Conflict de competenţă. Sentința nr. 23/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 857/94/2014
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 23 F
Ședința din Camera de Consiliu din 03.02.2015
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE – DANIELA LAURA MORARU
GREFIER – S. V.
…………….
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria B. V. și Judecătoria B., în cauza privind cererea formulată de reclamantul B. M., domiciliat în com. Vânătorii M., ., în contradictoriu cu pârâtul N. S., domiciliat în Ștefăneștii de Jos, ., jud. Ilfov.
Fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. V. la data de 18.07.2013 sub nr._ reclamantul B. M. în contradictoriu cu pârâtul N. S. a solicitat să se constate vânzarea-cumpărarea imobilului teren intravilan în suprafață de 1500 mp situat în satul Cupele, .. G. și să se dea o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare -cumpărare.
În motivarea cererii, a arătat că la data de 17.10.1998 reclamantul și pârâtul au încheiat un înscris sub semnătură privată numit "Chitanță", în care reclamantul are calitatea de promitent-cumpărător, iar pârâtul pe aceea de promitent-vânzător. Obiectul acestei promisiuni consemnate în Convenție constă în promisiunea vânzării, respectiv cumpărării, unei suprafețe de teren de 1500 mp intravilan situat în satul Cupele, . 3, format din două corpuri: 1200 mp intravilan-arabil în parcelă 115/1 cu vecinii: la N - islaz, la E - Gh. S., la S - A. I., la V - dr. comunal și 300 mp intravilan - curți, construcții în parcelă 115 cu vecinii: la N - islaz, la E –Gh. S., la S - A. I., la V - dr. comunal.
Pârâtul s-a obligat astfel să vândă bunul mai sus arătat, iar reclamantul s-a obligat să îl cumpere, urmând să perfecteze contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică ulterior. Întrucât a intrat în vigoare obligativitatea înscrierii în Cartea funciară a dreptului de proprietate asupra terenurilor, ulterior, pârâtul nu a mai dorit să facă demersuri în acest sens. De altfel reclamantul a aflat că terenul ce îi fusese înstrăinat era înscris în Titlul de Proprietate nr._/09.04.1998 eliberat pe numele N. M I.. În consecință urmă să se realizeze mai întâi stabilirea calității de moștenitori ai defunctului N. M I. și apoi să poată finaliza actul cu persoanele care dețineau drept de proprietate asupra terenului pe care reclamantul îl cumpărase plătind integral prețul pentru acesta. A aflat curând că a fost emis Certificatul de moștenitor nr.168/2004 de către B.N.P. "R. M.", potrivit căruia unicul moștenitor al def. N. M I. este pârâtul, N. I S.. Deși a făcut numeroase demersuri pe lângă promitentul-vânzător în scopul finalizării actului în forma autentică, acesta a refuzat chiar și să îl împuternicească pe reclamant în scopul realizării documentației cadastrale și a intabulării dreptului de proprietate, motivând că atâta timp cât a predat posesia terenului și nimeni nu îl tulbură pe reclamant în liniștită posesie din anul 1998, nu înțelege să facă alte demersuri. A fost nevoit să îl invităm la notariat pe pârât cu scopul de a finaliza actele pe cale notarială, dar această nu s-a prezentat. La dată încheierii Chitanței, prețul reprezentând contravaloarea terenului înstrăinat a fost achitat integral.
Având în vedere atât prevederile legale în vigoare, respectiv Art.1527, 1528 C.civ., cât și practica instanțelor judecătorești, în cazul unor asemenea promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, s-a admis necontestat posibilitatea ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare. Două condiții sunt esențiale acestei posibilități: a) antecontractul să aibă îndeplinite condițiile generale de valabilitate ale actelor juridice, prevăzute de art.1179 C.civ. și b ) bunul a cărui vânzare a fost promisă să se afle în patrimoniul vânzătorului-promitent. Or, în speța de față, atât condițiile de validitate ale actelor juridice au fost respectate prin încheierea Chitanței cu valoarea unui Antecontractului de vânzare-cumpărare, cât și cea de-a două condiție, căci terenul se află încă în patrimoniul promitentei-vânzătoare, respectiv al pârâților. Câtă vreme lucrul se găsește în patrimoniul acestuia, în lumina principiului executării în natură a obligațiilor și reparării în natură a pagubelor, instanța, urmează să pronunțe în baza art.1527, 1528C. civ., o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare a suprafeței de 1500 mp teren intravilan și care va avea caracter constitutiv de drepturi, operând transferul proprietății de la data când rămâne definitivă. Pe cale de consecință, a solicitat ca, în conformitate cu dispozițiile art.1178 care stipulează că un Contract se încheie prin simplul acord de voință al părților, iar reclamantul a intrat în stăpânirea de fapt a terenului, precum și având în vedere prevederile art.1260 c civ privind conversiunea contractului nul (în ceea ce privește înstrăinarea terenului), văzând art.1270 c civ care prevede că "contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante", să pronunțați o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În drept - acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art.1527, 1528 C.civ., art.1669, art. 1270, 1178, 1260 C civ.
Prin sentința civilă nr.1666/18.11.2013 pronunțată de către Judecătoria B. V., s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. V. și s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei B., reținându-se că, potrivit art. 107 cpc, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul. Prin Decizia nr.8/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că acțiunea civilă prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act de vânzare cumpărare a unui imobil are caracterul unei acțiuni personale imobiliare. Fiind o acțiune personală, competența soluționării aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială își are domiciliul pârâtul, neavând relevanță locul situării imobilului.
Prin sentința civilă nr. 6230 din 20.11.2014 pronunțată de către Judecătoria B., a fost admisă excepția necompetenței teritoriale de soluționare a cauzei, s-a constatat intervenit conflict de competență între Judecătoria B. și Judecătoria B. V. și s-a trimis cauza spre competența soluționare la Curtea de Apel București pentru regulator de competență.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria B. a reținut că potrivit Deciziei civile nr. 842/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de soluționare a cauzei în speță este una relativă.
Excepția poate fi ridicată numai de părți până la prima zi de înfățișare.
Pe cale de consecință, excepția nu poate fi ridicată de instanța din oficiu, aceasta fiind legal investită să soluționeze litigiul.
Soluționând conflictul de competență, Curtea stabilește competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei B. V..
În prezenta cauză, instanța a fost învestită cu o acțiune având ca obiect constatarea valabilității unei convenții încheiate cu privire la un imobil situat pe raza Judecătoriei B. V., respectiv pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
Având în vedere că reclamantul tinde la valorificarea unui drept personal, dreptul de creanță corelativ obligației de a face, urmare antecontractului încheiat cu pârâtul cu privire la un bun imobil, competența teritorială este relativă, în acest sens fiind și decizia nr. 8/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, avută în vedere de Judecătoriei B. V..
Prin urmare, ținând seama de natura și obiectul dreptului exercitat pe calea acțiunii deduse judecății, aceasta este o acțiune personală imobiliară, așa încât competența ei de soluționare nu se stabilește potrivit art. 117 C. proc. civ., aplicabil exclusiv acțiunilor reale imobiliare, ci potrivit dispozițiilor de drept comun ale art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea se face la instanța domiciliului pârâtului.
Însă, aceste norme sunt de competență teritorială relativă, astfel încât nesocotirea lor putea fi invocată pe calea excepției de necompetență numai de către pârât și numai până la prima zi de înfățișare, în caz contrar instanța sesizată rămânând competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepție relativă.
În speță, în fața primei instanțe sesizate (Judecătoria B. V.) pârâtul nu au invocat excepția necompetenței teritoriale, astfel încât aceasta a rămas competentă să judece litigiul, ea neavând dreptul să invoce, din oficiu, excepția de necompetență teritorială relativă, cum greșit s-a procedat în cauză.
Așa fiind, Curtea va stabili competența teritorială de judecare a cauzei în primă instanță în favoarea Judecătoriei B. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind cererea formulată de reclamantul B. M., domiciliat în com. Vânătorii M., ., în contradictoriu cu pârâtul N. S., domiciliat în Ștefăneștii de Jos, ., jud. Ilfov, în favoarea Judecătoriei B. V..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. L. M. S. V.
Red. DLM
Tehnored. DLM 4 ex.
17.02.2015
| ← Anulare act. Decizia nr. 273/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 131/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
