Cereri. Decizia nr. 703/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 703/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 7869/299/2013
DOSAR NR._
(819/2015)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.703
Ședința publică de la 10.06.2015
Curtea constituită din:
P. - C. B. T.
JUDECATOR - A. P. B.
JUDECĂTOR - A. D. T.
GREFIER - Ș. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenții – reclamanți N. F. C. și N. M., împotriva deciziei civile nr.516 A din 02.05.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. M..
P. are ca obiect - alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat M. I. M., în calitate de reprezentant al recurenților-reclamanți N. F. C. și N. M., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/08.06.2015, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar, lipsind intimata-pârâtă B. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul recurenților-reclamanți depune la dosar chitanța . Nr._ (1)/04.06.2015, în cuantum de 4 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Se prezintă numitul G. D., fiul intimatei-pârâte B. M. și se procedează la identificarea acestuia, C.I. . nr._ eliberată de S.P.C.E.P. Sector 1, la data de_. Învederează că mama sa B. M. are probleme de sănătate și nu se poate deplasa în instanță.
Interpelat fiind de instanță, numitul G. D. arată că nu deține o procură de reprezentare, iar d-na avocat A. B. M., care reprezintă interesele intimatei-pârâte are de susținut un proces la instanța din Ploiești, astfel că nu poate să ajungă astăzi la instanța de recurs.
Curtea acordă cuvântul asupra cererii de amânare față de imposibilitatea de prezentare atât a avocatului cât și a intimatei-pârâte.
Avocatul recurenților-reclamanți, având cuvântul, arată că d-na avocat a participat la instanța de fond și în apel, însă nu cunoaște dacă deține o împuternicire avocațială și pentru etapa recursului, având în vedere că nu se formulează o cerere de amânare nici de către partea intimată și nici de avocatul său.
Curtea, în urma deliberării, respinge ca neîntemeiată cererea de amânare având în vedere că nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.156 din Codul de procedură civilă, care reglementează amânarea în mod excepțional doar pentru motive întemeiate, care nu se regăsesc în speță, împuternicirea avocațială aflată la fila 57 dosar fond menționând că sunt împuterniciți doi avocați, așadar cel puțin unul dintre aceștia putea participa . Reținând că nu este dovedită imposibilitatea de prezentare nici pentru dna avocat A. B. M., care susține că are un dosar în altă localitate, dispune lăsarea dosarului la ordinea listei de recursuri.
La reluarea pricinii, la ordine, se prezintă avocat M. I. M., în calitate de reprezentant al recurenților-reclamanți N. F. C. și N. M., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/08.06.2015, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar, lipsind intimata-pârâtă B. M..
Avocatul recurenților-reclamanți, având cuvântul, declară că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurenților-reclamanți, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în temeiul art.312 al.3 din codul de procedură civilă coroborat cu art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, casarea deciziei atacate și, rejudecând pricina în fond, să se dispună admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, urmând a pronunța o hotărâre care să suplinească acordul pârâtei B. M., cu privire la alipirea construcției P+1+M, pe care urmează să fie edificată, pe linia de hotar, în linie dreaptă cu calcanul clădirii situate pe . adresa din ., sector 1, București), astfel cum li s-a solicitat prin certificatul de urbanism nr.1702/28/O/2842/02.11.2012, în vederea obținerii autorizației de construcție.
În subsidiar, în temeiul art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, respectiv casarea cu reținere spre rejudecare în vederea administrării probei cu expertiza, care a fost respinsă în mod nelegal atât de instanța de fond, cât și de instanța de apel, astfel cum a învederat în motivele de recurs.
Urmează a se constata că, instanța de apel, în mod nelegal a interpretat dispozițiile art.612 din Codul civil, care trebuiau coroborate cu regulamentul de punere în aplicare a Legii nr.50/1991, care în art. 27 al.6 reglementează situația refuzului nejustificat al proprietarului vecin de a-și da acordul în contextul regulamentului de urbanism.
Acest articol din regulamentul de urbanism prevede anumite reguli care derogă de la dreptul comun, într-adevăr art.612 din Codul civil instituie o distanță minimă de 60 de cm față de linia de hotar, însă această distanță este prevăzută de dreptul comun și poate fi modificată prin regulamentul de urbanism. Regulamentul de urbanism, în cazul de față, așa cum este stipulat și în Certificatul de Urbanism prevede obligativitatea în această zonă a alipirii tuturor construcțiilor la calcan. Atâta timp cât pârâta beneficiind de acordul reclamanților, deține cea mai mare parte a clădirii construite alipite la calcan, este evident faptul că reclamanții, ca vecini pentru a folosi în tot beneficiile regulamentului și terenul deținut, doresc să edifice construcția la hotar și să nu aibă o distanță mai mare de hotar decât vecina.
Consideră că în mod nelegal instanța de apel a interpretat faptul că prin această cerere reclamanții intenționează să se alipească de calcanul construcției vecine, depășind linia de hotar. Or, instanța de apel a refuzat să se efectueze o expertiză topografică, având în vedere că la dosar există documentația cadastrală, deși la planul de amplasament s-a atașat certificatul de urbanism în care se delimita amprenta noii construcții, reieșind clar faptul că se alipesc de casa vecinei nu în partea în care aceasta este retrasă, astfel încât nu ar putea încălca terenul, ci se alipesc pe linia de calcan care este în prezent pe hotarul comun al terenului până la limita delimitată de documentația cadastrală, or acest aspect nu a fost înțeles de către instanța de apel.
La interpelarea instanței cu privire la invocarea aspectului privind acordul părții adverse în motivele de recurs, avocatul recurenților-reclamanți arată că a invocat acest aspect atât în motivele de apel, cât și în cererea de recurs, apreciind că instanțele anterioare nu au ținut cont de înscrisul depus la dosar în formă olografă, prin care reclamanții și-au dat acordul în momentul edificării construcției, critică care se încadrează în prevederile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă. Consideră că instanța de apel trebuia să țină cont de dispozițiile art.612 Cod civil, de toate circumstanțele de fapt și de drept, de regulamentul invocat în motivele de recurs, respectiv Ordinul nr.839/12.10.2009 art.27.
Interpelat fiind de instanță, avocatul recurenților-reclamanți arată că Ordinul susmenționat a fost invocat direct în apel, însă temeiul de drept a fost menționat, or dispozițiile art.612 cod civil constituie dreptul comun și se pot prevala de orice dispoziție legală incidentă care să apere dreptul reclamanților-recurenți.
Pentru aceste considerente, în principal, solicită admiterea recursului și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de acord, însă, în cazul care se va aprecia că nu se poate pronunța cu privire la modul în care va fi edificată noua construcție, dacă încalcă sau nu proprietatea vecină și se apreciază că este necesar o expertiză topografică, urmează să se țină cont de faptul că a fost solicitată atât la instanța de fond cât și la instanța de apel, fiind respinsă ca neîntemeiată. Totodată, solicită casarea deciziei cu reținere spre rejudecare în vederea administrării probei cu expertiză topografică sau casarea cu trimitere spre rejudecare Tribunalului București în acest sens.
Referitor la cheltuielile de judecată, provocate de acest proces, arată că urmează a le solicita pe calea unei acțiuni separate.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 13.02.2013, sub nr._, reclamanții N. F. C. și N. M. au chemat în judecată pe pârâta B. M., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre care să suplinească acordul pârâtei cu privire la alipirea construcției P+1+M, pe care reclamanții urmează să o edifice, pe linia de hotar, în linie dreaptă cu calcanul clădirii situate pe . le-a fost solicitat prin certificatul de urbanism nr. 1702/2S/O/2842/02.11.2012, în vederea obținerii autorizației de construcție.
La data de 22.04.2013, pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepția inadmisibilității, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. Pârâta a arătat că a fost contactată de reclamanți, care au rugat-o să permită proprietarului imobilului vecin să edifice o construcție cu o derogare de la distanța minimă de până la 30 cm de linia de hotar. Pârâta a mai arătat că prin declarația autentificată sub nr. 6276 din 15.12.2012 de BNPA Danacica M. și-a dat acordul în acest sens, precizând totodată că nu este de acord să își alipească construcția nouă de calcanul casei sale, întrucât astfel ar intra cu 60 cm pe terenul proprietatea sa de la linia de hotar.
La termenul din data de 25.04.2013, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active și a unit excepția inadmisibilității cu fondul, pentru considerentele reținute în încheierea de la acel termen.
Prin sentința civilă nr. 9437/19.11.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2013, au fost respinse ca neîntemeiate, atât excepția admisibilității, cât și cererea privind pe reclamanții N. F. C., N. M. și pe pârâta B. M..
Pentru a pronunța această sentință, analizând cu prioritate excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă prin întâmpinare, conform art.137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a considerat-o neîntemeiată și a respins-o ca atare, întrucât nu există nicio dispoziție legală care să împiedice formularea unei astfel de acțiuni.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că, prin convenția privind transmiterea unui drept de folosință asupra unui teren pentru edificarea unei construcții, autentificată sub nr. 2126/07.05.2010 de BNPA D. N. & M. E., F. C. și F. E., în calitate de proprietari asupra terenului, au transmis reclamanților un drept de folosință asupra terenului în suprafață de 1.000 mp situat în București, ., sector 1, în vederea edificării unei construcții cu destinația de locuință pe acest teren.
În certificatul de urbanism nr. 1702/29/O/_/02.11.2012, eliberat cu privire la construcția ce urmează a fi edificată de reclamanți, s-a menționat că noua construcție propusă va fi amplasată la limita de proprietate dreapta, cu alipire la calcanul vecin existent, respectând alinierea la stradă cu acesta. Totodată, s-a menționat că cererea de emitere a autorizației de construire va fi însoțită, printre altele, de acordul notarial dat de proprietarii vecini, conform art. 612 Cod civil.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat instanței să pronunțe o hotărâre care să suplinească acordul pârâtei cu privire la alipirea construcției P+1+M, pe care reclamanții urmează să o edifice, pe linia de hotar, în linie dreaptă cu calcanul clădirii situate pe . le-a fost solicitat prin certificatul de urbanism nr. 1702/2S/O/2842/02.11.2012, în vederea obținerii autorizației de construcție.
Față de data formulării cererii, în speță sunt incidente prevederile art. 612 din Codul civil intrat în vigoare la data de 01.10.2011.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că, în documentația întocmită, construcția nouă ce urmează a fi realizată de reclamanți nu respectă limita de 60 de cm față de linia de hotar, ci urmează a fi alipită cu calcanul corpului din spate al casei pârâtei și la o distanță de 60 cm de corpul din față al casei pârâtei.
Prin declarația autentificată sub nr. 6276/15.11.2012 de BNPA Danacica M., pârâta a declarat că este de acord ca pârâții să realizeze un nou corp de clădire, locuință cu regim de înălțime P+1E+M la limita de proprietate dreapta, la o distanță de circa 30 cm de limita de hotar. Totodată, pârâta a declarat că nu este de acord cu soluția de alipire la calcan a construcției noi, întrucât și construcția sa este foarte veche (1955), este retrasă de la linia de hotar cu 60 cm, fiind construită numai pe terenul proprietatea sa.
Declarația dată la data de 25.04.2002 de B. V. este în sensul recunoașterii dreptului de proprietate al autorilor reclamanților asupra terenului, B. V. spunând totodată că le permite acestora să construiască sau să pună pe terenul lor ce doresc. Această declarație nu poate fi considerată ca fiind un consimțământ privind derogarea de la limita minimă stabilită de lege cu privire la distanța la care se poate construi, întrucât un astfel de acord trebuie să fie expres și nu poate fi dedus din declarația depusă la dosar.
De asemenea, prin răspunsurile date la interogatoriul administrat în cauză, pârâta a arătat că nu este de acord cu alipirea la linia de hotar a construcției noi ce va fi edificată de reclamanți, pe aceeași linie cu calcanul din spate al casei pârâtei și la o distanță de 60 de cm de corpul din față al casei pârâtei, de teamă că i se va dărâma casa.
Împrejurarea că în certificatul de urbanism se menționează că reclamanții trebuie să obțină acordul notarial al vecinilor cu privire la amplasarea noii construcții nu naște o obligație în sarcina pârâtei de a-și da acordul. Sunt în continuare aplicabile prevederile art. 612 Cod civil, care stipulează că orice derogare de la distanța minimă de 60 de cm față de linia de hotar se poate face prin acordul părților exprimat printr-un înscris autentic, deci pârâta trebuie să-și exprime în mod voluntar acordul în aceste sens.
În lipsa acordului exprimat în mod voluntar de pârâtă, în temeiul prevederilor legale amintite, instanța poate suplini consimțământul acesteia, dacă apreciază că din probele administrate este necesar acest lucru.
Din aceste considerente, instanța a respins cererea reclamanților, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții N. F. C. și N. M., solicitând modificarea în parte a sentinței apelate, iar, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V a Civilă, sub nr._ .
În motivarea apelului, apelanții au arătat că sentința apelată este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Cu privire la probatoriul administrat în cauză, în mod nejustificat, instanța de fond a respins cererea lor referitoare la efectuarea unei expertize topografice, prin care să se identifice cele două terenuri învecinate folosite de părțile din prezența cauză, aflate pe ., București; o astfel de expertiză este în mod vădit utilă cauzei, în sensul art. 167 Cod de procedură civilă, întrucât este esențială identificarea celor două terenuri, stabilirea modului în care este situată construcția aflată în proprietatea intimatei pârâte față de linia de hotar, în condițiile în care apelanții susțin că pârâta a fost și este beneficiara acordului tacit al proprietarilor terenului pe care ei urmează să edifice noua construcție, în sensul că aceștia au fost de bună credință și nu s-au opus nicio clipă ca intimata pârâtă să-și extindă construcția până la linia de hotar.
Prin această expertiză se va demonstra și faptul că, în ceea ce privește construcția nouă pe care intenționează să o edifice, aceasta nu încalcă nicidecum dreptul de proprietate al intimatei-pârâte, așa cum a afirmat, cum că ar vrea să se alipească de calcanul retras, adică în curtea ei; prin aceeași expertiză topografică se va confirma și faptul că nu există curte comună pentru construcția deja existentă și cea care se va edifica, precum și faptul că schițele prezentate de către apelanți reflectă întru totul realitatea din teren, acestea nefiind false.
Interpretând prin coroborare dispozițiile art. 14, 15 și 612 din Codul Civil rezultă: este necesar acordul intimatei pârâte în vederea ridicării construcției apelanților prin derogare de la limita de 60 de cm; este esențial, iar instanța de fond a ignorat acest aspect, faptul că refuzul intimatei-pârâte nu poate fi unul discreționar, în cazul unui refuz nejustificat, aducându-se atingere dreptului apelanților de a folosi terenul potrivit convenției încheiate cu proprietarii acestuia, în sensul de a edifica pe acesta o construcție; exprimarea acordului de către intimata-pârâtă trebuie să se facă în limitele bunei credințe, dar modul în care s-a comportat aceasta depășește în mod vădit aceste limite, deși beneficiază, la rândul ei, de acordul proprietarilor terenului pe care vor ridica imobilul cu privire la extinderea construcției până la linia de hotar; așadar, este vădit modul abuziv în care înțelege intimata pârâtă să se prevaleze de limita de 60 cm stabilită de legiuitor: când această limită nu o ajută, dorește și obține o derogare, dar, când i se solicită ea, la rândul ei, să accepte o derogare de la această limită, refuză nejustificat să își dea acordul în acest sens.
Este evident faptul că o soluție judicioasă pentru prezența speță nu poate să conțină acceptul dat intimatei pârâte de a-și exercita dreptul de proprietate cu încălcarea bunelor moravuri, nici nu poate fundamenta un refuz vădit nejustificat al unui proprietar vecin de a oferi posibilitatea reclamanților de a se bucura de aceeași înțelegere de care însuși proprietarul vecin s-a bucurat.
Ratio legis pentru limita de 60 cm, potrivit chiar dispozițiilor art. 612 Cod Civil, este de a nu se aduce „atingere drepturilor proprietarului vecin”; așadar, nu poate fi vorba de un simplu refuz, cum în mod greșit reține instanța de fond, ci eventualul refuz trebuie să își găsească o temeinică justificare, iar instanța de fond nu aduce niciun argument cu privire la motivele pentru care intimata pârâtă ar fi îndreptățită să refuze acordul solicitat și pe cale amiabilă; nu poate fi primită susținerea intimatei pârâte conform căreia edificarea construcției apelanților ar afecta în vreun fel construcția aflată în proprietatea intimatei câtă vreme, la filele 34-35 din dosarul de fond, se evidențiază, în cuprinsul unei expertize tehnice, faptul că edificarea imobilului în varianta dorită de apelanți nu aduce în niciun fel atingere imobilului vecin.
Soluția amplasării imobilului apelanților în modul învederat mai sus nu este rodul bunului lor plac, ci ține cont atât de situația amplasării celor două terenuri și a construcției a cărei proprietară este intimata pârâtă, cât și de faptul că sunt obligați să respecte și aliniamentul stradal (5,5 metri), care este prevăzut de Planul de Urbanism General; în aceste condiții, este de neînțeles motivul care a determinat instanța de fond să respingă cererea apelanților de a se administra proba cu expertiză topografică, o asemenea expertiză va putea stabili și faptul că nu este vorba de edificarea noii construcții pe calcanul clădirii intimatei-pârâte și va reliefa faptul că nu există o curte comună pentru casa intimatei și cea care se va edifica de către apelanți, infirmând totodată afirmația răuvoitoare a intimatei potrivit căreia schițele prezentate de apelanți ar fi false.
De asemenea, instanța de fond nu a făcut aplicarea art. 612 alin 1, teza întâi, partea finală, potrivit căreia de la limita de 60 cm se pot face derogări prin lege specială sau prin regulamentul de urbanism.
În cauza de față, în raport intenția de edificare a unui imobil nou prin alipire la linia de hotar, acordul vecinilor se impune a fi solicitat însă, față de textul legal menționat și actele de la dosar, nu rezultă că refuzul intimatei în a-și da acordul este întemeiat.
Potrivit alin. 4-5 ale aceluiași articol: „(4) Acordul vecinilor se va da condiționat de asigurarea prin proiectul tehnic și autorizația de construire, a măsurilor de punere în siguranță a construcției preexistente rezultate în urma raportului de expertiză tehnică întocmit la comanda investitorului noii construcții.
(5) Acordul vecinilor este valabil numai în formă autentică”.
Mai mult, prin alin. 6 al art. 27 din Ordin, este reglementată situația refuzului nejustificat al acordului vecinilor, în care se arată că “(6) Refuzul nejustificat de a-și da acordul se constată de către instanța de judecată competentă, hotărârea acesteia urmând să fie acceptată de către emitentul autorizației de construire/desființare în locul acordului vecinilor”.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și următoarele din Codul de Procedură Civilă, art. 14, 15, 612 din Noul Cod Civil, Ordinul nr. 839 din 12.10.2009 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție.
Prin decizia civilă nr.516 A/02.05.2014, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins apelul formulat de apelanții-reclamanți N. F. C. și N. M., împotriva sentinței civile nr._/10.10.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. M., ca nefondat.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, în raport cu materialul probator administrat în cauză și cu dispozițiile legale aplicabile, tribunalul a constatat că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin convenția privind transmiterea unui drept de folosință asupra unui teren pentru edificarea unei construcții, autentificată sub nr. 2126/07.05.2010 de BNPA D. N. & M. E., numiții F. C. și F. E. au transmis apelanților-reclamanți N. F. C. și N. M. un drept de folosință asupra terenului aflat în proprietatea lor, situat în București, ., sector 1, în suprafață de 1.000 mp, în vederea edificării unei construcții cu destinația de locuință pe acest teren.
În certificatul de urbanism nr. 1702/29/O/_/02.11.2012 eliberat de Primăria Sectorului 1 București, s-a menționat că noua construcție propusă va fi amplasată la limita de proprietate dreaptă, cu alipire la calcanul vecin existent, respectând alinierea la stradă cu acesta, funcțiunea clădirii urmând a fi aceea de locuință. Totodată, s-a menționat că cererea de emitere a autorizației de construire trebuie să fie însoțită, printre altele, de acordul notarial dat de proprietarii vecini, conform art. 612 Cod civil.
Prin cererea de chemare în judecată cu care au învestit prima instanță, apelanții reclamanți N. F. C. și N. M. au solicitat pronunțarea unei hotărâri care să suplinească acordul intimatei-pârâte B. M. cu privire la alipirea construcției P+1+M, pe care urmează să o edifice, pe linia de hotar, în linie dreaptă cu calcanul clădirii situate pe . le-a fost solicitat prin certificatul de urbanism nr. 1702/2S/O/2842/02.11.2012, în vederea obținerii autorizației de construcție, invocând, în drept, prevederile art.612 Cod civil.
În mod legal și temeinic, prima instanță a respins cererea formulată de apelanții reclamanți ca neîntemeiată.
Potrivit art. 612 Cod civil „Orice construcții, lucrări sau plantații se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanțe minime de 60 cm față de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanța minimă se poate face prin acordul părților exprimat printr-un înscris autentic”.
Din textul de lege enunțat rezultă că, în vederea edificării construcției de către apelanții-reclamanți la o distanță mai mică de 60 de cm față de linia de hotar este necesar acordul intimatei-pârâte, astfel cum s-a menționat și în certificatul de urbanism.
În cauză, nu s-a putut reține însă că refuzul intimatei-pârâte de a-și da acordul pentru amplasarea construcției apelanților-reclamanți la o distanță mai mică de 60 cm față de linia de hotar a fost exprimat cu rea-credință, reprezentând un abuz de drept.
Astfel cum prevăd dispozițiile art.14 din Codul civil, pe care chiar apelanții reclamanți le-au invocat prin motivele de apel, buna credință se prezumă până la proba contrară.
Or, apelanții-reclamanți nu au făcut dovada că intimata-pârâtă a fost de rea credință atunci când a refuzat să-și exprime acordul pentru amplasarea noii construcții la o distanță mai mică de 60 cm față de linia de hotar.
S-a reținut că refuzul intimatei-pârâte nu a fost lipsit de orice motivație, pentru a putea fi considerat abuziv, ci a fost justificat de împrejurarea că apelanții-reclamanți vor să construiască noua construcție prin alipirea la calcanul construcției sale, care este situată în interiorul proprietății, la o distanță de circa 60 cm de lina de hotar, fapt ce ar presupune ca apelanții-reclamanți să intre pe terenul intimatei, încălcându-i dreptul de proprietate (a se vedea întâmpinarea depusă la prima instanță). Totodată, prin răspunsul la interogatoriul ce i-a fost administrat, intimata-pârâtă a învederat faptul că refuzul său a fost exprimat în considerarea faptului că locuința proprietatea sa este foarte veche, fiind edificată în 1958, fiindu-i teamă că este posibilă prăbușirea acesteia prin alipirea la calcanul locuinței sale a construcției noi.
De altfel, este de remarcat că intimata-pârâtă și-a exprimat, anterior declanșării prezentului litigiu, acordul ca apelanta-reclamantă N. M. să realizeze un nou corp de clădire-locuință, cu regim de înălțime P+1E+M în București, ., sector 1, la o distanță de 30 cm de limita de hotar (oricum mai mică decât cea prevăzută de dispozițiile art.612 Cod civil), prin declarația autentificată sub nr.6276/15.11.2012 de BNP Asociați Danacica D. M. și M. A. M.. În cuprinsul acestei declarații, intimata-pârâtă a arătat, de asemenea, că nu este de acord cu soluția de alipire la calcan a construcției noi, conform certificatului de urbanism nr.1702/2S/O/_/02.11.2012 eliberat de Primăria Sectorului 1 București, invocând același motive cu cele prezentate în fața instanței, respectiv faptul că locuința sa este foarte veche (1958) și este retrasă de la linia de hotar cu 60 cm, fiind construită numai pe terenul proprietatea sa.
Argumentele invocate de intimata-pârâtă pentru justificarea refuzului exprimat nu au putut fi considerate neîntemeiate, cu atât mai mult cu cât nu au fost combătute de apelanții-reclamanți, care trebuiau să facă dovada relei-credințe a intimatei-pârâte.
Astfel, apelanții-reclamanți nu au administrat proba cu expertiză în construcții, pentru a dovedi faptul că prin alipirea construcției lor la calcanul construcției aparținând intimatei-pârâte nu se afectează rezistența și stabilitatea acestei construcții, astfel cum a învederat intimata.
Este adevărat că apelanții-reclamanți au depus la dosar un raport de expertiză efectuat de expertul Kober Helmut, însă acesta are caracter extrajudiciar, neputând fi omologat în cauză, pentru că s-ar încălca dreptul la apărare al intimatei-pârâte, aceasta neavând posibilitatea să propună obiective la care să răspundă expertul, să formuleze obiecțiuni etc. Pe de altă parte, din cuprinsul acestui raport rezultă că expertul a avut în vedere amplasarea noii construcții la o distanță de 60 cm față de clădirea existentă în ., iar nu alipită la calcanul acestei construcții (pe nicio porțiune), astfel cum s-a menționat în certificatul de urbanism.
De asemenea, apelanții-reclamanți nu au administrat nici proba cu expertiză topografică, pentru a dovedi că prin alipirea noii construcții la calcanul construcției vecine se respectă dreptul de proprietate al intimatei-pârâte asupra terenului.
Într-adevăr, apelanții-reclamanți au solicitat această probă în fața primei instanțe, care a respins-o ca nefiind utilă cauzei și au reiterat solicitarea de administrare a expertizei topo prin motivele de apel. Cu toate acestea, la termenul de judecată din data de 19.03.2014, la care instanța a acordat cuvântul asupra probelor, reprezentantul apelanților-reclamanți a solicitat doar proba cu înscrisuri, neînțelegând să mai solicite proba cu expertiză topo.
În ceea ce privește dispozițiile art.27 din Ordinul nr.839/12.10.2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991, se observă că acestea nu au fost invocate prin cererea de chemare în judecată, ca temei al acțiunii formulate, ci direct în apel, cu încălcarea prevederilor art.294 alin.1 C.pr.civ, care dispun că în apel nu se poate schimba cauza cererii de chemare în judecată (situația de fapt calificată juridic).
Pe de altă parte, din analiza dispozițiilor legale invocate de apelanți nu rezultă că acestea ar prevedea vreo derogare de la distanța minimă față de linia de hotar a construcțiilor prevăzută de art.612 Cod civil, aplicabilă situației din prezenta cauză.
Potrivit art.27 din Ordinul nr.839/12.10.2009 „(1) Acordul vecinilor, prevăzut la pct. 2.5.6. al secțiunii I "Piese scrise" a cap. A. "Documentația tehnică pentru autorizarea executării lucrărilor de construire - D.T.A.C.", prevăzut în anexa nr. 1 la Lege, este necesar în următoarele situații:
a) pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora (…).
(2) Situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) corespund cazurilor în care, prin ridicarea unei construcții noi în vecinătatea imediată a unei construcții existente, pot fi cauzate acesteia prejudicii privind rezistența mecanică și stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea și mediul ori siguranța în exploatare. Cauzele acestor situații pot fi, de exemplu, alipirea la calcan, fundarea la o cota mai adâncă decât cea a tălpii fundației construcției existente, afectarea gradului de însorire (…).
(4) Acordul vecinilor se va da condiționat de asigurarea, prin proiectul tehnic P.Th. și autorizația de construire/desființare, a măsurilor de punere în siguranță a construcției preexistente rezultate în urma raportului de expertiză tehnică întocmit la comanda investitorului noii construcții.”.
În speță, nu s-a făcut dovada că apelanții-reclamanți ar fi prezentat intimatei pârâte un raport de expertiză care să prevadă soluții tehnice de punere în siguranță a construcției proprietatea acesteia, în situația alipirii la calcan a construcției noi, iar aceasta a refuzat, cu toate acestea, să-și dea acordul pentru edificarea construcției în acest mod. Astfel cum s-a reținut anterior, raportul de expertiză extrajudiciară depus la dosar are în vedere amplasarea noii construcții la o distanță de 60 cm față de clădirea existentă în ., iar nu alipită la calcanul acestei construcții, pe nicio porțiune. Expertul care a efectuat această expertiză a menționat că, prin respectarea măsurilor prezentate în raport se asigură o funcționare independentă a construcțiilor, nu există interacțiune reciprocă între clădirea existentă și cea nouă, de asemenea, soluția nu implică măsuri de intervenție de tipul subzidiri ale fundației existente sau consolidări ale clădirii existente, nefiind necesar nici acordul notarial al vecinului de la imobilul existent din . pentru astfel de lucrări.
Pe de altă parte, este cert faptul că acest raport de expertiză extrajudiciară nu a făcut parte din documentația depusă la Primăria Sectorului 1 București o dată cu cererea de eliberare a certificatului de urbanism, fiind realizat la o dată ulterioară, respectiv în aprilie 2013.
Pentru considerentele reținute în cele ce preced, în temeiul art.296 C.pr.civ, tribunalul a respins apelul formulat de apelanții-reclamanți N. F. C. și N. M. împotriva sentinței civile nr._/10.10.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, ca nefondat.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanții N. F. C. și N. M., prin care au solicitat:
- în principal, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin 3 Cod de Procedură Civilă coroborat cu art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă, să se dispună admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 516 A/02.05.2014 pronunțată de instanța de apel Tribunalul București-Sectia a V-a Civilă în dosarul nr._ și,
rejudecând pricina în fond, să se dispună admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, urmând a pronunța o hotărâre care să suplinească acordul pârâtei B. M., cu privire la alipirea construcției P+1+M, pe care urmează să o edifice, pe linia de hotar, în linie
dreaptă cu calcanul clădirii situate pe . adresa: ., sector 1, București), astfel după cum acesta le-a fost solicitat prin certificatul de urbanism nr. 1702/28/O/2842/02.11.201.2, în vederea obținerii autorizației de construcții,
- în subsidiar, în temeiul art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă,
să se dispună admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile
nr. 516 A/02.05.2014 pronunțată de instanța de apel în dosarul nr._, iar, pe fond, să se dispună admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, urmând a pronunța o hotărâre care să suplinească acordul pârâtei B. M., cu privire Ia alipirea construcției P+1+M, pe care urmează să o edifice, pe linia de hotar, în linie dreaptă cu calcanul clădirii situate pe . adresa: ., sector 1, București), astfel după cum acesta le-a fost solicitat prin certificatul de urbanism nr. 1702/28/O/2842/02.11.2012, în vederea obținerii autorizației de construcții,
- precum și obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele motive:
Decizia civilă nr. 516 A/02.05.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă cuprinde motive străine de natura pricinii, în sensul dispozițiilor art. 304 punctul 7 Cod de Procedură Civilă:
Astfel, recurenții – reclamanți solicită să se observe faptul că prin cererea de chemare în judecată au solicitat a se pronunța o hotărâre care să suplinească acordul pârâtei B. M., cu privire la alipirea construcției P+1+M, pe care urmează să o edifice, pe linia de hotar, în linie dreaptă cu calcanul clădirii situate pe .>(aflată la adresa: ., sector 1, București), astfel după cum acesta le-a fost solicitat prin certificatul de urbanism nr. 1702/28/O/2842/02.11.2012, în vederea obținerii autorizației de construcții.
Rezultă în mod indubitabil, atât din petitul și motivele acțiunii introductive, cât și din motivele invocate în fața instanței de apel, susținute, sub aspect probatoriu și de Anexa la Certificatul de urbanism depus la dosarul cauzei, precum și de raportul de expertiză efectuat de expertul Kober Helmut, că nu este vorba de alipirea construcției lor la calcanul construcției aparținând intimatei-pârâte, ci de alipirea construcției P+1+M, pe care urmează să o edifice, pe linia de hotar, în linie dreapta cu calcanul clădirii situate pe . este o cu totul altă situație de fapt decât cea reținută, în mod neîntemeiat, de instanța de apel: nu este,așadar o construcție care ar fi lipită de calcanul construcției învecinate și nici de o construcție care să se situeze pe terenul aflat în proprietatea intimatei pârâte, ci de o construcție situată pe terenul recurenților - reclamanți, nefiind lipită de calcanul construcției intimatei pârâte; așadar nu sunt întemeiate argumentele instanței de apel privind pretinsul caracter justificat al refuzului intimatei pârâte, referitoare la o pretinsă punere în pericol a construcției intimatei pârâte prin pretinsa alipire de calcan și nici cele referitoare la încălcarea proprietății intimatei; în realitate, recurenții – reclamanți au solicitat și solicită a se pronunța o hotărâre care să suplinească acordul pârâtei B. M., cu privire la alipirea construcției P+1+M, pe care urmează să o edifice, pe linia de hotar, în linie dreaptă cu calcanul clădirii situate pe . la adresa: ., sector 1, București), astfel după cum acesta le-a fost solicitat prin certificatul de urbanism nr. 1702/28/O/2842/02.11.2012 și nu edificarea unei construcții lipite de calcanul clădirii învecinate.
2. Decizia civilă nr. 516 A/02.05.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._ s-a dat cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind reținută, totodată, o situație de fapt care nu corespunde nici probelor existente la dosarul cauzei și nici motivelor invocate de_recurenții - reclamanți:
Astfel cum s-a învederat mai sus, instanța de apel a reținut o situație de fapt străină de probele existente la dosar și a apreciat greșit ceea ce recurenții – reclamanți solicită.
Se reține în mod greșit și faptul că recurenții – reclamanți ar fi încercat să schimbe cauza acțiunii în etapa apelului: cauza acțiunii civile (situația de fapt calificată juridic) invocată de aceștia este identică, atât în etapa fondului, cât și în etapa apelului, iar faptul că au făcut referire în motivele de apel la dispozițiile din Ordinul nr. 839 din 12 octombrie 2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție nu reprezintă o schimbare a cauzei juridice a acțiunii.
De asemenea, instanța de apel a dat o soluție cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, având în vedere următoarele considerente:
Cu privire la probatoriul administrat în cauză, recurenții – reclamanți învederează faptul că, au fost încălcate dispozițiile art. 129 Cod de Procedură Civilă și principiul rolului activ al instanței, care nu a făcut toate demersurile în vederea aflării adevărului, nedispunând expertiză topo, prin care să se identifice cele două terenuri învecinate folosite de părțile din prezenta cauză, aflate pe ., București; o astfel de expertiză este în mod vădit utilă cauzei în sensul art. 167 Cod de Procedură Civilă, întrucât este esențială identificarea celor două terenuri, stabilirea modului în care este situată construcția aflată în proprietatea intimatei pârâte față de linia de hotar în condițiile în care recurenții - reclamanți susțin că pârâta a fost și este beneficiara acordului tacit al proprietarilor terenului pe care aceștia urmează să edifice noua construcție, în sensul că aceștia au fost de bună credință și nu s-au opus nicio clipă ca intimata pârâtă să-și extindă construcția până la linia de hotar.
De asemenea, instanța de apel recunoaște utilitatea expertizei topo și a expertizei construcții pentru aflarea adevărului, dar nu pune în discuția părților necesitatea administrării acestor expertize, fiind încălcat în acest fel dreptul la apărare în sensul art. 6 CEDO.
Soluția instanței de apel s-a dat cu încălcarea dispozițiilor art. 14, 15 și 612 din Codul Civil din care rezultă că:
a. este necesar acordul intimatei pârâte în vederea ridicării construcției noastre prin derogare de la limita de 60 de cm;
b. este esențial, iar instanța de fond a ignorat acest aspect, faptul că refuzul intimatei pârâte nu poate fi unul discreționar, în cazul unui refuz nejustificat, aducându-se atingere dreptului recurenților - reclamanți de a folosi terenul potrivit convenției încheiate de aceștia cu proprietarii acestuia, în sensul de a edifica pe acesta o construcție;
c. exprimarea acordului de către intimata pârâtă trebuie să se facă în limitele bunei credințe, dar modul în care s-a comportat aceasta depășește în mod vădit aceste limite, deși beneficiază, la rândul ei, de acordul proprietarilor terenului pe care recurenții – reclamanți; așadar, este vădit modul abuziv în care înțelege intimata pârâtă să se prevaleze de limita de 60 cm stabilita de legiuitor: când această limită nu o ajută, dorește și obține o derogare, dar, când i se solicită ca, la rândul ei, să accepte o derogare de la această limită, refuză nejustificat să își dea acordul în acest sens.
Este evident faptul că o soluție judicioasă pentru prezenta speță nu poate să conțină acceptul dat intimatei pârâte de a-și exercita dreptul de proprietate cu încălcarea bunelor moravuri, nici nu poate fundamenta un refuz vădit nejustificat al unui proprietar vecin de a oferi posibilitatea reclamanților de a se bucura de aceeași înțelegere de care însuși proprietarul vecin s-a bucurat.
d. ratio legis pentru limita de 60 cm, potrivit chiar dispozițiilor art. 612 Cod Civil, este de a nu se aduce "atingere drepturilor proprietarului vecin"; așadar, nu poate fi vorba de un simplu refuz, cum în mod greșit reține instanța de fond, ci eventualul refuz trebuie să își găsească o temeinică justificare, iar instanța de fond nu aduce nici un argument cu privire la motivele pentru care intimata pârâtă ar fi îndreptățită să refuze acordul solicitat și pe cale amiabilă; nu poate fi primită susținerea intimatei pârâte conform căreia edificarea construcției recurenților - reclamanți ar afecta în vreun fel construcția aflată în proprietatea intimatei câtă vreme, la filele 34-35 din dosarul de fond, se evidențiază, în cuprinsul unei expertize tehnice, faptul că edificarea imobilului în varianta dorită de aceștia nu aduce în nici un fel atingere imobilului vecin;
e. soluția amplasării imobilului recurenților – reclamanți în modul învederat mai sus nu este rodul bunului lor plac, ci ține cont atât de situația amplasării celor două terenuri și a construcției a cărei proprietară este intimata pârâtă, cât și de faptul că sunt obligați să respecte și aliniamentul stradal (5,5 metri), care este prevăzut de Planul de Urbanism General; în aceste condiții, este de neînțeles motivul care a determinat instanța de fond să respingă cererea acestora de a se administra proba cu expertiză topografică (o asemenea expertiză va putea stabili și faptul că nu este vorba de edificarea noii construcții pe calcanul clădirii intimatei pârâte și va reliefa faptul ca nu există o curte comună pentru casa intimatei și cea care se va edifica de către recurenții - reclamanți, infirmând totodată afirmația răuvoitoare a intimatei potrivit căreia schițele prezentate de aceștia ar fi false);
f. de asemenea, instanța de fond nu a făcut aplicarea art.612 alin.1 teza întâi, partea finală, potrivit căreia de la limita de 60 cm se pot face derogări prin lege specială sau prin regulamentul de urbanism.
Concluzionând, recurenții – reclamanți solicită să se aibă în vedere și:
- construcția pe care doresc să o edifice va fi amplasată doar în zona
în care intimata pârâtă are casa retrasă cu 60 de cm față de limita de
proprietate, deci nu pe terenul acesteia și nici nu va fi alipită în vreun
fel de calcanul casei aflată în proprietatea intimatei;
- în mod greșit instanța de apel înlătură cu totul Raportul efectuat de
expertul Kober Helmut, nefiind analizat nici măcar ca înscris; dacă acest Raport ar fi fost apreciat în mod judicios, s-ar fi putut observa că nu este vorba de o construcție care s-ar ridica pe calcanul imobilului vecin și nici pe terenul învecinat; de asemenea, i se reproșează recurenților – reclamanți în mod nefondat faptul că acest raport a fost efectuat ulterior obținerii certificatului de urbanism în condițiile în care prin chiar certificatul de urbanism i s-a cerut acest lucru.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
Prealabil, curtea arată că, recursul prezintă câteva atribute importante, care sunt de natură să îi confere întreaga sa fizionomie, astfel cum a fost ea concepută de către legiuitor.
În mod incontestabil, primul și cel mai important atribut al recursului este acela de a constitui o cale extraordinară de atac. Corespunzând exigențelor firești ale unei căi extraordinare de atac, recursul a fost pus la dispoziția părților numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege, enumerate în cuprinsul art. 304 C.pr.civ. și care, în principiu, vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, controlul judiciar putându-se exercita astfel doar asupra problemelor de drept discutate în speță. Legiuitorul a avut în vedere împrejurarea că părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului, atât în fapt, cât și în drept, în apel.
Un alt atribut important al recursului care interesează din perspectiva prezentei cauze este acela de a constitui o cale de atac nedevolutivă. Dacă specific etapei apelului este devoluțiunea care, în limitele fixate de apelant prin motivele de apel, înseamnă o analiză a sentinței atât sub aspectul nelegalității, cât și al netemeiniciei, putându-se stabili, pe baza probatoriului administrat, o altă situație de fapt decât cea reținută de prima instanță, și la care să se aplice dispozițiile legale incidente, în recurs se realizează un control asupra hotărârii atacate, fără posibilitatea de a se administra, ca regulă, probe noi și fără a fi antrenată o rejudecare în fond a pricinii, în ansamblul ei.
Având în vedere aceste elemente caracteristice ale căii de atac în discuție, instanța învestită cu soluționarea recursului nu poate analiza legalitatea hotărârii atacate decât exclusiv prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, fără a putea verifica alte aspecte în afara celor enumerate de textul de lege respectiv.
Primul motiv de recurs încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. pr. civ., din perspectiva susținerii recurenților privind reținerea unor motive străine de natura pricinii, nu este întemeiat.
Astfel, sub un prim aspect, curtea constată că instanța de apel a reținut, în mod corect, că reclamanții au solicitat, prin cererea de chemare în judecată suplinirea acordului intimatei pentru alipirea construcției pe care urmează să o edifice, pe linia de hotar, în linie dreaptă cu calcanul clădirii situate pe terenul învecinat, nefiind vorba de reținerea unor motive străine de natura pricinii.
Pe de altă parte, din verificarea considerentelor deciziei civile recurate, Curtea constată că instanța de apel a răspuns punctual tuturor chestiunilor invocate prin apel, făcând trimitere la dispozițiile legale apreciate ca fiind incidente cauzei și care au condus la formarea convingerii, în raport de situația de fapt stabilită, de respingere a cererii de chemare în judecată.
În cauză, prin cererea de recurs formulată, deși recurenții susțin că decizia care face obiectul recursului cuprinde motive străine de natura cauzei, în realitate, din expunerea de motive rezultă că ceea ce îi nemulțumește este modalitatea de apreciere și interpretare a situației de fapt reținute în cauză prin raportare la probatoriului administrat, ceea ce aduce în discuție problema de netemeinicie a hotărârii atacate.
O atare critică nu poate face însă, obiect de analiză în calea extraordinară a recursului, întrucât, față de actuala configurare a art. 304 C.pr.civ. care permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele administrate în cauză, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată.
Pe de altă parte, curtea reține că nu este întemeiată nici critica vizând încălcarea dispozițiilor art. 129 C. pr.civ.din perspectiva faptului că instanța de apel nu a dispus din oficiu efectuarea expertizelor topo și construcții, întrucât la termenul din data de 19.03.2014, în fața instanței de apel, apelanții – reclamanți, prin avocat au solicitat exclusiv încuviințarea probei cu înscrisuri, probă admisă de instanță. De altfel, recurenții ignoră dispozițiile art. 129 alin. 51 C. pr. civ. care arată că nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Motivul de recurs vizând nelegalitatea hotărârii recurate prin raportare la greșita interpretare a premiselor faptice, cu consecințe juridice, dincolo de aspectul reținut anterior privind imposibilitatea stabilirii unei alte situații de fapt,oricum nu este întemeiat.
Astfel, pe fondul cauzei, curtea constată că instanța de apel nu a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 14, 15 și 612 Cod civil, arătând în mod corect că este necesar ca recurenții să dovedească faptul că refuzul intimatei este abuziv.
Or, verificând actele dosarului, curtea reține că intimata și-a dat acordul la edificarea construcției recurenților la o distanță de 30 de cm., sub limita legală și a arătat că nu este de acord cu edificarea pe linia de hotar, motivat de faptul că parțial și construcția sa este retrasă la 60 de cm. și că alipirea i-ar pune în pericol propria construcție. Recurenții erau obligați să dovedească faptul că nu sunt întemeiate susținerile intimatei, și, pe cale de consecință, că refuzul său este abuziv, dovadă pe care nu au făcut-o în nici un fel.
Susținerile lor privind nereținerea expertizei întocmite de expertul Kober Helmuth nu vor fi primite, pe de o parte motivat de faptul că această probă este extrajudiciară, iar pe de altă parte, întrucât nu este concludentă deoarece, acest expert a arătat că distanța noii clădiri față de construcția existentă este de 70 de cm. la nivel de fundații și 60 de cm. între pereții de calcan, neverificând deci aspectele ce fac obiectul prezentului litigiu, în care se solicită amplasarea noii construcții pe linia de hotar.
Practic, recurenții își motivează susținerea că refuzul intimatei ar fi abuziv exclusiv prin raportare la amplasarea construcției intimatei pe linia de hotar, aspect ce nu este de natură, în lipsa altor elemente probatorii, să contureze abuzul.
Pentru aceste considerente în baza dispozițiilor art. 312 C. pr. civ. curtea respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții – reclamanți N. F. C. și N. M., împotriva deciziei civile nr.516 A din 02.05.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. M..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. B. T. A. P. B. A.-D. T.
GREFIER
Ș. P.
Red.A:D.T.
Tehdact.R.L./A.D.T.
2 ex./24.06.2015
TB-S.5 –S.C.; A.M.
Jud.S.1 – R.F.
| ← Anulare act. Decizia nr. 658/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 283/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
