Acţiune în declararea simulatiei. Decizia nr. 316/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 316/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 10224/3/2010
Dosar nr._
(1249/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECTIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 316-A
Ședința publică de la 12.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de apelanta-reclamantă, A. L., împotriva sentinței civile nr.1304/19.06.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._, de apelantul pârât, C. G. G., precum și de apelantul-pârât, C. M. G. G., împotriva aceleiași sentinței, cât împotriva încheierilor de ședință din data de 07.09.2011, respectiv, 30.11._ din același dosar,
P. are ca obiect – acțiune în declararea simulației.
Dezbaterile în cauză și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 22.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 29.05.2015, 05.06.2015, 12.06.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 25.03.2010, pe rolul acestui Tribunal sub nr._, reclamanta A. L., în temeiul art. 1175 cod civil coroborat cu art. 112 și următoarele Cod Procedură Civilă, în contradictoriu cu pârâții C. M. G. G. și C. G. G., a solicitat instanței să constate simulația absoluta (fictivitatea) a contractului de garanție ipotecară autentificat sub nr. 3688/20.10.2009 încheiat între debitorul pârât în calitate de garant ipotecar și dl C., tatăl său, terțul pârât, în calitate de creditor ipotecar, pentru suma garantată de 550.000 USD și 686.500 EURO (echivalentul a 4.464.650 ron) și cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul din 7.09.2011- fila 357 vol. II, instanța a dispus respingerea excepțiilor invocate de pârâtul G. G. C., iar la termenul din 30.11.2011 – fila 142 vol V, instanța a respins excepțiile invocate de paratul M. G. G. C..
Prin sentința civilă nr.1304/19.06.2013 Tribunalul București - Secția V-a Civilă a respins, ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A. L. în contradictoriu cu pârâții C. M. G. G. și C. G. G. și, pe cale de consecință, a obligat reclamanta la plata sumei de 12.000 de euro (echivalent în lei la data pății) cheltuieli de judecata către pârâtul C. G. G..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în data de 25 august 2009 s-a pronunțat de către Curtea de Arbitraj International din Londra Hotărârea – (filele 86- 96 volumul II) prin care M. G. G. C. a fost obligat la plata sumelor arătate de către reclamanta in acțiune către A. L..
In temeiul creanței constatate prin hotărârea menționata, la data de 5.11.2009 s-a înființat un sechestru asigurator asupra imobilelor enumerate in încheierea de la filele 99-101 vol. II și la data de 4.02.2010 un alt sechestru asigurator asupra bunurilor imobile enumerate in încheierea de la filele 102 – 103 vol. II.
La data de 10.06.2011 s-a dispus recunoașterea efectelor hotărârii arbitrale pe teritoriul României încuviințându-se executarea silita pe teritoriul României a aceleiași hotărâri, hotărârea de prima instanța rămânând definitiva la 11.07.2012 potrivit deciziei 290 a Curții de Apel București – filele 4-32, volumul VI.
Cat privește probele privind cunoașterea de către pârâtul M. G. G. C. a demersurilor judiciare ale reclamantei, Tribunalul a reținut următoarele: in contractul din 24 iulie 2008, pârâtul a indicat drept domiciliu adresa din Valais, Elveția. In cererea de arbitraj reclamanta a indicat ca si adrese de citare adresele din Crans- Montana - Elvetia, Blonay - Elvetia si Valias - Elvetia. S-a indicat că si adresa electronica adresa_. In hotărârea de arbitraj s-a menționat transmiterea cererii de chemare in judecata la adresele din Blonay si Crans-Montana si pe cale electronica. S-a menționat in hotărârea arbitrala ca nu a fost primite niciun răspuns sau confirmare de primire din partea pârâtului.
In 25 septembrie 2009 s-a pronunțat ordonanța de înscriere a unei ipoteci judiciare asiguratorie asupra bunurilor din orașul Sainte Maxime – filele 231- 232 vol II, in baza hotărârii arbitrale. Adresa pârâtului indicată de reclamantă în acest dosar este adresa din Crans- Montana.
In 29 septembrie 2009 s-a pronunțat ordinul de sechestru al instanței din Sierre in baza căruia i s-a interzis pârâtului sa dispună asupra bunurilor imobile din . baza căruia s-au sechestrat ( poprit ) creanțele pârâtului față de banca Pictet & Cie. S-a arătat ca sechestrarea părților sociale si a acțiunilor la purtător a fost imposibila – filele 268-271 vol II. In cererea de sechestru ce a făcut obiectul dosarului instanței din Sierre, reclamanta a arătat ca pârâtul nu se afla la niciuna din adresele cunoscute de aceasta – fila 257 vol. II. Cat privește adresa din Blonay, reclamanta a arătat ca la aceasta adresa locuiesc părinții pârâtului.
La filele 273-274 vol. II a fost depusa cererea de opoziție la sechestru semnata in numele partului de Antoine Campiche, fără o împuternicire in acest sens, datată 9 octombrie 2009.
La data de 2 octombrie 2009 s-a pronunțat un alt ordin de sechestru asupra proprietăților, creanțelor, bunurilor, conturilor, depozitelor, seifurilor etc. deținute la banca Pictet&Cie de către pârât. Ordinul a fost primit de banca la data de 6 octombrie 2009, potrivit răspunsului de la fila 314.
In Decizia de apel privind recunoașterea efectelor hotărârii străine – filele 4-32,vol. VI, s-a reținut comunicarea legala a citațiilor si a sentinței, din punct de vedere al respectării condiției prevăzute de art. 167 din Legea nr.105/1992 dar acesta nu este un argument pentru a reține cunoașterea efectiva – înainte de încheierea contractului de ipoteca - de către pârâtul G. M. C. a acțiunilor in pretenții si a cererilor conservatorii ale reclamantei privind executarea crenatelor pretinse împotriva acestuia.
Cat privește cunoașterea de către pârâtul G. G. Choraqui a acțiunilor reclamantei privind pretențiile împotriva celuilalt pârât, aflat în relație de descendenta, Tribunalul a reținut următoarele: pârâtul G. G. C. locuiește la adresa din Blonay, adresa indicata si in prezentul dosar si necontestata a fi adresa locuinței si la data judecării cererii la Tribunalul arbitral. Motivul pentru care pârâtul susține că nu a cunoscut pretențiile reclamantei împotriva fiului sau sunt motive medicale care l-au împiedicat sa acorde atenție citațiilor trimise la locuința sa. Tribunalul a reținut că față de comunicarea citațiilor la adresa acestui pârât si in lipsa unor dovezi privind lipsa sa de la domiciliu, este dovedit faptul cunoașterii de către acest pârât a pretențiilor reclamantei împotriva fiului său, Tribunalul a reținut de asemenea comunicarea scrisorii din 10 noiembrie 2008 acestui pârât – filele 321- 323.
In motivarea cererii fictivitatea contractului de ipotecă constă în înțelegerea părților potrivit cu care debitorul nu înțelege să afecteze bunurile plății creanțelor și creditorul nu intenționează executarea silită a creanțelor prin urmărirea bunurilor ca și creditor ipotecar. Motivul acestei înțelegeri este, potrivit cauzei acțiunii reclamantei, intenția pârâtului G. G. C. de a face imposibila urmărirea silita a acestor bunuri de către reclamanta-creditor chirografar. Intre părți, actul real – secret ar urma sa împiedice încercarea creditorului ipotecar de a urmări bunurile în această calitate – de creditor ipotecar.
Teza reclamantei nu este dovedită, înțelegerea pârâților în sensul arătat în cererea de chemare în judecata nu este dovedita cu niciuna din probele din dosar. Actul secret pretins nu trebuie sa îmbrace forma autentica; lipsirea efectelor notarii ipotecii se poate face in baza declarației creditorului de renunțare sau in baza hotărârii judecătorești pe care debitorul ar putea-o obține dacă ar proba înțelegerea părților.
Cum reclamanta nu a dovedit susținerile sale, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel atât reclamanta A. L. cât și pârâții C. M. G. G. și C. G. G. fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 26.05.2014.
În motivarea apelului său, apelanta - reclamantă A. L. a arătat că hotărâre instanței de fond este criticabilă în totalitate, fiind bazată pe o apreciere greșită a împrejurărilor de fapt, o analiză superficială/lacunară a probatoriului administrat și existent la dosarul cauzei precum și pe interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor de drept substanțial incidente în cauză, motiv pentru care se impune admiterea prezentului apel și modificarea în tot a sentinței apelate în se sul admiterii în întregime a cererii de chemare în judecată formulată de A..
Contractul de ipotecă încheiat între debitorul pârât și terțul pârât fiind contrazis printr-o convenție secretă, în temeiul unui acord simulatoriu prin care aceștia au convenit să creeze aparența constituirii unui drept de ipotecă în favoarea terțului pârât cu scopul ca bunurile ce fac obiectul actului public, aparent, contractul de ipotecă, să fie sustrase posibilității apelantei de urmărire.
În mod eronat, în baza unui proces sumar, superficial și selectiv de apreciere a probelor, instanța a reținut că intimatul pârât M. C. nu avea cunoștință de numeroasele demersuri judiciare întreprinse împotriva sa.
Hotărârea instanței de fond, în aprecierea reclamantei a fost pronunțată cu aprecierea greșită a împrejurărilor de fapt, cu o analiză superficială/lacunară a probatoriului administrat și existent la dosarul cauzei precum și cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor de drept substanțial incidente în cauză, deoarece instanța a reținut în mod eronat că intimatul pârât M. C. nu avea cunoștință de numeroasele demersuri judiciare întreprinse împotriva sa, probatoriul reținut de instanța în susținerea acestui argument fiind sumar, selectiv și greșit apreciat.
Totodată, reclamanta a arătat că în mod greșit instanța a considerat că nu a existat un acord simulatoriu între părțile la contractul de ipotecă, respectiv că nu s-a făcut dovada existenței unui act secret, în condițiile în care reiese cu claritate din probele administrate la dosar (dar ignorate de instanța de fond) că, actul public (Contractul de ipotecă) a fost încheiat cu scopul de a produce o aparență juridică neconformă realității, respectiv cu intenția de a da unui eventual creditor-urmăritor aparența că bunurile ipotecate sunt afectate unui pretins drept de preferință și urmărire în favoarea unui pretins creditor (G. C.). Contractul de ipotecă a fost încheiat pentru a garanta obligații de plată ale debitorului pârât presupus născute din mai multe contracte de împrumut încheiate în perioada 2004-2005, iar contractele de împrumut prezintă indicii puternice că au fost invocate numai ca pretext pentru a susține aparența de legalitate a contractului accesoriu. Apelanta apreciază că acesta a fost încheiat cu scopul de a crea, față de terți, aparența existenței unui drept de urmărire și preferință în favoarea unui anumit creditor, cu scopul de a sustrage aceste bunuri de la eventuale urmăriri viitoare declanșate împotriva pârâtului;
În criticile sale, apelanta – reclamantă arată că actul secret și acordul simulatoriu au preexistat actului public și confirmă situația juridică reală a părților, respectiv că bunul face parte din gajul general al creditorilor pârâtului M. C. și că actul public nu produce niciun efect, în considerarea următoarelor argumente:
- existența actului secret trebuie înțeleasă ca negotium și dovada ei poate fi făcută cu orice mijloace de probă;
- urgența nejustificată în raport de care s-a încheiat contractul de ipotecă, imediat după demararea procedurii de recunoaștere a hotărârii arbitrale în România;
- semnarea contractului de ipotecă s-a făcut fără atenția cuvenită pentru un astfel de contract;
- actul de ipotecă a fost încheiat de debitorul pârât cu o rudă apropiată de gradul 1, tatăl său, terțul pârât care avea de asemenea cunoștință despre gradul mare de îndatorare al fiului său și care nu avea intenția de a pune în executare garanția.
Prin apelul declarat și motivat la 30.06.2014 C. M. G. G. a criticat modul de soluționare al excepțiilor invocate în fața instanței fondului apreciind că nu a beneficiat de garanțiile unui proces echitabil în analizarea acestor excepții.
În motivarea apelului său, apelantul – pârât C. G. G. arată, referitor la încheierile de ședință din data de 07.09.2011 și 30.11.2011, că le critică sub aspectul modului de soluționare a excepțiilor invocate în prezenta cauză, iar în ceea ce privește sentința civilă nr.1304/19.06.2013 apreciază că este corectă, deoarece fiul său C. M. G. G. nu datorează reclamantei suma de bani pretinsă, întrucât toate sumele investite de reclamantă se regăsesc în bunurile aflate în patrimoniul celor 17 societăți, în care reclamanta sau societăți din grupul acesteia sunt asociați (ca urmare a cesiunii părților sociale din partea fiului său, ca parte a înțelegerii „MALA” ce a stat la baza hotărârii arbitrale).
Reclamanta A. L. nu a formulat întâmpinare.
Prin întâmpinarea formulată la data de 25.06.2014 apelantul C. G. G. a solicitat respingerea apelului formulat de apelanta – reclamantă A. L. apreciind că reclamanta nu a făcut dovada existenței unui act secret încheiat între pârâți prin care anterior sau concomitent cu încheierea contractului de ipotecă să fi convenit ca ipoteca analizată să nu își producă efectele. Din declarațiile martorilor rezultă cu evidență faptul că apelantul a urmărit să-și recupereze sumele de bani împrumutate fiului său și, contrar susținerilor reclamantei, executarea silită este începută. Reclamanta a cunoscut faptul că banii investiți de pârâtul C. M. G. G. provin de la apelant cu titlu de împrumut, aspect ce rezultă din declarația martorului S. M..
La 26.06.2014 a formulat întâmpinare apelantul C. M. G. G. solicitând respingerea apelului declarat de reclamanta A. L. deoarece sentința pronunțată de tribunal este legală și temeinică, reclamanta nefăcând dovada unui acord simulatoriu între pârâți, relația de afaceri cu Joseph Lewis fiind derulată din anul 2015 și recunoașterea făcută de el avea ca scop nu ca A. Group să-l urmărească și să-l oblige la plata sumelor de bani pe care nu le-a însușit sau folosit în scopuri personale, ci să o asigure pe A. de investiția făcută și să o convingă că va continua să lucreze pentru vânzarea portofoliului. De altfel, un portofoliu va fi revândut părțile nu vor mai avea nici un fel de pretenții unele față de altele, A. beneficiind de experiența sa în domeniul imobiliar în Europa de Est în calitate de consultant.
Prin încheierea din 21.11.2014 în condițiile art.268 Cod procedură civilă, Curtea, față de dispozițiile art.20 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.146/1997 a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelantul C. M. G. G., față de împrejurarea că prin rezoluțiunea administrativă apelantul a fost obligat la plata unei taxe judiciare de timbru de 24.378 lei și un timbru judiciar de 5 lei, obligație legală nerespectată de apelant până la primul termen de judecată din 30.06.2014, astfel că în cauză a operat sancțiunea anulării apelului. Apelantul nu a formulat cerere de reexaminare în condițiile art.18 din Legea nr.146/1997 și nu a făcut dovada respectării obligației legale, astfel că în cauză sunt incidente prevederile art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 care prevede că „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii”.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, în raport de criticile formulate de reclamanta A. L. și pârâtul C. G. G., Curtea a constatat că apelurile sunt nefondate și în baza art.296 alin.1 Cod procedură civilă le-a respins pentru următoarele considerente:
Cu privire la apelul declarat de reclamanta A. L. Curtea nu a putu reține criticile formulate de apelantă, instanța respectând prevederile art.129 alin.5 Cod procedură civilă stăruind, prin toate mijloacele legale, pentru aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii. Curtea apreciază că cercetarea judecătorească derulată de instanța fondului de la momentul promovării acțiunii – 25.03.2010 și până la data pronunțării - 19.06.2013, pe parcursul a 3 ani a avut ca scop aflarea adevărului judiciar, instanța respectând principiul disponibilității, probele fiind încuviințate și administrate în condițiile art.167 – 168 Cod procedură civilă, astfel că situația de fapt a fost stabilită corect și legea interpretată și aplicată temeinic.
De altfel, deși reclamanta a solicitat prin apelul declarat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu martori, în ședința publică din 21.11.2014 a declarat că nu are probe de solicitat, singurii care au solicitat proba cu înscrisuri fiind pârâții. Instanța a încuviințat pentru pârâți proba cu înscrisuri privitoare la excepția lipsei de interes care au privit situația executării creanței. Aceste înscrisuri au fost depuse la filele 208 – 273 și 278 – 283. Deoarece apelantul C. M. G. G. s-a angajat să facă dovada stadiului soluționării cererii de executare în Elveția nu a completat probatoriul în termen util, reclamanta A. L. a depus la dosar declarația lichidatorului P. Pirkl care este lichidatorul în procedura falimentului lui C. M. G. G. în Elveția și declarația lui Thomas Youth, reprezentantul A. cu privire la stadiul recuperării debitului împotriva debitorului C. M. G. G. în baza hotărârii arbitrale emisă de Curtea de Arbitraj Internațional de la Londra din 25.08.2009.
Analiza instanței fondului fiind pertinentă și răspunzând atât argumentelor reclamantei cât și apărărilor pârâților, Curtea nu a reținut critica reclamantei privitoare la caracterul superficial al analizei probatoriului administrat, hotărârea instanței de fond respectând cerințele art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, astfel că această critică nu a fost reținută de instanță.
Apelanta a invocat fictivitatea contractului de ipotecă încheiat la 20.10.2009 între cei doi pârâți. Pentru a fi îndeplinite condițiile simulației apelanta era obligată să facă dovada existenței voinței concordante a pârâților la data încheierii actului public de a împiedica reclamanta – creditor chirografar – să execute silit debitorul - C. M. G. G.. Adică, apelanta a pretins și avea obligația să dovedească că, conținutul contractului este neconform cu realitatea, având ca scop validarea aparenței contractului de ipotecă.
Contrar susținerilor reclamantei, pârâții au făcut dovada că prin contractul de garanție pârâtul C. G. G. și-a protejat patrimoniul la filele 3 – 95 din volumul III al dosarului de fond fiind depuse contractele de împrumut încheiate între pârâți și extrasele de cont privitoare la transferul sumelor de bani. Astfel, la fila 42 din volumul III al dosarului de fond este depus un extras de cont pentru o sumă de 500.000 euro din care rezultă că la data de 11.11.2004 suma a fost transferată de C. G. G. fiului său C. M. G. G.. La fel, la filele 17, 10, 57 sunt depuse extrase de cont din 27.01.2005, 26.04.2005, 01.07.2005, prin care se face dovada transferului sumelor de 70.000 euro, 5000 euro, 300.000 euro între cei doi pârâți. Astfel, pârâții au făcut dovada transferului sumelor de bani și, prin contractele încheiate, existența obligației de restituire a acestor sume. Aceste împrumuturi s-au făcut anterior încheierii contractului „MALA” între reclamantă și pârâtul C. M. G. G. și anterior pronunțării hotărârii arbitrale nr.81.192 din 25.08.2009, astfel că nu pot fi reținute criticile reclamantei privitoare la acordul simulatoriu preexistent actului public deoarece contractul de ipotecă autentificat sub nr.3688/20.10.2009 avea ca scop protejarea patrimoniului împrumutătorului, împrumuturile fiind făcute începând cu anul 2004.
Prin contractul de garanție ipotecară pârâtul C. G. G. și-a protejat patrimoniul, în cauză nefiind administrate dovezi prin care să se facă dovada că s-a urmărit prejudicierea reclamantei. Martorii audiați în fața instanței fondului au declarat că C. M. G. G. a avut ca intenție „să încheie discuțiile cu tatăl său” – fila 272 volumul V. Ambii martori S. G. M. și P. S. au arătat că părțile au încheiat contractul de ipotecă, acordul lor fiind anterior semnării înțelegerii la notar și urmărind garantarea împrumuturilor.
Împrejurarea relevată de reclamantă privitoare la cunoașterea de către pârâtul C. G. G. a litigiilor purtate cu fiul său a fost analizată de instanța fondului. Față de cauza acțiunii introductive de instanță – fictivitatea contractului de ipotecă – reclamanta nu a făcut dovada intenției de fraudare a sa de cei doi pârâți, dovezile administrate fiind concordante în sensul că pârâtul C. M. G. G. a dorit să garanteze împrumuturile făcute de tatăl său, împrumuturi dovedite prin contractele de împrumut în care sunt fixate termene de restituire și extrasele de cont prin care a fost făcută dovada transferului sumelor de bani.
De altfel, prin probele administrate în fața instanței de apel s-a făcut dovada executării creanței reclamantei, cuantumul acesteia fiind de 69.661.034,67 euro conform hotărârii arbitrale din care au fost recuperate 2.232.000 euro – fila 286 din dosarul de apel, pârâtul C. M. G. G. fiind declarat falit la 24.05.2011 de judecătorul Tribunalului districtual din Sierre, Elveția – fila 278. Suma garantată prin contractul de ipotecă obiect al cererii introductive de instanță este de 550.000 USD și 686.500 Euro. Sancțiunea admiterii acțiunii în simulație o reprezintă inopozabilitatea situației creată prin actul secret, respectiv în cadrul simulației absolute, invocate de reclamantă, înlăturarea efectelor actului simulat. Pârâtul C. G. G. a făcut dovada începerii executării contractului de ipotecă – fila 168 din dosarul de apel – astfel că reclamanta nu a făcut dovada fictivității contractului de ipotecă, și în mod obligatoriu, a fictivității împrumuturilor efectuate între cei doi pârâți.
La filele 105 – 115 din volumul II al dosarului de fond au fost depuse extrasele de carte funciară prin care s-a făcut dovada că în cărțile funciare deschise pentru bunurile imobile menționate în contractul de garanție ipotecară (filele 316 – 318) s-au înscris drepturile de ipotecă convenite prin contractul încheiat la 20.10.2009, bunurile fiind fie în proprietatea exclusivă a lui C. M. G. G. fie în coproprietatea celor doi pârâți.
Pentru aceste considerente, apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat.
Cu privire la apelul declarat de apelantul – pârât C. G. G. Curtea nu a reținut criticile privitoare la modul de soluționare a excepției insuficientei timbrări deoarece obiectul cererii îl reprezintă un contract de ipotecă care are caracter accesoriu de garantare a unei creanțe. Acțiunea în declararea simulației contractului de ipotecă nu poate fi timbrată decât raportat la efectele patrimoniale ce s-ar produce în cazul admiterii acțiunii, respectiv valoarea creanței trecută în contractul de ipotecă.
Față de obiectul cererii introductive de instanță, taxa de timbru a fost calculată în raport de prevederile art.2 alin.1 din Legea nr.146/1997 pentru suma de 4.464.650 lei, echivalentul sumei ce face obiectul contractului de ipotecă, astfel că această critică nu a fost reținută de Curte.
Curtea nu a reținut nici critica privitoare la modul de soluționare al excepției lipsei calității de reprezentant, deoarece potrivit art. 67 alin.1 Cod procedură civilă, părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar.
Potrivit art.68 alin.1 Cod procedură civilă, procura pentru exercițiul dreptului de chemare în decata sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizata; în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților.
Potrivit hotărârii administratorului unic al A. L. adoptate potrivit prevederilor Actului Constitutiv din 21.02.2005, dl. Thomas Youth, având funcția de vicepreședinte al societății reclamante avea calitatea de reprezentant legal al societății.
LA fila 274 din dosarul de fond a fost depusă o copie după Registrul Directorilor în care Thomas Youth, avocat, apare ca ocupând funcția de vicepreședinte al A. L..
Potrivit art. 42 lit e din Legea nr.105/1992, reprezentarea unei persoane juridice străine prin intermediul organelor proprii este cârmuită de legea sa națională - legea statutului pe al cărui teritoriu și-a stabilit sediul social -.
Prin urmare, Curtea a constatat că tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.42 lit.e din Legea nr.115/1992 constatând că în cauza a fost făcută dovada calității de reprezentant a semnatarului cererii, fiind depuse dovezi la filele 274 – 278 don dosarul de fond.
Referitor la modul de soluționare al excepției lipsei capacității de folosință a reclamantei, Curtea nu a reținut criticile pârâtului deoarece capacitatea procesuală de folosință reprezintă aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual.
Potrivit art. 40 din Legea nr. 105/1992, persoana juridică are naționalitatea statului pe al cărui teritoriu și-a stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul social, iar potrivit art. 41 din același act normativ, statutul organic al persoanei juridice este cârmuit de legea sa națională.
In conformitate cu art. 42 lit. a și e din Legea nr. 105/1992, legea statutului organic al persoanei juridice cârmuiește capacitatea acesteia și reprezentarea acesteia prin intermediul organelor proprii.
Potrivit art.43 din Legea nr.105/1992, persoanele juridice străine cu scop patrimonial, valabil constituite în statul a cărui naționalitate o au sunt recunoscute de plin drept în România.
Astfel cum a rezultat din certificatul de înmatriculare depus la dosar – fila 257 volumul II reclamanta A. L. este o societate legal înființată, potrivit legilor din Bahamas, având nr.de înregistrare 135827B.
Conform hotărârii administratorului unic al A. L. adoptate potrivit prevederilor Actului Constitutiv din 21.02.2005, societatea are sediul social în Cape Horn Management Ltd, E.P Taylor Drive, Layford Cay, P.O Box N-7776, localitatea Nassau, Insula New Providence, Commonwealth Bahamas.
Calitatea procesuală activă presupune o identitate între persoana reclamantului și persoana care se pretinde titularul dreptului dedus judecății.
Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și pe cea pasivă prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
Prin hotărârea arbitrală nr._/25.08.2009 a Curții de Arbitraj Internațional din Londra, pârâtul M. G. G. C. a fost obligat la plata către reclamanta A. L. a sumei de 69.661.034,67 Eur plus dobândă de 5% pe an, plus costuri legale, costuri aferente punerii în executare silită a contractului de împrumut, costuri aferente arbitrajului. Din cuprinsul cererii de arbitraj și a hotărârii arbitrale a rezultat că societatea reclamantă, A. L. este societate cu răspundere limitată de drept privat înființată în baza legilor Commonwealth Bahamas, cu sediul în Cay House, P.O Box N-7776, Lyford Cay, New Providence, Bahamas, având ca președinte pe Joseph C.Lewis.
Din cererea de chemare în judecată și înscrisurile depuse la dosar a rezultat că există identitate între societatea menționată în hotărârea arbitrală și reclamanta din prezenta cauză - A. L., societate organizată în conformitate cu legile din Bahamas, cu sediul în Cay House, căsuța poștală N-7776, Lyford Cay, New Providence, Bahamas, cu președinte Joseph C.Lewis, astfel că nici această critică nu a fost reținută de Curte.
Cu privire la excepția lipsei de interes, aceasta a fost soluționată corect de instanța fondului, deoarece o acțiune în simulație poate fi promovată de oricine are interes, reclamanta justificându-și în prezenta cauză interesul ca o consecință a posibilității de executare a hotărârii arbitrale pe teritoriul României, urmărind un folos practic de a executa în calitate de creditor chirografar creanța rezultată din hotărâre.
Față de aceste considerente, Curtea a constatat că prin încheierile din 07.09.2011 și 30.09.2011 tribunalul a soluționat corect excepțiile invocate de apelantul C. G. G. astfel că, apelul său a fost respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de apelanta – reclamantă A. L., cu sediul ales la S.C.A. „N. N. D. Kingston Petersen, cu sediul în București, ..1 A, Bucharest Business Park, Clădirea A, etj.4, sectorul 1 împotriva sentinței civile nr.1304/19.06.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția V-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâții C. M. G. G., cu domiciliul ales în la Cabinet Avocat „M. D., în București, ., ., . și C. G. G., cu domiciliul ales în România, la Societatea Civila de Avocați P., R. & Asociații, în București, ., ..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. A. F. P.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.D.A.
Tehnored.C.S.
5 ex/16.07.2015
T.B.Secția a V-a Civilă – L.P.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 741/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 339/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
