Evacuare. Decizia nr. 708/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 708/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 17119/300/2009
Dosar nr._
(200/2011)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.708
Ședința publică de la 11.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - MARI ILIE
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții pârâți D. E. și D. E., împotriva deciziei civile nr. 915A din 12.10.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. M. A..
P. are ca obiect – acțiune în evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă mandatarul M. E.-F., în calitate de reprezentant al intimatului reclamant D. M. A., în baza procurii judiciare autentificată sub nr. 8057 din 23.11.2013, atașată la fila 48 din dosar, lipsind recurenții pârâți D. E. și D. E..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, de către intimatul reclamant D. M. A. a decizie civile nr. 490 R din 24.04.2015, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/300/2010, respectiv decizia civilă nr.629 A din 20 mai 2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._/300/2010.
Se mai învederează instanței depunerea la dosar a unei cereri formulate de către doamna avocat O.-Ralu S., prin care solicită a se lua act de faptul că nu mai reprezintă interesele intimatului reclamant D. M. A..
Curtea acordă cuvântul cu privire la cererea de repunere pe rol a cauzei.
Mandatarul intimatului reclamant solicită admiterea cererii și să se dispună repunerea cauzei pe rol, având în vedere că impedimentul care a stat la baza suspendării nu mai subzistă.
Curtea constată că prin încheierea de ședință din 03.10.2013 a fost menținută măsura suspendării cauzei până la soluționarea recursului promovat de recurenții D. E. și D. E. împotriva deciziei civile nr. 915 A din 12.10.2010, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, cauza fiind suspendată până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/300/2010 al Judecătoriei Sectorului 2 București.
Ia act că la dosar a fost atașată decizia civilă nr. 490 R din 24.04.2015, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/300/2010, potrivit cu care recursul declarat de recurenții pârâți a fost soluționat în mod irevocabil, situație în care constată îndeplinite cerințele impuse de art. 245 din Codul de procedură civilă, cauza urmând a fi repusă pe rol.
Mandatarul intimatului reclamant arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probatorii noi de administrat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Mandatarul intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, cu consecința evacuări recurenților din imobilul pe care îl ocupă fără titlul.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 18.09.2009, pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București sub nr._ , reclamantul D. M. A. a chemat în judecată pe pârâții D. E. și D. E., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună evacuarea acestora din apartamentul nr.1 al imobilului situat în București, ..132, corp C, sector 2, pe care îl ocupă în lipsa unui titlu locativ.
În motivarea cererii, reclamantul arată că apartamentul din care se solicită evacuarea pârâților este proprietatea sa, fiind dobândit prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 10 iulie 2009 cu fostul proprietar, M. M., iar în data de 17 august 2009 a notificat pârâții, solicitându-le ca până la data de 5 septembrie 2009 să părăsească imobilul pe care îl ocupă fără titlu, refuzul acestora, consemnat în procesul verbal încheiat la data de 07.09.2009, reprezentând o încălcare abuzivă a dreptului său de proprietate.
Legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția față de acțiune și a formula eventuale apărări.
Prin sentința civilă nr.9438/04.12.2009, pronunțată de Judecătoria Sector 2 București - Secția Civilă în dosarul nr._ , s-a admis acțiunea civilă de evacuare formulată de reclamantul D. M. A. împotriva pârâților D. E. și D. E. și s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în București, ..132, . sector 2, pentru lipsa titlului locativ.
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că reclamantul, alături de soția sa, este proprietarul apartamentului nr.l din corpul C al imobilului situat în București, ..132, sector 2, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.l395/20.07.2009 la B.N.P. S. D. C., dreptul de proprietate astfel dobândit fiind înscris în C.F. nr.85I5I a sectorului 2 București.
Pârâții, care au declarat executorului judecătoresc că refuză să dea curs notificării primite în data de 24 august 2009, prin care li s-a cerut să părăsească imobilul până la data de 05.09.2009, întrucât au încheiat cu fostul proprietar un antecontract de vânzare cumpărare, nu au dovedit că au vreun drept asupra apartamentului în litigiu, astfel că în temeiul art.480 din Codul civil, instanța a admis cererea și a dispus evacuarea acestora pentru lipsa titlului locativ.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel, motivat în drept, pârâții D. E. și D. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare s-a arătat că, în anul 2006 intre pârâții apelanți din prezenta cauză și M. M. a fost semnat antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 891/10.04.2006 autentificat de către BNP M. E., care are ca obiect vânzarea unui bun imobil compus dintr-o cameră în suprafață de 12,58 mp și vestibulul în suprafață de 5, 66 mp precum și terenul situat sub construcție, din imobilul care se află în Municipiul București, .. 132, sector 2.
De asemenea, tot intre cele două părți semnatare în anul 2005 a intervenit contractul de comodat nr. 2937/26.09.2005 autentificat de către BNP Asociați "L. G. și B. M.", care are ca obiect împrumutarea comodatarilor, cu titlu gratuit, folosința camerei și a vestibulului sus menționate pe o perioadă de 5 (cinci) ani.
In data de 20.0l.2009 M. M. formulează o cerere introductivă către Judecătoria Sectorului 2 București care face obiectul dosarului civil nr._, prin care solicită constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare nr.891/10.04.2006 și restabilirea situației anterioare, acțiune respinsă.
Ulterior, pârâții - reclamanți prin intermediul întâmpinării și a cererii reconvenționale au solicitat să se pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cerere de asemenea respinsă.
Vânzătoarea a înstrăinat însă imobilul pârâtului la 10.07.2009, astfel încât prezenta acțiune este formulată de cumpărător.
Susțin că în mod greșit nu s-a avut în vedere de către instanță că locuiesc efectiv la adresa din Municipiul București, ..132, sector 2, în baza unui just titlu, și că în realitate reclamantul - intimat D. M. A. nu a avut niciodată în folosință imobilul sus menționat.
De asemenea susțin că există o neconcordantă între datele care se regăsesc inserate în contractul de vânzare - cumpărare nr._.07.2009 și antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 891/10.04.2006.
Au susținut că ocupă spațiul locativ din Municipiul București, ..132, sector 2, în baza unui just titlu, care este în vigoare, producând efecte juridice pentru părțile semnatare, acesta fiind antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 891/10.04.2006 autentificat de BNP M. E., coroborat cu contractul de comodat nr. 2937/26.09.2005.
S-a arătat că reclamantul - intimat D. M. A. nu are nici un drept asupra apartamentului, mai mult decât atât a depus toate eforturile pentru ca citațiile efectuate în primă instanță să nu ajungă la aceștia.
Au solicitat astfel ca prin hotărârea ce se va pronunța să se admită apelul astfel cum a fost formulat urmând ca pe cale de consecință să se dispună schimbarea în tot a hotărârii atacate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282- 298 C .pr.civilă.
In dovedirea apelului, au solicitat administrarea următoarelor probe: înscrisuri și interogatoriul reclamantul - intimat.
Prin întâmpinarea formulată de intimatul reclamant D. M. A. s-a solicitat respingerea apelului.
Prin decizia civilă nr. 915A din 12.10.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a fost respins apelul ca nefondat.
Instanța de apel a constat astfel că susținerile apelanților în sensul că aceștia ar deține un titlu locativ nu pot fi reținute. În ceea ce privește contractul de comodat nr. 2937/26.09.2005 invocat de aceștia, nu este opozabil terțului dobânditor, art. 1441 C.civ. vizând numai locațiunea. Prin urmare, în ceea ce privește, reclamantul intimat căruia i s-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului ce formează obiectul contractului de comodat, acesta nu poate fi obligat a-l respecta, astfel încât, în ceea ce îl privește, pârâții nu i-au opus un titlu de locațiune.
De asemenea nu poate fi reținută susținerea potrivit cu care antecontractul de vânzare cumpărare nr.891/10.04.2006 autentificat de BNP M. E. ar reprezenta un titlu în temeiul căruia pârâții apelanți justifică ocuparea imobilului. Acest antecontract încheiat cu vânzătoarea către reclamant a aceluiași imobil, dă doar dreptul la obținerea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act de vânzare cumpărare în situația în care
toate celelalte condiții ar fi îndeplinite. Or, pe o astfel de cerere s-a pronunțat Judecătoria Sectorului 2 București prin sentința civilă nr.2819/15.03.2010 în sensul respingerii acesteia, tocmai în considerarea transmiterii dreptului de proprietate către reclamantul intimat din prezenta cauză.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul a apreciat că prima instanță a făcut o analiză temeinică a probelor existențe la dosar, situație în care, nefiind fondată critica adusă sentinței, în baza art. 296 C.proc.civ., apelul a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, solicitând casarea celor două hotărâri și rejudecarea cauzei în fond, în sensul respingerii acțiunii, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probelor administrate la instanța de apel.
În motivarea cererii de recurs, recurenții au prezentat pe larg situația de fapt decurgând din încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 891/10.04.2006, pe baza căruia dețin posesia imobilului în litigiu.
Invocă recurenții dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că fac dovada deținerii unui titlu locativ pentru imobilul ce face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare menționat, care este un act juridic încheiat cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare cu promitenta vânzătoare M. M..
Instanța de fond nu a justificat graba soluționare a cererii de evacuare într-un termen foarte scurt și în condițiile existenței antecontractului, nerespectând rolul activ la care era obligată în soluționarea cauzei.
Prin apelul declarat împotriva acestei sentințe, recurenții au solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu și doi martori, pentru dovedirea situației de fapt constând în ascunderea de către promitenta vânzătoare și de către intimatul D. M. A. a actelor de procedură pentru acțiunea în evacuare.
Cu toate acestea, tribunalul a respins cererea de probatorii și a acordat cuvântul pe fond, părțile fiind private și de această dată de dreptul de administra probe în apărare.
Prin motivarea deciziei se reține greșit că antecontractul ar da dreptul doar la obținerea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, ignorând faptul că recurenții au deja posesia celor două încăperi, conform contractului de comodat nr.2937/26.09.2005 .
Au mai învederat recurenții că prin sentința civilă nr.2819/15.03.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București s-a respins ca neîntemeiată cererea de constatare a nulități absolute a antecontractului, hotărârea fiind depusă în faza apelului, dar neluată în seamă de instanță.
Solicită recurenții să se aibă în vedere la pronunțarea soluției și inadvertențele conținute în contractul încheiat între M. M. și D. M. A. privind vânzarea pentru a doua oară pentru aceleași spații, respectiv declarațiile mincinoase ale acestora.
Nu s-a formulat întâmpinare.
Prin încheierea din data de 10.03.2011 Curtea, în baza art.244 pct.1 Cod procedură civilă, a dispus suspendarea judecării recursului până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/300/2010 al Judecătoriei Sectorului 2 București.
Cauza fost repusă pe rol la data de 11.06.2015, ca urmare a depunerii la dosar, în copie, a deciziei civile nr. 490R/24.04.2015 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/300/2010.
Nu s-au depus alte înscrisuri noi în recurs, conform art. 305 C.proc.civ.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor de recurs formulate în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
In ceea ce privește împrejurările, prezentate pe larg de recurenți, în care s-ar fi perfectat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 891/10.04.2006, modalitatea în care s-ar fi achitat obligațiile de plată asumate prin act și, respectiv, condițiile în care recurenții au ajuns să dețină posesia imobilului în litigiu ori declarațiile mincinoase făcute de intimat referitor la posesie, Curtea, având în vedere dispozițiile art. 306 și art. 3021 lit.c din codul de procedură civilă de la 1865, Curtea reține că, recursul este o cale extraordinară de atac, astfel că, în situația în care litigiul este supus și căii de atac a apelului (cum este și cazul în speță), recursul a fost pus la dispoziția părților numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, enumerate în cuprinsul art. 304 C.proc.civ., motive care vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, controlul judiciar putându-se exercita deci doar asupra problemelor de drept discutate în speță.
Prin urmare, criticile vizând lipsa de rol activ a instanței de apel dezvoltate de recurenți exclusiv prin argumente legate de stabilirea unei alte situații de fapt nu pot fi primite.
În acest context, Curtea reține că, fiind devolutiv, apelul este calea de atac ce duce la rejudecarea pricinii în fond, astfel că problemele de fapt și de drept dezbătute în fața primei instanțe sunt repuse în discuția instanței de apel. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 295 C.proc.civilă, instanța de apel va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea altor probe, dacă le consideră necesare pentru soluționarea cauzei.
Curtea constată însă că susținerile recurentului privind ignorarea de către tribunal a unor aspecte de fapt și de drept cu care a fost învestit, cu încălcarea acelorași dispoziții ale art. 129 C.proc.civilă, vizând și refuzul de a da încuviința probe pot fi analizate – în conformitate cu art. 306 alin.3 C.proc.civ. – din perspectiva motivului prev. de art. 304 pct.5 C.proc.civ.
Curtea reține în această privință că aspectul necesitații completării probatoriului a făcut obiectul unor dezbateri contradictorii în apel la termenul din data de 12.10.2010, prilej cu care toate părțile au beneficiat de asistență juridică calificată, iar tribunalul a încuviințat exclusiv proba cu înscrisuri, respingând, prin raportare la teza probatorie susținută de avocatul apelanților (respectiv, dovedirea situației de fapt privind ascunderea unor citații), a respins, motivat, proba cu interogatoriu și proba testimonială.
Rezultă, așadar, că tribunalul a administrat numai probatoriul pe care, în condițiile prevăzute de art. 138 C.proc.civ., l-a considerat util soluționării cauzei prin prisma motivelor de apel cu a căror dezlegare a fost învestită.
În consecință, în raport de aceste constatări, nu se poate concluziona faptul că în condițiile sus menționate, s-ar fi încălcat drepturile procesuale ale recurenților, instanța de apel, procedând la analiza criticilor formulate de către apelant în limitele stabilite prin cererea de apel, analiză care a vizat, în mod corect, și modul de apreciere și evaluare a probatoriului administrat în ambele faze procesuale. Or, faptul că în urma exercitării controlului judiciar s-a reținut o altă situație de fapt decât cea dorită de recurenți nu poate susține o atare critică.
Prin prezenta cerere de recurs se apreciază că este necesară casarea deciziei, întrucât nu s-au administrat și alte probe utile aflării adevărului în cauză, un argument în acest sens, fiind, în opinia recurenților și faptul că instanța de apel ar fi ignorat faptul că prin sentința civilă nr. 2819/_ a Judecătoriei Sectorului 2 București s-a respins acțiunea formulată de vânzătoarea M. M. în contradictoriu cu aceștia privind constatarea nulității antecontractului de vânzare-cumpărare, acest act producându-și în continuare efectele care nu ar fi însă, cele reținute, de tribunal, precum și aspectele care atrag nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între M. M. și D. M. A..
Curtea constată însă că prin decizia recurată s-a apreciat în mod corect asupra raporturilor juridice generate de încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare care nu poate constitui un titlu pentru deținerea imobilului care să poată fi opus cumpărătorului ce exhibă un titlu translativ de proprietate în favoarea sa.
Pe de altă parte, asupra acestei chestiuni o instanță de judecată a statuat deja cu putere de lucru judecat, prin sentința civilă nr._/16.10.2011 pronunțată în dosarul nr._/300/2010 de Judecătoria Sectorului 2 București s-a respins acțiunea prin care s-a solicitat de către recurenții în speță, în contradictoriu cu pârâții M. M. și D. M. A. să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1395/10.07.2009.
S-a reținut în acest sens că prin antecontractul de vânzare-cumpărare părțile contractante nu procedează la o transmitere a dreptului de proprietate și, întrucât, acest transfer nu a avut loc în speță prin antecontractul invocat de recurenți, bunul putea fi vândut unei terțe persoane.
In aceste condiții, Curtea constată că în mod corect instanța de apel, alături de prima instanță, a reținut că ocuparea imobilului de către recurenți în dauna proprietarului actual este abuzivă, un fapt juridic ilicit ce îngrădește dreptul proprietarului de a se bucura pe deplin de prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului și căruia trebuie, în consecință, să i se pună capăt prin evacuarea celor răspunzători de această situație.
Tribunalul a reținut în mod corect și inexistența în speță a altor raporturi juridice izvorâte dintr-un contract care să constituie titlul locativ pentru ocuparea locuinței, critica recurenților vizând aplicarea eronată a dispozițiilor legale care stabilesc efectele contractului comodat, respectiv, pretinsa opozabilitate a acestuia conform art. 1141 din Codul civil de la 1864, critică examinată în recurs din perspectiva motivului de modificare prev. de art. 304 pct.9 C.proc.civ., fiind neîntemeiată.
Dispozițiile art. 1441 Cod civil, potrivit cu care dobânditorul este dator să respecte locațiunea încheiată anterior vânzării, cu condiția că aceasta să fi fost încheiată prin înscris autentic sau prin înscris sub semnătură privată, dar cu dată certă, nu sunt incidente și în materia contractului de comodat
Prin urmare, numai un contract de închiriere a unui imobil cu dată certă anterioară vânzării-cumpărării (cu dată certă) este opozabil terțului dobânditor, producându-și efectele și față de acesta în condițiile în care a fost încheiat.
Prin urmare, Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 Cod de procedură civilă, va respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenții pârâți D. E. și D. E., împotriva deciziei civile nr. 915 A din 12.10.2010, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. M. A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. I. M.-A. N.-G. I. D.
GREFIER,
M. C.
Red.M.A.N.G.
Tehnored.C.S./M.A.N.G.
Ex.2/27.07.2015
Trib. B.. S. V – S. P., I. G.
J Sect.2 – A.M.G.
| ← Revendicare mobiliară. Decizia nr. 338/2015. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 741/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
