Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 102/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 102/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 12868/3/2012
Dosar nr._
(1916/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 102 A
Ședința publică de la 26.02.2015.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - MIHAI-ANDREI NEGOESCU–GÂNDAC
JUDECĂTOR - I. D.
GREFIER - F. D.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra fondului în apelul formulat de apelanții reclamanți M. H., M. M. M., M. D.-M., BUREANĂ F., BUREANĂ V., C. G., C. I. și C. N., împotriva sentinței civile nr. 1074 din 23.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. NAȚIONAL CARTE V. DIN POLONIA – prin mandatar B. ASIGURATORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA.
P. are ca obiect – acțiune în răspundere civilă delictuală.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 12. 02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat consecutiv pronunțarea cauzei la data de 19.02.2015 și apoi la data de 26.02.2015, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra fondului în apelul civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă, sub nr._ , reclamanții M. H., M. M. M., M. D. M., B. F., B. V., C. G., C. I. și C. N. au chemat în judecată pe pârâtul B. N. Carte V. din Polonia prin mandatar B. Asiguratorilor de Autovehicule din Romania, pentru ca pe baza probelor ce vor fi administrate să se dispună următoarele:
I.Obligarea pârâtului la plata sumei de 330.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru durerea încercată de reclamanții M. H., M. M. M. (soți) și M. D. M., prin moartea fiului, respectiv fratelui acestora, M. C. în tragicul accident de circulație produs la data de 12.07.2009, în localitatea Mintia.
II. Obligarea pârâtului la plata sumei de 170.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru durerea încercată de reclamanții Bureană F. și Bureană V. (soți), prin moartea fiului acestora Hotaris D. M. în același tragic accident rutier.
III. Obligarea pârâtului la plata sumei de 330.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru durerea încercată de reclamanții C. G., C. I. (soți) și C. N., prin moartea fiicei, respectiv surorii acestora, C. M. V..
IV. Obligarea pârâtului la plata dobânzii legale de la data introducerii acțiunii și până la plata integrală a despăgubirilor.
În motivarea cererii s-a arătat că, la data de 12.07.2009, în jurul orelor 00:00 pe raza localității Mintia, conducătorul autoturismului marca BMW cu nr. de înmatriculare BGR 3J97, L. V. V., pe fondul neadaptării vitezei la condițiile de drum, a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu autotractorul marca Scania cu nr. de înmatriculare_, condus regulamentar de A. I..
În urma evenimentului rutier, atât conducătorul auto vinovat de producerea accidentului, L. V. V., cat și persoanele aflate în autoturismul condus de acesta, M. C., Hotărîș D. M. și C. M. V., au decedat.
Ca urmare a acestui accident a fost deschis dosarul penal nr. 504/P/2010 instrumentat de P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara, iar în urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că vinovat de producerea accidentului se face conducătorul auto L. V.V. care, însă, a decedat în același eveniment rutier, acesta fiind singurul motiv pentru care nu s-a pus în mișcare acțiunea penala împotriva sa și nu a fost trimis în judecata, astfel cum rezulta din Referatul din data de 02.12.2009 și Rezoluția din data de 23.08.2010.
Având în vedere ca autoturismul marca BMW cu nr. BGR 3J97 era înmatriculat în Polonia, dar nu avea o asigurare de răspundere civila obligatorie pentru accidente și nici o polița tip carte verde, valabila la data producerii accidentului, obligația de despăgubire a victimelor revine paratului B. Național Carte V. din Polonia, potrivit dispozițiilor art. 10 și 11 alin. 1, pct. 1.1. din Regulamentul general al Consiliului Birourilor. Gestionarea cererilor de despăgubire în asemenea cazuri revine biroului din țara în care a avut loc accidentul, conform art. 3 din Regulament, în cazul acesta, B. Asigurătorilor de Autovehicule din România.
Reclamanții au mai arătat faptul că, deși s-au adresat pârâtului prin mandatar pentru despăgubirea solicitată, nu au primit niciun răspuns din partea acestuia, motiv pentru care s-au adresat instanței cu prezenta cerere.
Cu privire la prejudiciul moral suferit de reclamanți, s-a arătat că urmare directă a tragicului eveniment rutier, reclamanții au fost prejudiciați material, dar mai ales moral, prin durerea încercată în urma decesului neașteptat a persoanelor dragi la o vârsta foarte tânără.
Cu privire la prejudiciul moral, atât doctrina, cat și practica judiciara au statuat ca daunele morale în asemenea cazuri trebuie stabilite astfel încât sa poată constitui o minima compensație care sa ușureze suferința reclamanților.
Este indubitabil ca tragicul accident a afectat iremediabil viețile reclamanților, suferințele acestora fiind excepționale, întreaga lor viața schimbându-se fundamental și ireversibil, traumele psihice înregistrate de aceștia îi vor urmări toata viata, motiv pentru care sunt pe deplin îndreptațiți la acordarea unor daune morale.
Acoperirea prejudiciului moral este reclamata de principiul de drept al reparării integrale a pagubei în condițiile în care fapta persoanei care a cauzat accidentul rutier a atras de la sine și suferința morala a persoanelor apropiate defuncților.
În privința prejudiciului moral s-a statuat ca aceasta categorie de prejudicii privește persoana umana și personalitatea sa, constând din suferința psihica, din restrângeri ale vieții personale, neajunsuri familiale și sociale cauzate prin atingerea adusa drepturilor subiective nepatrimoniale ale persoanelor fizice și, în mod deosebit, prin atingerea drepturilor la viata, sănătate, integritate corporala, liniște, intimitate etc.
Existenta unei legături de afecțiune intre victima și anumite persoane este un criteriu de luat în considerare în stabilirea prejudiciului.
Prin cererea precizatoare formulată la data de 31.01.2013, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 330.000 euro, respectiv 1.443.189 lei din care 546.662,5 lei pentru M. H., 546.662,5 lei pentru M. M. M. și 349.864 lei pentru M. D. M. cu titlu de daune morale pentru decesul fiului, respectiv fratelui M. C. cauzat de accidentul de circulație din data de 12.07.2009 produs în localitatea Mintia, Jud. Hunedoara.
Prin notele scrise formulate la 01.04.2013, reclamanții au precizat ca temei juridic al acțiunii disp. art. 10 din Regulamentul general al Consiliului Birourilor conform cărora birourile de carte verde care intră sub incidența dispozițiilor prezentei secțiuni garantează unele pentru celelalte rambursarea tuturor sumelor plătibile în temeiul prezentului regulament care rezultă din orice cerere de despăgubire generată de orice accident în care este implicat un vehicul care staționează în mod obișnuit pe teritoriul statului în care este competent fiecare din aceste birouri, indiferent dacă acesta este asigurat sau nu.
Potrivit Deciziei 2004/332/ CE și Addendumului nr. 1 la Convenția dintre birourile naționale de asigurări, sfera de aplicare s-a extins și la B. de Carte V. din Polonia, iar de la 01.08.2007 acesta s-a extins și cu privire la birul național din România.
Conform dispozițiilor art. 11 alin. 1 pct. 1.1. din Regulament se consideră ca fiind teritoriu al statului în care staționează în mod obișnuit un vehicul, în principal, teritoriul statului a cărui plăcuță de înmatriculare este purtată de vehicul.
Dispozițiile art. 4 alin. 1 din Normele privind Fondul de Protecție a Victimelor Străzii adoptată prin Ordinul nr. 1/2008 al Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor stabilesc că fondul acordă despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin accidente de autovehicul produse: a) pe teritoriul României, de autori neidentificați ori de vehicule neasigurate care au locul obișnuit de staționare în România; în scopul lichidării daunelor produse prin accidente pe teritoriul României, se consideră că au locul obișnuit de staționare în România și vehiculele neasigurate care nu au o plăcuță de înmatriculare sau au o plăcuță de înmatriculare care nu corespunde ori nu mai corespunde vehiculului respectiv.
Potrivit art. 2 din Directiva 2009/103/CE fiecare birou național garantează soluționarea cererilor de despăgubire rezultate în urma accidentelor provocate pe teritoriul său de vehicule care staționează în mod obișnuit pe teritoriul altui stat membru, indiferent dacă sunt sau nu asigurate, iar potrivit dispozițiilor art. 6 din aceeași directivă biroul național din statul în care s-a produs accidentul, obține informații cu privire la teritoriul în care staționează în mod obișnuit vehiculul, pe care le comunică biroului național din statul pe teritoriul căruia staționează în mod obișnuit vehiculul.
Conform art. 19 procedura de soluționare a cererilor de despăgubire este identică cu procedura de soluționare a cererilor de despăgubire adresate societăților de asigurare.
Pârâtul B. Național de Carte V. din Polonia - prin mandatar B.A.A.T. a formulat întâmpinare, solicitând admiterea acțiunii și stabilirea unor despăgubiri cuprinse între 50.000 lei și 60.000 lei pentru fiecare dintre reclamanți.
Pârâtul B. Asiguratorilor de Autovehicule din România, a depus la 17.09.2012 precizări arătând că prin semnarea Acordului Multilateral de Garantare, birourile semnatare garantează plata despăgubirilor la care au dreptul persoanele prejudiciate prin accidente produse de autovehicule care au locul obișnuit de staționare în aria lor de competență și care nu au asigurare RCA/Carte V..
Prin asumarea obligației de garantare Birourile Naționale nu se transformă în societăți de asigurare. Birourile se comportă în astfel de situații ca fidejusori pentru obligația de despăgubire.
Prin sentința civilă nr.1074/23.05.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții M. H., M. M. M., M. D. M., Bureană F., Bureană V., C. G., C. I. și C. N., solicitând schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul admiterii acțiunii.
Intimata nu a formulat întâmpinare în calea de atac a apelului.
Prin decizia civilă nr. 433A/16.10.2014 Curtea de Apel București Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul declarat împotriva sentinței civile nr.1074/23.05.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, a anulat sentința civilă apelată și a reținut cauza spre rejudecare.
Curtea a reținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului, prin considerentele sale referitoare la inadmisibilitatea cererii în lipsa unei proceduri de conciliere, respectiv prin reținerea lipsei calității procesuale active, având în vedere și existența unor considerente contradictorii în cadrul sentinței apelate.
S-a avut astfel în vedere că reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 998-999 cod civil în vigoare la data producerii faptului ilicit, ceea ce în mod neechivoc conduce la concluzia că reclamanții au solicitat analizarea cererii lor prin raportare la dispozițiile care reglementează răspunderea civilă delictuală. Or, prima instanță a concluzionat că reclamanții nu au dovedit îndeplinirea condițiilor angajării răspunderii civile delictuale, ceea ce echivalează cu o pronunțare pe fondul cauzei, dar ulterior a apreciat și asupra inadmisibilității acțiunii, respectiv asupra lipsei calității procesuale active.
Curtea, contrar celor reținute de tribunal, nu a constatat o imposibilitate a investirii instanței de fond cu o cerere cu acest obiect în lipsa unei concilieri, respectiv a unei cereri prealabile de despăgubire adresate pârâtului, de vreme ce o asemenea cerință nu este impusă de nicio dispoziție legală, precum și faptul că în litigiile având ca obiect răspundere civilă delictuală antrenată în urma producerii de accidente de circulație, nu se impune a se face o dovadă a calității de moștenitor a reclamanților de pe urma persoanelor al căror deces a cauzat reclamanților suferințe, respectiv traume psihice, fiind suficient a se dovedi legătura de afecțiune între reclamanți și victime pentru stabilirea prejudiciului moral suferit cauzat prin decesul unei persoane apropiate.
Mai mult, s-a reținut că la dosarul cauzei reclamanții au depus acte de stare civilă, respectiv acte de deces ale rudelor defuncților de pe urma cărora se solicită acordarea de despăgubiri morale, certificate de naștere, respectiv de căsătorie, care dovedesc relația de rudenie de gradul I, respectiv gradul II a reclamanților cu persoanele care au decedat în urma accidentului de circulație produs la data de 12.07.2009, în localitatea Mintia.
Prin aceste acte de stare civilă, reclamanții au probat legătura directă de rudenie între ei și defuncți, din această legătură apropiată de rudenie rezultând și durerea produsă lor prin pierderea vieții copiilor, respectiv fraților în accidentul ce a avut loc în localitatea Mintia, la data de 12.07.2009.
Potrivit art. 50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România: „Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri”.
Or, reclamanții tocmai acest fapt îl susțin și anume că prin producerea accidentului și decesului ființelor dragi lor au înregistrat un prejudiciu, ceea ce le dă îndreptățirea să stea în judecată în calitatea pe care și-au însușit-o prin formularea acțiunii.
S-a mai reținut că, în cazul accidentelor de circulație, persoanele prejudiciate prin deces dobândesc dreptul de despăgubire direct în patrimoniul lor, acest drept născându-se direct în patrimoniul persoanei care suferă în urma decesului unei persoane dragi, iar pentru despăgubirile pentru daune materiale sunt necesare probe în scopul stabilirii acestora, spre deosebire de despăgubirile pentru daune morale care se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată care trebuie să țină seama de suferințele fizice și morale încercate de o persoană în urma decesului unei persoane dragi.
Instanța de apel a avut în vedere situația concretă a reclamanților, susținută prin cererea de chemare în judecată, respectiv faptul că aceștia sunt părinți, respectiv frați ai celor decedați, faptul că părinții au fost nevoiți să-și înmormânteze copiii decedați mult prea devreme, că pentru reclamanții B., defunctul Hotaris D. M. reprezenta unicul fiu, respectiv că reclamantul B. F., deși era doar tată vitreg, a avut o relație bazată pe afecțiune cu fiilor soției sale, contribuind la creșterea și educarea acestuia, iar împreună cu mama defunctului, formau o familie până la data accidentului.
S-a avut în vedere și faptul că nu numai părinții, ci și frații celor decedați au înregistrat, potrivit celor susținute în cererea introductivă, un prejudiciu moral, sumele de bani solicitate urmând să le ofere satisfacții compensatorii de natură a le ușura suferințele.
Legiuitorul Noului cod civil a prevăzut în mod expres în art.1391 alin.2 că pot obține repararea prejudiciului de afecțiune ascendenții, descendenții, frații, surorile și soțul pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și orice alte persoane care ar putea dovedi existența unei astfel de daune.
Ca urmare, chiar și prin raportare la aceste noi dispoziții legale, care nu fac decât să concretizeze prin dispoziții legale practica judiciară în materie, Curtea urmează să aprecieze că reclamanții au calitate procesuală activă în pricina de față.
Prin urmare, s-a făcut aplicarea în apel a prevederilor art.297 din Codul de procedură civilă, reținându-se cauza spre rejudecare.
In rejudecare, Curtea a încuviințat proba cu înscrisuri, fiind atașat dosarul penal nr. 504/P/2010 și proba testimonială, această ultimă proba nefiind însă administrată, ca urmare a aplicării art. 186 C.proc.civ.
Curtea, evocând fondul cauzei în apel, conform art. 297 alin.2 teza I C.proc.civ., constată următoarele:
Din probele administrate în cauză – referatul Serviciului Rutier - Birou Accidente din cadrul Inspectoratului de Politie Județean Hunedoara, Rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara din data de 23.08.2010, dispusa în dosarul nr. 504/P/2010, care a avut la bază declarațiile tuturor celor implicați în accident, procesul verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului, probele biologice luate pentru stabilirea alcoolemiei, certificatele de deces – Curtea reține că, în ziua de la data de 12.07.2009, în jurul orelor 00:00 pe raza localității Mintia, conducătorul autoturismului marca BMW cu nr. de înmatriculare BGR 3J97, L. V. V., pe fondul neadaptării vitezei la condițiile de drum, a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu autotractorul marca Scania cu nr. de înmatriculare_, condus regulamentar de A. I..
În urma evenimentului rutier, atât conducătorul auto, L. V. V., cât și persoanele aflate în autoturismul condus de acesta, M. C., Hotărâș D. M. și C. M. V., au decedat.
Curtea mai reține că, în raport de probele administrate în dosarul penal, organele judiciare care au efectuat cercetarea penală, în exercitarea atribuțiilor ce le sunt conferite prin lege, au dispus neînceperea urmăririi penale față de conducătorul autotractorului, A. I., pentru lipsa vinovăției acestuia în săvârșirea accidentului, în baza art. 10 lit.d C.proc.pen., și, apreciind că a condus imprudent pe timp de noapte și cu o alcoolemie în sânge de 0,40%o, au stabilit vinovăția exclusivă în producerea accidentului a conducătorului autoturismului, L. V. V., față de care s-a dispus, de asemenea, neînceperea urmăririi penale, în baza art. 10 lit.d și g C.proc.pen..
Luând act de modul de soluționare a procesului penal, care nu a implicat și soluționarea vreunor pretenții civile izvorâte din aceeași faptă, și raportându-se la împrejurările de fapt reținute anterior pe baza actelor mai sus prezentate aflate în dosarul penal atașat în cauză, acte a căror forță probantă, decurgând din caracterul lor autentic, nu au fost contestată de părți care, de altfel, nici nu au înțeles să administreze alte probe vizând dovedirea împrejurărilor în care au avut loc accidentul, Curtea urmează să constate că în speță s-a probat existența unei fapte ilicite care a cauzat și decesul numiților M. C., Hotaris D. M. și C. M. V..
Curtea a reținut deja că autorul faptei ilicite, respectiv, șoferul vinovat de producerea accidentului a decedat cu aceeași ocazie, iar prin adresa nr. 2172/14.09.2012 B. Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) a comunicat tribunalul că B. Național Carte V. din Polonia nu a identificat nicio societate de asigurare la care autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare BGR 3J97, implicat în accidentul rutier, să fi figureze asigurat pentru RCA/Carte V., precum și faptul că acest autovehicul era legal înmatriculat în Polonia.
Având în vedere împrejurările comiterii faptei ilicite și vinovăția conducătorului auto, Curtea constată că sunt întrunite condițiile unei răspunderi civile delictuale, în conformitate cu prevederile art. 998-999 din Codul civil de la 1864, în vigoare la momentul producerii accidentului, prevederi care arată că orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, fiind responsabil nu numai de prejudiciul cauzat cu intenție, dar și pentru cel produs din culpa sa.
In acest sens, Curtea a reținut că fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu este aceea de nerespectare a regimului circulației pe drumurile publice așa cum a fost constatată prin rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, prejudiciul constă în decesul numiților M. C., Hotaris D. M. și C. M. V., iar în privința vinovăției și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, acestea rezultă, de asemenea, din actele organelor de cercetare penală și din rezoluția Parchetului mai sus-menționată.
Fiind întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale în ceea ce privește fapta numitului L. V. V., se poate pune în discuție angajarea răspunderii civilă care i-ar reveni asigurătorului de răspundere civilă auto obligatorie.
Reținând însă lipsa unei polițe de asigurare valabile și, respectiv, lipsa unei polițe tip carte verde la data producerii accidentului, precum și locul înmatriculării autoturismului, Curtea constată că obligația de despăgubire a victimelor revine pârâtului, deoarece în cazul în care accidentul produs pe teritoriul României este produs de un autoturism înmatriculat într-un alt stat în care se aplică acordul multilateral, iar acel autoturism nu este asigurat de răspundere civilă, despăgubirea victimelor este efectuată de B. din statul în care este înmatriculat vehiculul.
Astfel, conform disp. art. 10 din Regulamentul general al Consiliului birourilor, birourile care intră sub incidența acestor dispoziții garantează unele pentru celelalte rambursarea tuturor sumelor plătite care rezultă din orice cerere de despăgubire generată de orice accident în care este implicat un vehicul care staționează în mod obișnuit pe teritoriul statului în care este competent fiecare din aceste birouri, indiferent dacă acesta este asigurat sau nu. De asemenea, conform art.11 alin.1 pct. 1.1 din același act normativ, se consideră ca fiind teritoriu al statului în care staționează un vehicul în mod obișnuit, în principal, teritoriul statului a cărui plăcuță de înmatriculare este purtată de vehicul.
Totodată, conform art. 17 alin. 2 din Normele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor aprobate prin Ordinul nr. 8/2008, in vigoare la momentul producerii evenimentului, pentru vehiculele care staționează in mod obișnuit ., plăcutele de înmatriculare atestă ca biroul național din statul membru este garant al plații despăgubirii către persoana prejudiciata . vehicul.
Curtea a reținut din aceeași adresă 2172/14.09.2012 emisă de B. Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) – fila 40 dosar tribunal – că B. Național Carte V. din Polonia este semnatar al Acordului Multilateral de Garantare și în această calitate garantează plata despăgubirilor la acre au dreptul persoanele prejudiciate prin accidente produse de autovehicule care au locul obișnuit de staționare în aria lor de competență și care, cum este și cazul în speță, nu sunt asigurate pentru RCA sau Carte V..
Conform art. 3 din Regulamentul general al Consiliului birourilor gestionarea acestor cereri revine biroului din țara în care a avut loc accidentul, respectiv Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România, iar potrivit art. 4 alin.4, Addendum 1 la Decizia Comisiei Europene din 28.07.2003 privind aplicarea Directivei nr. 72/166/CCE a Consiliului privind controlul asiguratorilor de răspundere civilă auto, corespondentul se ocupă în țara în care s-a produs accidentul, de despăgubirea părților prejudiciate și de asigurarea auto obligatorie, în numele biroului care l-a autorizat și în contul asigurătorului care a solicitat autorizarea sa, de cererile de despăgubire rezultate în urma accidentelor survenite în care sunt implicate vehicule asigurate de asigurătorul care a solicitat autorizarea sa.
In același sens, art. 2 din Directiva 2009/103/CE prevede că fiecare birou național garantează soluționarea cererilor de despăgubire rezultate în urma accidentelor provocate pe teritoriul său de vehicule care staționează în mod obișnuit pe teritoriul altui stat membru, indiferent dacă sunt asigurate sau nu.
În ceea ce privește dreptul reclamanților la acordarea de despăgubiri în acest limitele acestui cadrul normativ, Curtea va ține seama de cele statuate prin decizia intermediară a instanței de apel referitor la legitimarea procesuală a acestora în cauza de față, respectiv, la faptul că aceștia sunt părinții, respectiv frați ai celor decedați, iar reclamantul B. F., deși era doar tată vitreg, a avut o relație bazată pe afecțiune cu fii soției sale, contribuind la creșterea și educarea acestuia, formând împreună cu mama defunctului o familie până la data accidentului.
Cu privire la întinderea daunelor pretinse prin acțiune, Curtea va avea în vedere, de asemenea, cele statuate prin decizia arătată, instanța de apel reținând legătura apropiată de rudenie și durerea produsă lor prin pierderea vieții copiilor, respectiv fraților în accident, dar stabilind în același timp că, deși persoanele prejudiciate prin deces în cazul accidentelor de circulație dobândesc dreptul de despăgubire direct în patrimoniul lor, pentru despăgubirile pentru daune materiale sunt necesare probe în scopul stabilirii acestora, iar despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată care trebuie să țină seama de suferințele fizice și morale încercate de o persoană în urma decesului unei persoane dragi.
Pe de altă parte, Curtea reține în ceea ce privește daunele morale ce fac obiectul pretențiilor reclamanților că pot fi apreciate de instanță pe baza relațiilor firești dintre persoana prejudiciată și victimă, în raport, după caz, și de gradul de rudenie dintre acestea, dar, chiar dacă această apreciere a judecătorului privind evaluarea daunelor morale este subiectivă, este important că instanța să-și justifice opțiunea spre un anumit cuantum al despăgubirilor acordate, apelând la criterii obiective în fixarea despăgubirii pentru repararea prejudiciului .
In acest context, Curtea nu poate să ignore nici celelalte dispoziții legale incidente în materia asigurărilor, respectiv, art. 49 din Legea nr. 136/1995, conform căruia, „Asiguratorul acorda despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, in baza legii, fata de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule [...]”, despăgubiri care includ și daunele morale – potrivit art. 50 din același act normativ.
Totodată, Normele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor aprobate prin Ordinul nr. 8/2008 stabileau prin art. 49 pct. 2 lit.d că in caz de deces se pot acorda despăgubiri pentru daunele morale, in conformitate cu legislația si jurisprudența din Romania.
Revenind, așadar, în acest cadru, la criteriile obiective în fixarea despăgubirii pentru repararea prejudiciului moral, Curtea apreciază că este necesar a se lua în calcul consecințele negative suferite de reclamanți, pe plan fizic și psihic, legătura de rudenie existentă între fiecare dintre aceștia și cel decedat și relația concretă existentă în cadrul familiei, intensitatea suferinței, modalitatea în care fiecare dintre cei apropiați au perceput efectele vătămătoare și, respectiv, influențarea vieții acestora în urma producerii tragicului eveniment, luându-se în considerare atât gradul de interiorizare a efectelor vătămătoare cauzate de decesul celui apropiat și eventualele traume psihice, cât și ecoul social al pierderii suferite, toate acestea putând determina schimbări în viața reclamanților, iar sumele de bani solicitate în cauză putându-le oferi satisfacții compensatorii de natură a le alina suferințele reținute.
Pe de altă parte, chiar dacă sumele ce pot fi acordate în asemenea cazuri nu înlătură suferința pricinuită de pierderea unei persoane apropiate, trebuie avut în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor că finalitatea compensatorie a acestora nu se poate atinge nici prin acordarea unor sume de bani excesive comparativ cu condițiile de viață ale victimelor și cu nivelul de trai existent în acest stat, astfel încât „reparația” bănească să nu conducă la o îmbogățire fără just temei a beneficiarilor.
Si din această perspectivă, Curtea, în judecarea fondului cauzei a încuviințat completarea probatoriului, însă în ședința publică din data de 12.02.2015 reclamanții, prin apărător, au arătat că nu mai insistă în audierea martorilor, neîndeplinindu-și, de altfel, nici obligațiile procesuale ce le reveneau pentru administrarea probei.
Or, Curtea nu poate ignora împrejurarea că obiectul probațiunii îl reprezintă un fapt strâns legat de pretențiile sau apărările formulate, pe care reclamanții aveau îndatorirea procesuală de a le dovedi, instanța neputându-se deci substitui părții, care a beneficiat și de asistența juridică a unui avocat, pentru a administra probe în vederea stabilirii caracterului fondat al tuturor pretențiilor respective.
In aceste condiții, văzând datele concrete ale cauzei din care rezultă cu certitudine existența prejudiciului, reclamanții fiind părinți sau frați ai defuncților cărora le-au fost lezate iremediabil și profund sentimentele de afecțiune și de dragoste familială, Curtea apreciază totuși, cu respectarea principiilor evocate, că se poate orienta pentru dezdăunare către sumele propuse în apărare de pârât și pe care acesta înțelege să le acorde în situația reținerii tuturor cerințelor pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
Astfel, este justă și echitabilă stabilirea unor sume egale pentru părinții celor decedați în accident (M. C., Hotărîș D. M. și C. M. V.), respectiv, câte 60.000 lei, pentru reclamanții M. H., M. M. M., Bureană V., C. G. și C. I., respectiv, câte 50.000 lei pentru M. D. M. și C. N., frați ai celor decedați în accident, sume diferențiate doar în raport de gradul de rudenie și, implicit, de suferința prezumată în cazul fiecăruia dintre aceștia, având în vedere durerea resimțită de tatăl, mama ori fratele celui decedat într-un accident.
Curtea reține ca fiind rezonabilă și o sumă de 40.000 lei cu titlu de daune morale acordate reclamantului Bureană F., tatăl vitreg al defunctului Hotărîș D. M., în considerarea raporturilor de familie și a relației apropiate, de afecțiune existente în cadrul acesteia, raporturi invocate de reclamanți prin acțiune și necontestate de partea adversă în cadrul procesului.
In consecință, Curtea va admite, în parte, acțiunea formulată de apelanții-reclamanți și îl va obliga pe intimatul-pârât la plata către apelanții-reclamanți a sumelor mai sus menționate, cu titlu de daune morale.
Totodată, Curtea, pentru acoperirea integrală a prejudiciului estimat în bani la momentul executării obligației de plată recunoscute în cauză în sarcina intimatului-pârât, îl va obliga pe acesta și la plata către reclamanți a dobânzilor legale calculate la aceste sume de la data de data introducerii acțiunii (13.04.2012) și până la data achitării integrale a debitelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Evocând fondul, în cadrul apelului declarat de apelanții-reclamanți M. H., M. M. M., M. D. M., BUREANĂ F., BUREANĂ V., C. G., C. I. și C. N., toți cu domiciliul ales la C..av.M. M., în București, ., ., ., sector 6, împotriva sentinței civile nr.1074/23.05.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. NAȚIONAL CARTE V. DIN POLONIA - prin mandatar B. ASIGURATORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, ..40-40 bis, .,
Admite, în parte, acțiunea formulată de apelanții-reclamanți în contradictoriu cu intimatul-pârât.
Obligă intimatul-pârât la plata către apelanții-reclamanți a următoarelor sume reprezentând daune morale:
- câte 60.000 lei către M. H. și M. M. M. și, respectiv, 50.000 lei către M. D. M.;
- câte 60.000 lei către Bureană V. și 40.000 lei către Bureană F.;
- câte 60.000 lei către C. G. și C. I., respectiv, 50.000 lei către C. N..
Obligă intimatul-pârât la plata către apelanții-reclamanți și la dobânda legală aferentă sumelor reprezentând daunele morale acordate, de la data introducerii acțiunii și până la plata integrală a despăgubirilor datorate.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M.-A. I. D.
N.-G.
GREFIER,
F. D.
Red.M.
Tehnored.M.
11 ex.
--------------------------------------------
T.B- Secția a III-a – S.M.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 238/2015. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 34/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
