Anulare act. Decizia nr. 283/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 283/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 1008/3/2014
Dosar nr._
(186/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.283 A
Ședința din ședința publică de la 02.06.2015
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE – GEORGETA SÎRBU
JUDECĂTOR - M. H.
GREFIER - S. R.
Pe rol se află soluționarea apelului declarata de apelanții – reclamanți S. F., S. J., împotriva sentinței civile nr.1438 din data de 29.10.2014, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât F. G..
Obiectul cauzei – anulare act, contract de ipotecă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă avocat I. G., în calitate de reprezentant al apelanților – reclamanți S. F. (prezent personal), S. J., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015, emise de Baroul București (fila 4) și avocat Doron Goldstein, în calitate de reprezentant al intimatului – pârât F. G. (prezent și personal) în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015, emise de Baroul București (fila 76).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la legitimarea părților prezente, datele de identificare a acestora fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Apelanții – reclamanți, prin apărător, având cuvântul, arată că, prin citație li s-au pus în vedere părților să fie prezenți personal la acest termen de judecată, însă reclamanta S. J. se află în imposibilitate de prezentare din motive medicale; depune act medical în limba italiană și tradus în limba română, motiv pentru care solicită acordarea unui termen pentru ca și această parte să poată fi prezentă.
Curtea aduce la cunoștința apărătorului apelanților – reclamanți că această mențiune din citație este făcută în aplicarea normelor procedurale care recomandă consultarea părților relativ la existența unei situații de împăcare și, în condițiile în care nu este învederată existența unor astfel de demersuri, nu există motiv de amânare.
Solicită părților să confirme dacă există premise ale împăcării părților.
Intimatul – pârât, prin apărător, având cuvântul, învederează că a luat legătura cu clientul său care dorește ca la acest termen de judecată cauza să fie reținută spre soluționare, având în vedere că domiciliază în Italia.
Curtea, față de precizările părților, constată că nu există temei pentru amânare în considerarea absenței unuia dintre apelanți, care este reprezentat la acest moment, motiv pentru care dispune lăsarea cauzei la ordine.
La a doua strigare a cauzei se prezintă avocat I. G., în calitate de reprezentant al apelanților – reclamanți S. F. (prezent personal), S. J., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015, emise de Baroul București (fila 4) și avocat Doron Goldstein, în calitate de reprezentant al intimatului – pârât F. G. (prezent personal) în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015, emise de Baroul București (fila 76).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul – pârât, prin apărător, solicită instanței a avea în vedere că domiciliul ales al părții pe care o reprezintă a fost indicat în cuprinsul întâmpinării, ca fiind situat în București, . – 15, ., și nu cum din eroare a fost cuprins în citativ și i-a și fost cu copie de pe răspunsul la întâmpinare.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, susțin că nu mai au alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra în dezbaterea apelului.
Apelanții – reclamanți S. F., S. J., prin apărător, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, în considerarea următoarelor argumente:
Sub un prim aspect, arată că în fața instanței de fond reclamanții au formulat două cereri distincte de ajutor public judiciar; prima cerere înregistrată la data de 04.06.2014, prin care au solicitat reducerea cuantumului taxei judiciare de timbru și cea de a doua cerere la 28.10.2014, prin care aceștia au solicitat eșalonarea achitării cuantumului taxei judiciare de timbru în cuantum de_ lei. Instanța de fond a respins prima cerere prin încheierea din camera de consiliu de la 26.08.2014.Ulterior a fost formulată și o cerere de reexaminare.
Față de cea de a doua cerere de ajutor public – eșalonarea achitării taxei judiciare de timbru – instanța nu s-a mai pronunțat; nici în considerentele hotărârii atacate și nici în dispozitiv nu există vreo mențiune referitoare la această ultimă petiție.
Mai solicită a se avea în vedere că în toate textele în materie nu se prevede că cele patru categorii de ajutor public judiciar trebuie formulate odată. P. urmare, indiferent de soluția ce ar fi fost dată, instanța de fond trebuia să se pronunțe asupra ambelor cereri, și nu trebuia să respingă cererea de chemare în judecată, ca netimbrată.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat anularea celor două contracte de ipotecă. Inițial, din proprie inițiativă, reclamanții au achitat o taxă judiciară, în cuantum de 1000 ron, urmând a completa această taxă.
Mai mult, ambele contracte de ipotecă au fost puse în executare, iar executarea este aproape finalizată.
În opinia sa, reclamanții trebuie să beneficieze de acest ajutor public, ca orice alt justițiabil, sub condiția stabilirii unei taxe judiciare de timbru rezonabile, conform documentelor ce au fost deja depuse la dosarul cauzei.
Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimatul – pârât F. G., prin apărător, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate în sensul anulării cererii de chemare în judecată, ca netimbrate, în considerarea conținutului întâmpinării depuse la dosarul cauzei și față de următoarele considerente:
Susține că două complete de judecată au cenzurat cererile de ajutor public judiciar formulate de reclamanți, la data de 26.08.2014 și apoi la 02.10.2014, respingându-le. De asemenea, Curtea de Apel, la data de 17.02.2015, a respins din nou o cerere de ajutor public formulată de aceleași părți.
Față de cererea de ajutor public judiciar, invocă dispozițiile art.4 din OUG nr.51/2008 din care rezultă că poate beneficia de ajutor public orice persoană în situația în care nu poate face față cheltuielilor unui proces. Or, atât prin actele depuse și prin notele scrise în fața instanței de fond, rezultă că reclamanții, în prezent și în trecut, realizează venituri obținute din chirii substanțiale lunar (contract de închiriere încheiat cu .), și a formulat și cerere către . pentru a comunica sumele deținute de reclamanți, însă datorită legislației în materia secretului bancar, nu a fost materializată această informație.
Consideră că prin art. 6 lit. b din OUG nr.51/2008, din care rezultă că acordarea facilităților se poate face prin scutire, reducere eșalonare sau amânări, cele două instanțe Tribunalul București și Curtea de Apel București au analizat cererea prin prisma tuturor posibilităților de acordare a facilităților de la plata taxei judiciare de timbru. Or, voința legiuitorului nu a fost aceea că o persoană poate formula o cerere de ajutor public sub forma scutirii și, în urma respingerii, ulterior să fie formulată o nouă cerere prin care să se solicite eventual eșalonarea.
Își rezervă dreptul de a solicita separatcheltuieli de judecată.
În replică, apărătorul apelanților – reclamanți, având cuvântul, precizează că în ceea ce privește veniturile realizate de reclamanți prin contractul de închiriere și potrivit dovezilor depuse, rezultă un venit lunar de 2182 ron, iar taxa judiciară de timbru a fost stabilită pentru suma de 20.000 ron.
CURTEA ,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III – a Civilă, sub nr._, reclamanții F. S. și S. J., au chemat în judecată pe pârâtul F. G., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună: anularea contractelor de ipotecă autentificate sub nr. 939/18.09.2007 și nr.940/18.09.2007 de Biroul Notarilor Publici Asociați "M. E. B. și D. M. E.", urmare a faptului că a intervenit rezilierea Precontractului de vânzare - cumpărare atestat sub nr.186/06.09.2007 de către S. V., în considerarea căruia au fost încheiate cele două contracte de ipotecă, conform principiului accesorium sequitur principale.
P. cererea completatoare formulată la 7.02.2014, reclamanții au indicat valoarea obiectului cererii ca fiind de 400 000 euro.
În drept, cererea a fost motivată pe disp. art.1800 și urm. C.civ., art. 1746, C.civ., art. 194 și urm. C.proc.civ.
Au anexat reclamanții taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.000 lei, cu precizarea că urmează să achite o eventuală diferență în situația în care instanța le va pune în vedere acest lucru.
În ședința publică din 7.05.2014, prima instanță a pus în vedere reclamanților, reprezentați prin avocat, să completeze taxa de timbru cu suma de 20.605 lei, față de cererea precizatoare.
Reclamanții au formulat cerere de ajutor public judiciar la data de 29.10.2014, cerere care a fost respinsă prin încheierea din camera de consiliu de la 26.08.2014; de asemenea a fost respinsă cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii din Camera de consiliu, prin încheierea din data de2.10.2014.
P. sentința civilă nr.1438/ 29.10.2014, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a anulat cererea formulată de reclamanții F. S. și S. J., în contradictoriu cu pârâtul F. G., ca netimbrată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
În conformitate cu art. 32 din O.U.G. nr.80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii (...), instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
În conformitate cu art. 33 din O.U.G. nr.80/2013 și art. 200 alin.4 NCPC, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Având în vedere că acțiunea nu are un obiect divizibil, a apreciat instanța că nu poate fi făcută aplicarea disp. art.34 și 36 din O.U.G. nr.80/2013 în sensul soluționării parțiale a cererii, în limita taxei de timbru de 1000 lei achitată inițial.
Din interpretarea per a contrario a disp. art.34 și 36 din O.U.G. nr.80/2013 rezultă că neachitarea taxei de timbru în cuantumul legal stabilit se sancționează cu anularea cererii de chemare în judecată.
Având în vedere că taxa de timbru în cuantum de 20.605 lei nu a fost achitată de reclamanți, fiind citați cu această mențiune, iar până la primul termen de judecată nu și-au îndeplinit această obligația procesuală, tribunalul, în temeiul dispozițiilor legale menționate, a anulat acțiunea ca netimbrată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții.
În motivarea apelului se susține în esență că:
Instanța de fond a anulat cererea de chemare în judecată ca netimbrată, deși apelanții – reclamanți au formulat în prealabil o cerere de eșalonare a plății taxei judiciare de timbru, cerere pe care instanța de fond nu a analizat-o.
S-a reținut în mod eronat, prin sentința atacată, că „reclamanții au formulat cerere de ajutor public judiciar la data de 29.10.2014, cerere respinsă prin încheierea din Camera de Consiliu de la 26.08.2014; de asemenea, a fost respinsă și cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii din Camera de Consiliu, prin încheierea din 2.10.2014."
O cerere de ajutor public judiciar formulată la data de 29.10.2014 nu putea fi respinsă la data de 26.08.2014.
Se arată că inadvertența instanței de fond se explică prin faptul că, în realitate, apelanții – reclamanți au formulat două cereri de ajutor public judiciar distincte, respectiv o cerere de reducere a taxei judiciare de timbru (care le-a fost respinsa de instanță), și o alta - pentru termenul din 29.10.2014 - de eșalonare a taxei judiciare de timbru.
Asupra celei de urmă cereri de eșalonare instanța de fond nu s-a mai pronunțat, anulând direct acțiunea.
Se arată că instanța a încercat să evite această eroare, nefăcând vreo referire la cea de a doua cerere de ajutor public judiciar depusă de apelanții - reclamați.
Procedând astfel, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 43. alin. (3) și (4) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În egală măsură și dispozițiile art.15 alin.(1) și (2) din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă preved că, asupra cererii de ajutor public judiciar, instanța se pronunță prin încheiere, împotriva căreia se poate formula cerere de reexaminare.
Astfel, instanța de fond eră obligată să se pronunțe și asupra cererii de eșalonare formulată de reclamanți la data de 29.10.2014, și să le permită inclusiv formularea unei cereri de reexaminare în conditiile în care le-ar fi respins și cererea de eșalonare.
Subliniază apelanții - reclamanți faptul că sunt în imposibilitate obiectivă de a achita taxa judiciară de timbru în integralitate, și într-un termen foarte scurt, având în vedere că aceasta a fost stabilită în cuantum de 20.605 lei. Pe de altă parte, fiind cetățeni străini, aceștia au atașat ambelor cereri înscrisurile pe care le-au considerat concludente cererii.
P. urmare, dacă instanța ar fi considerat că înscrisurile anexate de apelanții - reclamanți ambelor cereri de ajutor public judiciar nu ar fi fost suficiente ar fi trebuit să le pună în vedere completarea lor, în conformitate cu dispozițiile art. 22, alin. ( 2 ), C.proc.civ.
Pentru toate aceste considerente, se solicită admiterea apelului, anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în vederea soluționării cererii de eșalonare, și a fondului cererii de chemare în judecată.
În drept: art. 466 și urm, C.proc.civ., OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, OUG nr. 52/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.
Apel legal timbrat.
Intimatul –pârât F. G. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Dreptul de acces al apelanților-reclamanți la justiție nu a fost îngrădit.
Instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii de ajutor public judiciar formulată de apelanții-reclamanți. Depunerea unei a doua cereri de ajutor public judiciar, identică cu cea inițială, constituie un abuz de drept:
Cele două cereri sunt identice sub atât sub aspectul temeiului de drept invocat, respectiv dispozițiile art.42 alin.1 și ale O.U.G. nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, cât și sub aspectul motivelor de fapt învederate.
Se mai arată că cea de a doua cerere de ajutor public judiciar a fost tardiv formulată, prin raportare la prevederile art.43 alin.1 și art. 33 alin. 2 din O.U.G. nr.80/2013 care instituie un termen de 5 zile de la comunicare înăuntrul căruia poate fi formulată cerere pentru acordarea facilităților la plata taxei judiciare de timbru.
Mai arată intimatul că, odată formulată cererea de ajutor public în sensul reducerii taxei, ea nu mai poate fi repetată solicitându-se o altă formă de acordare a facilitații de plată, această soluție impunându-se atât pentru considerentul că legea stabilește clar termenul și momentul în care cererea poate fi formulată, cât și pentru a fi evitate abuzurile de drept ce s-ar putea comite când reclamantul neumărind în realitate soluționarea cu celeritate a acțiunii sale, ar putea tergiversa judecata prin formularea repetată a unor de cereri de ajutor public.
De asemenea, arată intimatul că instanta de fond a analizat cererea prin prisma acordării facilitații în oricare dintre formele prevăzute de lege.
Din aceste considerente, o a doua cerere prin care se solicita instanței a se pronunța asupra unui aspect deja analizat este inutilă.
Instanța de fond, sesizând că a fost formulată o nouă cerere de ajutor public judiciar identică sub aspectul conținutului ei cu prima, ce fusese deja soluționată, a apreciat în mod corect că nu mai este necesar a se pronunța asupra acesteia în camera de consiliu, prin încheiere.
Consideră intimatul că a fost respectat dreptul de acces la justiție al apelanților-reclamanți, pri. aceea că: au formulat cerere de chemare în judecată care a fost înregistrată și soluționată de către instanță; au formulat cerere de ajutor public judiciar ce a fost soluționată, soluția pronunțată fiind chiar atacată cu cerere de reexaminare, de asemenea, soluționată.
Referitor la asertiunile apelanților-reclamanți privind starea lor materială și cuantumul mare al taxei judiciare de timbru, se arată că nu fac obiectul cauzei, și nu pot fi avute în vedere, existând alte căi procedurale pe care apelanții-reclamanți le-au avut la dispoziție și chiar uzat pentru invocarea acestor chestiuni.
În final, față de prevederile art.12 alin.2 din Codul de Procedură Civilă, intimatul – pârât solicită amendarea apelanților-pârâți pentru exercitarea în mod abuziv a drepturilor procesuale, respectiv pentru formularea succesivă a unor cereri de ajutor public vădit neîntemeiate și care conțin afirmații neconforme realității.
Pentru toate aceste considerente, intimatul – pârât solicită respingerea apelului ca nefondat.
Apelanții – reclamanți au formulat răspuns la întâmpinarea intimatului – pârât, prin care au susținut următoarele:
Este nefondată susținerea intimatului în sensul că " depunerea unei a doua cereri de ajutor public judiciar, identică cu cea inițială, constituie un abuz de drept. "
Apelanții - reclamanți au formulat o cerere de reducere a taxei judiciare de timbru (formulată la termenul din 04.06.2014), și o a doua a fost o cerere de eșalonare (depusă la dosar în data de 28.10.2014, pentru termenul din 29.10.2014). P. urmare, cele două cereri nu erau identice.
Evident că temeiul de drept și motivele de fapt invocate au fost aceleași. Pe de o parte, atât cererea de reducere, cât și cererea de eșalonare au același temei de drept. Pe de altă parte, motivele de fapt (lipsa disponibilităților bănești ale apelanților - reclamanți).
Intimatul arată de asernenea, în întâmpinare că cea de a doua cerere de ajutor public judiciar ar fi fost tardiv formulată.
Se susține că și apărarea referitoare la tardivitatea formulării celei de-a doua cereri de ajutor public judiciar este neîntemeiată, fiind respectat termenul instituit prin art. 33 alin. 2 din OUG 80/2015, prin formularea cererii de reducere a taxei la data de 04.06.2014.
Pe de altă parte, art. 42. alin.(1) din OUG nr. 80/2013 prevede că persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Legiuitorul nu a impus condiția ca cele 4 forme de facilități să fie exercitate toate o dată, în termen de 5 zile de la comunicarea de către instanță a cuantumului taxei.
Ori, ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. O dată ce prima cerere de facilitate a fost respinsă de instanță, pentru formularea unei a doua forme nu mai poate fi respectat termenul de 5 zile reglementat de art. 33, alin. ( 2 ) din OUG nr. 80/2013.
În plus, același text de lege prevede că persoanele fizice pot beneficia de scutirea, reducerea, eșalonarea sau amânarea taxei judiciare de timbru în condițiile OUG nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. P. urmare, OUG nr. 51/2008 este legea specială, iar OUG nr. 80/2013 este legea generală în materia acordării ajutorului public judiciar. Pe cale de consecință, OUG nr. 51/2008 se aplică cu prioritate.
Ori, art. 6, lit. d) din OUG nr. 51/2008 prevede că ajutorul public judiciar constă în scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare, iar art. 12. alin. ( 1 ) din același act normativ prevede în mod expres că „ajutorul public judiciar se acordă oricând în cursul judecății, de la data formulării cererii de către persoana interesată. "
În plus, față de aspectele anterior indicate, instanța de fond era obligată să se pronunțe și asupra celei de a doua cereri de ajutor public judiciar pe care apelanții – reclamanți au formulat-o, fie în sensul admiterii, fie în sensul respingerii ei.
De asemenea, instanța de fond a pierdut din vedere faptul că apelanții – reclamanți au anexat cererii de chemare în judecată o taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.000 lei.
Pe de altă parte, art. 36, alin. ( 2) din OUG nr.80/2013 prevede că, în situația în care a fost achitată o parte din taxă, instanța nu poate anula cererea integral, ci va trebui să o soluționeze în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.
Pentru aceste considerente, apelanții - reclamanți solicită respingerea apărărilor formulate de intimat prin întâmpinare ca neîntemeiate.
În susținerea apelului, a fost depus un înscris.
Analizând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, de critici le formulate și de prevederile art. 479 din N.C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Prima instanță a pronunțat o soluție de anulare a acțiunii promovate de reclamanții apelanți, pentru considerentul că aceștia nu și-au îndeplinit obligația legală de a achita taxa de timbru aferentă demersului judiciar întreprins, deși au fost înștiințați cu privire la cuantumul taxei datorate, și în condițiile în care cererea de reducere a taxei datorate le-a fost respinsă în mod definitiv.
Situația astfel reținută de instanța fondului, ca fundament al sancțiunii procedurale aplicate – de anulare a acțiunii – este numai parțial corectă, pentru că la dosarul cauzei se regăsește o a doua cerere prin care reclamanții apelanți au solicitat acordarea de facilități la plata taxei judiciare de timbru, sub forma eșalonării acesteia, cerere care a fost depusă la 28.10.2014 - ulterior datei la care au fost soluționate cererea de reducere a același taxe și aceea de reexaminare a încheierii prin care aceasta din urmă a fost respinsă.
Prezența la dosar a acestei a doua cereri de acordare a ajutorului public judiciar a avut ca efect investirea instanței cu soluționarea ei, și, din perspectiva dispozițiilor art. 22 alin. 6 din C.pr.civ. – conform căruia „judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele investirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel” – a antrenat obligația acesteia de a pronunța o soluție asupra noii cereri.
Procedând la aplicarea sancțiunii anulării cererii de chemare în judecată pentru netimbrarea ei în mod anticipat, în condițiile în care titularii obligației de timbrare formulaseră o solicitare de a li se acorda facilitatea îndeplinirii ulterioare, în mod eșalonat, a plății taxei judiciare de timbru, prima instanță a încălcat atât norma procedurală imperativă enunțată anterior, cât și prevederile art. 33 alin. 2 teza finală din OUG 80/2013 raportat la art. 201 N.C.pr.civ. (prin care se care instituie condiția soluționării cererilor de acordare a facilităților la plata taxei de timbru înainte de luarea măsurilor specifice judecării cauzei) și, prin aceasta, a adus atingere dreptului reclamanților apelanți de a beneficia de un proces echitabil, conform exigențelor impuse de art. 6 din N.C.pr.civ.
Față de caracterul imperativ al normelor procedurale astfel încălcate prin soluția ce din sentința apelată, Curtea constată că se impune reformarea ei, spre a fi astfel respectat dreptul reclamanților de a se analiza cu precădere, și a se pronunța o soluție definitivă asupra cererii de eșalonare a plății taxei de timbru pe care aceștia o datorează pentru soluționarea acțiunii lor, iar ulterior, în funcție de soluția ce s-ar pronunța asupra respectivei cereri și de conduita reclamanților, să se procedeze la analiza regularității sesizării instanței sub aspectul timbrării acțiunii.
În condițiile în care, în lumina dispozițiilor art. 479 din C.pr.civ., apelul pendinte constituie calea procedurală în care poate fi realizat controlul judiciar relativ la legalitatea și temeinicia soluției de anulare a acțiunii, ca netimbrată, iar soluția respectivă a fost pronunțată – astfel cum s-a reținut în precedent – cu neobservarea cererii de eșalonare a plății taxei de timbru, Curtea constată că aspectele expuse de părți prin cererea de apel, și respectiv prin întâmpinare – referitoare la admisibilitatea, tardivitatea și/sau temeinicia cererii de eșalonare a plății taxei de timbru – sunt unele care nu pot forma obiect al analizei în această cale de atac.
Sub acest aspect, se impune a fi subliniat faptul că instanța chemată să se pronunțe în apel nici nu ar avea competența de a evalua temeinicia/admisibilitatea/tardivitatea cererii de eșalonare a plății taxei de timbru pentru că, și în ipoteza în care instanța în fața căreia a fost formulată (cea de fond) s-ar fi pronunțat asupra ei, legea specială – OUG 51/2008 – reglementează o cale de atac specială și exclusivă, de retractare (și anume reexaminarea) în cadrul căreia poate fi evaluată legalitatea și/sau temeinicia soluției care s-ar fi dat acestei cereri, iar respectiva cale de atac trebuia utilizată, în acord cu principiul general de drept specialia generalibus derogant.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea va constata fondat apelul și va dispune, în conformitate cu prevederile 480 alin. 1 și 3 din C.pr.civ., admiterea acestuia și anularea sentinței atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții - reclamanți S. F. și S. J. ambii cu domiciliul în București, .. 42, ., sector 4 și cu domiciliul ales la Av. I. G., cu sediul în București, ., ., ., sector 4, împotriva sentinței civile nr.1438/29.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul – pârât F. G., cu domiciliul ales în București, .-15, . și cu domiciliul ales la mandatar CA Sporis V., în București, ..93, ., ., sector 1.
Anulează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
G. S. M. H.
GREFIER
S. R.
Red.G.S.
Tehdact.R.L./G.S.
8 ex./_
TB-S.3 – S.M.
| ← Cereri. Decizia nr. 703/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 673/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
