Legea 10/2001. Decizia nr. 339/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 339/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 27594/3/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 339 A
Ședința publică din data de 24.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - LIVIU-EUGEN FĂGET
JUDECĂTOR - M. STELUȚA C.
GREFIER - F. J.
Pe rol se află soluționarea, în rejudecare, a contestației formulată de reclamanții B. A., B. G.-O. și B. O. V. în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General având ca obiect contestație formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile orale și concluziile pe fond au avut loc în ședința publică de la 10.06.2015, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 17.06.2015 și la 24.06.2015, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III- a Civilă, sub nr._, reclamanții B. A., B. G. - O., B. O. V., în temeiul art. 26 din Legea 10/2001 și art. 35 din Legea 165/2013, au formulat contestatie împotriva Dispoziției nr._/03.07.2014, emisă de M. București prin Primarul General, solicitand modificarea articolului 5) al Dispoziției în sensul propunerii acordării de măsuri reparatorii în echivalent doar în favoarea reclamantilor pentru cota de 100% privind imobilul situat în București, ., sector 6 compus din teren în suprafață de 364 mp și construcție în suprafață de 327 mp, fără a fi menționat și . SA, luând act de desființarea contractului de cesiune încheiat cu acesta.
În motivarea contestației, s-a arătat că, prin sentința civilă nr.63/16.01.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV a rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1394/23.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a III a pentru Cauze cu Minori și Familie s-a dispus anularea parțială a Dispoziției nr._/28.02.2012, în sensul propunerii de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, constând în diferența dintre despăgubirile încasate și valoarea de piață a imobilului situat în București, ., sector 6, compus din teren în suprafață de 364 mp și construcție demolată în suprafață construită desfășurată de 327 mp, persoanele îndreptățite fiind reclamanții, iar . SA, în calitate de cesionar are o cotă de 25% din valoarea despăgubirilor.
Cele două instanțe, au verificat îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de Legea 10/2001, pentru obținerea măsurilor prevăzute de această lege specială de reparație și constatând îndeplinirea lor, au hotărât că reclamanții în calitate de notificări sunt îndreptățiți la restituire.
Luând act de faptul că notificatorii au prezentat contractul de cesiune de drepturi cu nr. 1786/12.09.2011 BNP F. M. - M., încheiat cu . SA, căreia i-a transmis o cotă de 25% din aceste drepturi, instanțele au dispus ca măsurile reparatorii să fie distribuite cedenților și notificatorilor, în cotele rezultate în urma contractului de cesiune.
După pronunțarea acestei sentințe, a intervenit desființarea contractului de cesiune, astfel că dreptul notificatorilor în cotă de 25%, s-a reîntors în patrimoniul lor, reîntregindu-și dreptul la măsuri reparatorii stabilite prin lege și contestate de instanța de judecată.
Dispoziția împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație a luat act de dispozitivul sentinței civile, însă a refuzat a lua act de desființarea contractului de cesiune notificată la data de 06.06.2014 și de retransmiterea calității procesuale pentru cota cedată către subsemnații, acordând astfel o cotă din drepturile unui terț care nu mai are legitimare de a primi cota respectivă.
Cauza contractului de cesiune a reprezentat o formă de garanție a plății contractului de prestări servicii nr. 5010/26.05.2008 și a actului adițional nr. 5010/26.05.2008, încheiat între . SA în calitate de consultant prestator și reclamanți în calitate de beneficiari, ce a avut drept obiect prestarea tuturor activităților de derulare a procedurii de obținere a măsurilor reparatorii stabilite de Legea 10/2001, pe cheltuiala consultantului prestator.
Obligația de plată a prețului contractului de cesiune, a cărei valoare a fost determinată în raport de valoarea prețului contractului de prestări servicii, devenea exigibilă în momentul în exigibilității obligației de plată a contractului de prestări servicii, modificat și completat prin act adițional.
Exigibilitatea contractului de prestări servicii era determinată de momentul în care măsurile reparatorii se obțin în mod efectiv, astfel încât părțile să fie ținute a-și executa obligațiile una față de alta.
Prin urmare, interpretarea contractului de cesiune este dată de voința concordantă a părților, în condițiile art. 1266 Cod civil, care au negociat întinderea obligațiilor lor, la nivelul celor din contractul de prestări servicii.
Din această interpretare, rezultă cu evidență, că părțile au stabilit încheierea contractului de cesiune, ca accesoriu al contractului de prestări servicii, în scopul obținerii unei garanții de bună execuție a obligației de plată a contractului principal.
După apariția Legii 165/2013, executarea contractului de cesiune, a devenit excesiv de oneroasă pentru părțile contractante, datorită schimbării împrejurărilor de ordin legislativ, obligarea reclamantului la plata contractului de prestări servicii devenind vădit injustă și împovărătoare, prețul acestuia fiind superior prețului contractului de cesiune.
Astfel, plata contractului de prestări servicii nu mai poate fi compensată cu cea din contractul de cesiune iar adaptarea contractului în raport de scopul contractului și negocierile purtate de părți a devenit excesiv de oneroasă, cel puțin pentru una din părți.
Față de această situație, părțile au convenit desființarea contractului de cesiune de drepturi în condițiile art. 1270 cod civil, încheind tranzacția nr. 1142/29.04.2014 BNP R. C. M., astfel că toate beneficiile declanșării procedurii administrative prevăzute de Legea 10/2001 s-au reîntors în patrimoniul notificatorilor, aceștia urmând a culege toate drepturile ce decurg din notificarea formulată în temeiul acestei legi speciale de reparație.
Tranzacția a fost notificată Municipiului București, pentru a lua act de faptul că notificatorii și-au reîntregit drepturile oferite de legea 10/2001, solicitând acesteia să emită dispoziția de acordare de măsuri reparatorii pe numele notificatorilor.
M. București a refuzat să ia act de tranzacție, dispoziția fiind emisă și pe numele cesionarului. In aceste condiții, s-a emis o dispoziție cu propunere de acordare de măsuri reparatorii unei persoane care și-a pierdut dreptul de a obține măsurile reparatorii în cota stabilită.
In consecință, a solicitat să se dispună modificarea dispoziției în sensul propunerii de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, pentru imobilul notificat, în cotă de 100% doar reclamanților, în calitate de persoane îndreptățite la restituire.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 și art. 35 din Legea nr. 165/2013.
Pârâtul M. București prin Primar General a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că dispoziția nr._/03.07.2014 a fost emisă cu stricta respectare a hotărârii judecătorești pronunțate; faptul că ulterior deciziei irevocabile a Curții de Apel București s-a încheiat o tranzacție între părți cu privire la desființarea Contractului de cesiune nr. 1786/12.09.2011 nu poate constitui un temei legal pentru ca Primarul General să emită o dispoziție în sensul celor stabilite de părți prin acea tranzacție.
Dacă s-a proceda în acest mod, s-ar fi încălcat o hotărâre judecătorească irevocabilă care reținea în sarcina Municipiului București obligații ce trebuiau duse la îndeplinire cu strictețe de către pârât.
Ca atare, M. București avea obligația legală de a respecta o hotărâre judecătorească irevocabilă și de a emite o dispoziție în conformitate cu cele stabilite de Instanța de judecată.
Având la bază efectul pozitiv al lucrului judecat anterior, instanța învestită cu soluționarea acestei pricini trebuie să rețină că s-a statuat în mod irevocabil în ceea ce privește cotele de acordare a măsurilor reparatorii, astfel reclamanții nu pot pretinde o nouă analiză asupra unui aspect tranșat jurisdicțional irevocabil, care nu mai poate fi contestat la acest moment.
În speță nu se poate pune problema apariției unor noi cauze sau probatorii care nu au fost cunoscute primei instanțe la data pronunțării hotărârii, Curtea de Apel aplicând în mod legal dispozițiile Legii nr. 10/2001 în ceea ce privește soluționarea pe fond a notificării. In măsura în care s-ar admite modificarea dispoziției de acordare de măsuri reparatorii, a-ar lipsi de efecte și de eficiență hotărârea irevocabilă a Curții de Apel București ca instanță de control judiciar.
Pârâtul consideră că în speță își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 430 și următoarele din Codul de Procedură Civilă, cu privire la efectele hotărârilor judecătorești, respectiv puterea lucrului judecat cu privire la modalitatea de soluționare a notificării, tranșată definitiv de Curtea de Apel București. Ceea ce doresc reclamanții este ca pe calea acestei acțiuni, să modifice hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, întrucât prin dispoziția emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 emitentul nu a făcut altceva decât să pună în aplicare dispozitivul hotărârilor judecătorești.
Prin sentința civilă nr. 1528/14.11.2014 Tribunalul București Secția a III-a Civilă a respins contestația, ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 240A/6.05.2015 Curtea de apel București Secția a IV-a civilă a admis apelul formulat de apelanții-reclamanți B. A., B. G.-O. și B. O. V. împotriva sentinței civile nr. 1528/14.11.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. București prin Primarul General, a anulat sentința apelată și a reținut cauza spre judecarea fondului, acordând termen, cu citarea părților și a S.C. R. G. Invest SA în calitate de intimat.
Analizând actele și lucrările dosarului în rejudecarea contestației, în conformitate cu dispozițiile art. 480 alin. 6 C.pr.civ., Curtea constată următoarele:
Prin Contractul de prestări servicii de consultanță, asistență și intermediere imobiliară nr. 5010/26.05.2008, R. Invest G. SA, în calitate de prestator, s-a obligat la efectuarea tuturor activităților necesare pentru obținerea măsurilor reparatorii stabilite de Legea nr. 10/2001 în favoarea reclamanților (beneficiari), în ceea ce privește imobilul situat în București, ., Sect. 6. Prețul acestor servicii a fost stabilit ca reprezentând 25% din fiecare categorie de măsuri reparatorii ce urmau a fi obținute.
Potrivit Contractului de cesiune nr. 1786/12.09.2011, reclamanții B. A., B. G. - O., B. O. V., în calitate de cedenți, au transmis către R. G. Invest S.A. (cesionar) cota parte de 25% din dreptul la măsuri reparatorii ce urmau a fi obținute pentru acest imobil.
Acest înscris (contractul de cesiune nr. 1786/12.09.2011) a fost depus de reclamanți în cadrul mijloacelor de probă administrate în dosarul nr._/3/2011.
Prin sentința civilă nr. 63/16.01.2013 pronunțată Tribunalul București, Secția a IV-a civilă în dosarul nr._/3/2011, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1394/23.09.2013 a Curții de Apel București, a fost anulată parțial Dispoziția nr._/28.02.2012 în sensul de a se menționa că se propun măsuri reparatorii în echivalent, constând în diferența dintre despăgubirile încasate și valoarea de piață a imobilului din București, ., sector 6, către persoanele îndreptățite B. A., B. G.-O. și B. O. V., iar . SRL în calitate de cesionar are o cotă de 25% din valoarea acestor despăgubiri.
Prin dispoziția nr._/3.07.2014, contestată în prezenta cauză, pârâtul a luat act de sentința civilă nr. 63/16.01.2013 pronunțată Tribunalul București, Secția a IV-a civilă în dosarul nr._/3/2011, irevocabilă prin Decizia civilă nr.1394/23.09.2013 a Curții de Apel București, în sensul că la art. I a fost reprodus fidel dispozitivul acestei hotărâri judecătorești.
Prin tranzacția autentificată sub nr. 1142/29.04.2014 de BNP R. C. M., reclamanții B. A., B. G.-O. și B. O. V., în calitate de cedent-beneficiar, și . SA, în calitate de cesionar-prestator, au convenit de comun acord „revizuirea clauzelor contractului de cesiune autentificat sub nr. 1786/12.09.2011, în sensul desființării, de la data semnării, a acestui contract, astfel încât fiecare parte să fie repusă în situația anterioară încheierii acestuia. Prin urmare, dreptul care face obiect al contractului de cesiune autentificat sub nr. 1786/12.09.2011, și anume cota-parte de 25% din dreptul la măsuri reparatorii pentru imobilul din București, . (actuală Calea Crângași nr. 13) sector 6, se va reîntoarce în patrimoniul cedenților B. A., B. G.-O. și B. O. V., care, potrivit Legii nr. 165/2013, au calitatea de persoane care se consideră îndreptățite”
Prin acțiunea de față reclamanții B. A., B. G.-O. și B. O. V. au solicitat modificarea Dispoziției nr._/03.07.2014, în sensul propunerii acordării de măsuri reparatorii în echivalent doar în favoarea reclamanților pentru cota de 100% privind imobilul situat în București, ., sector 6 compus din teren în suprafață de 364 mp și construcție în suprafață de 327 mp, fără a fi menționat și . SA, luând act de desființarea contractului de cesiune încheiat cu acesta.
Ca temei de drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 și ale art. 35 din Legea 165/2013, potrivit cărora:
ART. 26 din Legea nr. 10/2001
(1) Dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
(2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul imobilelor înstrăinate de persoanele juridice prevăzute la art. 21 alin. (1), (2) și (4).
(3) Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel.
(4) În cazul în care dispoziția motivată de soluționare a cererii de restituire în natură este atacată în justiție de persoana îndreptățită, în funcție de probele de la dosar, entitatea care a emis dispoziția va adopta o poziție procesuală raportată la acestea. De asemenea, entitatea care a emis dispoziția va decide, motivat, de la caz la caz, dacă va exercita căile de atac prevăzute de lege, în cazul soluțiilor date de instanțele de judecată.
(5) Dacă oferta acceptată constă în bunuri imobile, sunt aplicabile prevederile art. 25 alin. (4).
(6) Dacă oferta acceptată constă în bunuri mobile sau servicii, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun în materie, după caz.
ART. 35 din Legea 165/2013
(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.
(4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.
(5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
Curtea va respinge contestația de față, pentru două considerente:
1. Prin modificarea Dispoziției nr._/3.07.2014 emisă de intimat în executarea sentinței civile nr. 63/16.01.2013, rămasă irevocabilă, s-ar ajunge, implicit, la modificarea dispozitivului acestei hotărâri judecătorești intrată sub puterea lucrului judecat.
Astfel, Curtea constată că este întemeiată apărarea intimatului conform căreia Dispoziția contestată reprezintă un act de executare benevolă a sentinței civile nr. 63/16.01.2013, rămasă irevocabilă.
Într-adevăr, nu este permis ca în faza de executare a unei hotărâri judecătorești, intimatul în calitate de debitor al unei obligații de a face (aceea de a modifica Dispoziția nr._/28.02.2012 în sensul dispus de instanță) să fie obligat a modifica Dispoziția nr._/2012 în alt mod decât astfel cum s-a dispus prin respectiva hotărâre judecătorească.
Dacă s-ar admite solicitarea reclamanților în sensul modificării Dispoziției nr._/2014 conform clauzelor renegociate de părți conform tranzacției nr. 1142/2014 (și anume cota de 25% din valoarea despăgubirilor să se reîntoarcă la reclamanții B. A., B. G.-O. și B. O. V.), s-ar modifica implicit și dispozitivul sentinței civile nr. 63/2013 a Tribunalului București, rămasă irevocabilă, prin care s-a dispus că . va deține această cotă-parte din valoarea despăgubirilor, fapt ce ar echivala cu încălcarea puterii de lucru judecat a acestei hotărâri judecătorești.
2. Actul juridic invocat de reclamanți cu scopul modificării Dispoziției nr._/2014 produce efecte relative, adică numai între părțile contractante, nu și față de intimatul M. București care este terț față de această convenție.
Potrivit dispozițiilor art. 1270 din Noul Cod Civil, invocate de asemenea de reclamanți în cuprinsul contestației, orice contract poate fi revocat prin consimțământul părților, însă acest acord de voință al părților reprezintă un nou contract, care produce efecte relative, adică numai față de contractanți, și numai pentru viitor.
Fiind un act de voință, esențialmente voluntar, este firesc ca tranzacția autentificată sub nr. 1142/29.04.2014 de BNP R. C. M. să producă efecte obligatorii numai între cei care și-au dat consimțământul la încheierea sa - respectiv între reclamanții B. A., B. G.-O. și B. O. V. și . SA - iar nu și față de terți, intimatul M. București neputând fi obligat să-și modifice conduita în raport de un act juridic la încheierea căruia nu a participat.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 6 C.pr.civ. rap. la art. 26 din Legea nr. 10/2001 și art. 35 din Legea nr. 165/2013, Curtea va respinge contestația de față, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de contestatorii B. A. domiciliat în București, .. 6, ., ., sector 6, B. G. – O. domiciliat în București, .. 2, ..1, . și B. O. V. cu domiciliul ales la S.C. R. G. Invest S.A. în București, .-138, Corp B, parter, sector 5 intimatul M. București prin Primarul General cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 291-293, sector 6, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 24.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
F. L. E. C. M. Steluța
GREFIER
F. J.
Red.dact.jud.MSC
Tehnored.MȘ/5 ex./17.07.2015
| ← Acţiune în declararea simulatiei. Decizia nr. 316/2015. Curtea... | Pretenţii. Decizia nr. 750/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
