Despăgubire. Sentința nr. 19/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 19/2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.19F
Ședința din Camera de Consiliu din data de 28.01.2015
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - L. E. F.
GREFIER - F. J.
Pe rol se află pronunțarea asupra conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul București – Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, privind acțiunea formulată de petenta B. M. A. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR.
Cauza a fost reținută spre soluționare în ședința publică din data de 14.01.2015 când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 21.01.2015, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19.03.2013 pe rolul Tribunalului București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, reclamanta B. M. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor obligarea acestuia la emiterea deciziei prin care să se dispună eliberarea titlului de despăgubire sau a unui alt instrument de plată a despăgubirilor, în termen de cel mult 60 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, penalități de întârziere de 500 de lei pentru fiecare zi de întârziere care încep să curgă din ziua următoare rămânerii definitive a hotărârii, să se constate că prevederile Deciziei nr._/14.11.2012 emisă de C.C.S.D. nu i se aplică, revocarea Deciziei nr._/14.11.2012 a C.C.S.D. ca nedreaptă și nelegală și daune morale în sumă de 250.000 lei.
Pârâta, legal citată a depus, la data de 30 aprilie 2014, întâmpinare prin care a invocat excepțiile necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal și prematurității cererii de chemare în judecată, date fiind efectele O.U.G. nr. 4/2012.
Prin sentința civilă nr. 4566/19.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._/3/C./2013, s-a admis excepția necompetenței funcționale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta B. M. A., în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, de pe rol în favoarea secției civile a Tribunalului București.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București –Secția a II a C. Administrativ și Fiscal a reținut sub aspectul competenței funcționale următoarele:
În contextul evoluției legislative în materia procedurii de retrocedare a imobilelor preluate abuziv, reclamanta din prezenta cauză a înțeles să își modifice obiectul inițial al acțiunii, solicitând obligarea noii entități administrative create la emiterea titlului de compensare. Prin urmare, în analiza excepției de necompetență funcțională, Tribunalul urmează a avea în vedere noul cadru procesual stabilit de reclamantă.
În acest context, s-a apreciat faptul că noua procedură a emiterii deciziilor de compensare este fundamental diferită față de cea de emitere a titlurilor de despăgubire prevăzute de vechea Lege 247/2005, la baza noului act stând principii diferite de evaluare și compensare, precum și operațiuni administrative distincte. Astfel, conform art. 21 din Legea 165/2013, legiuitorul a prevăzut faptul că evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte iar, ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit iar, în cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
S-a reținut că vechea procedură legală prevedea în art. 16 din Legea 247/2005 cu totul alte operațiuni administrative: Secretariatul Comisiei Centrale proceda la centralizarea dosarelor în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care le trimitea evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare iar, după întocmirea raportul de evaluare C. Centrală proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
În acest context, față de modificarea obiectului cererii de chemare în judecată, Tribunalul a reținut că întreaga procedură de emitere a acestei noi decizii de compensare fiind prevăzută de art. 20 și 34 din Legea 165/2013, în prezent întregul litigiu este guvernat de această nouă lege.
Or, față de acest obiect al solicitării reclamanților, în contextul art. 4 din Legea 165/2013, devin incidente și dispozițiile art. 35 din același act normativ, dispoziții care statuează asupra competenței funcționale a secției civile a Tribunalului: „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.”
Vechea reglementare în materia emiterii titlului de despăgubire, respectiv art. 20 din Titlul VII al Legii 247/2005 conferea secției de contencios administrativ competența funcțională de cenzurare a activității fostei Comisii Centrale de Stabilire a Despăgubirilor. Totuși, nu poate fi ignorat faptul că actualmente, dispoziția legală, deși în vigoare, a rămas fără suport, norma de drept material din vechea lege, la care se făcea referire, respectiv procedura emiterii titlului de despăgubire, fiind abrogată. Mai mult, reține instanța faptul că reclamanții au modificat însăși obiectul acțiunii, solicitând în mod expres aplicarea în ceea ce o privește a normelor Legii 165/2013, respectiv cenzurarea activității CNCI, obligarea acestei autorități administrative la emiterea deciziei de compensare.
Or, în acest context procesual, ținând seama de principiul disponibilității, instanța de contencios administrativ nu și-ar mai putea justifica în continuare competența funcțională, nemaisolicitându-se verificarea legalității refuzului nejustificat al autorității administrative (act administrativ asimilat) prin raportare la legea în vigoare la data manifestării sale.
Statuările recente ale Curții Constituționale referitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 4 rap la art. 34 din Legea 165/2013 nu sunt relevante cu privire la modalitatea de soluționare a excepției necompetenței funcționale, instanța de control constituțional găsind ca fiind contrare Constituției și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevederile noii legi referitoare la termenele nou introduse, în contextul proceselor deja aflate pe rolul instanțelor de judecată. Or, s-a apreciat că declinarea competenței în această cauză nu poate pune probleme sub aspectul art. 6 din Convenție, reclamantei fiindu-i recunoscut pe deplin dreptul de acces la instanța judecătorească competentă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă la data de 14.07.2014 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 1065/25.09.2014 Tribunalul București - Secția a V a Civilă a admis excepția necompetenței funcționale a secției civile și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției a II-a C. Administrativ și Fiscal.
A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei conform art. 134 C.pr.civilă și a înaintează dosarul Curții de Apel București – Secție Civilă în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.34 din Legea 165/2013 dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a legii, iar dosarele ce urmează a fi transmise Secretariatul Comisiei Naționale vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 35 al. 1 din același act normativ deciziile emise, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 34 pot fi atacate de către persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
În cazul în care entitatea nu emite decizia în termenele prevăzute de art. 33 și 34 din lege persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute de al. 1 în termen de șase luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor, instanța învestită pronunțându-se asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și putând dispune restituirea în natură, sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.
Prin Decizia nr. 269/2014 Curtea Constituțională a statuat în sensul că dispozițiile art. 4 teza a II a din Legea 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 al. 1 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
În considerentele deciziei anterior menționate, la paragrafele 28-30, se arată de către Curte care sunt rațiunile pentru care s-a ajuns la soluția pronunțată, explicitându-se totodată și care este procedura aplicabilă în cazul cererilor de chemare în judecată formulate înainte de . Legii 165/2013 și adresate instanțelor de contencios administrativ, respectiv înainte de 20.05.2013, interes prezentând pentru cauza de față statuările referitoare la competența funcțională a instanțelor judecătorești.
Astfel, se arată că: „Curtea reține că, pentru a contracara riscul apariției unui dezechilibru procesual și pentru a conferi în același timp eficacitate măsurilor de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, instanța de contencios administrativ sesizată anterior intrării în vigoare a Legii 165/2013 va trebui să pronunțe în acord cu dispozițiile art. 18 al. 1 din Legea 554/2004 o hotărâre care să instituie în sarcina Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor obligația de a verifica existența dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la întinderea acestuia și de a evalua despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum și de a emite decizia de compensare în puncte a acestora. C. Națională pentru Compensarea Imobilelor va trebui să aducă la îndeplinire obligațiile impuse de către instanță în ce mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, astfel cum prevede art. 24 al. 1 din Legea 554/2004.”
Tot în considerentele deciziei anterior citate Curtea Constituțională se reține că prin constatarea constituționalității prevederilor art. 34 al. 1 din Legea 165/2013, în interpretarea dată acestora prin decizie, se valorifică premisele legale existente pentru soluționarea definitivă, cu celeritate, a cauzelor aflate pe rolul instanțelor de contencios administrativ la data intrării în vigoare a legii.
Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanți, data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv anterior intrării în vigoare a Legii 165/2013, considerentele deciziei Curții Constituționale anterior menționate, obligatorii pentru instanțe întrucât prin ele se explicitează soluția de admitere a excepției de neconstituționalitate pronunțată, Tribunalul a constatat că instanța de contencios administrativ păstrează competența de a se pronunța asupra cererii formulate, instanța civilă fiind competentă să soluționeze doar acțiunea formulată în temeiul dispozițiilor art. 35 al. 1 din Legea 165/2013, respectiv contestația împotriva dispoziției emise de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Analizând conflictul, Curtea observă că acțiunea a fost introdusă pe rolul instanței de contencios administrativ cu respectarea competenței materiale prevăzută de lege la acea dată – 19.03.2013, respectiv cea decurgând din art. 20 din Titlul VII al Legii 247/2005.
În condițiile în care, potrivit art. 24 din codul de procedură civilă dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după ., iar Legea 165/2013 care a schimbat regulile de competență a intrat în vigoare ulterior legalei și competentei sesizări a instanței de contencios administrativ, Curtea constată că, în cauză, competența legal stabilită a secției de contencios administrativ potrivit legii aplicabile la data înregistrării cauzei rămâne câștigată.
Soluția este în acord și cu cele statuate de instanța de contencios constituțional și reliefate de secția civilă în argumentarea sa.
Prin urmare, în baza art. 135 și 136 C.pr.civ. va fi stabilită competența în favoarea secției de contencios administrativ a tribunalului.
DISPUNE
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 21.01.2015.
Președinte, Grefier,
L. E. F. F. J.
| ← Cerere reexaminare ajutor public judiciar. Decizia nr. 770/2015.... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 7/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
