Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 848/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 848/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 11152/1748/2012

DOSAR NR._

(945/2015)

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCURESTI

SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILA NR.848

Ședința publică de la 09.09.2015

Curtea constituită din:

P. - C. B. T.

JUDECATOR - A. P. B.

JUDECĂTOR - A. D. T.

GREFIER - Ș. P.

***** *****

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta – reclamantă L. E., împotriva deciziei civile nr.627 A din 21.10.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. L. P. și PRIMĂRIA ORAȘULUI P..

P. are ca obiect – acțiune în răspundere contractuală.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-reclamantă L. E., personal, lipsind intimații-pârâți C. L. P. și PRIMĂRIA ORAȘULUI P..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru cu suma de 8 lei, consemnată în chitanța .:_ (59)/19.08.2015, aflată la fila 8 dosar și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.

Se procedează la identificarea recurentei-reclamante, legitimată cu CI . nr._, eliberată de SPCLEP P., la data de 04.02.2015.

Recurenta-reclamantă, personal, având cuvântul, declară că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.

Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Recurenta-reclamantă, personal, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, având în vedere argumentele expuse pe larg prin motivele de recurs depuse la dosar.

CURTEA,

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, reclamanta L. E. în contradictoriu cu pârâtele C. L. P. și P. P., a solicitat obligarea pârâtelor la respectarea contractului de concesiune și anularea înștiințării de plată emisă ca urmare a nerespectării contractului de concesiune dintre părți.

S-a arătat că reclamanta a primit de la pârâte o înștiințare de plata cu o suma foarte mare, a cărei valoare a fost calculata prin încălcarea contractului de concesiune încheiat între părți.

Au fost depuse înscrisuri.

Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea cererii.

La solicitarea instanței au fost depuse actele, respectiv înștiințarea de plată.

Prin sentința civilă nr. 7670/25.11.2013 Judecătoria Cornetu a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor, a admis cererea așa cum a fost formulate, a obligat pârâtele să respecte contractul de concesiune 1692/2007 și a anulat înștiințarea de plata din 12.11.2011.

Analizând situația de fapt din prisma actelor depuse la dosar, instanța a admis cererea pentru următoarele considerente:

Așa cum a reieșit din acte, prin contractul de concesiune 1692/2007, s-a stabilit un preț al concesiunii de 1$/mp/an, conform Hotărârii Consiliului L. nr.26/2003, de la data încheierii contractului și până în anul 2056.

Prin înștiințarea de plată emisă în 12.11.2011 de C. L. P., i s-a pus în vedere reclamantei ca are de achitat, fără alte explicații, suma de 6,511.82lei, reprezentând taxa concesiune, iar așa cum se poate observa, modificarea prețului s-a făcut în mod unilateral de către pârâte.

Potrivit art.969 C.civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

Din cuprinsul contractului încheiat între părți, rezultă că prețul ca element esențial și determinant al contractului, a fost negociat de către părțile contractante în momentul încheierii contractului (art.1303 C.civ.), și cum convenția este legală și are putere de lege, orice modificare a acesteia nu se poate face decât prin acordul părților.

În conformitate cu art.1303 C.civ., prețul trebuie convenit în momentul încheierii contractului, trebuind să fie determinat sau cel puțin determinabil; stabilirea ulterioară nu poate depinde de voința exclusivă a unei părți; cu atât mai mult modificarea ulterioară a acestuia.

În speță contractul a fost încheiat în condițiile legii, producând din momentul încheierii efecte juridice corespunzătoare, părțile având obligații pe care să le aducă la îndeplinire în condițiile stabilite de comun acord prin convenție (CSJ decizia nr.890/1995).

Schimbarea modalității de plată a prețului în mod unilateral, de o parte, nu poate fi considerată ca o modificare a clauzei contractuale cât timp cealaltă parte nu a acceptat modificarea.

Împotriva sentinței civile nr. 7670/25.11.2013 a formulat apel pârâta PRIMĂRIA ORAȘULUI PANTELOMON, solicitând admiterea apelului, desființarea în tot a sentinței civile nr. 7670/25.11.2013 a Judecătoriei Cornetu, iar pe fond, respingerea cererii reclamantului în cauză ca fiind formulata împotriva unor persoane ce nu au calitate procesuală pasivă, respectiv capacitate de folosință.

În motivare apelantul-pârât a susține că în mod greșit instanța de fond a reținut că în prezenta cauză Primăria orașului P. ar avea calitate procesuală pasivă, motivarea fiind eronată datorită faptului că în Contractul de concesiune nr. 1692/20.03.2007, contract ce face obiectul prezentei cauze, calitatea de concedent o are orașul P. și nu Primăria P., înțelegând să reinvoce excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei orașului P., județul Ilfov.

Apelanta-pârâtă arată că din cuprinsul cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor atașate, este evident faptul că Primăria orașului P. nu are calitate procesuală pasivă pentru a i se solicita să respecte Contractul de concesiune nr.1692/20.03.2007, deoarece nu are calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material asupra judecății, învederând instanței că, terenul situat în orașul P. ce face obiectul respectivului contract de concesiune, nu este în proprietatea și nici în administrarea Primăriei orașului P., pentru ca această parte să dețină calitate procesuală în prezenta cauză, iar potrivit prevederilor legale în vigoare o altă persoana are capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, inclusiv este titulara a drepturilor și obligațiilor care decurg din raporturile cu persoanele fizice sau juridice, iar reprezentarea legala în justiție de către Primar este reglementată tot de legea specială din domeniul administrației publice locale.

A mai arătat că potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001 (r.l) a administrației publice locale, Primăria constituie exclusiv o structură funcțională cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale, iar față de cele ce preced este evident faptul că Primăria, nu este entitate cu personalitate juridică, aptă să stea în proces, în calitate de pârâtă. Pe cale de consecință, cererea de introducere în cauză ca pârâtă a Primăriei orașului P., nu poate fi primită de instanță, deoarece această cerere este formulată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă în cauza de față.

În apel a fost administrată proba cu înscrisuri noi.

Prin decizia civilă nr.627 A/21.10.2014, Tribunalul Ilfov a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă PRIMĂRIA ORAȘULUI P., împotriva sentinței civile nr. 7670/25.11.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. L. P. și intimata-reclamantă L. E., a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Orașului P. și a lipsei capacității de folosință a pârâtului C. L. P. și a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, respectiv împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.

Analizând sentința civilă apelată în raport de criticile invocate tribunalul a reținut următoarele:

Contractul de concesiune dedus judecății a fost încheiat de către Orașul P. prin Primar în calitate de concesionar și intimata-reclamantă în calitate de concedent. Obiectul contractului l-a constituit un teren-livadă aflat în proprietate privată a orașului. Conform Legii contenciosului nr.554/2004 pot fi supuse cenzurii instanțelor de contencios administrativ numai contractele administrative, respectiv cele care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor și serviciilor ce aparțin domeniului public al unității administrativ-teritoriale. Mai mult, înștiințarea de plată dedusă judecății nu este act administrativ ci premergător executării silite astfel ca este neîntemeiată critica apelantei în sensul ca era de competenta instanței de contencios administrativ judecata capătului doi de cerere.

Tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată excepția lipsei capacitații de folosința a pârâtului C. L. al orașului P. și a admis-o întrucât raportat la dispozițiile art.23 și 24 din Legea nr.215/2001 consiliul local este autoritate deliberativa a administrației publice locale care nu are organe de conducere astfel că pe cale de consecință nu are nici personalitate juridică conform art.41 alin.2 VCPC, neputând sta în judecată.

În privința excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de apelanta-pârâtă Primăria orașului P. prin Primar, tribunalul a apreciat-o ca fiind întemeiată și a admis-o întrucât, astfel cum s-a reținut, contractul de concesiune a fost încheiat de Orașul P. – unitate administrativ-teritorială cu personalitate juridică, care nu a fost chemat în judecată. Neexistând identitate între persoana care are calitate de pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, tribunalul a admis excepția.

Având în vedere soluțiile reținute pe excepții, tribunalul, în baza art.296 VCPC, a admis apelul și a schimbat sentința primei instanțe în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosință precum și împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta L. E..

Arată recurenta – reclamantă că hotărârea legală este cea a Judecătoriei Cornetul și nu cea a Tribunalului Ilfov, pentru următoarele motive:

Obiectul cauzei dedus judecății este o acțiune în răspunderea contractuală.

Calea legală de atac împotriva sentinței instanței de fond trebuia să fie recursul în condițiile art.2821 și art. 299 Cod pr. civila. Acțiunea a fost înregistrată înainte de . noului Cod de procedură civilă.

Valoarea dedusă judecății fiind mult inferioară pragului de 100.000 lei.

În aceste condiții instanța trebuia să califice corect calea de atac, ulterior să dispună judecarea în complet de recurs.

Dreptul recurentei-reclamante la un proces legal, corect și echitabil a fost încălcat prin nelegala constituire a completului de apel în locul unui complet legal de recurs.

Cred că dacă se proceda la judecata în complet legal constituit de recurs s-ar fi evitat și alte erori.

Recurenta – reclamantă susține că nu a primit motivele cererii de apel. A primit numai citația fără motivele apelului.

Cererea de apel formulată de Primăria Orașului P. a fost greșit admisă.

Actele de nerespectare și încălcare a contractului nr.1692/2007 au fost întocmite și expediate de pârâte însăși.

În acest sens a fost emisă înștiințarea de plată. Tot pârâtele au fost cele care au solicitat nejustificat suma de 6511,82 lei.

Deci pârâtele sunt cele care nu respectă un contract legal încheiat. În aceste condiții trebuia ca cele două pârâte să stea în judecată și hotărârea să le fie opozabilă. În caz contrar, acestea vor solicita ori de câte ori vor dori orice sume de bani.

Pârâtele sunt emitentele înștiințării de plată prin care recurenta – reclamantă este obligată la plata sumei de 6.511 lei, reprezentând valoare concesiune. Acestea sunt obligații emise în temeiul unui contract de concesiune a cărui calcul a fost greșit efectuat cu nerespectarea pct. III din contract referitor la prețul concesiunii.

În mod clar obiectul dedus judecății îl constituie obligațiile părților rezultate dintr-un contract civil - respectiv un contract de concesiune. Acestui tip de contract îi sunt aplicabile normele de drept civile.

Emiterea acestei înștiințări de plata s-a făcut la altă valoare decât valoarea prevăzută la litera A din pct. III din contractul nr.1692/2007.

Obligațiile rezultate din contractul de concesiune sunt obligații civile iar nu fiscale. Emiterea titlului executoriu s-a făcut fără a se avea în vedere aceste aspecte respectiv faptul că aceste obligații contractuale nu sunt sinonime cu obligațiile fiscale. Au fost amestecate în conținutul titlului obligațiile fiscale cu cele contractuale tocmai pentru inducerea în eroare.

Instanța de fond a soluționat cererea reclamantei în mod just pe baza probelor clare, probe din care reiese ca pârâtele au încălcat prevederile contractuale.

Tot pârâtele au încălcat pct. III din contract. Niciodată nu a intervenit vreo modificare a unei clauze contractuale, modificare care se poate face doar prin acordul părților. Acest acord nu a existat niciodată. Contractul dintre părți prevedea plata unei sume de 1 USD /mp, în condițiile pct. III respectiv pct. II, iar pârâtele au calculat o valoare de cca 2 USD/mp/an.

În final dacă pârâta Primăria are calitate procesuală de a promova o acțiune astfel cum este apelul sau recursul, tot în același mod are și calitate procesuală de a răspunde pentru faptele și actele emise.

Din actele depuse în fața instanței de fond, din atitudinea și motivarea formulate prin întimpinare reiese, cert, încă odată, că nerespectările contractuale provin de la pârâte nu de la alte persoane.

În concluzie, recurenta – reclamantă solicită desființarea hotărârii instanței de apel și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente.

Primul motiv de recurs vizând greșita soluționare a cauzei la Tribunalul Ilfov ca apel, deși corect calea de atac trebuia calificată recurs, este întemeiat.

Astfel, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 27.08.2012, reclamanta L. E. a chemat în judecată pe pârâții C. L. P. și Primăria Orașului P., solicitând obligarea la respectarea contractului de concesiune încheiat între părți, anularea înștiințării de plată prin care i s-a calculat suma de 6.511,82 de lei, urmare nerespectării clauzelor contractuale .

Conform art. 282 alin. 1 C. pr. civ. hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanță de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.

Conform art. 282 1 C. pr. civ. nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, asupra acțiunilor posesorii, acțiunilor în evacuare în materie comercială, a celor referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă și luarea măsurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale și în alte cazuri prevăzute de lege.

Examinând decizia recurată, curtea constată că a fost pronunțată în soluționarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 7670/25.11.2013 a Judecătoriei Cornetu, în complet de doi judecători, deși potrivit dispozițiile legale arătate anterior, calea de atac ce trebuia exercitată era recursul și nu apelul, prin raportare la valoarea obiectului litigiului, pretenții în sumă de 6.511,82 lei.

Tribunalul, soluționând calea de atac ca instanță de apel și în complet nelegal constituit, respectiv de doi judecători, față de etapa procesuală în cadrul căreia trebuia să se pronunțe, ca instanță de recurs,în complet de trei judecători, a încălcat dispozițiile legale privind compunerea completului de judecată.

Ca atare, reținând că primul motiv de recurs este întemeiat, motiv ce impune casarea cu trimitere spre rejudecare, curtea nu va analiza celelalte motive formulate în recurs, acestea urmând a fi avute în vedere de instanța investită cu soluționarea cauzei, în complet legal constituit.

Pentru aceste motive, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 3 C. pr. civ. curtea admite recursul, casează decizia civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Ilfov în complet de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurenta – reclamantă L. E., împotriva deciziei civile nr.627 A din 21.10.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. L. P. și PRIMĂRIA ORAȘULUI P..

Casează decizia civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Ilfov în complet de recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 09.09.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

C. B. T. A. P. B. A.-D. T.

GREFIER

Ș. P.

Red.A.D.T.

Tehdact.R.L./A.D.T.

2 ex./21.09.2015

Trib.Ilfov – M.E.; A.D.

Jud.Cornetu – A.L.F.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 848/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI