Obligaţie de a face. Decizia nr. 845/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 845/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 9200/1748/2012
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 845 R
Ședința publică de la 15.09.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – D. F. G.
JUDECĂTOR – DANIELA LAURA MORARU
JUDECĂTOR – D. Z.
GREFIER – S. V.
………………………………
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul reclamant L. I., împotriva deciziei civile nr. 728A/23.02.2015, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S. E. și S. D. Ș., având ca obiect „obligația de a face”.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 08.09.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea – pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării – a amânat pronunțarea la data de 15.09.2015, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 27.06.2012 sub nr._, prin disjungere din dosarul nr._, reclamantul L. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtii S. E. si S. D. ca instanța să dispună: Obligarea pârâtilor să mute peretele constructiei astfel încât să respecte distanta legală dintre peretele constructiei si linia de hotar; Obligarea pârâtilor la închiderea ferestrelor amplasate la o distantă ilegală fată de proprietatea subsemnatului; Obligarea pârâtilor să monteze la acoperis dispozitive speciale pentru scurgerea zăpezii, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii sub sanctiunea de daune cominatorii de 50 lei/zi întârziere; cu cheltuieli de judecată.
Cererea a fost intemeiata pe disp. art. 611-614 C.civ. si ale Ordinului nr. 536/23.06.1997.
La termenul din 13.12.2011 reclamantul și-a completat cererea de chemare în judecată în sensul că a solicitat obligarea pârâților să aducă construcția nou edificată la înălțimea legală astfel încât să asigure însorirea construcției sale.
Prin sentința civilă nr.3597/14.05.2013 pronunțata de Judecătoria Cornetu au fost respinse excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiate, a fost respinsă acțiunea formulata de reclamantul L. I., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța a reținut următoarele:
În ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune instanța reține din probele administrate – înscrisuri, declarațiile martorilor – că pârâții au început construcția casei în anul 2006 fiind efectuate lucrări și în cursul anilor 2007, 2008, astfel că la momentul introducerii cererii de chemare în judecată – 09.05.2011- termenul general de prescripție nu era împlinit.
Instanța nu poate reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 51/1991, întrucât acesta reglementează excepția prescripției dreptului de a constata contravențiile și de a aplica sancțiunile în această materie. Această excepție nu se referă la dreptul de a solicita demolarea lucrărilor, ci la dreptul de a constata contravențiile și de a aplica sancțiunile corespunzătoare.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, instanța reține că în măsura în care o persoană suferă anumite prejudicii rezultate din edificarea unor construcții ce nu respectă dispozițiile legale privind realizarea construcțiilor, acea persoană este îndreptățită să solicite instanței respectarea drepturilor sale și repararea prejudiciilor suferite.
Or, în cauză reclamantul a susținut că edificarea construcției pârâților s-a făcut cu încălcarea distanței minime dintre construcție și linia de hotar, a înălțimii legale care să asigure însorirea proprietății reclamantului, încălcarea interdicției de a monta ferestre de vedere, aspecte care sunt potențial prejudiciabile pentru reclamant.
Pe fondul cauzei, instanta retine ca reclamantul L. I. este proprietarul imobilului situat pe ., oraș P., imobil ce învecinează cu imobilul proprietatea pârâților S. E. și S. D. Ș., situat pe ., oraș P..
Dispozițiile art. 1 din Legea nr.50/1991, prevăd obligativitatea executării unor lucrări de construcții numai pe bază de autorizație iar, în conformitate cu art. 28 din lege, odată cu aplicarea amenzii pentru sancțiunile constatate ca urmare a construirii fără autorizație se dispune oprirea executării lucrării sau desființarea lucrării executate.
Potrivit art. 32 din Legea nr. 50/1991 ”În cazul în care persoanele sancționate contravențional nu s-au conformat în termen dispozițiilor din procesul verbal de contravenție, primăriile vor sesiza instanța judecătorească pentru a dispune, după caz; (…), desființarea construcțiilor, când acestea au fost executate fără autorizație (…)”.
Din cele ce preced rezultă neîndoielnic că, acțiunea în justiție având ca obiect obligarea la demolarea construcțiilor executate fără autorizație are un regim special pentru ca, instanța poate impune obligația demolării ori autoriza autoritatea administrativă să demoleze construcția în caz de neîndeplinire a obligațiilor impuse numai după ce autoritatea administrativă, prin inspectori de specialitate, a constatat săvârșirea contravenției, a aplicat sancțiunea contravențională prevăzută de lege și a stabilit un termen pentru demolarea construcției, termen nerespectat de contravenient.
Așadar, temei al acțiunii judecătorești de desființare a construcției executate fără autorizație sau cu nerespectarea prevederilor acestora îl constituie procesul verbal de contravenție încheiat de organul constatator. Or, în cauză nu există un astfel de proces-verbal de sancționare a pârâților.
În ce privește susținerile reclamantului privind nerespectarea distanței legale între cele două clădiri, instanța reține că noua construcție este amplasată în continuarea casei vechi existente pe terenul pârâților, fiind respectată distanța legală după cum rezultă din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Conform dispozițiilor art. 612 C.civ. se impune ca regulă generală o distanță de 1,9 decimetri între zidul pe care se deschid ferestrele de vedere sau balcoanele și proprietatea vecină, iar conform dispozițiilor art. 613 C.civ. "nimeni nu poate avea vederi piezișe pe proprietatea vecinului, de nu va fi o distanță de șase decimetri".
În raportul de expertiză construcții întocmită de ing. I. N. se concluzionează că ferestrele de vedere existente la construcția pârâților respectă distanța legală, iar în ce privește fereastra de la bucătărie se menționează că aceasta este din policarbonat mat iar vederea către curtea reclamantului este blocată de existența gardului construit din bolțari din beton și având înălțimea de 2 m; cu privire la ferestrele cu vedere spre curtea pârâților și care ar avea vedere piezișă spre linia de hotar concluziile din raportul de expertiză sunt în sensul că respectă distanța legală.
Pentru asigurarea respectării normelor de însorire și de prevenire a incendiilor, în practica urbanistică, se admite o distanță minimă între construcțiile de pe aceeași parcelă, egală cu jumătatea înălțimii construcției celei mai înalte, dar nu mai mică de 3 m, condiție îndeplinită în prezenta cauză după cum rezultă din coroborarea concluziilor raportului de expertiză cu declarațiile martorelor Surdaru G., C. V., propuse chiar de reclamant.
Instanța va avea în vedere și concluziile raportului de expertiză potrivit cărora construcția pârâților este dotată cu jgheaburi și burlane astfel că sunt respectate reglementările privind scurgerea apelor pluviale și cum streașina acoperișului casei pârâților nu depășește aerian linia de hotar, astfel că apreciază ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâților la montarea de parazăpezi, pe care de altfel reclamantul însuși recunoaște că pârâții le au pe acoperiș, susținerile în sensul că acestea nu ar fi apte pentru a împiedica căderea zăpezii nefiind dovedite.
Prin decizia civila nr. 728A/23.02.2015, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamant impotriva acestei sentinte.
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul retine, in esenta, urmatoarele:
Potrivit constatărilor expertului constructor S. C. reiese ca:
I - distanta dintre construcția nou edificata de intimatii-parati si linia de hotar este de 55 cm din care urmează sa se scadă si finisajul de 7 cm întrucât construcția intimaților nu este tencuita la exterior;
II - ferestrele edificate de intimați cu vedere spre imobilul apelantului-reclamant sunt in număr de 3, respectiv:
- fereastra mica de la parter, care este metalica, mobila, cu geam opac din sticla ornament, poziționata pe înălțime sub limita superioara a gardului, nu are vedere spre fondul apelantului;
- fereastra de la etaj este fixă si realizată din cărămidă de sticlă, este o fereastră de lumina in sensul art.616 C.civ si împiedică vederea intimaților-parați spre imobilul apelantului-reclamant
- cea de-a doua fereastră de la parter care se deschide in interior, are executat un grilaj metalic pe care sunt montate placi din policarbonat translucid pentru a obtura vederea spre proprietatea apelantului, dispozitivul astfel montat poate fi ușor desființat; fereastra este la o înălțime de 1,50 mp si are vedere spre proprietatea apelantului fiind deasupra gardului despartitor, fata de linia de hotar, aceasta fereastra este amplasata la o distanta de 0,61 m.
III - acoperișul casei proprietatea intimaților parați depășește aerian linia de hotar cu 13 cm; sunt jgheaburi si burlane pe fațada dintre limita de proprietate si fațada dinspre curte, streasina dinspre limita de proprietate cu apelantul-reclamant nu este executata;
IV - înălțimea construcției intimaților parati la cornișă este de 7,05 m
V - distanta dintre construcția intimaților-parați si casa inițială a apelantului-reclamant este de 13,25 m.
Conform prevederilor legate aplicabile:
- art.612 NCC – distanta minima dintre construcții este de 60 cm fata de linia de hotar, daca nu se prevede altfel prin lege sau regulamentul de urbanism
- art.615 NCC – distanta minima de 2 m intre fondul îngrădit aparținând proprietarului vecin si fereastra pentru vedere ce ar fi orientata catre acest fond;
- art.616 NCC – fara limita de distanta pentru ferestrele de lumina daca sunt astfel construite încât sa împiedice vederea spre fondul invecinat.
- art.611 NCC – proprietarul este obligat sa isi faca streasina casei sale astfel incat apele provenind de la ploi sa nu se scurga pe fondul proprietarului vecin.
Cu privire la desființarea construcției intimaților-parați tribunalul retine ca o astfel de măsura nu se impune in condițiile in care distanta dintre peretele casei si gard este de 0,48 m conform anexei 1/1 la raportul de expertiza efectuat in apel (f.66). Din aceasta schita denumita secțiune la limita de proprietate reiese ca gardul cu o lățime de 0,13 m este edificat pe terenul proprietatea paratilor-intimati (depozitie martor f.80, aspect necontestat de apelant), astfel ca distanta fata de limita de proprietate este 0,48 m + 0,13 m= 0,61 m. In consecința, peretele cladirii intimatilor parati nu incalca distanta prevăzuta la art.612 NCC.
In privința regulamentului de urbanism se retine potrivit adresei emisa de Primaria orasului P. ca pentru zona . . PUG aprobat prin HCL nr.14/2000 si actualizat dar nu au fost intocmite documentațiile PUZ. (f.59). In regulamentul local de urbanism la pct.6 (f.101) se menționează ca distanta minima acceptata este egala cu jumătate din înălțime la cornisa a clădirii celei mai înalte (H/2) dar nu mai puțin de 3,0 m iar autorizarea executării construcțiilor este permisa numai daca se respecta distantele minime obligații fata de limitele laterale si posterioare conform Codului civil (2 m –H2/2).
Raportat la PUG-ul localitatii, se observa ca imobilul-constructie edificat de intimații-parați nu respecta limita laterala dar este ridicata pe acelasi aliniament cu casa veche a intimaților, pe care aceștia au cumpărat-o in 1968 si fata de care apelantul-reclamant nu a avut obiecții atâta timp, potrivit susținerilor acestuia din acțiunea introductiva de instanța.
Se mai retine din cuprinsul adreselor depuse de apelant la dosarul primei instanțe, ca paratii au fost sancționați contravențional in cursul anului 2009 pentru edificarea noii construcții fara autorizație de construire, fara a se solicita in interiorul termenului de prescripție si demolarea constructiei (f.48-57).
In condițiile in care din probatoriul administrat (expertize si depozitii de martor) a reieșit ca apelantul-reclamant are casa situata la o distanta de 13,25 m de limita de hotar cu intimatii, baia apelantului se afla la 8 m de hotar iar in imediata apropiere a gardului comun, apelantul nu are alte anexe gospodărești (declaratii martori) tribunalul apreciază că edificarea construcției la o distanta laterala mai mica decat cea prevazuta de PUG-ul localitatii nu il prejudiciază in mod semnificativ pe apelant pentru a se dispune demolarea construcției, astfel ca soluția primei instanțe sub acest aspect urmează a fi menținută.
Relativ la ferestrele cu vedere directa spre proprietatea apelantului-reclamant, astfel cum a retinut si expertul S. C., singura in discutie este cea de la parter prevăzută cu grilaj metalic din policarbonat, întrucât celelalte 2 sunt fie sub limita gardului despărțitor (prima fereastra de la parter) fie este de vedere (fereastra de la etaj din caramida de sticla) care se încadrează la art.616 NCC care nu se impune vreo limita, ci doar condiția de a împiedica vederea, lucru îndeplinit in speta.
Tribunalul apreciază ca deși nu este respectata distanta mimima de 2 m prevăzuta de art.615 NCC nu se impune închiderea acestei ferestre cu alt sistem întrucât pe de o parte dispozitivul obturează vederea spre imobilul apelantului si este amplasat la 1,50 m fata de sol deci înlăturarea lui nu se poate face decât prin demontarea, iar pe de alta parte, cea mai apropiata construcție a apelantului de limita de hotar este baia, aflata la la 8 m de gard si apoi casa apelantului la 13,25 m de limita de hotar (anexa ½ si concluzii raport – f.65, 67).
Cu privire la dispozitivele de scurgerea zăpezii, tribunalul constata că dispozițiile art.611 NCC impun doar obligația proprietarului să iși facă streașina casei sale astfel incât apele provenind de la ploi să nu se scurgă pe fondul proprietarului vecin. Expertul constructor S. C. a reținut ca acoperișul casei intimatilor parati depăseste aerian linia de hotar cu 13 cm si ca streașina pe latura cu apelantul nu era executata, dar in același timp menționează că sunt jgheaburi si burlane pe fatata dintre limita de proprietate si fatada dintre curte (se observa si in fotografiile f.68-71).
Nu in ultimul rând, apelantul menționează in cererea de apel ca intimatii-parati au montat parazăpezi care insă sunt de 10 cm astfel că nu împiedica căderea zăpezii in curtea sa.
In privința înălțimii construcției intimaților si asigurarea însoririi imobilului apelantului, tribunalul observă că expertul constructor a măsurat o înălțime la cornișă de 7,05 m si o distanta de 13,25 m intre casa intimaților si cea a apelantului, respectiv 8,1 m fata de baie (f.65), fiind respectată prevederea art.2 din Ordinul nr.536/1997 (in vigoare la momentul edificării construcției in litigiu, abrogat prin Ordinul nr.119/2014 in vigoare din februarie 2014) conform căreia „Amplasarea clădirilor destinate locuințelor trebuie să asigure însorirea acestora pe o durată de minimum 1 1/2 ore zilnic, la solstițiul de iarnă, a tuturor încăperilor de locuit. Distanța dintre clădiri trebuie să fie mai mare sau cel puțin egală cu înălțimea clădirii celei mai înalte, pentru a nu se umbri reciproc”.
Impotriva acestei decizii s-a declarat, in termen legal, prezentul recurs de catre reclamantul L. I., invocandu-se urmatoarele critici:
1. Hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele care au dus la concluzia ca deși nu se respecta dispozițiile legale privind servitutea de vedere nu se impune închiderea ferestrelor -art. 304 pct. 7 C.proc.civ.).
Mai mult, deși instanța de apel retine ca streașină casei intimaților incalca proprietatea subsemnatului, încălcând astfel dreptul de proprietate al subsemnatului, nu motivează decizia de respingere a acestei critici sub aspectul incalcarii proprietății.
In ce privește servitutea de vedere, in motivarea hotărârii distanta retine ca deși la edificarea construcției nu s-a respectat distanta egala de minim 2 m., prevăzuta de art. 615 C.civ., intre ferestrele cu vedere directa spre proprietatea subsemnatului si linia de hotar nu se impune închiderea acestei ferestre, deoarece aceasta fiind amplasata la o inaltine de 1 ,50 m față de sol, înlăturarea acesteia nu s-ar putea face decât prin demolarea construcției, iar pe de alta parte cea mai apropiata construcție a subsemnatului de linia de hotar este baia aflata de 8 m fata de linia de hotar hoi.ar.
Consider ca acest raționament cuprins in 2 rânduri din hotărâre nu poate fi unul legal si corect ci mai degrabă unul părtinitor, avand in vedere ca s-a constatat incalcarea legii fără a se dispune nici o măsura împotriva acestei încălcări.
Motivarea unei hotărâri si implicit respectarea exigentelor impuse de prevederile art. 261 alin 5 C.proc. civ. nu esțe determinata de volumul considerentelor ci de valoarea Juridica a argumentelor si de corectitudinea raționamentului care a stat la baza pronunțării soluției, ori in cauza de fata instanta constata ca nu se impune închiderea ferestrei cu vedere directa spre proprietatea subsemnatului deoarece închiderea nu se poate face decât prin demolarea construcției fără a preciza ce raționament a stat la baza acestei constatări, echivaland practic cu o nemotivare a soluției pronunțate.
Din raportul de expertiza rezulta ca dispozitivul montat in prezent la fereastra, pentru a obtura vederea directă spre proprietatea subsemnatului, este provizoriu si poate fi ușor demontat, iar din declarațiile martorilor si planșele foto existente la dosar rezulta ca înainte de promovarea acțiunii ce face obiectul prezentei cauze, parații nu aveau montat la aceasta fereastra dispozitivul.
Motivarea instanței nu face altceva decât sa încurajeze intimați pârâți sa demonteze dispozitivul provizoriu montat la fereastra după finalizarea procesului.
Mai mult instanța de apel retine in mod eronat ca intre gardul ce desparte proprietatea subsemnatului de proprietatea intimaților și baia subsemnatului nu mai exista alte anexe gospodărești deși din planșele foto anexate raportului de expertiza rezulta ca in imediata vecinatate a ferestrei intimaților am o magazie si o bucătărie de vara, iar aceștia au vedere directa către aceste anexe fiind la nici 2 metri distanta.
Raționamentul ca intre fereastra si baia subsemnatului sunt de 8 m. nu este de natura sa conducă la incalcarea dispozițiilor legale privind servitutea de vedere.
Mai mult acest raționament ar conduce la incalcarea dreptului de proprietate al subsemnatului deoarece nu mai pot construi pe terenul dintre construcția subsemnatului si linia de hotar deoarece ar duce umbrirea construcției paraților si chiar la intersectarea acoperișului noului imobil cu acoperișul imobilului paraților, fiindu-mi astfel obstructionat dreptul de a dispune liber de proprietate mea.
Instanța de apel interpretând greșit actul juric judecații, a schimbat natura si înțelesul lămurit si vădit neind ipiatiie ai acestuia(-art. 304 pct. 8 C.proc.civ.)
Observam ca, instanța de apel deși retine trunchiat concluziile raportului de expertiză care confirmă încălcarea proprietății subsemnatului, încălcarea dispozițiilor legale privind servitutea de vedere și nerespectarea
distantei legale dintre construcția intimaților pârâți și linia de hotar apreciază ca nu se impune nici închiderea ferestrei cu vedere dinspre proprietatea subsemnatului, nici demolarea construcției și nici obligarea paraților sa retragă acoperișul casei as astfel încât să nu îi încalce proprietatea ci mai degrabă a interpretat dispozițiile legale in favoarea intimați.
Analizând intregul material probator administrat in cauza observam ca, inca de la edificarea construcției, parații au incalcat dispozițiile legale fără a fi sancționați, dat fiind faptul ca au construit fără a deține autorizație de constructie, iar la sesizarea subsemnatului, organele in drept, au constatat fapta fără a intocmi proces-verbal de contravenție, deci fără sancționa parații pentru incalcarea legii, iar instanța de fond si apel deși au constatat incalcarea legii prin edificarea construcției, nu sancționează intimații ci interpretează legea in favoarea acestora, încălcând astfel principiul echității.
Astfel, instanța de apel deși retine ca din raportul de expertiză rezultă ca streașină casei intimatilor-parati depășește aerian linia de hotar dintre cele doua proprietăți, fiind practic pe proprietatea subsemnatului, încălcându-se astfel dreptul de proprietate, in aprecierea art. 611 C.Civ respinge si acest motiv de apel ca neintemeiat.
III. Hotărârea instanței de apel este lipsita de temei data cu incalcarea si aplicarea greșita a legii -art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Instanța de apel deși constata incalcarea dispozițiilor legale privind servitutea de vedere, incalcarea proprietății subsemnatului si nerespectarea distantei dintre construcția intimatilor-parati si linia de hotar, apreciaza ca nu se impune nici inchiderea ferestrei cu vedere directa spre proprietatea subsemnatului nici demolarea construcției și nici obligarea pârâților să retragă acoperișul casei astfel incat sa nu-mi incalce proprietatea.
Deși motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 conține doua ipoteze si anume:
În cauza, hotărârea instanței de apel este data si cu încălcarea legii, având in vedere ca instanța deși a constatat încălcarea dispozițiilor legale, nu a dispus in acest sens nici o măsura, hotărârea fiind si lipsită de temei legal având in vedere ca din modul de redactare nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicata, deducând astfel ca hotărârea este lipsita de temei legal.
Soluționând recursul formulat, in raport de criticile dezvoltate, Curtea constată următoarele:
Este nefondată prima critică dezvoltată referitoare la nemotivarea deciziei recurate, lecturarea acesteia relevând că tribunalul și-a expus argumentele de fapt și de drept avute în vedere, cu respectarea art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, mai departe corectitudinea acestor argumente reprezentând o cu totul altă chestiune, care va fi analizată în condițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Curtea constată însă fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, decizia recurată fiind pronunțată cu aplicarea greșită si incalcarea legii.
În primul rând, Curtea constată că tribunalul analizează și soluționează cauza cu aplicarea Noului cod civil intrat în vigoare în octombrie 2011, în condițiile în care construcția pârâților ale cărei condiții de edificare sunt în discuție în cauză a fost edificată anterior anului 2011 ( cândva în anii 2008 – 2009), așa cum s-a retinut de catre instantele de fond ( pe baza susținerilor părților si declarațiile martorilor audiați ).
Or, punându-se în discuție respectarea condițiilor legale pentru edificarea acestei construcții, este evident că trebuie analizate aceste condiții în contextul legislației existente la momentul edificării construcției, fiind absolut indiferente dispozițiile legate intervenite ulterior și care pot prevedea condiții diferite și consecințe juridice diferite ale faptului juridic în discuție.
De altfel, se constată că reclamantul invocase prin cererea de chemare în judecată în mod expres dispozițiile vechiului cod civil, prin notele depuse la fila 17 dosar fond reclamantul a insistat în aplicabilitatea la cauză a vechiului cod civil față de poziția exprimată de pârâți prin întâmpinare, iar prima instanță se raportase la dispozițiile vechiului cod civil.
In discutie fiind repararea prejudiciului incercat de reclamant prin incalcarea de catre parat a unor cerinte legale referitoare la modalitatea de executie a unei constructii, aplicabile sunt dispozitiile legale de la momentul savarsirii faptului prejudiciator si care fixau conditiile de executie a constructiei paratilor, deci legislatia de la momentul edificarii constructiei, Vechiul Cod Civil.
În concluzie, o primă chestiune pe care Curtea o tranșează este că pricina este supusă dispozițiilor vechiului Cod civil, iar nu noului Cod civil așa cum în mod greșit a procedat tribunalul.
Prima consecință asupra cauzei este faptul că tribunalul nu a cercetat propriu-zis cauza, solutionarea ei prin raportare la dispoziții legale inaplicabile neputând semnifica o cercetare a cauzei, atâta timp cât drepturile si obligatiile partilor nu au fost verificate din perspectiva dispozițiilor legale realmente aplicabile.
Acesta este un prim motiv de nelegalitate al deciziei recurate, in conditiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., dar care este de natură să atragă casarea cu trimitere pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță, pentru cercetarea fondului cauzei cu aplicarea dispozitiilor legale realmente aplicabile, reprezentate de vechiul Cod civil.
Curtea constată, mai departe, aspecte de nelegalitate ale deciziei recurate, care impun dezlegari din partea instantei de recurs, care vor fi obligatorii pentru instanta de trimitere, in conditiile art. 315 C.pr.civ..
Desi dispozițiile vechiului Cod civil aplicabile în cauză (art. 610 - 614 Cod civil) sunt diferite fata de dispozițiile actualului cod civil avute in vedere de tribunal prin decizia recurata (art. 612 - 616 Cod civil), exista anumite elemente comune.
Este, astfel, comun modul de stabilire a distantei legale impuse pentru deschiderea ferestrei de vedere, care, atat potrivit art. 612 Vechiul Cod civil, cat si potrivit textului corespunzator din Noul Cod civil, anume art. 615, este de la fata zidului, respectiv de la punctul cel mai apropiat pe fata zidului, pana la linia de hotar. Asadar, aceasta distanta, de 1,9 m. sub imperiul vechiului Cod civil si de 2 m. sub imperiul noului Cod civil, se calculeaza pana la linia de hotar, iar nu cum a procedat tribunalul, cu incalcarea flagranta a legii, pana la propria constructie a reclamantului, deci tribunalul a luat în calcul în mod total nelegal distanța până la construcția reclamantului insusi.
Totodata, Curtea constata ca tribunalul, in mod nelegal, a introdus in rationamentul care a condus-o la respingerea cererii reclamantului referitoare la fereastra de vedere un element total nerelevant in aplicarea legii, anume faptul ca paratii au montat pe fereastra care pune in discutie nerespectarea distantei legale a unui dispozitiv care optureaza vederea. Or, în ce privește montarea de către pârâți a acestui dispozitiv, Curtea constată că aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente impune ignorarea acestei imprejurari, atâta timp cât, așa cum arată expertul in cadrul expertizei intocmita in apel, el poate fi demontat cu ușurință, reprezentand un obstacol provizoriu și care lasă ca atare fereastra cu vedere pe zidul construcției pârâților.
In ce priveste cererea referitoare la streasina constructiei paratilor, streșina care conform raportului de expertiză întocmit în apel depășește aerian linia de hotar cu 13 cm., Curtea constata ca si sub acest aspect analiza tribunalului este greșită, fiind evidentă încălcarea dreptului de proprietate al reclamantului sub acest aspect, pentru că practic acest acoperiș se întinde până pe proprietatea sa, astfel cum corect arata recurentul.
Chiar dacă vechiul Cod civil nu reglementa dreptul de proprietate și asupra spațiului aerian, astfel cum o face noul Cod civil, încălcarea dreptului de proprietate se produce oricum si analiza trebuie facuta din aceasta perspectivă, in contextul art. 480 C.civ., invocat ca atare de reclamant, intrucat reclamantul este nevoit să își vadă proprietatea grevată de o limitare prin fapta altei persoane (reclamantul, de pildă, își vede limitat dreptul de a-și putea construi pe proprietatea sa in viitor, pentru că acoperișul propriei case s-ar putea uni cu acoperișul casei pârâților).
Asadar, acest capat de cerere trebuie solutionat nu numai din perspectiva art. 615 vechiul Cod civil, dar si din perspectiva art. 480 C.civ. si a dreptului de proprietate insusi al reclamantului, caci in cauza nu se pune numai problema ca picatura streasinii ar putea afecta pe reclamant, insa se pune, mai ales, problema ca streasina constructiei paratilor exista practic pe proprietatea reclamantului, incalcandu-i acestuia acest drept.
Chiar si din perspectiva art. 615 vechiul Cod civil se impune cercetarea acestui capat de cerere si prin prisma efectelor pe care acest mod de construire de catre parati le produce referitor la caderea zapezii, asa cum a sustinut reclamantul aceasta cazand direct pe proprietatea sa, sustinere logica, caci zapada nu se topeste in mod obligatoriu pe streasina, ca, transformata in apa sa curga prin sistemul de jgheaburi si burlane montate pe constructia paratilor, ci este posibil ca aceasta zapada sa cada compacta, ca atare, direct pe proprietatea reclamantului. Tribunalul se declara multumit cu existenta pe constructia paratilor a unui sistem de jgheaburi si burlane, care preiau insa numai apele provenite din ploi, tribunalul ignorand ca in discutie poate intra si zapada, care in starea sa solida poate cadea pur si simplu de pe acoperis, fara sa fie preluata de acest sistem.
În ce privește capatul de cerere referitor la daramarea zidului insusi al constructiei paratilor dinspre linia de hotar dintre cele doua proprietati invecinate, pentru nerespectarea distanței dintre construcția edificată de pârâți și linia de hotar, pe care tribunalul o apreciază din perspectiva art. 612 din Noul Cod civil, instanța de trimitere o va analiza din perspectiva art. 610 Vechiul Cod Civil prin raportare la regulamentul de urbanism care a fost depus la dosar ca atare si la dispozitiile Legii nr. 50/ 1991.
Se remarca si de data aceasta faptul ca tribunalul retine ca, raportat la PUG-ul localitatii, imobilul-constructie edificat de intimații-parați nu respecta limita laterala, dar acorda relevanta mai departe unui considerent la care Curtea se va referi in cele de urmeaza ( anume ca aceasta constructie noua este ridicata pe acelasi aliniament cu casa veche a intimaților si fata de care apelantul-reclamant nu a avut obiecții atâta timp).
În acest context, Curtea constata si ca tribunalul a retinut ca gardul cu latime de 13 cm. dintre proprietatile invecinate ar fi situat exclusiv pe proprietatea paratilor si ca acest aspect ar fi necontestat de parti, insa Curtea constata ca acest aspect nu se verifica, în condițiile în care reclamantul arăta prin precizările de la fila 17 dosar fond în mod expres că gardul este situat pe proprietatea ambelor părți. Iar aceasta imprejurare nu a fost lamurita prin probe, raportul de expertiză intocmit in apel facand referire la aceasta, dar fara nicio argumentare si fara sa rezulte ca aceasta sustinere a expertului ar fi rezultat din verificarea limitelor de proprietate.
Se impune sub acest aspect ca tribunalul, in rejudecarea apelului, sa lamureasca acest aspect, scop in care va lua poziția părților și va administra alt probatoriul care se va dovedi, eventual, necesar, in urma luarii pozitiei partilor, pentru a stabili dacă gardul dintre cele două proprietăți este amplasat integral pe terenul pârâților sau, dimpotriva, pe ambele proprietati, in raport de aceasta urmand sa se calculeze corect distanta dintre constructia paratilor si linia de hotar reala.
Nu prezintă relevanță în cauză din perspectiva aplicării dispozițiilor legale, referitor la toate capetele de cerere, faptul că această construcție nouă a pârâților este făcută pe același aliniament cu vechea casă a acestora și că reclamantul nu a avut obiecții mult timp referitor la amplasamentul vechii constructii, așa cum reține tribunalul, aceste criterii urmand a fi inlaturate de instanta de trimitere din analiza sa.
În primul rând, tribunalul omite că noua construcție are un regim de înălțime diferit, ceea ce influenteaza in mod hotarator toate capetele de cerere, iar, în al doilea rând, în mod esențial ignoră faptul că edificarea unei construcții se supune condițiilor legale de la momentul edificării sale, condiții legale care se pot modifica în timp, iar faptul că reclamantul nu a făcut vreun demers legat de construcția veche, cumpărată de pârâți anterior anului 1968 și deci în mod inerent edificată anterior, nu are nicio semnificație juridica, cu atât mai puțin aceea de a putea considera pe reclamant obligat să accepte din partea pârâților construirea de către aceștia în orice condiții sau ”decazut” din dreptul de a se mai putea apăra față de un eventual abuz al pârâților.
Dispozițiile legale în discuție in cauza sunt menite să asigure respectarea dreptului de proprietate în fața abuzurilor pe care acesta le-ar putea suferi din partea proprietarilor vecini.
În măsura în care se verifică existența unui asemenea abuz al legii, instanța de judecată sesizată este cea menită să restabilească legalitatea în favoarea celui al cărui drept a fost abuzat, iar nu să salveze consecințele abuzului in favoarea autorului abuzului, întrucât această salvare a poziției celui care a abuzat se face pe seama victimei abuzului, fara nicio justificare legala sau de echitate.
Trebuie luat în considerare și specificul situatiei în discuție, pentru că vorbim despre o construcție a cărei durată de viață este foarte mare și, în măsura în care se verifică nerespectarea condițiilor de edificare din partea pârâților, consecința pentru reclamant nu este numai una provizorie și limitată, ci, așa cum corect arată reclamantul prin cererea de recurs, proprietatea sa va fi grevată definitiv, oricum pe durata existenței construcției pârâților, de anumite îngrădiri care decurg din acțiunea eventual ilicită a pârâților. De pildă, în măsura în care reclamantul ar dori în mod legitim să edifice o construcție pe propriul teren și, spre deosebire de pârâți, ar solicita conform legii obținerea unei autorizații de construire, reclamantul s-ar putea vedea nevoit să suporte anumite obligații de retragere a propriei construcții de linia de hotar, decurgând din necesitatea de a se asigura între construcția pârâților și construcția reclamantului o anumită distanță legală și aceasta ar fi consecința faptului că pârâții și-au apropiat construcția prea mult de linia de hotar. Iar in ce priveste streasina constructiei paratilor, asa cum am aratat mai devreme, in mod cert si evident intinderea acesteia dincolo de linia de hotar ar obliga pe reclamant sa isi construiasca astfel incat propria streasina sa nu atinga streasina casei paratilor, desi dispozitiile legale i-ar permite o apropiere mai mare de linia de hotar, care ar semnifica pentru acesta o valorificare mai buna a terenului ( la fel cum au urmarit, probabil, si paratii, construind in acest mod ).
Curtea nu ignora consecintele importante pe care admiterea cererii reclamantului ar putea sa le aiba pentru situatia paratilor. Pe de alta parte, instanta de judecata este chemata, asa cum am aratat deja, sa restabileasca legalitatea in favoarea celui care sufera o incalcare a unui drept al sau, cu toate consecintele care pot decurge din aceasta pentru persoana care a ales, prin propria sa fapta, sa incalce legea, iar nu sa salveze situatia celui care a ales sa incalce legea, producand astfel prejudicii drepturilor legitime ale altei persoane. Aceasta este ideea de baza a actului de justitie, fundamentata atat pe principii de legalitate, cat si pe ideea de echitate.
În consecință, în condițiile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite prezentul recurs și va casa cu trimitere decizia recurată, cu trimitere spre rejudecarea apelului la același tribunal, instanța de trimitere urmând a respecta îndrumările date prin prezenta decizie de casare referitor la aplicabilitatea vechiului cod civil și la principiile de aplicare ale dispozițiilor legale aplicabile, precum și la necesitatea administrării probatoriului suplimentar.
Casarea se impune a se face în integralitate, pe de o parte pentru aplicarea unitară a dispozițiilor vechiului Cod civil, iar pe de altă parte pentru soluționarea unitară a cauzei, în condițiile în care, deși cererea de desființare a ferestrei este practic lămurită pe baza probatoriului administrat (distanța de la aceasta până la linia de hotar este de doar aproximativ 60 cm., iar art. 611 cod civil impunea 1,9 m.), însă este necesar administrarea probatoriului suplimentar cu privire la distanța dintre construcție și linia de hotar, ceea ce pune în discuție chiar desființarea zidului în întregime, ceea ce implică în mod inevitabil și desființarea ferestrei și acoperișului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant L. I., împotriva deciziei civile nr. 728A/23.02.2015, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S. E. și S. D. Ș..
Casează decizia recurată și trimite cauza pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Bucuresti.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. F. G. D. L. M. D. Z.
GREFIER
S. V.
Red. D.F.G.
Tehnored. T.I.
2 ex./16.09.2015
Jud. apel: A. D./ E. V.
| ← Cereri. Decizia nr. 842/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 125/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
