Obligaţie de a face. Decizia nr. 295/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 295/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 124/98/2014
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 295 A
Ședința publică de la 05.06.2015
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE – DANIELA LAURA MORARU
JUDECĂTOR – D. Z.
GREFIER – S. V.
……………….
Pe rol pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de apelanții pârâți ., cu sediul în ., ., cu sediul în . și I.I. V. T., cu sediul ales la CAv. C. A. în Slobozia, . 15, ., împotriva sentinței civile nr. 2066F/11.11.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă ., cu sediul în ., având ca obiect „obligația de a face”.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 26.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea – pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării – a amânat pronunțarea la data de 02.06.2015 și apoi la 05.06.2015, hotărând următoarele:
CURTEA
Soluționând apelurile civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 16.01.2014, sub nr._ reclamanta .., cu sediul în . a chemat în judecată pârâtele Întreprinderea Individuală V. T., cu sediul în ., .., cu sediul în ., .., cu sediul în . și S.C. C. F. S.R.L., cu sediul în . pentru obligarea acestora de a-i preda următoarele suprafețe de teren situate în extravilanul comunei Sudiți, județul Ialomița:
- Întreprinderea Individuală V. T. – 57,48 ha
- .. – 11,57 ha
- .. – 25,00 ha
- S.C. C. F. S.R.L. – 49,48 ha
precum și plata prejudiciului creat prin nelucrarea terenului în anul 2013.
Se arată de către reclamantă că la data de 22.11.2012 a încheiat un contract de arendare cu garanție personală, înregistrat la Primăria comunei Sudiți sub nr. 83/10.01.2013, contract în care are calitatea de arendaș, arendator fiind S.C. Agri Terenuri S.A.
Obiectul contractului l-a constituit suprafața de 270,85 ha situată în extravilanul comunei Sudiți, județul Ialomița, în anexa la contract fiind evidențiate suprafețele de teren deținute de proprietarul arendator, localitatea unde sunt situate, datele de identificare (suprafața, . dobândire și data acesteia.
Anterior încheierii acestui contract de arendă unele suprafețe de teren fuseseră arendate de .. (11,57 ha), S.C. C. F. S.R.L. (42,8033 ha), .. 916,81 ha) și Întreprinderea Individuală V. T. (43.6121 ha). Urmare expirării contractelor de arendă cu aceștia, S.C. Agri Terenuri S.A. a încheiat contractul de arendă cu reclamanta, însă pârâții nu au dorit să-i predea suprafețele de teren menționate nici până la data formulării acțiunii.
La data de 01.11.2012 a fost încheiat contractul de arendare cu garanție personală, înregistrat la Primăria comunei Sudiți sub nr. 84/11.01.2013, în care reclamanta are calitatea de arendaș, arendatorul fiind S.C. Bil Terenuri S.A., obiectul acestuia constituindu-l suprafața de teren de 10,61 ha situat în extravilanul comunei Sudiți.
Anterior încheierii acestui contract de arendă unele suprafețe de teren fuseseră arendate de S.C. C. F. S.R.L. (0,4733 ha) și Întreprinderea Individuală V. T. (0,95 ha). Urmare expirării contractelor de arendă cu aceștia, S.C. Bil Terenuri S.A. a încheiat contractul de arendă cu reclamanta, însă acești pârâți au refuzat să predea suprafețele de teren menționate.
La data de 07.01.2013 a fost încheiat contractul de arendare cu garanție personală, înregistrat la Primăria comunei Sudiți sub nr. 86/11.01.2013, între reclamantă (în calitate de arendaș) și S.C. Romarta Industrial S.A. (în calitate de arendator), pentru suprafața de 75,06 ha, în anexa la contract fiind evidențiate suprafețele de teren deținute de proprietarul arendator, localitatea unde sunt situate, datele de identificare (suprafața, . dobândire și data acesteia.
Anterior încheierii acestui contract de arendă unele suprafețe de teren fuseseră arendate de S.C. C. F. S.R.L. (6,21 ha), .. (8,19 ha) și Întreprinderea Individuală V. T. (12,92 ha). Urmare expirării contractelor de arendă cu aceștia, S.C. Romarta Industrial S.A. a încheiat contractul de arendă cu reclamanta, însă acești pârâți au refuzat să predea suprafețele de teren menționate.
Toți cei patru pârâți au fost notificați prin intermediul executorului judecătoresc, au fost invitați la mediere, Nedându-se curs invitațiilor din partea acestora, reclamanta menționează că a fost nevoită să formuleze prezenta acțiune.
În conformitate cu prevederile contractuale reclamanta a achitat contravaloarea arendei astfel:
- către S.C. Agri Terenuri S.A., c/val. facturii nr. 1056/01.09.2013 în valoare de 149.008,34 lei ;
- către S.C. Bil Terenuri S.A., c/val. facturii nr._/01.09.2013 în valoare de 5.837,10 lei ;
- către S.C. Romarta Industrial S.A., c/val. facturii nr. 212/01.09.2013 în valoare de 41.294,32 lei ;
- către Europa Capital S.A., c/val. facturii nr. 488/01.09.2013 în valoare de 12.625,97 lei.
Reclamanta menționează faptul că deși a achitat arenda pentru întreaga suprafață cuprinsă în contractele de arendare, nu a deținut și lucrat decât suprafețe mai mici, reduse cu suma suprafețelor nepredate de vechii arendași (pârâții din prezenta cauză), fiind astfel prejudiciată atât în ceea ce privește suma achitată drept arendă pentru suprafețele nepredate în fapt (100 euro/ha plus TVA) cât și cu beneficiul nerealizat constând în contravaloarea recoltei de pe acestea.
Calculul făcut de reclamantă privind profitul ce l-ar fi obținut de pe suprafețe de teren nepredate este următorul:
-S.C. A. S.A. – pentru suprafața de 11,57 ha s-a plătit arenda în sumă de 1.157 euro plus TVA, profitul ce trebuia obținut prin înființarea unei culturi de porumb, respectiv o producție de 6.000 kg/ha, la un preț mediu al porumbului de 0,7 lei/kg (11,57 ha x 6.000 kg x 0,7 lei/kg = 48.594 lei, din care se vor scădea cheltuielile de înființare, întreținere, recoltare a culturii ;
-S.C. C. F. S.R.L. – pentru suprafața de 49,48 ha s-a plătit arenda în sumă de 4.948 euro plus TVA, profitul ce trebuia obținut prin înființarea unei culturi de porumb, respectiv o producție de 6.000 kg/ha, la un preț mediu al porumbului de 0,7 lei/kg (49,48 ha x 6.000 kg x 0,7 lei/kg = 207.816 lei, din care se vor scădea cheltuielile de înființare, întreținere, recoltare a culturii ;
-.. – pentru suprafața de 25 ha s-a plătit arenda în sumă de 2.500 euro plus TVA, profitul ce trebuia obținut prin înființarea unei culturi de porumb pe această suprafață era de 105.000 lei, din care se vor scădea cheltuielile de înființare, întreținere, recoltare a culturii ;
-Întreprinderea Individuală V. T. – pentru suprafața de 57,48 ha s-a plătit arenda în sumă de 5.748 euro plus TVA, profitul ce trebuia obținut prin înființarea unei culturi de porumb, respectiv o producție de 6.000 kg/ha, la un preț mediu al porumbului de 0,7 lei/kg (49,48 ha x 6.000 kg x 0,7 lei/kg = 241.416 lei, din care se vor scădea cheltuielile de înființare, întreținere, recoltare a culturii.
De asemenea, reclamanta precizează că a calculat cheltuielile cu înființarea culturii de porumb aferente unui hectar, suma acestora fiind de 918,41 lei/ha, precum și că a primit de la A.P.I.A. prin decizia de plată în avans nr._/18.10.2013, pentru suprafața totală declarată, de 581,91 ha, suma de 158.249,38 lei reprezentând plăți în avans în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață – Campania 2013, subvenția pe hectar fiind de 271,94 lei.
Reclamanta prezintă mai apoi un calcul al cuantumului profitului nerealizat, scăzând, din veniturile pe care ar fi trebuit să le încaseze din valorificarea producției, la care se adăuga subvenția, contravaloarea cheltuielilor ce le-ar fi făcut cu înființarea culturilor și cu plata arendei, concluzionând că profitul nerealizat din vina fiecărei pârâte este următorul: S.C. A. S.A. – 38.793,75 lei; S.C. C. F. S.R.L. – 165.904,47 lei; .. – 83.824,25 lei; Întreprinderea Individuală V. T. – 192.728,15 lei.
Se arată de către reclamantă că a avut în vedere o valoare a subvenției în sumă de 620,69 lei/ha. Conform acestor calcule reclamanta menționează că valoarea prejudiciului produs de pârâte este în cuantum total de 481.250,62 lei.
În dovedirea cererii sale reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și expertiză tehnică agrară, pentru stabilirea concretă a profitului ce urma să-l obțină de pe suprafețele nepredate de pârâte.
În drept, cererea reclamantei este întemeiată pe dispozițiile art. 1349, 1357, 1381, 1385, 1386 din Noul Cod Civil, art. 95 (1) raportat la art. 94 (1) lit. j din Noul Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă pârâta Întreprinderea Individuală V. T. a solicitat, pe cale de excepție, respingerea cererii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, de asemenea respingerea cererii ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă și respingerea cererii ca fiind inadmisibilă, iar pe fondul cauzei respingerea cererii ca fiind neîntemeiată.
Se susține de către pârâtă că nu ea are obligația să predea reclamantei suprafața de teren pe care a avut-o luată în arendă de la proprietar, câtă vreme ea a primit terenul de la acesta, iar conform obligațiilor contractuale rezultate din contractul de arendă încheiat de reclamantă cu titularul dreptului de proprietate, acesta din urmă are obligația să predea reclamantei terenul dat în arendă acesteia.
Prin întâmpinarea depusă pârâta S.C. C. F. S.R.L. a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția nulității cererii de chemare în judecată și excepția netimbrării cererii, iar cu privire la prejudiciul solicitat de reclamantă arată că acesta nu este unul probat, urmând ca instanța să constate întemeiate susținerile din întâmpinare și să dispună în consecință.
Pârâta .. a invocat prin întâmpinarea formulată la data de 27.02.2014 excepția necompetenței materiale a Tribunalului Ialomița în soluționarea cauzei, susținând că față de valoarea obiectului cererii aceasta aparține judecătoriei.
Pe fondul cauzei solicită respingerea cererii, ca nefondată, ca urmare a faptului că între aceasta și reclamantă nu au existat și nu există relații contractuale sau de altă natură care să justifice cererile formulate, revenindu-se cu o nouă întâmpinare la data de 28.02.2014 prin care invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu precizarea expresă că deși nu a fost notificată în vreo modalitate cu privire la predarea terenurilor de către S.C. Agri Terenuri S.A., S.C. Bil Terenuri S.A. și S.C. Romarta Industrial S.A., aceasta nu a efectuat lucrări agricole pe terenurile acestora în cursul anului agricol 2012 – 2013 și nu a declarat la A.P.I.A. aceste suprafețe de teren în vederea obținerii subvenției.
Reclamanta a depus la data de 03.03.2014 un răspuns la întâmpinările depuse de pârâte, aflat la filele 180 – 184 dosar.
La termenul de judecată din 06.05.2014 instanța a luat în discuție excepțiile invocate de pârâte, dispunând, pentru considerentele reținute în încheierea de ședință, unirea cu fondul a excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Întreprinderea Individuală V. T., prorogarea pronunțării asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei cât privește primul capăt de cerere și respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâta S.C. C. F. S.R.L. cât privește capătul 2 de cerere, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. A. S.A., pe care a scos-o din cauză, luând act că pârâtele Întreprinderea Individuală V. T. și S.C. A. S.A. au renunțat la excepția invocată privind inadmisibilitatea cererii, precum și la excepția nulității cererii invocată de pârâta S.C. C. F. S.R.L.
Prin sentința civilă nr. 2066 F din 11.11.2014, Tribunalul Ialomița a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Întreprinderea Individuală V. T..
A admis în parte cererea și a obligat pârâtele să predea reclamantei suprafețele de teren situate în extravilanul comunei Sudiți, după cum urmează: Î.I. V. T. – 57,48 ha, .. – 25,49 ha și S.C. C. F. S.R.L. – 49,48 ha.
A obligat pârâtele să plătească reclamantei despăgubiri, reprezentând venitul net nerealizat din arendarea suprafețelor de teren menționate, pentru anul agricol 2012-2013, după cum urmează: Î.I. V. T. – 91.245 lei, .. – 40.463 lei și S.C. C. F. S.R.L. – 78.545 lei.
A obligat pârâtele la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru, după cum urmează: Î.I. V. T. – 3.621 lei, .. – 2.510 lei și S.C. C. F. S.R.L. – 3.367 lei.
A obligat pârâta .. către reclamanta .. și către fiecare dintre pârâtele Î.I. V. T., .. și S.C. C. F. S.R.L. la plata sumei de 75 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu expert, pe care le compensează.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, cu contractele de arendă depuse în copie la dosar și înregistrate la Consiliul local al comunei Sudiți cu nr. 83/10.10.2013, nr. 84/11.01.2013 și nr. 86/11.01.2013, reclamanta a făcut dovada că a luat în arendă, în calitate de arendator, în scopul exploatării agricole, teren arabil situat în extravilanul localității Sudiți în suprafață de 270,85 ha de la proprietarul S.C. Agri Terenuri S.A., 10,61 ha de la proprietarul S.C. Bil Terenuri S.A. și 75,06 ha de la proprietarul S.C. Romarta Industrial S.A..
Conform mențiunilor din contracte, acestea au intrat în vigoare la data de 01.01.2013, urmând a expira la data de 30.09.2013, durata contractelor fiind prelungită până la data de 02.12.2013, prin actele adiționale depuse în copie la dosar și încheiate la data de 04.04.2013, iar ulterior până la data semnării unui nou contract, care, în conformitate cu mențiunile din actele adiționale încheiate la 02.12.2013, nu putea fi mai târziu de 01.04.2014.
În baza celor convenite, între reclamantă și aceiași arendatori s-au încheiat contracte de arendă și pentru anul 2014, în acest sens fiind contractul nr. 29/21.03.2014 pentru suprafața de 248,93 ha cu S.C. Agri Terenuri S.A., contractul nr. 28/21.03.2014 cu S.C. Bil Terenuri S.A. pentru suprafața de 10,61 ha și contractul nr. 26/21.03.2014 cu S.C. Romarta Industrial S.A., pentru suprafața de 74,50 ha.
Cu împuternicirile nr._/05.06.2013, nr. 117/05.06.2013 și nr. 1447/05.06.2013 emise și înregistrate sub numerele menționate la societățile arendatoare și proprietare ale terenurilor, S.C. Agri Terenuri, S.C. Bil Terenuri S.A. și respectiv S.C. Romarta Industrial S.A., reclamanta a făcut dovada că a fost mandatată de arendatori ca în numele și pe seama acestora să identifice terenurile ce fac obiectul contractelor de arendă, să le exploateze și să le elibereze de recolta cultivată fără drept de terți, ceea ce justifică, alături de calitatea pe care reclamanta a dobândit-o în urma încheierii contractelor de arendă, demersurile acesteia de a solicita anterior promovării acțiunii, predarea de către pârâte a terenurilor aflate în posesia acestora și asupra cărora reclamanta avea drept de folosință, în acest sens fiind notificările depuse la dosar.
Având în vedere că la data formulării acțiunii reclamanta, în calitate de arendaș, justifica un drept de exploatare a terenurilor aflate în posesia pârâtelor, posesie pe care acestea nu au negat-o prin întâmpinările depuse sau prin cele afirmate de apărătorii acestora, așa cum reiese și din dezbaterile ce au avut loc în ședința din 25 martie 2014, reținând că începând cu data valabilității contractelor de arendă încheiate între reclamantă și proprietarii terenurilor, respectiv data de 01.01.2013, pârâtele au deținut terenurile a căror predare se solicită fără nici un titlu, instanța considerând cererea reclamantei, având ca obiect obligarea pârâtelor la predarea suprafețelor de teren deținute fără titlu, ca fiind întemeiată, astfel că a admis-o.
Dreptul și legitimitatea procesuală activă a reclamantei de a formula cererea având acest obiect sunt justificate, așa cum rezultă din cele reținute mai sus, de calitatea acesteia de arendaș, care o îndreptățește să aibă folosința terenurilor obiect al contractelor de arendă, în vederea exploatării agricole, obligația de predare ce incumbă pârâtelor găsindu-și suport în dispozițiile art. 1349 și art. 1357 din Noul cod civil, care reglementează răspunderea civilă delictuală, respectiv răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, în baza cărora, cel care încalcă, cu vinovăție, îndatorirea de a nu aduce atingere drepturilor altor persoane, este răspunzător de prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Apărarea pârâtei Întreprinderea Individuală V. T., potrivit căreia nu poate fi angajată răspunderea delictuală a sa câtă vreme reclamanta ar fi avut la îndemână acțiunea în răspundere contractuală împotriva proprietarului terenului, cu care a încheiat contractul de arendă și care avea ca obligație predarea acestuia, apărare în raport de care aceasta a și invocat lipsa calității sale procesuale pasive față de primul capăt de cerere, este apreciată de tribunal ca neîntemeiată.
Aceasta deoarece, existența unei răspunderi contractuale a arendatorilor nu exclude răspunderea delictuală a pârâtelor, în măsura în care aceasta este probată, iar câtă vreme prin lege nu se stabilește o ierarhie a acestei răspunderi, în sensul că angajarea celei din urmă ar fi subsidiară și s-ar exclude cât timp poate fi angajată răspunderea contractuală, instanța a apreciat ca nefiind fondată excepția invocată de pârâta Întreprinderea Individuală V. T., privind lipsa calității sale procesuale pasive în raport cu primul capăt de cerere, pe care a respins-o.
În lumina dispozițiilor legale invocate mai sus, pârâtelor le revine atât obligația predării către reclamantă a terenurilor deținute fără drept, așa cum acestea au fost identificate ca întindere în acțiunea formulată, respectiv Întreprinderea Individuală V. T. – 57,48 ha, .. – 25,49 ha și S.C. C. F. S.R.L. – 49,48 ha, dar și a acoperirii pagubelor produse reclamantei ca urmare a refuzului de a-i preda acesteia terenurile în vederea exploatării în anul agricol 2012 – 2013.
Pentru stabilirea întinderii prejudiciului pretins de reclamantă a fi acoperit de pârâte, determinat de fapta ilicită – refuzul, omisiunea de a preda terenul săvârșită cu vinovăție de acestea, în cauză s-a efectuat o expertiză tehnică agricolă.
Prin aceasta, în raport de înscrisurile depuse la dosar privind cheltuielile efectuate de reclamantă cu plata arendei pentru terenul pe care nu l-a exploatat, a subvenției de care aceasta a beneficiat pentru acoperirea cheltuielilor necesare cu înființarea culturilor, dar având în vedere și media cheltuielilor la hectar făcute de pârâte pentru cultivarea terenurilor cu porumb, cultură pentru care reclamanta a înțeles să ia în arendă terenurile, s-a stabilit că valoarea totală a venitului net pe care reclamanta l-ar fi obținut din utilizarea suprafeței totale de 132,45 ha teren arabil este de 210.251 lei, fiecare pârâtă fiind răspunzătoare de nerealizarea acestuia în raport cu suprafața deținută și nepredată, după cum urmează: Întreprinderea Individuală V. T. – 91.245 lei, .. – 40.463 lei și S.C. C. F. S.R.L. – 78.545 lei.
Pentru toate considerentele enunțate, pe fondul cauzei, reținând în raport cu pretențiile formulate că cererea reclamantei .. este întemeiată în parte, tribunalul a admis-o ca atare și a obligat pârâtele să predea reclamantei suprafețele de teren situate în extravilanul comunei Sudiți, după cum urmează: Întreprinderea Individuală V. T. – 57,48 ha, .. – 25,49 ha și S.C. C. F. S.R.L. – 49,48 ha, și să-i plătească despăgubiri, reprezentând venitul net nerealizat din arendarea suprafețelor de teren menționate, pentru anul agricol 2012 – 2013, astfel: Întreprinderea Individuală V. T. – 91.245 lei, .. – 40.463 lei și S.C. C. F. S.R.L. – 78.545 lei.
La cerere, având în vedere limita pretențiilor admise, față de prevederile art. 451 alin. 1 din Noul cod de procedură civilă, a obligat pârâtele la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 2.000 lei, câte 1/3 fiecare și taxă judiciară de timbru, aferentă sumelor la care acestea au fost obligate, precum și a 1/3 din taxa judiciară de timbru datorată pentru capătul de cerere având ca obiect obligație de a face, după cum urmează: Întreprinderea Individuală V. T. – 3.621 lei, .. – 2.510 lei și S.C. C. F. S.R.L. – 3.367 lei.
A obligat pârâta .. către reclamanta .. și către fiecare dintre pârâtele Întreprinderea Individuală V. T., .. și S.C. C. F. S.R.L. la plata sumei de 75 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu expert, cheltuieli pe care le-a compensat.
În termenul legal de 30 de zile prevăzut de dispozițiile art.468 Noul Cod procedură civilă, împotriva acestei sentințe au declarat apeluri pârâtele .., S.C. C. F. S.R.L. și Întreprinderea Individuală V. T..
În dezvoltarea motivelor de apel apelanta pârâtă .. a arătat că litigiul este de natura comerciala, este de competenta judecătoriei, ca instanța de fond, conform art. 94 litrele h) si j) Cod de procedura civila, iar respingerea excepției necompetentei materiale a fost greșit soluționata.
De asemenea, apelanta apreciază că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea apelantei pârâte la plata sumei de 40,463 lei si a predării suprafeței de 25,49 ha, către ..
Conform art. 249 Cod procedură civilă cel care face o susținere in cadrul procesului trebuie sa o dovedească. De esența soluționării cererii reclamantei era dovada situării terenurilor pentru care reclamanta susținea că nu le are în posesie, aspect neverificat in niciun mod de către instanța, nedovedit de reclamanta. De asemenea era esențial sa fie individualizat si posesorul terenurilor pe care reclamanta motivează ca nu le-a putut exploata în lipsa exercitării posesiei, dar nici acest aspect nu a fost dovedit sau verificat.
Din chiar motivarea instanței de fond, rezulta ca simpla afirmație a reclamantei . ca ar fi arendaș pentru o . societăți proprietare ale unor terenuri, agricole, pe care nu le-ar fi preluat integral in posesie a fost suficienta pentru admiterea cererii reclamantei.
Instanța de fond a aplicat in mod greșit si dispozițiile răspunderii civile delictuale. Cu un minim de verificare, pe înregistrările contractelor de arendare in evidentele Primăriei S., a perioadelor de arendare si a declarațiilor depuse de reclamanta la APIA, s-ar fi putut verifica susținerile reclamantei.
S-a administrat in cauza o expertiza tehnica agricola, fără sa existe vreo verificare a existentei obiectului pe care isi motivează reclamanta cererea. O expertiza topo - cadastrala era singura proba, in măsura sa identifice terenurile, posesia acestora si existenta sau inexistenta unei suprapuneri sau lipse din suprafața pretinsa de reclamanta ca ar fi fost arendată si neexploatata.
Contractele de arendare depuse de reclamanta dovedesc doar raporturile contractuale pe care reclamanta le avea cu arendatorii si nicidecum faptul ca parata . posedat vreo suprafața identificata in acele contracte de arendare.
De altfel, reclamanta are un comportament notoriu de nerespectare a minimului decentei in desfășurarea activității de cultivare a terenurilor. In luna octombrie 2014 a distrus o . culturi ale paratei . o paguba uriașa in patrimonial acestei societăți, care face obiectul unui dosar penal.
Reclamanta considera ca daca reușește sa intre in posesia unor înscrisuri-contracte de arendare, pe care le înregistrează la primărie, fără sa știe unde se afla terenurile pe care le arendează, este legitimata sa pretindă posesia unor terenuri de alte persoane care desfășoară aceeași activitate, ca si când sistemul de verificare a amplasamentului terenurilor E-terra sau evidentele APIA nu ar exista.
Apelanta pârâtă S.C. C. F. S.R.L. a arătat prin motivele de apel dezvoltate că hotărârea este netemeinică în raport de cuantumul venitului pretins a fi nerealizat de către intimata - reclamantă de pe cele 49,48 ha teren agricol.
In cauză s-a efectuat un raport de expertiză în legătură cu care apelanta - pârâtă a avut obiecțiuni care le-au fost respinse în mod nejustificat.
Astfel, la obiectivul 1 al raportului de expertiză apelanta - pârâtă a criticat modul în care a fost determinată producția obținută pe anul 2013; din adresa Direcției Agricole Ialomița, nu rezultă dacă producția a fost netă sau brută.
Expertiza trebuia să precizeze cât s-a realizat de către societatea pârâtă ca venit brut întrucât, s-a menționat doar: „Din aceeași adresă a Direcției Agricole Ialomița apelanta pârâtă avea informații că celelalte firme numite în acest dosar au realizat cu mult sub media pe județul Ialomița" - media fiind de 6063 kg la hectar.
De asemenea, experții nu s-au raportat și la alte criterii obiective de stabilire a veniturilor brute ci doar s-au mărginit la un singur criteriu (adresa de la Direcția Agricolă Ialomița).
La obiectivul 2 al raportului de expertiză, cu privire la cheltuielile efectuate/hectar, experții au stabilit suma de 1393 lei/ha, dar fără a ține cont de adresa atașată raportului de expertiză în care societatea pârâtă a adus la cunoștința faptul că valoarea cheltuielilor la un hectar cultivat cu porumb pentru consum pe anul 2013 au fost de 1937,26 lei; apelanta – pârâtă anexează înscrisul care justifică această cheltuială efectivă suportată de societatea noastră pe anul 2013.
Expertiza nu a demonstrat cum au apreciat cheltuielile la hectar în sumă de 1393 lei ca medie, ce criteriu obiectiv au întrebuințat.
La aceste obiecțiuni apelanta – pârâtă trebuia să aibă un răspuns autorizat din partea experților, și cu siguranță nu s-ar fi ajuns la același cuantum al despăgubirilor de 78.545 lei ci mult diminuat, după calculul făcut de apelanta pârâtă cu aproximativ 27.000 lei.
Cea de a treia apelantă, pârâta Întreprinderea Individuală V. T., a reiterat, ca prim motiv de apel, excepția lipsei calității sale procesual pasive și excepția lipsei calității procesual active a reclamantei ., excepții invocate și în fața instanței de fond.
Sub acest aspect, apelanta pârâtă a arătat că soluțiile instanței de fond de respingere a celor două excepții ca fiind neîntemeiate având în vedere actele încheiate de părți cu privire la suprafețele de teren despre care apelanta pârâtă a făcut referire, din care reiese în mod cert și fără echivoc faptul că reclamanta nu avea posibilitatea sa îi solicite apelantei pârâte sa îi predea terenul. In aceeași măsură, nici legal și nici convențional apelanta pârâtă nu avea obligația de a preda terenul către reclamantă. Intre cele doua entități juridice pe care apelanta pârâtă le-a invocat mai sus, în speța Î.I. V. T. și reclamanta nu au existat relații contractuale, apelanta pârâtă nu are nici o obligație fata de reclamanta. Daca cineva ar fi putut, prin absurd, sa îi solicite apelantei pârâte suprafața de teren care a făcut obiectul vreunui contract de arenda ce a încetat, atunci persoana ar fi fost arendatorul din acele contracte expirate. Daca reclamanta nu a intrat in posesia terenului care face obiectul contractelor de arenda cu diferite societăți, aceasta ar fi trebuit sa cheme in judecata pe cea care are calitatea de arendator in acele contracte, nu pe apelanta pârâtă. Conform art. 7 din oricare dintre contractele de arenda invocate de reclamanta ca fiind încheiate pentru suprafețele de teren pretinse, arendatorul se obliga sa predea terenul arendașului. Daca acest lucru nu s-a întâmplat ar fi trebuit ca reclamanta sa promoveze acțiune in instanța împotriva arendatorilor, care la rândul lor sa formuleze cerere de chemare in garanție împotriva celor care nu au predat suprafețele de teren, posibil parații din prezenta cauza.
Reclamanta a ales după multe căutări de temeiuri legale ca prezenta acțiune ar fi o acțiune in răspundere civila delictuala si astfel s-ar justifica acea calitate procesuala atâta activa cat si pasiva.
Apelanta – pârâtă susține ca prioritate intre cele doua răspunderi are răspunderea civila contractuala, care stabilește in mod direct relația părților, iar acesta ar fi unul dintre motivele pentru care reclamanta ar fi trebuit sa cheme in judecata cocontractanții si nu pe pârâtă cu care nu are nicio relație contractuala.
Instanța de fond a înțeles să respingă această apărare, motivând că existența unei răspunderi contractuale a arendatorilor nu exclude răspunderea delictuală a pârâtelor, câtă vreme prin lege nu se stabilește o ierarhie în sensul că angajarea celei din urmă ar fi subsidiară și s-ar exclude cât timp poate fi angajată răspunderea contractuală.
Or, în ceea ce privește raportul dintre răspunderea contractuală și răspunderea delictuală este unanim recunoscut că prima reprezintă dreptul comun al răspunderii civile, pe când cea de-a doua este o răspundere cu caracter derogator, special. Astfel, ori de câte ori în dreptul civil apelanta pârâtă nu este în prezenta răspunderii contractuale, vor fi aplicabile regulile privind răspunderea civilă delictuală.
In aceasta ipoteza, apelanta pârâtă consideră ca nu exista un drept dedus judecații in prezenta speța care sa stabilească faptul ca, pe de o parte, reclamanta are calitate procesuală activă și deci avea dreptul de a îi solicita acesteia predarea terenurilor și, pe de altă parte, apelanta pârâtă avea calitate procesuala pasiva și deci putea fi obligată față de reclamantă la predarea terenurilor.
Pe fondul cauzei, apelanta pârâtă a arătat că a avut relație contractuala cu trei societăți pentru suprafețe diferite de terenuri. Contractele apelantei pârâte de arenda au expirat teoretic la finele anului 2012, iar ulterior apelanta pârâtă a notificat fiecare dintre parteneri pentru înnoirea contractelor de arenda. Ca urmare a notificărilor apelantei pârâte aceștia nu au dat niciun răspuns. Conform clauzelor contractuale si uzanțelor zonei la finele fiecărui contact de arenda intre arendaș si arendator se încheie un proces - verbal de predare primire a suprafețelor care au făcut obiectul contractului de arenda, pentru a se stabili astfel ca terenurile au reintrat in posesia titularului dreptului de proprietate. În situația apelantei pârâte nu a fost încheiat un asemenea proces - verbal de predare primire. Diligenta arendatorilor a fost minima, apelanta pârâtă nu a împiedicat niciodată pe nimeni sa vina sa preia suprafețele de teren. Predarea terenului nu se poate realiza doar prin notificări sau prin prezenta la ședința de informare cu privire la avantajele medierii. Daca ar fi existat . a se preda acest teren ar fi venit atât Agri Terenuri, cat si Bil Terenuri si nu in ultimul rând Romarta pentru a îsi primi posesia terenurilor si a le preda mai departe către alți arendași. Apelanta pârâtă arată că nu are de ce sa fie obligată a preda aceste terenuri către reclamanta, nu are relație contractuala cu aceasta nu este formulata acțiune posesorie sau un alt gen de acțiune care sa poată sa ii permită a primi posesia terenurilor de la noi. Singura obligație a apelantei pârâte este aceea de a pune la dispoziția celor trei societăți cu care aceasta a avut contracte de arenda suprafețele arendate.
Cu privire la sumele de bani pretinse de către reclamanta in ceea ce privește Î.I. V. T. apelanta pârâtă menționează faptul ca nu aceasta a creat prejudiciul reclamantei, ci societățile de la care au arendat terenurile si care nu si-au îndeplinit obligațiile contractuale. Nu în ultimul rând reclamanta însăși a contribuit la producerea acestui prejudiciu.
Apelanta pârâtă arată că nu a săvârșit nicio fapta delictuala cauzatoare de prejudicii pentru ca aceasta nu s-a dus abuziv sa preia o posesie care sa fi aparținut anterior altcuiva, ci aceasta a avut posesia terenurilor conform unor contracte, iar după încheierea acestora cei care ar fi trebuit sa vina sa îsi preia terenul nu au făcut-o. Mai mult de atât, apelanta pârâtă a achitat contravaloarea arendai către ., . și către ., conform contractelor de arendare întocmite.
În ceea ce privește modalitatea de calcul a prejudiciului, aceasta este una fabuloasa. Apelanta - pârâtă consideră că nu se poate primi o asemenea modalitate de calcul al prejudiciului in condițiile in care nici măcar aceasta nu avea vreo culpa cu privire la o eventuala paguba. Dezinteresul total al celor de la Agri Terenuri, Bil Terenuri si Romarta Industrial a generat o asemenea situație.
Astfel cum se poate observa la ultimul termen de judecata apelanta pârâtă a solicita instanței refacerea raportului de expertiza, având in vedere ca acesta a fost întocmit de către un expert agrar, in condițiile in care s-au analizat aspecte care țin de chestiunile contabile. Modalitate de întocmire a raportului de expertiza este una care generează nulitatea acestuia având in vedere si obiecțiunile pe care apelanta pârâtă le-a formulat si care au fost respinse.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de apel invocate, Curtea constată că apelurile sunt nefondate din următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată intimata reclamantă .., a chemat în judecată pe apelantele pârâte pentru obligarea acestora de a-i preda următoarele suprafețe de teren situate în extravilanul comunei Sudiți, județul Ialomița: apelanta Întreprinderea Individuală V. T. – 57,48 ha; apelanta ..– 11,57 ha; .. – 25,00 ha; apelanta S.C. C. F. S.R.L.– 49,48 ha precum și plata prejudiciului creat prin nelucrarea terenului în anul 2013.
În fapt, Curtea reține că la data de 22.11.2012, intimata reclamantă a încheiat trei contracte de arendare cu garanție personală, înregistrate la Consiliul local al comunei Sudiți cu nr. 83/10.10.2013, nr. 84/11.01.2013 și nr. 86/11.01.2013, prin care a luat în arendă, în calitate de arendator, în scopul exploatării agricole, teren arabil situat în extravilanul localității Sudiți în suprafață de 270,85 ha de la arendatorul S.C. Agri Terenuri S.A., 10,61 ha de la arendatorul S.C. Bil Terenuri S.A. și 75,06 ha de la arendatorul S.C. Romarta Industrial S.A., astfel cum au fost evidențiate în anexele ce fac parte integrantă din aceste contracte. Conform mențiunilor din cuprinsul celor trei contracte, acestea au intrat în vigoare la data de 01.01.2013.
Anterior încheierii acestor contracte de arendă unele suprafețe din acest teren au făcut obiectul unor contracte de arendă încheiate cu apelantele pârâte.
Astfel, apelanta pârâtă Întreprinderea Individuală V. T. a încheiat la data de 27.04.2012 trei contracte de arendă cu garanție personală, înregistrate la Primăria comunei Sudiți sub nr. 1489/08.05.2011, nr. 1490/08.05.2011 și nr. 1492/08.05.2011, prin care a luat în arendă, în calitate de arendator, în scopul exploatării agricole, teren arabil situat în extravilanul localității Sudiți în suprafață de 36,02 ha de la arendatorul S.C. Agri Terenuri S.A., 11,42 ha de la arendatorul S.C. Romarta Industrial S.A. și 0,95 ha de la arendatorul S.C. Bil Terenuri S.A., suprafețele fiind evidențiate în anexele la contracte, iar durata celor trei contracte a fost stabilită ca fiind până la data de 31.10.2012.
La rândul său, apelanta pârâtă S.C. C. Fluor S.R.L. a încheiat două contracte de arendă cu garanție personală, înregistrate la Primăria comunei Sudiți sub nr. 1432/02.05.2011 și nr. 1433/02.05.2011, prin care a luat în arendă, în calitate de arendator, în scopul exploatării agricole, teren arabil situat în extravilanul localității Sudiți în suprafață de 42,80 ha de la arendatorul S.C. Agri Terenuri S.A. și 6,21 ha de la arendatorul S.C. Romarta Industrial S.A.
În ceea ce o privește pe apelanta pârâtă .., aceasta a încheiat, de asemenea, două contracte de arendă cu garanție personală, înregistrate la Primăria comunei Sudiți sub nr. 1496/10.05.2011 și nr. 1497/10.05.2011, prin care a luat în arendă, în calitate de arendator, în scopul exploatării agricole, teren arabil situat în extravilanul localității Sudiți în suprafață de 16,81 ha de la arendatorul S.C. Agri Terenuri S.A. și 8,19 ha de la arendatorul S.C. Romarta Industrial S.A.
Arendarea este un contract prin care una dintre părți, numită arendator, transmite bunuri agricole celeilalte părți, numită arendaș, pentru a fi exploatate o perioadă de timp, în schimbul unui preț, numit arendă.
Arendarea este o varietate a contractului de locațiune (și nu un contract civil distinct, independent), fapt pentru care se supune dispozițiilor speciale ale legii în materie și, în completare, regulilor locațiunii.
În urma abrogării Legii nr. 16/1994 privind arendarea prin art. 230 lit. r) din Legea nr. 71/2011, regimul juridic al arendării este acela din secțiunea 3 a Noului Cod civil, „Reguli particulare în materia arendării", completat, în măsura compatibilității, cu acela din materia locațiunii.
Deși regulile particulare în materia arendării nu o spun, așa cum o făcea Legea nr. 16/1994, arendașul, persoană fizică sau juridică, are calitatea de agricultor, producător agricol, astfel încât, independent de calitatea de comerciant sau necomerciant a persoanelor care participă la încheierea unei astfel de convenții, actul juridic al arendării are natură civilă.
Pe de altă parte, actualul Cod de Procedura Civila, sub imperiul căruia are loc judecata prezentului litigiu, nu mai face distincție intre litigiile comerciale si cele civile, motiv pentru care Curtea apreciază, în raport și de dispozițiile Codului civil care reglementează contractul de arendare ca fiind o varietate a contractului de locațiune, că în mod corect instanța de fond a apreciat, referitor calificarea juridică a obiectului cauzei de față, că, dată fiind natura civilă a contractelor de arendare, independent de calitatea de comerciant sau necomerciant a persoanelor care participă la încheierea unei astfel de convenții, litigiul are, la rândul său natură civilă, iar competența aparține, potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) raportat la art. 95 pct. 1 coroborat cu art. 94 pct. 1 lit. j) din Noul Cod de procedură civilă, tribunalului.
În ceea ce privește calitatea procesual activă a intimatei reclamante, Curtea reține că aceasta presupune identitatea dintre persoana reclamantului și titularul dreptului care se pretinde că a fost încălcat.
În speță, în baza contractelor de arendă înregistrate la Consiliul local al comunei Sudiți cu nr. 83/10.10.2013, nr. 84/11.01.2013 și nr. 86/11.01.2013, intimata reclamantă justifica, la data introducerii acțiunii, un drept de exploatare a terenurilor ce au făcut obiectul acestor acte juridice.
Pe de altă parte, cu împuternicirile nr._/05.06.2013, nr. 117/05.06.2013 și nr. 1447/05.06.2013 emise și înregistrate sub numerele menționate la societățile arendatoare și proprietare ale terenurilor, S.C. Agri Terenuri, S.C. Bil Terenuri S.A. și respectiv S.C. Romarta Industrial S.A., intimata reclamantă a făcut dovada că a fost mandatată de arendatori ca în numele și pe seama acestora să identifice terenurile ce fac obiectul contractelor de arendă, să le exploateze și să le elibereze de recolta cultivată fără drept de terți, ceea ce justifică, încă o dată, calitatea procesuală activă a reclamantei, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
În ceea ce privește calitatea procesual pasivă, aceasta presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
În speță, la data formulării acțiunii, terenurile pentru care intimata reclamantă justifică un drept de exploatare, în baza contractelor de arendă înregistrate la Consiliul local al comunei Sudiți cu nr. 83/10.10.2013, nr. 84/11.01.2013 și nr. 86/11.01.2013, se aflau în posesia pârâtelor, posesie pe care acestea nu au negat-o prin întâmpinările depuse în cauză.
Având în vedere că litigiul de față vizează dreptul de folosință asupra acestor terenuri, respectiv predarea folosinței acestor și daune pentru prejudiciul produs intimatei reclamante prin lipsirea acesteia de dreptul de folosință și exploatare în anul 2013, în mod corect instanța de fond a reținut calitatea procesual pasivă a apelantelor pârâte.
Curtea găsește ca nefiind întemeiată nici critica privind subsidiaritatea acțiunii în răspundere civilă delictuală, față de răspunderea contractuală a arendatorilor.
Sub acest aspect, Curtea are în vedere, în primul rând, că prin lege nu se stabilește o ierarhie a acestor forme de răspundere civilă, în sensul că angajarea celei delictuale ar fi subsidiară și s-ar exclude cât timp poate fi angajată răspunderea contractuală, iar pe dea altă parte, răspunderea apelantelor pârâte pentru fapta de a ocupa fără drept terenul pentru care intimata reclamantă a justificat, la nivelul anului 2013, un titlu pentru exploatarea acestuia, în măsura în care aceasta este probată, nu poate fi antrenată decât pe tărâm delictual.
Examinând criticile formulate sub aspectul angajării răspunderii civile delictuale pentru plata prejudiciului creat intimatei reclamante prin nelucrarea terenurilor în anul 2013, Curtea va avea în vedere dispozițiile art. 1349 alin. (1) din Noul Cod civil, care prevăd că „Orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, precum și cele ale art. 1357, potrivit cărora „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.
Din prevederile legale menționate, rezultă că se cer a fi întrunite cumulativ patru condiții, și anume: existența unei fapte ilicite; existența unui prejudiciu; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând chiar și în cea mai ușoară culpă.
În dreptul nostru, fapta ilicită constă în acțiunea sau inacțiunea care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane. Pentru a exista faptă ilicită, este necesar așadar, ca acțiunea sau inacțiunea să fie contrară ordinii sociale și reprobată de societate, să fie consecința unei comportări interzise sau contrare unei norme juridice.
Pornind de la faptul ca ilicitul reprezintă ceea ce este interzis de lege, oprit sau care încalcă fie anumite dispoziții legale, principii ori reguli, ajungem la fapta ilicită, adică acea faptă care declanșează răspunderea materială.
Totodată, este necesar ca acțiunea sau inacțiunea să fie săvârșită cu vinovăție de către cel ce a cauzat prejudiciul, constând chiar și în cea mai ușoară culpă, în caz contrar, adică atunci când fapta nu este săvârșită cu vinovăție, fiind de la sine înțeles că răspunderea materială este exclusă.
În speță, Curtea reține, față de clauzele contractelor de arendă încheiate de părți, că la data intrării în vigoare a contractelor de arendă încheiate de intimata reclamantă, durata contractelor de arendă încheiate de apelantele pârâte expirase.
Este adevărat că, potrivit art. 1848 alin. 1 Noul Cod Civil, contractul de arendare se reînnoiește de drept, pentru aceeași durată, dacă niciuna dintre părți nu a comunicat cocontractantului, în scris, refuzul său cu cel puțin 6 luni înainte de expirarea termenului, iar în cazul terenurilor cu destinație agricolă, cu cel puțin un an.
În speță, însă, prin contractele de arendă încheiate de apelantele pârâte, acestea au convenit cu arendatorii să excludă în mod expres de la aplicare aceste dispoziții legale și să stabilească că prelungirea contractului poate avea loc numai prin acordul expres și comun al părților, respectiv numai prin act adițional semnat de toate părțile contractante, cu cel puțin 2 luni înainte de data expirării.
Potrivit dispozițiilor art. 1270 alin. (1) noul cod civil, care consacră principiul forței obligatorii a contractului, „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”. Cu alte cuvinte, contractul este legea părților, potrivit adagiului latin pacta sunt servanda.
Prin urmare, date fiind clauzele cuprinse în contractele de arendare încheiate de apelantele pârâte cu arendatorii, prin care s-a convenit excluderea dispozițiilor legale care reglementează reînnoirea tacită a convențiilor ce au ca obiect terenuri agricole, pentru a justifica un titlu care să le dea dreptul de a folosi și exploata terenurile în litigiu, apelantele pârâte trebuiau să prezinte acte adiționale de prelungire a arendei.
În lisa încheierii unor convenții exprese de prelungire a contractelor de arendă, conduita obligatorie a apelantelor pârâte era de a elibera terenurile și de a permite noului arendaș să folosească și să exploateze aceste suprafețe de teren.
Însă, apelantele pârâte au continuat posesia asupra terenurilor, chiar și în lipsa unor titluri, posesie pe care acestea nu au negat-o prin cererile depuse la dosar și, mai mult, au refuzat predarea terenurilor, astfel că fapta lor, de a deține fără titlu terenurile a căror predare s-a solicitat prin acțiunea de față, constituie o faptă cu caracter ilicit, săvârșită cu vinovăție de apelante, în sensul art.1357 Noul Cod civil.
Critica privind neadministrarea probatoriului complet pentru identificarea terenurilor nu poate fi primită, întrucât, pe de o parte, apelantele pârâte nu au solicitat în fața instanței de fond, administrarea unei expertize topografice, iar pe de altă parte, o astfel de expertiză nu ar fi fost utilă, datorită poziției apelantelor pârâte exprimată prin întâmpinările depuse în cauză, prin care nu au contestat posesia terenurilor ce fac obiectul contractelor de arendă prezentate de intimata reclamantă.
Or, câtă vreme nu s-a contestat de către apelante posesia terenurilor și nu s-a solicitat de părți identificarea terenurilor, administrarea probei cu expertiză topografică nu putea fi administrată din oficiu, întrucât în virtutea rolului activ, reglementat de dispozițiile art. 22 din Noul Codul de procedură civilă, instanța de judecată nu se poate substitui părților și, prin urmare, nu poate fi obligată să dispună și să administreze probe în locul acestora, pentru că altfel s-ar crea un dezechilibru nejustificat în situația participanților la procesul civil, în sensul de a putea folosi în măsură egală drepturile procesuale.
Referitor la prejudiciul cauzat intimatei reclamante, Curtea reține că acesta a fost pe deplin dovedit în cauză, acesta indeplinind și conditiile cerute de lege pentru a se putea obtine repararea lui și anume, de a avea un caracter cert și de a nu fi fost reparat incă.
Astfel, de la data expirării contractelor de arendă încheiate de apelantele pârâte, folosirea fără nici un titlu a terenului dat în arendă intimatei reclamante, a adus atingere dreptului de folosință al acesteia, inclusiv dreptului de a culege fructele produse prin exploatarea agricolă a terenului, cauzând intimatei reclamante un prejudiciu, evaluat prin raportul de expertiză agricolă întocmit la instanța de fond la valoarea totală de 210.251 lei, din care îi revine obligația fiecare dintre apelante de a-l repara în raport cu suprafața deținută și nepredată: Întreprinderea Individuală V. T. – 91.245 lei, .. – 40.463 lei și S.C. C. F. S.R.L. – 78.545 lei.
În ceea ce privește întinderea acestuia, aceasta a fost stabilită în mod corect, prin luarea în considerare a dovezilor privind cheltuielile efectuate de reclamantă cu plata arendei pentru terenul pe care nu l-a exploatat, a subvenției de care aceasta a beneficiat pentru acoperirea cheltuielilor necesare cu înființarea culturilor, dar și a mediei cheltuielilor la hectar făcute de pârâte pentru cultivarea terenurilor cu porumb, cultură pentru care reclamanta a înțeles să ia în arendă terenurile.
Curtea nu poate aprecia că punctul de plecare în evaluarea prejudiciului ce i-ar fi fost produs intimatei reclamante prin lipsa de folosință a terenului ar fi trebuit să îl constituie cheltuielile la hectar făcute de apelantele pârâte pentru cultivarea terenurilor cu porumb, întrucât valoarea acestor cheltuieli este supusă unei marje de negociere, cu fiecare agricultor în parte.
În ceea ce privește producția avută în vedere pentru stabilirea prejudiciu, în mod corect expertul s-a raportat la datele oficiale comunicate de Direcția Județeană pentru Agricultură Ialomița, cu adresa nr. 2752/04.09.2014.
În privința legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, Curtea reține că aceasta este evidentă, patrimoniul intimatei reclamante fiind diminuat prin fapta ilicită săvârșită de apelantele pârâte de refuza predarea terenurilor ce au făcut obiectul contractelor de arendă, faptă care a pus în imposibilitate pe intimata reclamantă de a cultiva terenul și de a obține venituri din activitățile agricole pe care avea dreptul să le desfășoare în temeiul contractelor de arendă.
Prin urmare, Curtea constată că instanța de apel a reținut în mod corect că în cauză sunt întrunite toate condițiile cerute de dispozițiile art. 1349 și art.1357 din Noul cod civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale a apelantelor pârâte, motiv pentru care, apreciind că nu există motive care să atragă schimbarea sentinței, Curtea în baza art.480 alin. (1) Noul Cod procedură civilă va respinge apelurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate apelurile declarate de apelanții pârâți ., cu sediul în ., ., cu sediul în . și I.I. V. T., cu sediul ales la CAv. C. A. în Slobozia, . 15, ., jud. Ialomița, împotriva sentinței civile nr. 2066F/11.11.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă ., cu sediul în ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. L. M. D. Z.
GREFIER
S. V.
Red. D.L.M.
Tehnored. T.I
2 ex./10.07.2015
Jud. fond:
D. C. T.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 293/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Cereri. Decizia nr. 296/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
