Conflict de competenţă. Sentința nr. 107/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 107/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 1304/3/2014**
DOSAR NR. _
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 107F
Ședința din camera consiliu de la 03 iunie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. S.
GREFIER - G. C. A.
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul București Secția a III-a Civilă și Tribunalul București Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în cauza având ca obiect „obligație de a face”, cerere formulată de reclamantul V. L. N., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat Z. M. C. in București, .. 14, ., . în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea, constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA ,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal la data de 20.04.2013 sub nr._ reclamantul V. L. N. a chemat în judecată C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - solicitând obligarea acesteia în principal la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul preluat abuziv situat în .. 57 sector 2 București și în subsidiar obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri bănești până la concurența sumei de 908.756 lei pentru imobilul indicat mai sus.
Prin întâmpinarea depusă la data de 02.07.2014, pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția prematurității iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii, ca nefondată, față de dispozițiile Legii nr. 165/2013.
Prin Sentința civilă nr. 2981/08.10.2013 Curtea de Apel București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, Secția C. Administrative și Fiscal.
Pe rolul Tribunalului București Sectia a IX a C. Administrativ și Fiscal, dosarul a fost înregistrat la data de 16.01.2014 sub nr._ .
Prin Sentința civilă nr. 7800/25.11.2014, pronunțată de Tribunalul București secția a II (fostă a IX) contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței funcționale a Secției a II-a contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu, declinată competența funcțională de soluționare a cauzei în favoarea uneia din secțiile civile ale Tribunalului București și înaintat dosarul conducerii Tribunalului București în vederea repartizării către una din secțiile civile ale instanței.
Pentru a hotărî astfel, instanța de contencios administrativ a reținut că potrivit art.20 din Titlul VII al legii nr.247/2005, modificat prin Legea nr.2/2013, revine secției de contencios administrativa tribunalului în raza căruia domiciliază reclamantul, competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia.
Însă, în cauza dedusă judecății, față de modificările legislative de imediata aplicare intervenite în materie, sunt incidente disp. art.35 alin.1 și 2 din Legea nr.165/2013 care stabilesc competența secției civile a tribunalului pentru soluționarea unor astfel de litigii.
Astfel, potrivit art.35 din Legea nr.165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art.33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. 1 în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. În cazurile prevăzute la alin.1 și 2, instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile acestei legi.
Potrivit art.17 alin.1 din Legea nr.165/2013, în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, iar art.18 alin.3 prevede că această Comisie Națională preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare.
Noua procedură a emiterii deciziilor de compensare este fundamental diferită față de cea de emitere a titlurilor de despăgubire prevăzute de vechea Lege nr.247/2005, pe care a fost întemeiată inițial cererea reclamantului. S-au adoptat principii diferite de evaluare și compensare și s-au prevăzut operațiuni administrative distincte.
Art.16 din Legea nr.247/2005 prevedea obligația Secretariatului Comisiei Centrale de a proceda la centralizarea dosarelor în care cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care le trimitea evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, iar după întocmirea raportul de evaluare, C. Centrală proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
De asemenea, potrivit art.18 alin.1 din legea nr.247/2005, după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, ANRP emitea un titlu de conversie și/sau un titlu de plată ce se înainta Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării operațiunilor de plată.
Aceste dispoziții au fost abrogate prin art.50 alin.1 lit.c din Legea nr.165/2013, astfel că nu se poate obliga autoritatea pârâtă la îndeplinirea obligațiilor prev. de art.16 și 18 din legea nr.247/2005, cât timp acestea au fost înlăturate de legiuitor prin abrogare expresă.
În prezent, conform art.21 din Legea nr.165/2013, evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a acestei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte, ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit, iar în cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
Cererea de chemare în judecată poate fi analizată după data intrării în vigoare a noilor dispoziții numai de instanța civilă conform art.35 din Legea nr.165/2013, competenta de soluționare a litigiului fiind guvernata de legea nouă. Caracterul eminamente civil al unei cereri de finalizare a procedurii de acordare a despăgubirilor conform Legii nr.165/2013 rezultă și din disp. art.35 alin.3, conform cărora instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile acestei legi.
În cauza de față însă, ținând seama de noile prevederi legale ale legii speciale, instanța de contencios administrativ nu și-ar mai putea justifica în continuare competența funcțională, întrucât nu se mai solicită verificarea legalității refuzului autorității administrative de a emite un act prin raportare la legea în vigoare la data manifestării sale.
Statuările recente ale Curții Constituționale referitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor art.4 rap la art.33 și 34 din Legea nr.165/2013 nu sunt relevante cu privire la modalitatea de soluționare a excepției necompetenței funcționale, instanța de control constituțional găsind ca fiind contrare Constituției și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevederile noii legi referitoare la termenele nou introduse, în contextul proceselor deja aflate pe rolul instanțelor de judecată. De altfel, excepțiile de neconstituționalitate analizate au fost invocate în dosare aflate pe rolul secțiilor civile. Trimiterea cererii modificate la instanța civilă, singura competentă să pronunțe soluții în temeiul legii nr.165/2013, nu reprezintă o încălcare a art.6 din CEDO, reclamanților fiindu-le recunoscut pe deplin dreptul de acces la instanța judecătorească devenită competentă ca efect al schimbării cadrului procesual.
Pe rolul secția a III a Tribunalului București, cauza a fost înregistrată la data de 16.03.2015 sub nr._ .
La termenul din data de 28.04.2015 instanța a invocat excepția necompetenței funcționale a secției a III a civilă.
Prin sentința civilă nr. 548 din 28.04.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția III-a Civilă, s-a admis excepția necompetenței funcționale a Tribunalului București secția a III a civilă, a fost declinată competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamantul V. L. N., CNP_, în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, în favoarea Tribunalului București secția a II contencios administrativ și fiscal și, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, a fost suspendată judecarea cauzei în baza art. 134 Cp.civ.
și s-a trimis cauza Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea sa inițială de chemare în judecată și formulată la data de 20.04.2013, reclamantul a solicitat obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în principal la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul preluat abuziv situat în .. 57 sector 2 București și în subsidiar obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri bănești până la concurența sumei de 908.756 lei pentru imobilul indicat mai sus
Potrivit art.20 din Titlul VII al legii nr.247/2005, modificat prin Legea nr.2/2013, revine secției de contencios administrativa tribunalului în raza căruia domiciliază reclamantul competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia.
Ulterior introducerii acțiunii și înregistrării acesteia pe rolul instanțelor, a intrat în vigoare Lg. 165/2013, respectiv la data de 16.05.2013, care aduce modificări atât în ceea ce privește procedura în fază administrativă, cât și în ceea ce privește competența instanțelor în etapa ulterioară, contencioasă.
Art. 4 din Lg. 165/2013, prevedea faptul că dispozițiile acestei legi se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, fără însă să prevadă în mod expres că instanțele de contencios administrativ deja investite cu aceste cereri în baza legii vechi devin de drept, necompetente, art. 35 prevăzând doar faptul că deciziile emise cu încălcarea prevederilor art. 33 si 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul entității.
În plus, prin Decizia CCR nr. 269/2014 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.
Curtea constituțională a tranșat problema aplicabilității prevederilor Lg. 165/2003 proceselor în curs, constatând neconstituțional art. 4 teza a II.
În examinarea excepției de neconstituționalitate, Curtea a reținut că obiectul cauzelor în care aceasta a fost ridicata îl reprezintă tocmai soluționarea cererilor prin care se solicita instanțelor de contencios administrativ sa oblige C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor să ia masurile necesare pentru stabilirea si plata - potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005 - a despăgubirilor aferente unor imobile a căror restituire in natura nu mai este posibila, revendicate in baza prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Curtea Constituțională a reținut în motivarea deciziei sale că, in condițiile in care un nou text de lege devine aplicabil proceselor in curs de desfășurare, riscul apariției unui dezechilibru procesual intre părțile din litigiu trebuie înlăturat de instanțele de judecata printr-o interpretare a acestuia in respectul exigentelor impuse de Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale prin art. 6 care consacra dreptul la un proces echitabil, in conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „Dispozițiile constituționale privind drepturile si libertățile cetățenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte”.
În acest sens, Curtea Constituțională a reținut ca, pentru a contracara riscul menționat al apariției unui dezechilibru procesual si pentru a conferi, în același timp, eficacitate masurilor de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist în România, instanța de contencios administrativ sesizata anterior intrării in vigoare a Legii nr. 165/2013 va trebui sa pronunțe - in acord cu dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care precizează soluțiile pe care le poate da instanța - o hotărâre prin care sa instituie in sarcina Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor obligația de a verifica existenta dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la întinderea acestuia si de a evalua despăgubirile cuvenite in cazul in care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia ca solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum si de a emite decizia de compensare in puncte a acestora.
C. Naționala pentru Compensarea Imobilelor va trebui să ducă la îndeplinire obligațiile impuse de instanța in cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, astfel cum prevede art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
A rezultat din motivarea deciziei Curții Constituționale, nu numai faptul că dispozițiile art. 4 teza a II a din Lg. 165/2013 sunt neconstituționale și că, prin urmare această lege nu se aplică proceselor în curs la momentul apariției legii, dar și faptul că secția de contencios a Tribunalului rămâne competentă să analizeze și să soluționeze aceste cererii în acord cu Lg. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În sprijinul acestei opinii vin și dispozițiile legale referitoare la aplicarea în timp a normelor de competență.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. 2 C.p.civ., procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început.
Pentru toate aceste motive, Tribunalul București, secția a III a civilă a constatat că este întemeiată excepția necompetenței funcționale și că această competență aparține instanței de contencios administrativ, instanța legal investită la data intrării în vigoare a Lg. 165/2013.
Tribunalul a constatat ivit conflict negativ de competență, față de dispozițiile art. 133, motiv pentru care față de dispozițiile art. 134 C.p.civ., a suspendat din oficiu judecarea cauzei și, în vedere soluționării acestuia a trimis cauza, Curții de Apel București.
Analizând conflictul negativ de competență de față, Curtea reține următoarele:
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 20.04.2013, moment la care competența de soluționare a cauzei revenea Secției de C. Administrativ a Tribunalului, potrivit art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Ulterior a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, care prin art. 35 a dat în competența Secției Civile a Tribunalului cererile având obiectul celei de față.
Însă, potrivit art. 25 alin. 2 C.proc.civ., ”Procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început …”.
Prin urmare, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. 2 C.proc.civ., competența de soluționare a prezentei cauze revine instanței competente la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, respectiv Secției de C. Administrativ a Tribunalului București.
În consecință, Curtea va soluționa conflictul negativ de competență stabilind competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Secției de C. Administrativ a Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește, în favoarea Secției de C. Administrativ a Tribunalului București, competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul V. L. N., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat Z. M. C. în București, .. 14, ., ., în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1,.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. S. G. C. Airimițoie
Red. M.S.
Tehnored. T.I.
4 ex./18.05.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 763/2015. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 698/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
