Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 740/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 740/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 1818/2/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.740R
Ședința publică de la 26 iunie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - PAVEL FILIP
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - R. P.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul Z. H. G. împotriva deciziei civile nr.303R/04.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/301/2011, în contradictoriu cu intimata C. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul reprezentat de avocat B. D., cu împuternicire avocațială la dosar și intimata personal și asistată de avocat B. A.-M., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care invederează faptul că la data de 19.05.2015, contestatorul a depus motivele contestației în anulare, a căror copie a fost comunicată intimatei. La data de 24.06.2015, intimata a depus întâmpinare în 2 exemplare, prin serviciul registratură.
Se înmânează contestatorului prin avocat un exemplar de pe întâmpinare.
Apărătorul contestatorului depune la dosar, în original, dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei. Arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Curtea pune în discuție aspectul dacă completarea motivelor de recurs au fost depuse în termenul legal.
Apărătorul contestatorului arată că această chestiune a fost deja lămurită prin încheierea de ședință din 26.11.2014 (fila 81 dosar recurs), când instanța a apreciat că inclusiv completarea motivelor de recurs au fost depuse în interiorul termenului de 15 zile prevăzut de lege, prin e-mail, la data de 09.07.2014. Invederează că nu are cereri de formulat.
Apărătorul intimatei invederează că nu are cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea contestației în anulare.
Apărătorul contestatorului solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată și întemeiată pe dispozițiile art.318 C.pr.civ. Arată că instanța de recurs nu s-a pronunțat pe taxa de timbru, respectiv pe insuficiența timbrajului, la dosar nefiind depus timbru judiciar datorat de recurentă, nu a analizat cererile de înscriere în fals cu privire la contractul de închiriere prezentat de partea adversă, nu a analizat lipsa nevalabilității cauzei contractului de vânzare-cumpărare al cărei nulitate s-a solicitat a fi constatată și nu a analizat contractul de cesiune din perspectiva cesionarului. Depune la dosar note de ședință.
Apărătorul intimatei solicită respingerea contestației în anulare, conform motivelor invocate în întâmpinare și menținerea deciziei contestate, ca fiind temeinică și legală, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată. Arată că, contestatorul nu a declarat apel împotriva hotărârii pronunțată la instanța de fond, iar în recurs a invocat excepția insuficientei timbrări în fața fiecărei instanțe. În măsura în care instanța de recurs ar fi constatat că una din cereri ar fi fost insuficient timbrată, ar fi trebuit să i se pună în vedere să completeze taxa de timbru, iar în cazul în care nu s-ar fi conformat acestei obligații, ar fi putut aplica o sancțiune.
CURTEA
Prin cererea formulată la 23.03.2015 și motivată la 19.05.2015 contestatorul Z. G. a solicitat, anularea deciziei civile nr._ din 4.03.2015 pronunțată în dosarul nr._/301/2011 al Curții de Apel București Secția a IV a Civilă în contradictoriu cu intimata C. M..
În motivarea contestației întemeiată pe art.318 Cod procedură civilă s-au susținut în sinteză următoarele:
Printr-un prim motiv s-a susținut că instanța de recurs nu a analizat motivul de recurs de ordine publică privind insuficiența timbrajului cererii de apel și a acțiunii precum și lipsa timbrului judiciar deși a luat act de motivul de recurs.
Contestatorul susține că neanalizarea acestui motiv de recurs constituie o greșeală materială gravă.
În continuarea cererii contestatorului susține că instanța nu a analizat contractul de cesiune de drept litigios ce ducea la înlăturarea invocării propriei turpitudini.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că instanța de recurs a luat act de contractul de cesiune dar l-a păstrat în cauză fără nici o motivație sau cu o motivație precară, respectiv că cesiunea nu era permisă, demonstrând astfel lipsa de imparțialitate.
Printr-un al treilea motiv pe fondul recursului s-a susținut că nu s-a analizat lipsa cauzei nici în recurs și nici în apel.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că instanța de fond a fost investită, printre altele, cu nulitatea absolută pentru lipsa cauzei care a fost probată cu răspunsul la interogatoriu și cu depoziția martorului .
Se mai arată că deși existau probe la demonstrarea lipsei cauzei aceasta nu a mai fost analizat în recurs ca motiv de recurs, făcându-se confuzia între lipsa cauzei și lipsa prețului.
Printr-un al patrulea motiv s-a susținut că instanța de apel a modificat cuantumul contractului de închiriere de la 100 lei la 100 euro deși s-a sesizat acest aspect dar cererea de înscriere în fals a rămas nesoluționată în recurs. De asemenea a rămas nesoluționată cererea de înscriere în fals împotriva contractului de asistență juridică și a împuternicirii nr._/17.01.2014, în sensul că intimata a încheiat contract de asistență juridică la 17.01.2014 deși recursul s-a declarat ulterior, în iunie 2014.
Contestația este nefondată pentru următoarele argumente:
La pag.9 a deciziei contestate se constată că instanța de recurs a examinat critica privind admiterea cererii de ajutor public judiciar, critica formulată în cererea de recurs, și pe care a respins-o.
În ce privește critica privind nepronunțarea pe motivul privind lipsa timbrului judiciar se constată că deși instanței de recurs nu s-a pronunțat pe acest motiv nu sunt îndeplinite dispozițiile art.318 teza finală Cod procedură civilă pentru că dacă s-ar fi pronunțat pe acest motiv recursul nu ducea la modificarea s-au casarea deciziei recurate.
Astfel, potrivit art.3(1) din OG nr.32/1995 cererile de chemare în judecată se timbrează cu 0,3 lei în cazul în care se solicita soluționarea în fond a cauzei și cu 0,15 lei când cererile au ca obiect exercitarea unei căi de atac.
Potrivit art.3(2) din același act normativ „OG nr.32/1995 cererile prevăzute la alin.1 indiferent dacă privesc fondul sau o cale de atac, dacă au ca obiect o valoare mai mare de 10.000 lei se aplică timbru judiciar de 5 lei”.
În speță, s-a stabilit în faza apelului un timbru judiciar de 5 lei dar se constată că la dosarul de apel se afla, în prezent, un timbru de 3 lei.
Potrivit art.9(2) din OG nr.32/1995 și art.20(3) din Legea nr.146/1997, în situația în care instanța investită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal va dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu.
Rezultă deci că în situația din prezenta cauză nu se putea ajunge la modificarea sau casarea hotărârii dacă instanța de recurs s-ar fi pronunțat pe motivul privind lipsa taxei de timbru în cuantumul stabilit de instanță astfel că nu sunt îndeplinite dispozițiile art.318 teza finală.
Referitor la cel de-al doilea motiv al contestației din examinarea recursului și a deciziei contestate se constată că nu a existat un motiv de recurs privind necercetarea contractului de cesiune situație în care nu sunt incidente art.318 Cod procedură civilă.
Referitor la cel de-al treilea motiv al contestației privitor la necercetarea lipsei cauzei și a probelor administrate din examinarea cererii de recurs se constată la pct.1 că s-a criticat necercetarea fondului, punct în care s-a susținut „nevalabilitatea cauzei” și nu lipsa cauzei.
La punctul 4 al cererii de recurs se arată că în apel au fost ignorate concluziile de la fond ale pârâtului – reclamant cu privire la nevalabilitatea cauzei (lipsa cauzei, cauza ilicită și imorală).
Critica nu întrunește condițiile art.318 Cod procedură civilă, pentru că instanțele sunt ținute să se pronunțe pe critici formulate în cereri procesuale și nu pe concluzii.
În plus se constată la pag.10 ale deciziei instanța de recurs s-a pronunțat și pe pretinsa lipsă a cauzei.
În ce privește ultimul motiv al contestației potrivit cu care instanța de apel a modificat prețul contractului de închiriere critica nu poate fi primită pentru că obiect al contestației este decizia dată în recurs, și nu decizia dată în apel.
În ce privește nesoluționarea cererilor de înscrieri în fals, critica nu poate fi reținută pentru că nu a reprezentat un motiv de recurs și deci nu sunt întrunite dispozițiile art.318 Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste argumente în temeiul art.320 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondată contestația.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul Z. H. G. împotriva deciziei civile nr.303 R din 4.03.2015 pronunțată în dosarul nr._/301/2011 al Curții de Apel București Secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimatul C. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 iunie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. F. A. V. R. P.
GREFIER
G. – M. V.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
30.06.2015
| ← Anulare act. Decizia nr. 673/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 293/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
