Pretenţii. Decizia nr. 110/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 110/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 11406/3/2013**

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR.110R

Ședința publică de la 23 ianuarie 2015

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE - R. P.

JUDECĂTOR - P. F.

JUDECĂTOR - A. V.

GREFIER - G.-M. V.

**************

M. Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror B. A..

Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă G. A. împotriva sentinței civile nr.1009/17.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. de P. a Municipiului București și M. Finanțelor Publice, cauza având ca obiect „pretenții – despăgubiri Legea nr.221/2009, obligația de a face”.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-reclamantă personal și asistată de avocat T. M., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimații-pârâți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care;

Curtea pune în discuție excepția nulității recursului, având în vedere că motivele de recurs privesc fondul cauzei deși instanța de fond s-a pronunțat pe excepția perimării acțiunii.

Apărătorul recurentei-reclamante solicită respingerea excepției nulității recursului. Arată că recursul a fost motivat de recurenta-reclamantă, care nu are studii juridice și a fost angajat în urmă cu o zi pentru reprezentarea acesteia. Cu privire la excepția perimării acțiunii, arată că din motive obiective, mai presus de voința reclamantei, dosarul a stat în nelucrare mai mult de un an de zile. Astfel, în această perioadă reclamanta a fost de mai multe ori internată în spital sau plecată din țară.

Pe fond, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de constatarea nulității recursului, având în vedere motivarea acestuia.

CURTEA

Asupra cererii de recurs reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1009 din 17.09.2014 Tribunalul București Secția a IV -a Civilă a constatat perimarea cererii formulată de reclamanta G. A. formulată împotriva pârâților Municipiul București și C. de P. a Municipiului București, cerere având ca obiect acordarea unor despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.

Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamanta G. A. susținând motive privind fondul cauzei și fără a critica soluția dată de instanța de fond privind sancționarea reclamantei pentru abandonarea procesului, prin constatarea perimării cererii.

Recursul este nul deoarece recursul nu a fost motivat în termen legal.

În fapt, hotărârea civilă atacată a fost comunicată recurentei la data de 6.10.2014, la domiciliul ales și indicat în cererea de chemare în judecată (vezi fila 4 dosar fond și fila 10, al doilea dosar fond al Tribunalului București) iar recursul a fost depus la data de 15.10.2014 (fila 3 dosar recurs) cererea de recurs nefiind motivată nici până la data de astăzi, 23.01.2015.

În drept, potrivit art. 303 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă coroborat cu art. 301 Cod procedură civilă cererea de recurs trebuia motivată în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.

Omisiunea motivării legale, în termen, este sancționată cu nulitatea, în baza art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nulitatea cererii de recurs formulată de recurenta recurenta-reclamantă G. A. împotriva sentinței civile nr.1009/17.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. de P. a Municipiului București și M. Finanțelor Publice.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23.01.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

R. P.. P. F. A. V.

GREFIER

G.-M. V.

Red. R.P.

Tehnored. C.G.

2 ex./27.02.2015

Jud. fond. T.B.. E. R.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 110/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI