Anulare act. Decizia nr. 133/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 133/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 32002/299/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.133 R
Ședința publică de la 29 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: ANTONELA CĂTĂLINA BRĂTUIANU JUDECATOR: D. M. G.
JUDECĂTOR: A. M. M.
GREFIER: G. C. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant P. M. I. împotriva deciziei civile nr.1301A din 17.12.2013 pronunțată Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă Asociația de P. Calea Griviței nr.139
Cererea de chemare în judecată are ca obiect:„ anulare act”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata pârâtă Asociația de P. Calea Griviței nr.139, prin apărător, avocat B. A. A. cu împuternicirea avocațială . –_/2014, lipsind recurentul reclamant P. M. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, în data de 26.01.2015, recurentul reclamant P. M. I. a făcut dovada satisfacerii taxei de timbru respectiv a depus timbre judiciare în valoare de 0,.30 lei și a depus chitanța . nr._ (70) din 26.01.2015, prin care face dovada satisfacerii taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei.
Intimata pârâtă Asociația de P. Calea Griviței nr.139, prin apărător arată că nu are cereri prealabile.
Curtea ia act că recurentul reclamant P. M. I. a timbrat legal cererea de recurs cu 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Intimata pârâtă Asociația de P. Calea Griviței nr.139, prin apărător, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Solicită să se constate, referitor la primul motiv de recurs, prin care invocă încălcarea dreptului la apărare la termenul de judecată invocat de recurent, că nu s-au depus înscrisuri noi, acestea fiind cunoscute de parte, întrucât au fost depuse și într-un litigiu în care recurentul a solicitat să se constate că președinta asociației nu are calitate să semneze acte în numele asociației, cerere care a fost respinsă, astfel că înscrisurile îi erau cunoscute și nu se mai impunea comunicarea acestora. De asemenea solicită să se constate că recurentul reclamant nu cunoaște interpretarea normelor legale, întrucât acesta arată că, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. 2, reconvocarea adunării generale se face în termen de maxim 10 zile, pentru ca apoi să facă precizarea că s-a făcut reconvocarea adunării în termen de 4 zile, deci în termenul arătat de acesta. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea din data de 19.07.2012 înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 sub nr._ reclamantul P. M. I. a chemat în judecată pe pârâta Asocviația de P. Calea Griviței nr. 139 solicitând instanței să dispună anularea hotărârilor Adunării Generale din data de 19.04.2011 întrucât acestea au fost adoptate la o adunare nelegală și îi prejudiciază pe proprietari.
Prin sentința civilă nr. 5742/18.03.2013 Judecătoria Sectorului 1 a respins cererea formulată de reclamantul P. M. I. ca nefondată, a respins cererea de amendare a reclamantului, de asemenea, ca nefondată, și a obligat pe reclamant la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în valoare de 800 lei reprezentând onorariu avocațial.
În esență judecătoria a reținut că hotărârile adunării generale din data de 19.04.2011 au fost luate cu respectarea prevederilor art. 24 din Legea nr. 230/2007 în condițiile în care la prima convocare din data de 14.14.2011 nu fusese întrunit cvorumul iar a doua convocare s-a făcut cu respectarea termenului maxim de 10 zile stabilit în alineatul 2 al articolului menționat.
Judecătoria a mai reținut că deciziile au fost adoptate cu votul unanimității celor 28 de proprietari prezenți și că nu au fost încălcate prevederile art. 25 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 privind exercitarea dreptului la vot personal sau prin reprezentant.
În fine, tribunalul a considerat că prezumția de valabilitate a hotărârii adunării generale nu a fost înlăturată și că reclamantul nu a dovedit existența unor daune aduse proprietarilor.
Referitor la solicitarea pârâtei de amendare a reclamantului s-a reținut că din probele administrate nu a rezultat reaua credință a proprietarului P. M. I..
Prin decizia civilă nr. 1301/A/17.12.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV -a Civilă s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant care a fost obligat să plătească intimatei suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reținut că dreptul la apărare al apelantului nu a fost încălcat prin faptul că la termenul din 11.03.2012, când reclamantul legal citat a lipsit, chiar dacă la respectivul termen au fost încuviințate probe.
Tribunalul a mai reținut că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 23 alin. 5 din Legea nr. 230/2007 din moment ce a doua convocare a adunării generale a respectat termenul de 7 zile stabilit în articolul menționat.
Tribunalul a considerat că eventuala încadrare a blocului de locuințe într-o clasă de risc seismic este o chestiune care nu are relevanță în prezenta cauză, astfel încât expertiza extrajudiciară întocmită în anul 1998 nu era relevantă în cauză.
În privința daunelor suferite de către proprietari, tribunalul a observat că acestea nu au fost dovedite, fiind doar enumerate de către reclamant în cererea de chemare în judecată.
În fine, tribunalul a apreciat că onorariul de avocat în cuantum de 800 lei acordat de către prima instanță sub forma cheltuielilor de judecată respectă criteriul de proporționalitate, dată fiind natura cauzei, munca efectivă îndeplinită de avocat și numărul termenelor de judecată.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamantul P. M. I..
Recursul a fost declarat și motivat în termen.
Recursul a fost legat timbrat cu suma de 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În susținerea recursului recurentul a invocat motivele casare și modificare reglementat în art. 304 pct. 4, 5, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Relativ la respingerea de către instanța de apel a criticii privitoare la încălcarea dreptului la apărare, recurentul susține că, dacă la termenul din 14.01.2013 s-a dispus de către judecătorie comunicarea înscrisurilor pentru respectarea dreptului la apărare, același lucru trebuia să se întâmple și la termenul din 11.03.2013 când de asemenea s-au depus înscrisuri.
Curtea constată că la termenul din 14.01.2013 judecătoria a dispus comunicarea către pârât a înscrisurilor depuse de către reclamant în susținerea cererii de chemare în judecată. După acel termen reclamantul a depus la dosar un alt set de înscrisuri și a făcut precizări cu privire la cererea introductivă. În încheierea de amânare a pronunțării judecătoria a arătat că și apărătorul pârâtei a depus la dosar înscrisuri dar nu a arătat care sunt acestea. Judecătoria nu a arătat nici care sunt actele încuviințate a fi depuse de către părți în cadrul probei cu înscrisuri.
Din motivarea hotărârii primei instanțe nu rezultă că acțiunea ar fi fost respinsă pe baza vreunui înscris care a fost depus la dosar de către pârâtă și nu a fost comunicat reclamantului.
Pentru a se putea susține încălcarea dreptului la apărare, eventual ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 85 sau 86 din Codul de procedură civilă, și pentru a se putea invoca incidența în speță a motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă este necesar să se precizeze de către parte care este înscrisul pe care instanța și-a bazat hotărârea deși nu l-a comunicat. Or, după cum rezultă din motivele de apel și din motivele de recurs, apelantul, respectiv, recurentul nu a indicat înscrisul care nu i-a fost comunicat.
Susținerea recurentului conform căreia judecata ar fi trebuit amânată din moment ce în încheierea de amânare a pronunțării se arată că avocatul pârâtei a depus la dosar înscrisuri, care nu au fost comunicate, este adevărată dar pentru a putea duce la concluzia încălcării dreptului la apărare al reclamantului ar trebui să aibă la bază indicarea în concret a înscrisului sau înscrisurilor depuse de către partea adversă și avute în vedere de către instanță, ceea ce nu a fost cazul în speță. Atâta timp cât nemulțumirea recurentului este raportată la conținutul formal al încheierii și nu la probele administrate în cauză Curtea nu reține că dreptul la apărare ar fi fost încălcat. Nici în apel când, prin ipoteză, apelantul avea cunoștință de toate înscrisurile existente la dosarul primei instanțe, acesta nu a arătat care înscris nu i-a fost comunicat pentru a se putea susține încălcarea dreptului la apărare.
Prin urmare Curtea reține că în speță au fost respectate dispozițiile art. 85 din Codul de procedură Civilă, astfel că nu este întemeiată critica încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Relativ la motivul pentru care instanța de apel a respins critica prin care se susținea nerespectarea dispozițiilor art. 23 alin. 5 din Legea nr. 230/2007 recurentul arată că, în speță, trebuia să se observe că reconvocarea adunării generale pentru data de 19.04.2011 s-a făcut la data de 15.04.2011, adică cu mai puțin de 7 zile de data stabilită.
Curtea constată că, într-adevăr convocatorul nr. 2 din data de 15.04.2011 nu respectă termenul de 7 zile invocat de către recurent dar această invocare este greșită. După cum arăta și tribunalul reconvocarea, adică a doua convocare, trebuia realizată în termen de maximum 10 zile de la data primei convocări, termenul de minimum 7 zile fiind aplicabil primei convocări. Or, în speță, prima convocare a avut loc la data de 5.04.2011 pentru data de 14.04.2011 fiind respectat termenul de minimum 7 zile.
Prin urmare Curtea constată că motivul de recurs încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă este de asemenea nefondat .
Criticile prin care recurentul susține, contrar celor reținute de către instanța de apel că ar fi dovedit prin înscrisuri și expertiză daunele aduse intereselor proprietarilor nu vizează aspecte de legalitate ci aspecte de interpretare a probelor, astfel că nu pot fi primite în recurs. Oricum, după cum a arătat și instanța de apel, aspectele legate de riscul seismic existent în cazul imobilului, nu sunt relevante prin raportare la obiectul acțiunii introductive chiar dacă, în mod incontestabil, sunt relevante din perspectiva intereselor proprietarilor și ale asociației pârâte.
Criticile prin care recurentul reafirmă faptul că onorariul de 800 lei acordat pârâtei de către prima instanță, sub forma cheltuielilor de judecată este prea mare, nu sunt primite de către Curte deoarece pârâta are dreptul să își angajeze apărător, iar partea care a căzut în pretenții trebuie obligată la plata cheltuielilor reprezentate de onorariul de avocat. Tribunalul a arătat corect că cuantumul onorariului de avocat nu este prea mare prin raportare la criteriile regăsite în art. 274 Cod procedură civilă.
În finalul motivelor de recurs, recurentul invocă faptul că la termenul din 17.12.2013 tribunalul a încălcat principiul contradictorialității și a nesocotit dreptul la apărare al apelantului care nu era prezent și nu putea formula cereri sau excepții, respectiv nu putea solicita probe.
Curtea reține că recurentul a fost legal citat pentru data de 17.12.2013, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 18 din dosarul de apel.
Nu sunt adevărate susținerile recurentului conform cărora la termenul din 17.12.2013 s-au depus la dosar înscrisuri care nu au fost comunicate, deși acest lucru ar fi fost necesar. Practic, din conținutul dosarului de apel rezultă că la termenul din 17.12.2013 intimata a depus la dosar exclusiv note scrise prin care a solicitat respingerea apelului, împuternicirea avocațială și chitanță de plată a onorariului de avocat. Or, necomunicarea înscrisurilor respective către partea care a fost legal citată dar nu s-a prezentat în instanță nu echivalează cu încălcarea dreptului la apărare.
Față de cele arătate, Curtea va respinge recursul ca nefondat .
După cum rezultă din practicaua de dezbateri intimata a fost reprezentată la termen de către apărător, iar acesta a solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată pe care le-a dovedit prin chitanța nr. 51 din data de 28.01.2015 aflată la fila 18 dosar.
În consecință Curtea va obliga recurentul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant P. M. I. împotriva deciziei civile nr.1301A din 17.12.2013 pronunțată Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă Asociația de P. Calea Griviței nr. 139.
Obligă recurentul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. C. B. D. M. G. A. M. M.
GREFIER
G. C. A.
Red. G.D.M.
Tehnored. T.I.
2 ex./06.02.2015
Jud. apel:
A. G. Țambukea
A. P.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 15/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 49/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
