Pretenţii. Decizia nr. 214/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 214/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 21151/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 214R
Ședința publică de la 16 februarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - I. P.
JUDECĂTOR - D. F. B.
GREFIER - V. Ș.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror C. C..
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă Z. S. împotriva sentinței civile nr. 1291/19.06.2013 pronunțate de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect: pretenții – despăgubiri pe Lg. 221/2009, daune morale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant reprezentat de avocat R. B. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea acordă cuvântul pe cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de către recurentul reclamant.
Reprezentanta recurentului reclamant solicită admiterea cererii și repunerea cauzei pe rol.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea cererii.
Curtea, după deliberare admite cererea și repune cauza pe rol.
Reprezentanta recurentului reclamant și reprezentanta Ministerului Public arată că nu mai au de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentului reclamant solicită, în principal admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar solicită admiterea recursului casarea parțială a sentinței și trimiterea la instanța de fond pentru administrarea probei testimoniale.
În susținerea recursului arată că, în mod greșit, instanța a soluționat cauza pe fond, având în vedere că la termenul din data de 19.06.2013 părțile nu au fost prezente și nici nu s-a solicitat judecarea cauzei, în lipsă, astfel că soluția corectă ar fi fost suspendarea cauzei pentru lipsa părților.
Arată că, în mod greșit, instanța a respins proba testimonială, fără a motiva această respingere.
Dezvoltă oral motivele de recurs și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, în scris, fără obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public arată că recursul este parțial întemeiat, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 242 pct.2 Cod pr. Civilă, astfel că, prin pronunțarea pe fondul cauzei, în lipsa părților, a încălcat dreptul la apărare al acestora, astfel că solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, la data de 08.06.2012, astfel cum a fost precizată la termenul de judecată din data de 17.04.2013 reclamanta Z. S. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 1.800.000 lei daune morale.
Prin sentința civilă nr. 1291 din 19.06.2013, Tribunalul București Secția a V-a Civilă, a respins excepția prescripției dreptului la acțiunea în pretenții întemeiată pe dreptul comun invocată de Ministerul Public – P. de pe lângă Tribunalul București ca nefondată, și a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând, în principal, casarea sentinței civile nr. 1291/19.06.2013 și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea suspendării sale în baza art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
În subsidiar, reclamanta a solicitat casarea parțială a sentinței civile nr. 1291 /19._ și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea analizării acțiunii din perspectiva art. 12 și 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 22, 23, 25, 28 și 29 din Constituția din 1948, Convenției Europene a Drepturilor Omului; casarea parțială a sentinței civile nr. 1291/19.06.2013 și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea încuviințării și administrării probei testimoniale și modificarea parțială a sentinței civile nr. 1291 /19.06.2013 în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, reclamanta a invocat faptul că a depus la dosar acțiunea introductivă, precizarea acțiunii și înscrisuri, însă în niciunul din acte nu a solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă. Prin faptul că, la termenul din 19.06.2013, instanța de judecată a acordat cuvântul asupra încuviințării probei testimoniale, excepției prescripției și fondului cauzei, i-a fost încălcat reclamantei dreptul la apărare și la un proces echitabil.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Dacă niciuna din părți nu se înfățișează la strigarea pricinii și nu s-a cerut judecarea în lipsă, instanța este obligată să suspende judecata în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
Norma juridică din art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă este imperativă, astfel încât, dacă sunt îndeplinite cerințele acestui text de lege, instanța este obligată să suspende judecata, fără a mai efectua vreun alt act de procedură.
Deoarece în cauză părțile nu au cerut să se facă aplicarea art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, prima instanță a procedat greșit atunci când a reținut pricina spre soluționare, încălcând dispozițiile legale menționate. În această situație, partea nu a putut pune concluzii și nu și-a putut face apărări, fiind astfel încălcate principiile contradictorialității și al dreptului la apărare, astfel încât reclamanta a fost vătămată.
D. fiind caracterul imperativ al dispozițiilor menționate, nesocotirea lor este sancționată cu nulitatea hotărârii pronunțate în urma judecării cauzei în lipsa părților, conform art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, având în vedere faptul că vătămarea produsă prin încălcarea normelor arătate nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură pronunțat în aceste condiții.
Astfel, Curtea constată că este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, în care se includ neregularitățile de ordin procedural care privesc atât nesocotirea normelor procedurale de ordine publică, cât și a celor stabilite în interesul exclusiv al uneia dintre părți.
În consecință, în temeiul art. 312 alin. 3 și 5 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de recurenta – reclamantă Z. S. împotriva sentinței civile nr. 1291/19.06.2013 pronunțate de Tribunalul București Secția a V-a Civilă, pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta – reclamantă Z. S. împotriva sentinței civile nr. 1291/19.06.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul – pârât S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. S. I. P. D. F. B.
GREFIER
V. Ș.
Red. D.F.B.
Tehnored. C.G.
2 ex./17.02.2015
Jud. fond:
C. D. C.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 66/2015. Curtea de... | Partaj judiciar. Decizia nr. 247/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
