Cereri. Decizia nr. 78/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 78/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 78/2015
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 78 R
Ședința publică de la 20.01.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – D. F. G.
JUDECĂTOR – D. L. M.
JUDECĂTOR – D. Z.
GREFIER – S. V.
………………….
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea Asociația de P. . civile nr. 1189R/02.07.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._/300/2011, în contradictoriu cu intimata P. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatoarea Asociația de P. . avocat D. N., cu împuternicire avocațială la dosar și intimata P. M. reprezentată de avocat M. F., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-a depus la dosar de către intimata P. M. întâmpinare, în 2 exemplare.
Apărătorul contestatoarei Asociația de P. . dosar înscrisuri și comunică și părții adverse o copie de pe acestea.
Curtea pune în discuția părților dacă motivele invocate în prezenta contestație în anulare se încadrează în dispozițiile art. 318 C.pr.civ. sau nu și dacă aceasta reprezintă o chestiune de admisibilitate și acordă cuvântul asupra acestei chestiuni și în dezbaterea motivelor contestației în anulare.
Apărătorul contestatoarei Asociația de P. . este un motiv de admisibilitate având în vedere că instanța a plecat de la presupunerea că membrii Asociației de P. sunt în număr de 37. S-a consemnat în hotărârea Curții că decizia Tribunalului este corectă, având în vedere că votul ar fi fost valabil cu un număr de 25 de membrii și s-a pus în discuție legalitatea acestui număr, respectiv dacă acest număr este corect sau nu.
Având în vedere acest fapt și aspectul că art. 318 C.pr.civ. se prevede că se pot corobora cu unul din motivele de casare, care prevede aplicarea sau interpretarea greșită a legii, consideră că sunt pe litera legii și că prezenta contestație în anulare este admisibilă.
Pe fond arată că a depus la dosar un tabel din care reiese foarte clar numărul persoanelor care au participat la Adunarea generală de constituire. Instanța a considerat că în loc de 25 cât ar fi fost legal, iar asta înseamnă că dacă acceptă un procent de 25 ca fiind legal și avem în discuție cvorumul care presupune că trebuie să fie minim 2/3 din numărul membrilor de proprietari se ajunge la un calcul aritmetic simplu la cifra de 37 ca număr de proprietari înscriși în acordul de asociere.
În legătură cu art. 4 în care se consemnează foarte clar că membrii Asociației de P. au obligația legală de a se înscrie sub semnătură și date de identificare în acordul de asociere. Solicită a se observa că instanța a constatat că persoane care apar doar în procesul verbal ar fi și membrii ai Asociației de P.. Din acest punct de vedere, consideră că nu este valabil raționamentul instanței pentru că se consideră la art. 7 din Hotărârea nr. 1588 de aplicare a normelor metodologice ale legii nr. 230 că nu este obligatoriu ca toți care au participat la Adunarea generală de constituire și au semnat procesul verbal să poată să fie obligatoriu, în mod automat membrii ai Asociației de P..
Solicită a se avea în vedere prevederile art. 17, care prevede că proprietarii își dau acordul în Adunarea generală de constituire. Faptul de a nu fi o regulă este consimțit în acest mod. Mai solicită a se constata că acordul de constituire are 29 de semnături ai celor care s-au prezentat la Adunarea Generală.
Cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei P. M. consideră că prezenta contestație în anulare nu se încadrează la motivele prevăzute de art. 318 C.pr.civ., motiv pentru care solicită respingerea acesteia ca nefondată. Să se constate că instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs pe care contestatoarea le-a invocat în recurs și a interpretat corect dispozițiile Legii nr. 230/2007.
Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 08.08.2011, sub nr._/300/2011, reclamanta P. M. a chemat în judecată pe pârâta Asociația de P. . măsurii dispuse prin procesul verbal încheiat la data de 29.06.2011, referitoare la plata eșalonată a datoriilor către RADET, cuprinsă la pct. 6 din ordinea de zi a Adunării generale a proprietarilor. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr._/19.12.2012, Judecătoria sectorului 2 București a respins cererea, reținând că reclamanta nu a probat că este incident vreun motiv care să atragă anularea măsurii plății sumelor restante către furnizorii de utilități, în condițiile în care din înscrisurile atașate la dosar rezultă că la întocmirea procesului verbal din data de 29.06.2011, ca urmare a convocării Adunării Generale a Asociației de P. ., ., au fost respectate dispozițiile art.24 alin.1 din Legea nr. 230/2007, fiind întrunit cvorumul impus de actul normativ pentru adoptarea valabilă a hotărârilor adunării generale, hotărâri care au caracter obligatoriu și față de proprietarii care nu au fost prezenți, precum și față de cei care nu sunt membri ai Asociației.
Prin decizia civilă nr. 1174 A/26.11.2013 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis apelul declarat de apelanta reclamantă P. M., împotriva acestei sentințe civile, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis cererea formulată de reclamanta P. M., a dispus anularea parțială a Hotărârii Adunării Generale a Asociației de P. ., ., care a avut loc la data de 29.06.2011, ora 19.30, în ceea ce privește modalitatea de imputare a datoriilor către RADET, astfel cum este prevăzută la punctul 6 al Procesului-verbal încheiat la acea dată și a respins cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunta acesta hotarare, tribunalul a retinut, in esenta, urmatoarele:
Au fost avute in vedere disp. art. 25 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 si art.11 alin.6 din Statutul Asociației de proprietari din Bulevardul Chișinău nr.3, . (fila 42 dosar fond), si s-a retinut ca natura
de sume speciale și neprevăzute în buget al sumelor necesare achitării facturilor pe care fostul administrator nu le plătise deși încasase cotele de întreținere, nu a fost contestat de intimata pârâtă, care a arătat că situația creată era o situație de criză, fiind sistată inclusiv furnizarea apei reci.
Prin urmare, în conformitate cu prevederile statuare, pentru adoptarea valabilă a propunerii menționate la punctul 6 al procesului verbal al Adunării generale din data de 29 iunie 2011, respectiv aceea a eșalonării datoriilor către RADET și APA N. pe o perioadă de 36 luni, cu plata unor sume diferențiate în funcție de numărul de camere al apartamentelor, era necesar votul favorabil a 2/3 din membri asociației de proprietari.
Coroborând o declarație data de reprezentantul paratei in fata sa cu afirmațiile cuprinse în concluziile scrise depuse în dosarul de fond, unde de arată că „Adunarea generală a asociației s-a întrunit legal (conform actelor constitutive și Legii nr.230/2007), la aceasta participând un număr de 24 proprietari din totalul de 44” (fila 106 dosar fond) Tribunalul a reținut că toți cei 44 de proprietari din condominiu sunt membri ai Asociației de proprietari din Bulevardul Chișinău nr.3, ., astfel că propunerea inserată la punctul 6 trebuia adoptată cu votul a 29 de proprietari, cerință ce nu a fost îndeplinită.
Este adevărat că art.25 alin.3 din Legea nr.230/2007 prevede că „în situații excepționale, hotărârile pot fi luate prin acordul scris al majorității proprietarilor unei scări sau unui . de proprietari, pentru probleme care îi vizează direct, pe bază de tabel nominal”, însă ipoteza avută în vedere este aceea în care urgența problemei/lor nu permite perioada de așteptare pe care o impune convocarea și, eventual, reconvocarea Adunării generale.
Or, nu aceasta a fost situația la momentul 29 iunie 2011, când Adunarea generală fusese convocată (fiind de presupus că au fost respectate cerințele art.23 din Legea nr.230/2007), astfel că hotărârea de la punctul 6 trebuia adoptată cu votul a 2/3 din numărul membrilor asociației.
Prin decizia civilă nr. 1189 R din 02.07.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă Asociația de P. . civile nr. 1174A din 26.11.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea a reținut următoarele:
Referitor la susținerea recurentei potrivit căreia nu ar fi putut formula apărări în legătură cu actele depuse la ultimul termen (12.11.2013) de către apelantă, întrucât acestea nu i s-au comunicat, Curtea constată că la momentul depunerii actelor pârâta era reprezentată de apărător, care avea posibilitatea să solicite comunicarea actelor și acordarea posibilității de a lua cunoștință de conținutul acestora, însă nu a făcut vreo solicitare în acest sens.
În plus, actele depuse sunt cunoscute pârâtei, fiind vorba de acte dintr-un alt dosar derulat între aceleași părți.
Referitor la cvorumul necesar pentru legalitatea hotărârii luate în Adunarea Generală, Curtea a constatat în primul rând că, raportat la conduita anterioară a reclamantei, acestea aveau caracter excepțional, nefiind prevăzute în buget. Nu se poate reține că pot fi asimilate cheltuielilor comune prevăzute în buget acele sume destinate a acoperii lipsa din gestiunea pârâtei a unor sume ce fuseseră plătite de proprietari în vederea achitării facturilor de utilități, întrucât lipsa din gestiune a acestor sume nu este o situație previzibilă și, totodată, nu fuseseră prevăzute în buget aceste sume, ci s-a stabilit plata lor tocmai prin hotărârea atacată. Este evident că aceste sume sunt destinate achitării unor cheltuieli comune, neprevăzute în buget, dar considerate ca necesare.
Prin urmare, cvorumul necesar pentru luarea unei hotărâri de această natură este cel prevăzut de 11 alin. 6 din Statutul Asociației, respectiv cu votul a două treimi din numărul membrilor asociației.
Referitor la numărul membrilor Asociației de proprietari pârâte, Curtea constată că actul constitutiv, anexa la statut, este semnat de 28 de proprietari, iar procesul-verbal privind proprietarii care au consimțit la constituirea asociației de proprietari este semnat de 29 de proprietari.
Comparând apartamentele ale căror proprietari au semnat cele două înscrisuri menționate mai sus, Curtea a constatat că ele nu coincid în totalitate, astfel că din totalul de 44 de apartamente din condominiu, au semnat fie unul, fie altul, fie ambele înscrisuri 37 de proprietari.
Raportat la acest număr, majoritatea de 2/3 era satisfăcută în condițiile în care hotărârea era adoptată cu votul favorabil a 25 de proprietari.
Nu poate fi reținut numărul pretins de pârâtă, acela de 29 de membrii, întrucât semnarea oricăruia din cele două înscrisuri echivalează cu acordul de a deveni membru al asociației.
Prin urmare, chiar dacă, prin raportarea la dispozițiile art. 5 alin. 1 și art. 7 din Legea nr. 230/2007 este greșit raționamentul Tribunalului în sensul că proprietarii tuturor celor 44 apartamente sunt membrii ai asociației și, prin urmare, este greșită și majoritatea apreciată de Tribunalul ca necesară pentru luarea hotărârii, aceea de 29, Curtea a constatat că, totuși, soluția pronunțată de Tribunal este corectă, hotărârea de la pct. 6 de pe ordinea de zi a ședinței din 29.06.2011 fiind luată doar cu votul favorabil a 23 de proprietari, în loc de 25 cât ar fi fost legal.
Cât privește susținerile recurentei referitoare la oportunitatea hotărârii luate de adunarea generală, prin raportare la situația excepțională creată și riscurile generate de aceasta, Curtea a constatat că acestea nu pot fi reținute, având în vedere că nu pot fi încălcate dispozițiile legale pe considerente de oportunitate și, totodată, oportunitatea unei astfel de măsuri trebuit apreciată de proprietarii implicați, astfel că nimic nu îi împiedică pe aceștia să adopte această măsură cu numărul de voturi cerut de lege, în măsura în care apreciază că o astfel de hotărâre este oportună în raport cu situația de fapt existentă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat prezenta contestație în anulare contestatoarea Asociația de P. .>
În motivarea contestatiei se arată că instanța de recurs a respins recursul ca nefondat, pronunțând o hotărâre judecătoreasca cu omiterea soluționării motivelor de recurs invocate de recurenta, întemeiate pe prevederile art. 304 alin. 8 si 9, precum si cu interpretarea greșita a actelor juridice deduse judecații si aplicarea greșita a prevederilor art. 5 alin. l si 7 din Legea 230/2007, republicata, privind înființarea, organizarea si funcționarea Asociațiilor de proprietari, fiind lipsita de temei legal, ceea ce contestatoarea consideră ca, in speța, face obligatorie aplicarea prevederilor art. 318 alin. (1), coroborate cu art. 304 pct.8 si 9 ale Codului de procedura civila. Contestatoarea arată că, in timp ce la fila 8 ultimul paragraf din decizia contestata, instanța de recurs retine ca prin raportare la dispozițiile art. 5 si art. 7 din Legea 230/2007, „este greșit raționamentul tribunalului", dar, ca totuși, „soluția pronunțata de tribunal este corecta", in ceea ce ivește motivele de recurs ale subscrisei, omite sa se pronunțe si sa facă o analiza întemeiata pe dispozițiile legale care au stat la baza motivelor de recurs. Nu exista nicăieri, in textul deciziei atacate prin prezenta contestație in anulare, vreo referire sau analiza la motivele de recurs invocate de recurenta, care s-au întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. 8 si 9 ci, mai degrabă, o relatare a unor situații de fapt, pe care instanța de recurs le-a avut in vedere la soluționarea cauzei, in mod exclusiv, fără a stabili concordanta intre situația de drept si situația de fapt, invocate in recursul formulat.
Omisiunea cercetării legalității actelor deduse judecății din dosarul instanței de recurs este necesar să se îndrepte pe calea admiterii prezentei căi extraordinare de atac, prin raportarea la prevederile legale referitoare la cvorumul stabilit de lege pentru adoptarea hotărârilor valabile ale adunării generale ale asociației de proprietari si, mai ales, la prevederile legale in funcție de care se poate determina in mod corect, fără dubii, numărul membrilor asociației de proprietari.
Faptul ca hotărârile celor trei instanțe care au analizat speța in cauza sunt contradictorii cu privire la determinarea numărului membrilor asociației de proprietari, in sensul ca: instanța de fond a reținut faptul ca a fost întrunit cvorumul de 2/3 din membri, si anume de 23 de membri din numărul membrilor asociației de proprietari, impus de actul normativ pentru adoptarea valabila a hotărârilor Adunării Generale (hotărâri care au un caracter obligatoriu si fata de proprietarii care nu au fost prezenți, precum si fata de cei care nu sunt membri ai asociației), fiind respectate dispozițiile art. 24 alin. 1 din Legea 230/2007, in timp ce Tribunalul, prin Decizia Civila emisa a stabilit numărul membrilor de proprietari ai asociației ca fiind 44, reprezentând 2/3 din numărul membrilor asociației de proprietari, in timp ce instanța de recurs a considerat acest număr ca fiind 37, demonstrează aplicarea greșita a dispozițiilor legale ale Legii 230/2007, art. 5 alin. 1, in baza cărora se poate identifica cu certitudine numărul corect al membrilor de proprietari.
Art. 5 din Legea 230/2007, actualizata, pentru înființarea si funcționarea Asociațiilor de P. prevede:
Asociația de proprietari s-a înființat prin acordul scris a cel puțin jumătate plus unu din numărul proprietarilor apartamentelor si spatiilor cu alta destinație decât aceea de locuința, din cadrul unei clădiri. Acordul se consemnează ., anexa la acordul de asociere."
Asociația contestatoare de proprietari s-a înființat, cum lesne se poate verifica, prin numărare, din tabelul „Anexa nr. l Proces verbal" (care cuprinde 4 pagini) a Acordului de asociere anexat la dosar, cu acordul scris a 29 de proprietari (din totalul celor care au participat la ședința de constituire a Asociației si care au semnat procesul verbal de constituire a asociației de proprietari, în număr de 31.
Conform art.7 din Legea 230/2007 pentru înființarea si funcționarea Asociațiilor de P.:
„Înscrierea ulterioara in asociația de proprietari a proprietarilor care nu au fost prezenți la adunarea generala de constituire se face la cererea scrisa a acestora, fără alte formalități."
Având in vedere acest text de lege si întrucât nu a fost depusa la dosar nicio cerere ulterioară de înscriere în asociația de proprietari, ca dovada a majorării numărului de membri ai Asociației de P. . ca asociația contestatoare întrunește același număr de membri pe care ii avea la înființare: 29.
De asemenea, contestatoarea solicită să se aibă aveți in vedere ca, in conformitate cu prevederile art. 9 coroborate cu prevederile art. 5 din Legea 230/2007 pentru înființarea si funcționarea Asociațiilor de P.:
Proprietarii membri ai asociației de proprietari au dreptul sa participe, cu drept de vot, la adunarea generala a proprietarilor", text care da dreptul la vot doar proprietarilor care au semnat acordul de asociere.
Având in vedere aceste prevederi legale, precum si faptul ca, potrivit art. 11 lin 6 din Statutul Asociației de P. .> „Hotărârile Adunării Generale privind modificarea statutului sau dizolvarea Asociației de proprietari ori perceperea unei sume speciale destinate achitării cheltuielilor comune neprevăzute în buget, dar necesare, se adoptă cu votul a doua treimi din numărul membrilor asociației de proprietari" și faptul ca procesul verbal a fost semnat de 21 de membri ai asociației din 29 existenți, toți fondatori, este evident ca procesul verbal a fost adoptat in condițiile legii, cu întrunirea cvorumului de 2/3 din membri asociației, iar susținerile contestatoarei sunt fondate.
De asemenea, contestatoarea consideră ca instanța nu poate interpreta, cu încălcarea legii, astfel cum a făcut-o in decizia atacata.
Nu poate fi reținut numărul pretins de parata, acela de 29 de membri, întrucât semnarea oricăruia din cele doua înscrisuri echivalează cu acordul de a deveni membru al asociației". Aceasta speculație nu are la baza un text legal, nefiind nicăieri precizat ca semnatarii procesului verbal de constituire a asociației le proprietari sunt membri asociației. Având in vedere art. 5 alin. 1, membrii Asociației sunt doar cei care au semnat acordul de constituire, si nu se poate a se gândi ca legiuitorul a plecat de la premisa ca proprietarii care s-au întrunit in Adunarea Generala de constituire a asociației de proprietari vor participa si la
semnarea acordului de asociere, devenind membri asociației de proprietari. Acest lucru, evident, raportându-se la situația de fapt, nu se petrece întotdeauna.
Semnatarii procesului verbal de constituire a asociației de proprietari sunt, pana la constituirea in fapt a asociației de proprietari prin (potrivit art. 5 alin. 1 din Legea 230/2007) semnarea procesului verbal anexa a acordului de asociere, doar membri prezumtivi ai acesteia, adică persoane despre care se presupune ca vor fi membri ii asociației. Altfel, adoptarea art. 5 alin. 1 nu ar avea nici un sens; in plus, era usor ca legiuitorul sa adauge la alin. 1 o completare in sensul in care acordul sa se poată consemna si in tabelul nominal anexa a adunării generale de constituire. Aceasta prevedere legala suplimentara nu exista, dovada ca legiuitorul nu a admis-o, considerând ca nu este necesar ca toți cei ce intenționează sa înființeze o asociație sa fie si ulterior, in mod obligatoriu, membri ai asociației, neexistând pentru aceștia posibilitatea schimbării intenției sau a retragerii până la înființarea în fapt, asociației de proprietari.
Contestatoarea a mai arătat că anterior înființării asociației de proprietari, locatarii unui imobil nu pot avea calitatea de membrii ai asociației de proprietari, nefiind constituită încă o asociație.
Se mai arată că după înființarea asociației, nu sunt proprietari în virtutea prevederilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 decât semnatarii acordului de asociere, care în speța de față, sunt în număr de 29.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 318 alin.(1) C. proc. civ. privind omisiunea de cercetare a motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ.
Solutionand contestatia in anulare formulata, in raport de criticile dezvoltate, Curtea constata urmatoarele:
Sunt invocate drept temei al contestatiei de catre contestatoare disp. art. 318 alin. 1 C.pr.civ., in sensul ca instanta de recurs ar fi omis sa se pronunte asupra unor motive de recurs, anume cele prevazute de art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ..
Or, cercetand atat motivele de recurs formulate in fata instantei de recurs, cat si argumentele dezvoltate de aceasta instanta in motivarea deciziei pronuntate, Curtea constata ca instanta de recurs a analizat toate criticile dezvoltate de recurenta, transandu-le ca atare, anume s-a referit atat la criticile formulate sub aspect procedural ( imposibilitatea pentru parata sa formuleze aparari referitor la inscrisurile depuse de reclamanta ), cat si la criticile care vizau fondul solutiei date de instanta de apel, referitoare la natura cheltuielii in discutie de a fi cheltuiala neprevazuta in buget, la numarul de membrii ai asociatiei de proprietari si cvorumul necesar pentru adoptarea legala a hotararii in discutie in cadrul acestei asociatii, precum si la oportunitatea acestei hotarari.
De altfel, formuland contestatia in anulare prezenta contestatoarea nu motiveaza in sensul indicarii in concret a anumitor critici care au fost omise de la cercetare de catre instanta de recurs, ci doar invoca formal disp. art. 318 C.pr.civ., pentru ca in continuare sa dezvolte critici de nelegalitate si netemeinicie a solutiei pronuntate, pe fondul ei, sustinan, in esenta, ca gresit s-a retinut de catre instanta de recurs numarul de membrii ai asociatiei de proprietari si, raportat la aceasta, gresit s-a calculat numarul celor care trebuiau sa voteze hotararea adunarii generale in discutie pentru adoptarea ei valabila.
Or, sub acest aspect, Curtea constata ca disp. art. 318 C.pr.civ. permit folosirea acestei cai extraordinare de atac numai pentru cazurile limitativ prevazute, in discutie in cauza prezenta fiind omisiunea de cercetare a unor motive de recurs, dar nu si pentru gresita solutionare a motivelor de recurs, cum de fapt invoca contestatoarea in prezenta contestatie in anulare.
Contestatia in anulare nu permite o noua verificare sub aspectul legalitatii, si cu atat mai putin sub aspectul temeiniciei, a deciziei pronuntate de catre instanta de recurs, ci poate deduce judecatii numai situatia de omisiune de catre instanta de recurs a cercetarii unor motive de recurs, deci situatia in care instanta de recurs nu a luat in discutie si nu a analizat critici dezvoltate prin cererea de recurs si care se incadrau ca atare . de recurs prevazute de art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ..
Pentru aceste motive, vazand ca nu se regaseste in cauza motivul de contestatie in anulare prevazut de art. 318 C.pr.civ. invocat de contestatoare, Curtea va respinge contestatia ca nefondata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea Asociația de P. . civile nr. 1189R/02.07.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._/300/2011, în contradictoriu cu intimata P. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. F. G. D. L. M. D. Z.
GREFIER
S. V.
Red. D.F.G.
Tehnored. T.I.
2 ex./28.01.2015
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 533/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 111/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
