Acţiune în declararea simulatiei. Decizia nr. 491/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 491/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 491/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.491R
Ședința publică de la 24 aprilie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - P. F.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - D. Z.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenții-reclamanți R. V. A. și R. T. L. împotriva deciziei civile nr.781A/06.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți Balașoiu D. S., Balașoiu M. și Balașoiu G. A., cauza având ca obiect „acțiune în declararea simulației”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții-reclamanți reprezentați de avocat R. P. și intimații-pârâți reprezentați de avocat C. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care invederează faptul că recurenții-reclamanți au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 1 leu.
Curtea pune în discuție excepția nulității recursului pentru nemotivare.
Apărătorul recurenților-reclamanți arată că nu a depus motivele de recurs și lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocată din oficiu.
Apărătorul intimaților-pârâți solicită admiterea excepției și constatarea nulității recursului.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.6285 din 17.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 3 București s-a admis excepția lipsei de interes a reclamanților și pe cale de consecință s-a respins cererea reclamanților R. V. A. și R. T. L. de constatare a simulației contractului de donație nr.1604/29.05.1992 în contradictoriu cu pârâții Balașoiu D. S., Balașoiu M. și Balașoiu G. A. .
Pentru a dispune în acest sens s-au reținut următoarele:
La termenul de astăzi instanta a pus în discuția părților excepția lipsei de interes, care este o condiție de exercițiu a acțiunii civile, astfel că prevaleaza față de excepția prescripției, pe care o va analiza cu prioritate cf. art. 137 c.p.civ și cu privire la care reține următoarele:
Prin cererea de față reclamantii au învestit instanța cu o acțiune în constatarea simulației cu privire la contractul de donație nr.1604/29.05.1992.
Și în cazul acțiunii în constatarea simulației, ca și în cazul oricărei acțiuni civile trebuie îndeplinite condițiile generale de exercițiu, printre care și cea a interesului.
Interesul, ca si conditie de exercitiu a actiunii civile, reprezinta folosul practic urmarit de parte prin declansarea procedurii judiciare si trebuie sa existe nu numai la punerea în miscare a actiunii, ci si pe parcursul tuturor fazelor procesuale.
Pentru a justifica sesizarea instantei de judecata, interesul trebuie sa îndeplineasca anumite conditii, respectiv sa fie legitim, sa fie nascut si actual, sa fie personal si direct.
In ceea ce priveste conditia ca interesul sa fie legitim, acesta vizeaza afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege si potrivit scopului economic si social pentru care a fost recunoscut.
Referitor la cea de –a doua conditie aceea ca interesul sa fie nascut si actual, aceasta se refera la faptul ca interesul trebuie sa existe in momentul formularii cererii, cat si pe parcursul tuturor fazelor procesuale.
In speta, reclamanții au solicitat pe calea acțiunii de față să se constate simulația unui act - contractul de donație nr.1604/29.05.1992, apreciată ca o operațiune la care s-a recurs în scopul fraudării legii.
Instanța apreciază că prin promovarea cererii reclamanții nu justifică un interes legitim, actual, personal si direct, întrucât din motivele expuse în susținerea cererii nu rezultă ca acțiunea a fost promovată pentru realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege si potrivit scopului economic si social pentru care a fost recunoscut. Reclamanții au justificat interesul prezentând o situație pur ipotetică, pornind de la o premisa inexistenta la momentul sesizării instanței, dar care s-ar putea crea, în sensul demonstrării ulterioare a calității de persoana posibil îndreptățită la achiziționarea imobilului. O astfel de situație de fapt, nu este de natură să Ie confere reclamanților calitatea de persoane interesate în declanșarea prezentului demers judiciar, o astfel de calitate putând fi dobândită doar în măsura în care reclamantul ar fi uzat efectiv de procedura prevăzută de Legea 85/1992 și de Decretul lege 61/1990, procedura care ar fi fost soluționata in defavoarea sa și în favoarea uneia din părțile actului în privința căruia se solicită constatarea simulației, ipoteză neincidentă însă în speță. Nici din cuprinsul cererii de chemare în judecată și nici din înscrisurile atașate acesteia nu rezultă ca vreunul din reclamanți ar fi acționat în sensul recunoașterii sau protejării vreunui drept în condițiile prevăzute de Legea 85/1992 și de Decretul lege 61/1990, drept care să fi fost nesocotit sau vătămat prin încheierea actului cu a cărui analiză a învestit instanța.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamanții R. V. A. și R. T. L..
Prin decizia civilă nr.781 din 06.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a IV a Civilă s-a admis apelul, s-a schimbat în tot sentința civilă nr.6285/17.04.2013 în sensul că s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului B. V. S. și în consecință s-a anulat cererea de chemare în judecată îndreptată împotriva acestui pârât.S-a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa coparticipării procesuale pasive obligatori și în consecință s-a respins în rest acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a dispune în acest sens, s-au reținut următoarele:
Potrivit art.5 din Decretul nr 31/1954: „Persoana fizică are capacitatea de folosință și, în afară de cazurile prevăzute de lege, capacitate de exercițiu” În art.5 alin.2 din Decretul nr. 31/1954 se specifică: “Capacitatea de folosință este capacitatea de a avea drepturi și obligații”, iar o interpretare sistematică a dispozițiilor legale conduce la concluzia că capacitatea de folosință reprezintă aptitudinea de a avea drepturi și obligații civile.
Astfel, constatând că la data chemării în judecată a pârâtului acesta era decedat, neavând așadar capacitatea de a avea drepturi și obligații, tribunalul va admite ca motiv de apel de ordine publică, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului B. V. S. și va anula în parte cererea de chemare in judecată îndreptată împotriva acestui pârât.
Cu privire la acțiunea în simulație, dedusă judecății în contradictoriu cu cei doi pârâți, dintre care unul era decedat la data introducerii acțiunii, tribunalul constată că în condițiile art. 47 c.prciv, mai multe persoane pot fi împreună pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligațiune comună, ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză.
Sunt situații în care, datorită naturii litigiului, coparticiparea procesuală este obligatorie sau necesară. În acțiunea în constatarea simulației ca și cea în constatarea nulității absolute a unui act, instanța trebuie să constate nevalabilitatea actului juridic față de toate părțile și, întrucât pronunțarea unei hotărâri uniforme reprezintă necesitate obiectivă în materia nulității actelor juridice, în cauză litisconsorțiul este necesar, obligatoriu și unitar. Așadar, reclamanții aveau obligația să cheme în judecată în calitate de pârâți pe toți contractanții și nu numai pe unii dintre ei, deoarece drepturile și obligațiile părților derivând din act sunt indivizibile și coparticiparea procesuală pasivă este obligatorie, ignorarea acestui aspect conducând la admiterea excepției lipsei coparticipării procesuale pasive obligatori.
Mai constată tribunalul că instanța de fond a apreciat că acțiunea dedusă judecății este lipsită de interes, astfel că admiterea apelului prin invocarea unor excepții prioritare, peremptorii nu reprezintă o încălcare a principiului non reformatio in pejus.
Împotriva deciziei au formulat recurs reclamanții R. V. A. și R. T. L..
La termenul de astăzi s-a pus în discuția părților nulitatea recursului în temeiul art.306 Cod procedură civilă .
Pe acest aspect se constată că reclamanții au primit decizia nr.781 din 06.06.2014 la 17.02.2015, au declarat recurs la 3.03.2015 dar nu l-au mai motivat în termenul de 15 zile prevăzut de art.301 Cod procedură civilă,
Față de nemotivarea în termen a recursului în temeiul art.306 Cod procedură civilă, recursul este nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de recurenții-reclamanți R. V. A. și R. T. L. împotriva deciziei civile nr.781A/06.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți Balașoiu D. S., Balașoiu M. și Balașoiu G. A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 aprilie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. F. A. V. D. Z.
GREFIER
G. – M. V.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
4.05.2015
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 168/2015. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 494/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
