Anulare act. Decizia nr. 84/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 84/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 42971/3/2012
Dosar nr._
(1764/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.84 A
Ședința publică de la 23.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - IOANA BUZEA
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelantul pârât T. L., împotriva sentinței civile nr.149 din 31.01.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant O. V. L..
Cauza are ca obiect – anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul reclamant O. V. L., personal și asistat de avocatul P. V., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 30.10.2014, emisă de Baroul București, aflată la fila 18 din dosar, lipsind apelantul pârât T. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează împrejurarea că recursul nu a fost timbrat cu suma de_,25 lei, astfel cum s-a dispus prin încheierea de la termenul anterior, precum și faptul că apelantul pârât a depus la dosar, prin serviciul registratură, o cerere prin care solicită eșalonarea taxei judiciare de timbru.
Apărătorul intimatului reclamant învederează că cererea formulată de partea adversă este de natură a dovedi reaua credință a pârâtului, având în vedere că la termenul anterior avea cunoștință de existența măsurilor dispuse de instanță și nu a formulat o astfel de cerere, însă a fost depusă la termenul de azi, deși a fost citat cu mențiunea de a timbra recursul.
Curtea dispune suspendarea ședinței de judecată pentru a se constitui în camera de consiliu, în vederea soluționării cererii de ajutor public formulate de apelantul pârât.
La reluarea cauzei, se prezintă intimatul reclamant O. V. L., personal și asistat de avocatul P. V., lipsind apelantul pârât T. L..
Curtea aduce la cunoștință părților prezente soluția pronunțată în camera de consiliu referitor la cererea de ajutor public judiciar formulată de apelantul pârât, dând citire minutei pronunțate, în sensul că respectiva cerere a fost admisă și s-a dispus eșalonarea taxei de timbru în cuantum de_,25 lei în 12 rate lunare, a câte 1092 lei, scadente în ziua de 15 a fiecărei luni, începând cu 15.03.2015.
Apărătorul intimatului reclamant învederează că nu înțelege să formuleze cerere de reexaminare împotriva încheierii pronunțate în camera de consiliu și nu mai are cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de apel.
Apărătorul intimatului reclamant solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Menționează că din conținutul motivelor de apel rezultă că pârâtul și-a fundamentat calea de atac, în exclusivitate, prin invocarea excepțiilor de prematuritate a promovării acțiunii și a prescripției dreptului material la acțiune, față de momentul introducerii acțiunii.
Arată că din contextul acțiunii și din considerentele hotărârii pronunțate de instanța de fond rezultă că raportul juridic dedus judecății s-a născut datorită unei activități infracționale, căreia, sub un alt aspect, i s-a conferit natura juridică a unui delict situat în domeniul dreptului civil; procesul care a format obiectul acțiunii nu a avut nici o interferență cu exercițiul unei profesii, pentru a putea fi calificat litigiu comercial și pentru a fi aplicabile cauzei dispozițiile art. 720 indice 1 cod procedură civilă privind concilierea.
Referitor la excepția prescripției dreptului material, consideră că apelanții au recunoscut într-un act sub semnătură privată elaborat la data de 27.05.2009 că va achita suma reclamantului la 14.11.2009, iar pe de altă parte, faptul că, prin Ordonanța din 10.10.2010 aparținând Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a menționat că raporturile dintre părți pot fi soluționate în cadrul unei acțiuni civile, face, în opinia sa, ca excepția să nu mai poată fi invocată. Față de aceste aspecte, solicită să se constate că, prezenta acțiune a fost introdusă în termen legal iar excepția invocată este neîntemeiată și solicită a fi respinsă ca atare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă sub nr._/3/2012, modificată ulterior, reclamantul O. V.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul T. L. C., pronunțarea unei sentințe prin care să se constate nulitatea absolută a contractelor de asistență juridică nr._/2008, nr._/2008, nr._/2008, nr._/2008 și nr._/2008 și a împuternicirilor avocațiale emise sub aceleași numere, să fie obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 500.000 euro cu titlu de despăgubiri, la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 25.05.2012, a solicitat instanței eliberarea unui duplicat de pe titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr.148/15.01.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._/3/2006, ocazie cu care a fost informat că titlul ar fi fost deja eliberat unui avocat, pe nume T. L. C., în baza unei împuterniciri avocațiale de care reclamantul nu a avut cunoștință și pe care nu a semnat-o niciodată.
A susținut că actele a căror nulitate absolută o solicită reprezintă convenții cu titlu oneros, bilaterale și sinalagmatice, pentru a căror valabilitate trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții esențiale referitoare la: capacitatea de a contracta, manifestarea unui consimțământ valabil la întocmirea actului, existența unui obiect determinat și existența unei cauze licite și morale. În absența oricăreia dintre condițiile expuse, actul juridic intervenit între părți este lovit de nulitate.
Reclamantul consideră că toate actele menționate în acțiune sunt lovite de nulitate absolută pentru lipsa consimțământului său la încheierea lor. A susținut că nu a consimțit niciodată ca pârâtul să fie reprezentantul său și să întreprindă în numele său demersuri de natură juridică, actele fiind încheiate în mod nelegal, inclusiv cu încălcarea dispozițiilor art.3 din Legea nr.51/1995 și ale art.99 și urm. din Statutul profesiei de avocat.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant, invocând excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, excepția prematurității acțiunii pentru nerespectarea dispozițiilor art.109 alin.2 coroborat cu art.720 ind.1 C.proc.civ. (lipsa concilierii directe), iar pe fond, a susținut că acțiunea a fost introdusă cu rea-credință, intenția reală a reclamantului fiind discreditarea sa profesională.
A arătat că la momentul încheierii contractelor de asistență juridică a existat consimțământul legal și valabil exprimat al reclamantului, actele au avut o cauză licită, onorariul a fost sincer și serios, iar mandatul a existat la data încheierii contractului, nefiind revocat nici în mod expres și nici în mod tacit.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art.115 C.proc.civ.
Prin încheierea pronunțată în Camera de consiliu la data de 22.05.2013, instanța a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant și a dispus scutirea acestuia de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 13.311 lei.
Asupra excepției prematurității acțiunii, tribunalul a reținut că este neîntemeiată, având în vedere că în cauză este pusă în discuție încasarea unei sume de bani aparținând reclamantului, în temeiul unui titlu executoriu, fără ca acesta să-i fi dat mandat persoanei care a încasat suma (pârâtului), astfel încât nu intră în sfera activității între profesioniști pentru a fi necesară prealabil promovării acțiunii în instanță procedura concilierii prevăzută de art.720 ind.1 C.proc.civ.
Pe fondul cauzei, tribunalul a dispus prin sentința civilă nr.149/31.01.2014, admiterea acțiunii reclamantului, constatarea nulității absolute a contractelor de asistență juridică nr._/2008, nr._/2008, nr._/2008, nr._/2008 și nr._/2008 și a împuternicirilor avocațiale emise sub aceleași numere, obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 500.000 euro, în echivalent lei la data plății, și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 27.997 lei, obligarea pârâtului către stat la plata sumei de 13.311 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.148/15.01.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._/3/2006, s-a admis recursul declarat de reclamant împotriva deciziei civile nr.335/A/24.05.2007, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, s-a modificat în parte această decizie, în sensul admiterii apelului declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr.1609/15.12.2006 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, care a fost schimbată în parte, în sensul obligării pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor la 500.000 euro.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost învestită cu formulă executorie prin încheierea pronunțată la data de 11.09.2008 de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, conform art.374 alin.2 C.proc.civ.
Din probele administrate în cauză, s-a constatat că învestirea cu formulă executorie a fost încuviințată la solicitarea scrisă formulată de reclamant, prin avocat L. T., cererea fiind semnată de acest avocat și având aplicată ștampila cabinetului de avocatură din care face parte.
Potrivit mențiunilor olografe de pe cerere și de pe originalul deciziei civile aflată la dosarul Î.C.C.J., la data de 11.09.2008 a fost ridicat și titlul executoriu.
La cererea de învestire cu formulă executorie a deciziei sus menționate a fost atașată împuternicirea avocațială nr._/8.09.2008, în original, iar potrivit mențiunilor din cuprinsul acesteia, avocatul L. T. era împuternicit de clientul său, L. O., în baza contractului de asistență juridică anterior menționat să exercite următoarele activități: „cerere învestire cu formulă executorie”.
Din probele administrate în cauză, respectiv declarații date de pârât în fața organelor de cercetare penală, concluziile raportului de expertiză întocmit la data de 4.04.2011 de expert S. D., coroborate cu lipsa nejustificată a pârâtului la luarea interogatoriului, instanța a reținut că la întocmirea contractelor de asistență juridică menționate în acțiune, precum și a împuternicirilor avocațiale, nu a existat una dintre condițiile esențiale de validitate a actelor, respectiv consimțământul reclamantului, situație în care se impune ca pârâtul să fie obligat să restituie reclamantului suma de 500.000 euro, încasată în numele acestuia.
Prin încheierea pronunțată în ședința din Camera de consiliu de la 10.07.2014, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de petentul reclamant și a dispus îndreptarea erorii strecurată în sentința civilă anterior menționată, în sensul că numărul contractului de asistență juridică și a împuternicirii avocațiale este_/2008, și nu_/2008, cum din eroare s-a reținut.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel, a susținut că instanța de fond a greșit atunci când a respins excepția prematurității cererii de chemare în judecată, în condițiile în care litigiul de față poartă între un profesionist și un neprofesionist, situație în care dovada îndeplinirii procedurii prealabile era obligatorie, conform dispozițiilor art.720 ind.1 C.proc.civ.
În continuare, a arătat că acțiunea era prescrisă, deoarece dreptul reclamantului de a pretinde restituirea sumei de 500.000 euro s-a născut la data la care acesta a aflat de pretinsele fapte ilicite, fiind supus termenului general de prescripție prevăzut de Decretul nr.167/1958. De la data la care a luat cunoștință de pretinsa faptă ilicită și până la data când a formulat acțiunea pentru restituirea sumei de bani au trecut mai mult de 3 ani, iar reclamantul nu a făcut dovada intervenirii vreuneia dintre situațiile prevăzute de art.13, respectiv de art.16 din decretul anterior menționat, de natură a suspenda sau întrerupe cursul prescripției.
În concluzie, apelantul pârât a solicitat, în principal, admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii ca prematur formulată, iar în subsidiar, admiterea acțiunii, schimbarea în tot a sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii, ca fiind prescrisă.
Intimatul reclamant O. L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, susținând că raportul juridic dedus judecății instanței prin acțiune s-a născut în urma unei activități infracționale a pârâtului, căreia, sub un aspect, i s-a conferit natura juridică a unui delict sau a unui quasi delict situat în domeniul dreptului civil, fără nicio interferență cu exercițiul unei profesii. În această situație, consideră că dispozițiile art.720 ind.1 C.proc.civ. sunt străine speței, iar excepția prematurității a fost în mod corect respinsă de instanța de fond.
Referitor la excepția prescripției extinctive, intimatul pârât a învederat că printr-un act sub semnătură privată datat 27.05.2009, intitulat „Declarație”, apelantul a recunoscut pretențiile sale și că îi va achita suma de 500.000 euro, iar, pe de altă parte, prin Ordonanța din 10.10.2010 emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel București s-a menționat expres că raporturile dintre părți pot fi soluționate în cadrul unei acțiuni civile.
Prin încheierea pronunțată la 23.02.2015, instanța de apel a admis cererea de ajutor public formulată de apelant și a dispus plata eșalonată a taxei de timbru datorată de acesta pentru soluționarea apelului, în cuantum de 13.099,25 lei, în 12 rate lunare, a câte 1092 lei fiecare, scadente în ziua de 15 a fiecărei luni, începând cu data de 15.03.2015.
Analizând sentința instanței de fond, în raport de dispozițiile art. 296 cod procedură civilă și de criticile formulate de apelant, care stabilesc limitele devoluțiunii cauzei în prezenta cale de atac, Curtea va reține că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea modificată la data de 29.05.2012, reclamantul O. V.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul T. L. C., pronunțarea unei sentințe prin care să se constate nulitatea absolută a contractelor de asistență juridică nr._/2008, nr._/2008, nr._/2008, nr._/2008 și nr._/2008 și a împuternicirilor avocațiale emise sub aceleași numere, să fie obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 500.000 euro cu titlu de despăgubiri și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut, în esență, lipsa consimțământului său la încheierea tuturor actelor a căror nulitate absolută o solicită și în baza cărora pârâtul a ridicat în numele său suma de 500 000 Euro, în baza titlului executoriu reprezentat de decizia nr._.01.2008.a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În apărare, apelantul pârât a invocat, printre altele, excepția prematurității acțiunii, susținând că cererea este comercială, deoarece el are calitate de profesionist, iar în cazul unei astfel de acțiuni sunt incidente dispozițiile art. 720 indice 1 cod procedură civilă, privind obligativitatea recurentului de a încerca anterior introducerii acțiunii soluționarea litigiului prin conciliere directă.
Calificarea unei acțiuni ca fiind comercială poate fi atrasă în cazul în care obiectul judecății derivă din acte sau fapte calificate de lege ca fiind acte de comerț, potrivit art. 3 din Codul comercial, în cazul în care părțile sunt comercianți, cărora li se aplică prezumția de comercialitate prevăzută de art. 4 din Codul comercial. Totodată, conform art. 56 din Codul comercial, competența instanței comerciale este atrasă și în ipoteza în care doar una dintre părțile în litigiu are calitatea de comerciant.
Actele de comerț sau faptele de comerț sunt actele juridice, faptele juridice si operațiunile economice prin care se realizează producerea de mărfuri, executarea de lucrări ori prestarea de servicii sau o interpunere în circulația mărfurilor, cu scopul de a obține profit.
Acțiunea prin care se invocă nulitatea absolută a unor contracte de asistență juridică pentru lipsa consimțământului unei părți la încheierea lor și obligarea pârâtului la restituirea sumei încasată, fără drept, în numele reclamantului, având ca temei de drept dispozițiile art. 948 și art. 998 și următoarele din Codul civil, are natură civilă, chiar dacă una dintre părți este liber profesionist, situație în care, în mod corect instanța de fond a apreciat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 720 indice 1 cod procedură civilă și a respins excepția prematurității acțiunii ca neîntemeiată.
Cu privire la prescripția acțiunii, Curtea reține, de asemenea că este neîntemeiată, față de obiectul acțiunii.
Prin cererea de chemare în judecată, modificată, intimatul reclamant a solicitat instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se constate nulitatea absolută a contractelor de asistență juridică juridică nr._/2008, nr._/2008, nr._/2008, nr._/2008 și nr._/2008 și a împuternicirilor avocațiale emise sub aceleași numere, iar pe cale de consecință, să fie obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 500.000 euro cu titlu de despăgubiri și la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele de nulitate invocate de acesta în cerere au fost lipsa consimțământului său la încheierea actelor, cauza ilicită a actelor și faptul că au fost încheiate prin fraudarea legii.
Nulitatea absolută, ca sancțiune cea mai grea ce poate fi aplicată unui act juridic, poate fi invocată de orice persoană interesată, oricând, fiind deci imprescriptibilă.
Prin capătul al doilea de cerere din acțiune reclamantul tinde practic să dobândească de la pârât restituirea sumei pe care acesta a ridicat-o în numele său, pe baza actelor de reprezentare a căror nulitate o invocă.
Dreptul material al reclamantului la formularea unei astfel de cereri în pretenții se naște abia în momentul desființării actelor de reprezentare ce au stat la baza ridicării banilor de către pârât, nefiind prescris.
În consecință, reținând că sentința instanței de apel este legală, Curtea va dispune, în baza art. 296 cod procedură civilă respingerea apelului ca nefondat.
În baza art. 274 cod procedură civilă, instanța va obliga apelantul la 5000 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul pârât T. L. C., cu domiciliul ales la C..av.T. G. L., în București, ..7, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr.149 din 31.01.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant O. V. L., cu domiciliul în București, ..79, sector 1.
Obligă apelantul la 5.000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 23.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.I.B.
Tehdact.I.B
4 ex./31.03.2015
-----------------------------------------
T.B-Secția a III-a – I.N.
| ← Reprezentativitate sindicat. Decizia nr. 63/2015. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 26/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
