Rezoluţiune contract. Decizia nr. 238/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 238/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 2828/301/2011
Dosar nr._
(2363/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.238
Ședința publică de la 26.02.2015.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - IONELIA DRĂGAN
JUDECĂTOR - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant B. G., împotriva deciziei civile nr. 636 A din 14.06.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu .intimata pârâtă S. M..
P. are ca obiect – rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Curtea constată că la data de 23.01.2014 s-a dispus suspendarea cauzei în baza dispozițiilor art. 242 alin.1 pct.2 din Codul de procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților. La data de 05.02.2015, din oficiu, instanța a dispus repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării excepției perimării și s-a acordat termen de judecată la data de 26.02.2015, C 14, cu citarea părților.
Curtea reține cauza în pronunțare în ceea ce privește incidentul procedural al perimării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoria sectorului 3 București la data de 25.01.2011 sub nr._ , reclamantul B. G. a chemat in judecata pe parata S. M., solicitând instanței ca să pronunțe o hotărâre prin care să se constate intervenită vânzarea apartamentului nr. 68 situat în București, .. 35, ., sector 3 care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, iar prin aceeași hotărâre reclamantul să fie obligat să plătească diferența de preț de_ Euro rest de plată, fără cheltuieli de judecată.
In motivare, reclamantul a aratat ca prin antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 47/10.02.2009 parata s-a obligat sa-i vanda apartamentul anterior mentionat la pretul de_ euro, anterior încheierii acestui antecontract împrumutându-i suma de_ euro pe care au considerat-o ca fiind avans din prețul imobilului. Reclamantul a mai arătat ca a platit paratei ulterior suma de 7250 euro, aceasta semnând de primire a sumelor, insa a refuzat sa mai incheie contractul de vanzare-cumparare cu privire la imobil
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 969, art. 1073, art. 1295 C.civ.
Legal citată, parata nu a formulat intampinare si nici nu s-a prezentat in fata instantei pentru a-si exprima pozitia procesuala si a solicita probe in aparare.
Prin cererea modificatoare depusă la dosarul cauzei, reclamantul a solicitat rezolutiunea antecontractului si obligarea paratei la plata sumei de_ Euro la cursul BNR din ziua platii, invederand ca nu mai poate fi pronuntata o hotarare care sa tina loc de act autentic deoarece parata a instrainat imobilul inca din anul 2006 astfel cum reiese din mentiunile din cartea funciara.
In drept, cererea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 1270 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 7055/18.04.2012, Judecătoria Sectorului 3 București a admis în parte cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și precizată, a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat în data de 10.02.2009 între reclamant și pârâtă; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 7250 Euro echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății; a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumei de_ Euro ca neîntemeiată și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1877,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 10.02.2009 s-a incheiat intre reclamantul B. G., in calitate de promitent-cumparator, si parata S. M., in calitate de promitent-vânzător antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 47 certificat de Cabinet de avocat „G. M.” avand ca obiect apartamentul nr. 68 situat în București, .. 35, .> Potrivit conventiei partilor, pretul vanzarii a fost stabilit la_ euro, din care suma de_ euro urma a fi achitata de promitentul-cumparator cu titlu de avans, iar restul de_ euro la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare la 20.05.2009. De asemenea s-a stabilit ca, in cazul neachitarii integrale a pretului pana la data de 20.05.2009 și inchierii contractului de vanzare-cumparare din vina promitentului vanzator, acesta va plati promitentului cumparator intreaga suma pe care i-a achitat-o la data incheierii antecontractului.
Rezolutiunea contractului este o sanctiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic constand in desfiintarea retroactiva a acestuia si repunerea partilor in situatia anterioara incheierii actului . In lumina art 1021 C.civ rezolutiunea nu operează de drept, partea îndreptățită trebuie sa se adreseze instantei de judecata cu o actiune in rezolutiune.
In speta de fata creditorul obligatiei de incheiere a actului de vanzare-cumparare a facut dovada existentei creantei detinute fata de parata, neexecutarea prezumandu-se in lipsa efectuarii dovezii de catre debitor a executarii obligatiei, iar parata a fost pusă in intarziere prin introducerea prezentei cereri de chemare in judecata.
Astfel, reclamantul a făcut dovada ca a achitat paratei suma totala de 7250 euro în trei transe, astfel cum reiese din mentiunile olografe de pe verso-ul antecontractului care atesta ca parata a primit suma de 2250 euro, 2500 euro la 17.08.2009 și 2500 euro la 06.04 2009, acestea fiind semante de primire de parata. Acestea sunt completate de interogatoriul depus la dosarul cauzei de reclamant la care parata a refuzat in mod nejustificat sa raspunda, astfel incat conform art.225 Cod pr. civ poate fi considerat de instanta ca un inceput de dovada scrisa. Totodată, din aceleași mentiuni reiese ca parata a solicitat in mod repetat amanarea termenului de incheiere a contractului de vanzare-cumparare, desi imobilul fusese instrainat catre numitii D. D. si D. I. prin contractul de vanzare-cumparare autentificat subnr. 250/11.02.2005 la BNP Beanga S. L..
Asadar, intrucat parata nu mai este proprietara apartamentului in cauza, nici nu mai poate executa obligatia de a incheia un contract de vanzare-cumparare cu privire la un bun care nu mai este in patrimoniul sau, reclamantul fiind in masura sa fomuleze cererea in rezolutiunea antecontractului.
Pentru toate aceste motive instanta a admis in parte cererea astfel cum a fost modificata, sa dispuna rezolutiunea antecontractului de vanzare-cumparare nr. 47 incheiat la data de 10.02.2009 si certificat de Cabinet de avocat „G. M.”, partile urmand a fi repuse in situatia anterioara in sensul ca parata va restitui reclamantului suma de 7250 Euro la cursul BNR din ziua platii conform prevederilor contractuale.
Instanța de fond a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada sumei imprumutate paratei anterior incheierii antecontractului in cuantum de_ Euro pe care au considerat-o ca fiind avans din pretul imobilului, astfel cum ii revenea sarcina probei conform art. 1169 Cod civil. Astfel, nici din cuprinsul antecontractului si nici din cuprinsul mentiunilor de pe versoul acestuia nu reiese că aceasta suma a fost efectiv remisa paratei pentru a exista in sarcina acesteia obligatia de restituire, impunandu-se administrarea unui probatoriu mai complex sub acest aspect.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 08.11.2012, solicitând admiterea apelului, modificarea in parte a sentinței atacate in sensul de a obliga intimata la plata integrala către reclamant a sumei de 27.250 EURO echivalent in lei la cursul BNR din ziua plații.
În motivarea apelului, s-a arătat că prin sentința apelata, instanța de fond a admis doar in parte acțiunea mea in pretenții in sensul ca a obligat parata doar la plata sumei de 7250 EURO.
In schimb a fost respinsa ca nedovedita cererea de restituire a sumei de 20.000 EURO reprezentând, conform acordului pârtilor materializat in antecontract, echivalentul avansului considerat a fi primit de S. M. la data de 10.02.2009, data semnării antecontractului.
In urma reanalizarii probelor administrate la fond precum si a celor pe care le va solicita suplimentar in calea devolutiva a prezentului apel, s-a solicitat a se aprecia ca este îndreptățit si la plata sumei de 20.000 EURO echivalent in lei la cursul BNR din ziua plații, in condițiile in care conform art. 4.2 lit. a din antecontractul ce reprezintă voința si legea pârtilor in litigiu, intimata parata se obliga expres si fara nicio indoiala sa restituie intreaga suma pe care i-a achitat-o la incheierea prezentului antecontract. Textul se coroborează cu art. 3.1 din contract care precizează ca avansul primit este in suma de 20.000 (doua zecimii) EURO din prețul total de 40.000 (patruzecimii) EURO.
Art. 4.2 alin. 1 lit. a este suficient de clar atunci când prevede ca promitenta vânzătoare va plați subsemnatului întreaga suma pe care acesta i-a achitat-o la data prezentului antecontract" daca din culpa sa nu se va mai incheia contractul de vânzare.
Culpa promitentei vânzătoare este pe deplin demonstrata prin actele de ia oficiul de cadastru ce atesta neechivoc faptul ca aceasta la data promisiunii de vânzare instrainase imobilul cu 4 ani înainte, si deci eu sunt cel înșelat iar intimata se afla in culpa.
Reaua credința a intimatei parate nu se oprește aici. Pe langa faptul ca la data promisiunii de vânzare, intimata nu mai era proprietara, aceasta accepta mai multe platî de ia mine însumând 7250 EURO, cu titlu de plata parțiala in contul cumpărării imobilului.
Nu are relevanta daca cei 20.000 EURO dați efectiv, integral pana la data semnării antecontractului au fost ulterior considerați de parti ca avans pentru achiziționarea apartamentului proprietatea paratei. Nu este nimic ilegal in acest lucru.
Pe langa clauza de restituire a avansului, exista la dosarul de fond si refuzul paratei de a se prezenta in instanța si a răspunde la interogatoriul administrat, astfel incat este cu atât mai netemeica soluția instanței de fond de a nu admite în tot acțiunea mea .
Crede ca din situația expusa succint se poate vedea clar cine a fost de rea credința si cine este culpabil pentru neindeplinirea obligațiilor contractuale. Se poate observa ca reaua credința a intimatei îmbracă forma infracțiunii de înșelăciune in convenții prevăzuta de art. 215 c.pen pentru care am depus plângere la politie insa ca de obicei urmărirea penala se lasă ani de zile așteptata pana cauza ajunge la parchet sau un instanțele de judecata. Acesta este si motivul pentru care din păcate este mai rapid sa obții o soluție in instanța civila decât sa treci de politie si parchet.
Din păcate reclamantul a fost naiv si sincer toata viata, si mai mult ca oricând in momentul in care a semnat antecontractul in cauza, fara a face verificările de rigoare la O.C.P.I.
Intimata-parata a profitat de acest lucru si de faptul ca era foarte bune cunoștințe, fiind in relații de prietenie atât cu ea cat si cu fiica acesteia, vizitandu-le des la ele in apartament. Nu și-a închipuit ca apartamentul ar fi putut fi vândut in condițiile in care le vizita atât la domicilul lor si permanent au spus ca intimata este unica proprietara.
Faptul ca din suma de 20.000 EURO, o parte i-a dat inițial ca imprumut intimatei si apoi vazand ca intampina greutăți in restituirea lor, a solicitat si a căzut de comun acord sa fie considerați ca avans la apartamentul in care locuiește si in prezent, nu reprezintă o fapta ilicita sau culpabila ce-i poate fi imputata si care, sa fie in măsura sa o scutească pe intimata de obligația contractuala de a o restitui daca nu mai vrea sau nu mai poate sa-i vanda apartamentul in cauza.
Apelantul a solicitat a se apreciat că in mod greșit instanța de fond constata ca din cuprinsul antecontractului si din cuprinsul mențiunilor de pe verso nu rezulta ca ar exista obligația de restituire a celor 20.000 EURO neacordati la judecata fondului. Judecătorul fondului, in virtutea rolului activ, apreciind ca era obligat să descopere adevărul și să dea părților, în egală măsură, îndrumare în apărarea drepturilor și intereselor legitime. Ori instanța de fond s-a limitat la a face sec precizarea ca in cauza „s-ar impune administrarea unui probatoriu mai complex” decât acte si interogatorii.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 si urm. C.proc.civ.
Prin decizia civilă nr. 636 A din 14.06.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă apelul a fost respins, ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, deși apelantul a susținut în cererea de chemare în judecată și a reluat și în motivele de apel faptul că în realitate a plătit avans din prețul imobilului suma de 20.000 euro, această împrejurare nu a fost dovedită prin nicio probă administrată, nici în faza primei instanței și nici în faza procesuală a apelului.
În acest context, în mod corect instanța, analizând în mod judicios probele administrate, a reținut că apelantul-reclamant și-a dovedit în parte pretențiile, în ceea ce privește suma de 7250 euro, plătită în tranșe, așa cum a rezultat din mențiunile olografe de pe antecontractul ce atestă plata sumelor de 2250 euro, 2500 euro la 17.08.2009 și 2500 euro la 06.04.2009, sume confirmate prin semnătură de intimata-pârâtă.
Diferența până la 20.000 euro pretins a fi fost plătită de apelant nu a fost probată cu atât mai mult cu cât acest aspect nu este menționat nici în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare.
Cum sarcina probei revenea apelantului-reclamant, potrivit art. 1169 C.civ., iar acesta nu a administrat nicio dovadă nouă nici în apel în susținerea afirmațiilor sale, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 296 C.proc.civ., a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 23.01.2014, Curtea a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispoz.art.242 alin.1 pct.2 C.proc.civ., având în vedere că părțile, legal citate pentru acest termen, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nu au solicitat judecarea acesteia în lipsă.
La data de 05.02.2015, Curtea a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării incidentului perimării, acordându-se termen la data de 26.02.2015, cu citarea părților, cu această mențiune.
Deliberând cu prioritate, conform dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, asupra perimării recursului, Curtea constată următoarele:
În conformitate cu art.248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, perimarea fiind o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței un timp îndelungat în judecată.
În raport de aceste considerații și având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecării pricinii, timp în care niciuna din părțile din proces nu a solicitat repunerea pe rol a cererii de recurs și că, în această perioadă, nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Curtea, în temeiul art.248 și următoarele Cod procedură civilă, va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul formulat de recurentul-reclamant B. G. împotriva deciziei civile nr. 636 A din 14.06.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. D. M. I. M. A.
N.-G.
GREFIER,
M. C.
Red.M.A.N.G.
Tehnored.M.
2 ex/03.03.2015
-------------------------------------------
T.B-Secția a IV-a – M.I.L., D.I.T.
J. S. 3 – I. A.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 237/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 102/2015. Curtea... → |
|---|
