirii formulate, Curtea nu poate analiza ca și critică formulată a deciziei penale din apel, într-o cerere de revizuire, faptul că în mod greșit instanța penală de apel a avut în vedere concluziile expertizei contabile extrajudiciare care a fost întocmit pro causa, și a fost contestată de către revizuentă, întrucât concluziile sale nu se puteau verifica, neexistând documente justificative care să fie anexate raportului.
Cu aceleași argumente, Curtea nu poate verifica în cadrul revizuirii criticile revizuentului vizând nelegalitatea raportului de expertiză extrajudiciară, pe motiv că nu este o probă care să fi fost administrată direct de instanța penală, ori criticile, în sensul că raportul respectiv, concluziile sale sunt greșite cu privire la costurile de finanțare a creditelor, întrucât toate cele 4 credite au fost suspendate pe o perioadă de 2 ani, timp în care au fost solicitate doar costuri minime de administrare – situație cunoscută încă din octombrie 2010, potrivit înscrisurilor existente la dosar, iar cele trei unități bancare ar fi înțeles situația, acceptând această suspendare.
Procedând în cazul pendinte, la cercetarea criticilor susmenționate de nelegalitate a deciziei penale din apel, prezenta instanță civilă s-ar transforma în mod inadmisibil într-o instanță de control judiciar, iar cererea de revizuire într-o veritabilă nouă cale de atac similară apelului sau recursului, ceea ce nu poate fi permis.
Având în vedere considerentele reținute, Curtea va respinge cererea de revizuire formulată, ca inadmisibilă.
Potrivit art.451 alin.(2) C.proc.civ., va obliga pe revizuientă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 lei către intimați, prin aplicarea reducerii onorariului de avocat de 164.811 lei, astfel cum rezultă din facturile și extrasele de cont de la filele 44 – 49 din dosar, prin aplicarea criteriilor vizând complexitatea cauzei, munca avocațială în pricina dedusă judecății și asigurarea unui proces echitabil, în sensul art.6 C.E.D.O. în componenta sa privind asigurarea efectivă a accesului la justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuienta S.C. A. Ț. ASIGURĂRI S.A., cu sediul în București, ..80-84, sector 1, împotriva deciziei penale nr.1279/21.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penală, în dosarul penal nr._/94/2012 (1562/2014), în contradictoriu cu intimații O. A. C., T. P., ambii cu domiciliul ales la S.C.A. Ș. și Asociații din București, ..1-5, Opera Business Center, etaj 7, sector 5, și V. M., domiciliată în București, ..43, sector 1.
Obligă pe revizuientă la plata către intimații O. A. C. și T. P. a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, prin aplicarea reducerii onorariului de avocat, conform prevederilor art.451 alin.2 C.proc.civ.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
F. P. D. A.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.F.P.
Tehnored.B.I.
6 ex/15.06.2015
---------------------------------------------
C.A.B.-Secția I Penală – A.N.
- A.T.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 254/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 623/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
