Conflict de competenţă. Sentința nr. 7/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 7/2015
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7 F
Ședința din Camera de Consiliu din 13.01.2015
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE – D. Z.
GREFIER – S. V.
…………….
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Slobozia și Judecătoria sector 4 București, în cauza privind cererea formulată de reclamantul T. P., domiciliat în Slobozia, ., jud. Ialomița, în contradictoriu cu pârâții P. B., domiciliat în București, ., ., ., sector 4 și D. P., domiciliată în Slobozia, ., ..
Fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia sub nr._ , la data de 21.08.2013, reclamantul T. P. a chemat în judecată pe pârâții P. B. și D. P. solicitând ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se constate că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei P. S., stabilită în certificatul de moștenitor nr. 49/10.10.2012 emis de BNPA Notarex se compune și din suprafața totală de 23.001,88 mp teren arabil situat în extravilanul comunei Gh. L., jud. Ialomița, prevăzut în sentința civilă nr. 1457/30.06.2005 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr. 6283/2004 și să se dispună pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare, având ca obiect vânzarea terenului extravilan sus-menționat în condițiile stipulate de Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare nr. 56/28.12.2011 încheiată între reclamant și defuncta P. S., autoarea pârâților.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a achitat promitentei vânzătoare prin mandatar integral prețul total convenit în cuantum de 11.501 lei și că terenul se află în posesia și folosința lui din momentul încheierii promisiuni. La data de 10.10.2012 a decedat P. S., moștenitori legali rămânând pârâții din prezenta cauză, în calitate de copii ai defunctei, conform certificatului de moștenitor nr. 49/10.10.2012 emis de BNPA Notarex.
În drept au fost invocate disp. art. 194 Cod proc. Civ., 1527-1528, 1516 Cod civ. și art. 1669 Cod civ.
În susținerea cererii a depus la dosar în copie un set de înscrisuri.(f. 7 - 27).
Pârâții nu au depus întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță pentru a formula apărări.
Prin sentința civilă nr. 26/08.01.2014, pronunțată în dosarul nr._ , Judecătoria Slobozia a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
Pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, cauza a fost înregistrată la data de 15.01.2014, sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 1.07.2014, instanța a calificat obiectul cererii ca fiind pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act și a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București.
În temeiul art. 137 alin. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin sentința civilă nr. 6238/01.07.2014, pronunțată în dosarul nr._ , Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 4 București, a declinat competența de soluționare a cauzei civile privind pe reclamantul T. P. în contradictoriu cu pârâții P. B. și D. P., în favoarea Judecătoriei Slobozia. A fost constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost înaintat dosarul Curții de Apel București pentru regulator de competență.
Pentru a pronunța sentința civilă menționată, s-au reținut următoarele:
Prezenta cauză are ca obiect cererea reclamantului T. P. de pronunțare a unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare, având ca obiect vânzarea terenului extravilan în suprafața totală de 23.001,88 mp teren arabil situat în extravilanul comunei Gh. L., jud. Ialomița, prevăzut în sentința civilă nr. 1457/30.06.2005 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr. 6283/2004 în baza Promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare nr. 56/28.12.2011 încheiată între reclamant în calitate de promitent cumpărător și defuncta P. S. în calitate de promitentă-vânzătoare, autoarea pârâților.
Faptul că în cuprinsul acțiunii reclamantul cere instanței să constate că acest teren face parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei P. S. nu este relevant, deoarece această mențiune nu este un capăt de cerere. Reclamantul nu formulează o cerere cu privire la succesiunea defunctei P. S., el fiind un terț față de această succesiune, iar drepturile pe care înțelege să le invoce nu s-au născut ca urmare a deschiderii succesiunii.
În realitate, prin referirea expresă la decesul numitei P. S., reclamantul nu face decât să prezinte instanței de judecată situația de fapt, așa cum se prezintă ea la acest moment. Arătând că numita P. S. nu mai este în viață, reclamantul explică de ce acțiunea sa nu este îndreptată împotriva acestei persoane [care, decedată fiind, este lipsită de capacitate procesuală] ci împotriva moștenitorilor acesteia, justificând totodată calitatea procesuală pasivă a acestora.
Astfel, calificarea obiectului cererii de față nu are a se face prin luarea în considerare a decesului numitei P. S., deoarece decesul unei persoane nu poate avea efectul de a schimba obiectul unei cereri în judecată, transformând, de pildă, o cerere de pronunțare a unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare într-o cerere în materie succesorală.
O astfel de acțiune prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic are un caracter personal imobiliar, iar nu unul real imobiliar, deoarece din promisiunea de vânzare – cumpărare a unui imobil se naște numai o obligație de a face și nu o obligație de a da, promisiunea de vânzare – cumpărare nefiind translativă de proprietate.
Prin urmare, competența de soluționare a cauzei se va stabili prin raportare la normele care guvernează materia cererilor personale imobiliare.
În același sens a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 8/10.06.2013, pronunțată în recurs în interesul legii, stabilind că în situația acestui tip de acțiuni competența teritorială de soluționare se determină în condițiile art. 5 și respectiv art. 10 pct. 1 C.proc.civ. (art.107 alin. 1 N. Cod proc. civ. și respectiv art. 113 alin. 1 pct. 3 N. Cod proc. Civ.), dacă este cazul, fiind deci vorba de o competență alternativă. Cum prin Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare nr. 56/28.12.2011 părțile au stabilit locul executării obligației litigioase, rezultă că în prezenta cauză ar putea fi deopotrivă competente fie instanța de la locul executării obligației fie cele de la domiciliile pârâților.
Alegerea instanței competente în astfel de cazuri este lăsată la aprecierea reclamantului care a înțeles să sesizeze Judecătoria Slobozia. Aceasta este atât instanța de la locul executării obligației cât și instanța de la domiciliul unuia dintre pârâți.
Or, atât timp cât reclamantul a sesizat prin cererea de chemare în judecată Judecătoria Slobozia, care era una dintre instanțele deopotrivă competente teritorial, instanța sesizată de reclamant a devenit în mod exclusiv competentă să soluționeze acțiunea. Se impune precizarea că odată exercitată opțiunea reclamantului prin sesizarea uneia dintre instanțele competente teritorial acesta nu poate reveni asupra opțiunii sale, iar nici pârâții și nici instanța din oficiu nu pot contesta opțiunea reclamantului.
Prin urmare, excepția de necompetență teritorială invocată de instanță este întemeiată, astfel că va fi admisă.
Întrucât Judecătoria Sectorului 4 București a fost învestită să se pronunțe asupra cauzei în urma declinării competenței de soluționare a acesteia de către Judecătoria Slobozia, în baza art. 133 pct. 2 N. Cod proc. civ. coroborat cu art. 135 alin. 1 N. Cod proc.civ., instanța va constata ivit conflictul negativ de competență, motiv pentru care va înainta dosarul cauzei Curții de Apel București pentru soluționarea conflictului.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a-IV - a Civilă sub nr._ , în conformitate cu art. 135 din Codul de Procedură Civilă.
Cu privire la conflictul de competență ivit în cauză, se învederează următoarele:
Obiectul cererii constă în pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare, având ca obiect vânzarea terenului extravilan în suprafața totală de 23.001,88 mp teren arabil situat în extravilanul comunei Gh. L., jud. Ialomița, prevăzut în sentința civilă nr. 1457/30.06.2005 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr. 6283/2004 în baza Promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare nr. 56/28.12.2011 încheiată între reclamant în calitate de promitent cumpărător și defuncta P. S. în calitate de promitentă-vânzătoare, autoarea pârâților.
Curtea învederează că, în mod corect, a reținut Judecătoria Sectorului 4 București că prezenta cauză nu reprezintă o cerere cu privire la succesiunea defunctei P. S., deoarece reclamantul nu are calitatea de moștenitor, fiind terț față de această succesiune, iar drepturile pe care își întemeiază acțiunea nu s-au născut ca urmare a deschiderii succesiunii, ci ca o consecință a încheierii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare nr. 56/28.12.2011, intervenită între reclamant și defuncta. De asemenea, reclamantul nu pretinde nici un drept care să izvorască din succesiune.
Astfel, acțiunea promovată nu reprezintă o cerere privitoare la moștenire, în conformitate cu dispozițiile art. 118 din Noul Cod de Procedură Civilă, motiv pentru care Judecătoria Slobozia a invocat în mod greșit, din oficiu, excepția de necompetență teritorială exclusivă.
În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, adică pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, Curtea învederează că erau incidente normele de competență prevăzute de art. 107 cu aplicarea dispozițiilor art. 112, respectiv art. 113 alin. (1) pct. 3) și art. 116 din Noul Cod de Procedură Civilă, care stabilește competența instanței de judecată în raport de domiciliul oricăruia dintre pârâți sau de locul executării obligațiilor, precum și dreptul reclamantului de a promova cererea de chemare în judecată la oricare dintre instanțele deopotrivă competente.
În cauza de față, reclamantul a promovat acțiunea pe rolul Judecătoriei Slobozia, cu respectarea dispozițiilor art. 107 și 112 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanță care era competentă să judece cererea promovată și care, în mod greșit, și-a declinat competența de soluționare a cauzei.
Având în vedere considerentele menționate și, ținând cont de dispozițiile art. 107, art. 112, art. 113 alin. (1) pct. 3) și art. 116 din Noul Cod de Procedură Civilă, în conformitate cu art. 135 din Codul de Procedură Civilă, va stabili competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind cererea formulată de reclamantul T. P., domiciliat în Slobozia, ., jud. Ialomița, în contradictoriu cu pârâții P. B., domiciliat în București, ., ., ., sector 4 și D. P., domiciliată în Slobozia, ., .. B, ., jud. Ialomița, în favoarea Judecătoriei Slobozia.
Definitivă.
Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică, azi.13.01.2015.
Președinte, Grefier,
Z. D. S. V.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 19/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Evacuare. Decizia nr. 153/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
