Legea 10/2001. Decizia nr. 106/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 106/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 106/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 106R
Ședința publică de la 23 ianuarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - R. P.
JUDECĂTOR - P. F.
JUDECĂTOR - A. V.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr.2049/ 26.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant H. D. A., cauza având ca obiect „Legea nr.10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-reclamant reprezentat de avocat F. P., lipsind recurentul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care invederează faptul că intimatul-reclamant a depus întâmpinare, a cărei copie a fost comunicată recurentului-pârât.
Apărătorul intimatului-reclamant invederează că nu are cereri de formulat.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul intimatului-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, conform motivelor invocate în întâmpinare și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
CURTEA
Asupra cererii de apel reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2049 din 26.11.2013 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis cererea formulată de reclamantul Hones D. A., în baza Legii nr. 10/2001 împotriva pârâtului M. București prin Primarul General, a obligat pârâtul M. București, prin Primarul General, să emită în favoarea reclamantului H. D. A. dispoziție motivată cu propunere de acordare a măsurilor compensatorii în condițiile Legii nr. 165/2013, cu privire la imobilul situat în București, ., sector 1, compus din teren cu suprafața de 159 mp situat sub construcțiile C1, C2 și magazie, precum și din construcțiile C1, C2 (mai puțin garajul situat la parter) și magazie, astfel cum rezultă din raportul de expertiză topografică întocmit de exp. A. I., respectiv raportul de expertiză în construcții întocmit de exp. C. F., care fac corp comun cu prezenta hotărâre, a obligat pârâtul să restituie în natură reclamantului imobilul situat în București, ., sector 1, compus din restul de teren în suprafață de 342 mp și garajul situat la parterul corpului de construcție C2, astfel cum rezultă din rapoartele de expertiză topografică, respectiv în construcții și a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 5500 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat și onorarii experți.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâtul M. București, susținând că, în mod greșit a fost restituit în natură terenul aferent imobilului în litigiu, deoarece acesta nu poate fi utilizat ca „o unitate locativă de sine stătătoare”. De asemenea, M. București a contestat obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, constatând că nu are nici o culpă procesuală.
Recursul nu este fondat.
Încercând să descifreze critica esențială din ambiguitatea motivului principal de recurs, instanța a ajuns la concluzia, observând și configurația terenului restituit în natură, către reclamant, că terenul în litigiu este aferent unei construcții cu mai multe unități locative și că restituirea acestui teren, în natură, către reclamant, ar face imposibilă utilizarea lui, în condițiile normale de exercitare a dreptului de proprietate, deoarece este necesar totodată pentru a face posibilă exercitarea dreptului de proprietate al persoanelor care locuiesc în imobil.
Restituind în natură întregul teren liber al curții imobilului (vezi fila 82 dosar fond) respectiv suprafața de 342 mp, instanța de fond a ignorat dispozițiile art. 7 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 în conformitate cu care nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995.
De aceea, recursul va fi admis în baza art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, deoarece instanța de fond nu a stabilit care este terenul aferent imobilelor înstrăinate în baza dispozițiilor Legii nr. 112/1995, respectiv care este partea de teren, din curtea imobilului, necesară pentru utilizarea în condiții normale a dreptului de proprietate asupra construcțiilor și locuințelor existente în imobilul compus din mai multe apartamente.
Cu privire la celelalte motive de recurs, instanța apreciază că nu sunt întemeiate, iar culpa pârâtului pentru nesoluționarea notificării este mai presus de orice îndoială, de vreme ce nu a răspuns cererii reclamantului pe o perioadă mai lungă de 10 ani.
De aceea, instanța a stabilit potrivit dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-pârât M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr.2049/ 26.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant H. D. A..
Casează parțial sentința menționată.
Trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea cererii privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 342 mp.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. P.. P. F. A. V.
GREFIER
G.-M. V.
Red. RP
Tehnored. CG 2 ex
27.02.2015
Jud. fond T.B R. G.
| ← Anulare act. Decizia nr. 111/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Cereri. Decizia nr. 112/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
