Pretenţii. Decizia nr. 193/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 193/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 193/2015
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 193 R
Ședința publică de la 10.02.2015
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE – D. Z.
JUDECĂTOR – D. F. G.
JUDECĂTOR – F. P.
GREFIER – S. V.
…………….
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă L. R. I., împotriva deciziei civile nr. 399A/08.04.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. S. N., T. A. P. și T. (N.) S., având ca obiect „revendicare imobiliară”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-reclamantă L. R. I., reprezentată de avocat L. C., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimații-pârâți B. S. N., T. A. P. și T. (N.) S..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
După deliberare, Curtea respinge cererea formulată de recurenta-reclamantă L. R. I. de înlocuire a doamnei avocat L. C. cu doamna D. M., având în vedere că doamna avocat a fost desemnată, ca urmare a încuviințării cererii de ajutor public judiciar, s-a prezentat la fiecare termen de judecată, a redactat motivele de recurs, iar împrejurările invocate de către recurentă cu privire la pregătirea profesională a acesteia nu sunt întemeiate. Mai mult, recurenta avea posibilitatea, din data de 09.09.2014, data promovării recursului, să-și aleagă un apărător ales, dacă ar fi dorit acest lucru.
Apărătorul recurentei reclamante L. R. I. arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei reclamante L. R. I. solicită admiterea recursului și reținerea cauzei spre soluționare urmând a se constata neoperarea perimării cererii. În subsidiar, solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel în vederea repunerii pe rol și continuarea judecății.
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._ din data de 29 mai 2009, reclamanta L. R. I. a chemat în judecată pe pârâtul B. Stephen N., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâtul la plata de daune materiale în cuantum total de 18.000 Euro și de daune morale în cuantum de 10.000 euro, solicitând totodată și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 5367/25.07.2011, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiată și a respins cererea de chemare în judecată, precizată și completată, formulată de reclamanta L. R. I., în contradictoriu cu pârâții Ț. A. P., B. Stephen N. și Țiglar (fostă N.) S., reținând că onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 500 lei rămâne în sarcina statului.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat apel reclamanta L. R. I., calea de atac fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a V-a Civilă sub nr._, la data de 22.09.2011
În motivarea apelului, reclamanta a criticat hotărârea instanței de apel pentru nerespectarea dreptului la apărare, schimbarea obiectului din „pretenții” în „revendicare imobiliară” și pentru lipsa de deontologie a președintelui completului, dna judecător I. C. și a avocatului din oficiu, dna Mavhima E. V..
În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile Codului de procedură civilă și pe actele normative în materie.
La termenul din 25.09.2012, tribunalul a încuviințat pentru apelanta-reclamantă proba testimonială cu un martor, precum și proba cu interogatoriul intimaților - pârâți.
La termenul din 23.10.2012 au fost administrate proba cu interogatoriul intimatului-pârât B. Stephen N. și proba testimonială în cadrul căreia a fost audiat martorul I. F..
La termenul din 18.12.2012, judecata apelului a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
Prin serviciul registratură, la data de 16.12.2013, apelanta a depus cerere de repune pe rol.
La termenul din 08.04.2014 tribunalul, reținând că nu a fost solicitată judecata cauzei în lipsă, a respins cererea de repunere pe rol și a invocat, din oficiu, excepția perimării.
Prin decizia civilă nr. 399 A/08.04.2014, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția perimării apelului civil declarat de apelanta-reclamantă L. R. I. împotriva sentinței civile nr. 5367/25.07.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, având ca obiect revendicare mobiliară-pretenții, în contradictoriu cu intimații-pârâți T. A. P., B. S. N. și T. (N.) S. și a constatat apelul perimat.
Asupra excepției de perimare, Tribunalul a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 248 C.pr.civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire si orice alta cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de un an, iar potrivit dispozițiilor art. 252 C.pr.civilă perimarea se poate constata și din oficiu.
Verificând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că, de la data la care a fost suspendată judecata a trecut mai mult de un an, fără ca părțile să fi făcut vreun act de procedură în vederea judecării procesului, pricina rămânând în nelucrare din vina părților.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta L.
În motivarea recursului, s-au învederat următoarele:
Pentru termenul de judecată din data 08.04.2014, recurenta a formulat o cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare pe motive medicale si pentru lipsa unui aparator pentru care i s-a încuviințat de către instanța de apel, cererea de ajutor public judiciar sub unui apărător din oficiu, transmițând prin fax o adeverință medicală.
Se invocă faptul că instanța de apel, în mod greșit, a respins cererea de amânare a judecății cauzei, deoarece era prima cerere de amânare formulată și aceasta era justificată, deoarece recurenta nu mai beneficiase de un termen în acest sens.
Se învederează că oricare dintre părți are dreptul să solicite acordarea unui termen în măsura în care nu se poate prezenta și nu își poate formula apărări în instanță.
Se invocă faptul că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
De asemenea, se susține că, în mod greșit, s-a admis excepția perimării, deoarece nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 248 din Codul de Procedură Civilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 5) și pct.9) din Codul de Procedură Civilă.
În calea de atac a recursului, nu a fost administrat nici un mijloc de probă.
Analizând recursul declarat din prisma criticilor formulate, care se subsumează motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 5) și pct. 9) din Codul de Procedură Civilă, Curtea constată că nu este fondat, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 304 din codul de procedură civilă „modificarea sau casarea unor hotãrâri se poate cere în urmãtoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: (…) punctul 5) când, prin hotãrârea datã, instanța a încãlcat formele de procedurã prevãzute sub sancțiunea nulitãții de art. 105 alin. (2)”.
Curtea învederează că articolul 105 alin. (2) reprezintã dreptul comun în materia nulitãții actelor de procedurã, așa încât acest motiv de recurs poate fi invocat în urmãtoarele situații:
a) pentru orice neregularitãți procedurale sãvârșite de instanțã, altele decât cele menționate la pct. 1-4 ale art. 304;
b) pentru nesocotirea unor principii ale procesului civil, altele decât cele care sunt sancționate prin celelalte motive de recurs.
În practica judiciarã, s-a statuat cã poate fi invocat acest caz de nelegalitate a unei hotãrâri în urmãtoarele situații: încãlcarea dreptului la apãrare, judecata pricinii în lipsa pãrții care nu a fost legal citatã, nerespectarea principiului oralitãții, nesemnarea minutei de cãtre judecãtori, lipsa încheierii de dezbateri, aplicarea greșitã a unor texte de lege, nesocotirea principiului contradictorialitãții, publicitãții dezbaterilor și altele asemenea.
În cauza de față, recurenta invocă nerespectarea dispozițiilor art. 156 alin. (1) din Codul de Procedură Civilă, apreciind că, în mod greșit, a fost respinsă cererea de amânare.
Cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 156 din Codul de Procedură Civilă, Curtea învederează că instanța de apel a aplicat, în mod corect, normele juridice menționate, deoarece instanța de judecată nu are obligația de a încuviința cererile de amânare formulate de către părți, ci facultatea de a admite cererea, în cazuri temeinic justificate și în raport de aspectele concrete ale cauzei.
Astfel, Curtea constată că cererea de chemare în judecată a fost formulată de către recurenta-reclamantă în anul 2009, acum aproximativ 5 ani de zile.
Calea de atac a apelului a fost promovată în anul 2012 și au fost acordate mai multe termene de judecată pentru administrarea probatoriului încuviințat.
La termenul de judecată din data de 18.12.2012, Tribunalul București a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părților, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2) din Codul de Procedură Civilă.
Recurenta-reclamantă a formulat cerere de repunere pe rol la data de 16.12.2013, iar instanța a acordat termen la data de 11.02.2014, pentru discutarea acesteia.
La termenul de judecată din data 11.02.2014, recurenta a formulat o cerere, prin care a solicitat acordarea unui alt termen de judecată, pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale. De asemenea, a învederat și că a renunțat la avocata din oficiu, care fusese desemnată, ca urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar.
La termenul de judecată din data de 11.02.2014, s-a dispus de către instanță amânarea cauzei, pentru termenul de judecată din data de 08.04.2014.
La termenul de judecată din data de 08.04.2014, recurenta-reclamanta a formulat din nou o cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare, din motive medicale, care a fost respinsă de către instanța de apel.
Curtea învederează că instanța de apel a procedat, în mod corect, deoarece era a doua cerere de amânare formulată de către recurenta-reclamantă pentru aceleași motive.
De asemenea, instanța nu avea obligația de a încuviința cererea de amânare formulată de către recurentă, ci doar facultatea de a încuviința cererea dacă aprecia că este temeinic justificată.
Simpla formulare a unei cereri de amânare de către una dintre părți nu determină automat încuviințarea acesteia de către instanța de judecată, care are deplina plenitudine de a aprecia asupra temeiniciei acesteia.
În cauza de față, Curtea constată că instanța de apel a procedat corect prin respingerea cererii de amânare, deoarece era a doua cerere și nici nu era temeinic justificată.
Curtea învederează că nu se poate reține nerespectarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, atâta timp cât au fost respectate dispozițiile legale incidente în cauză, iar recurenta reclamantă a beneficiat de toate garanțiile procedurale (amânarea cauzei, scutirea de plata taxei judiciare de timbru și încuviințarea ajutorului public judiciar sub forma unui apărător din oficiu).
Pentru toate aceste motive, se constată că nu este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 5) din Codul de Procedură Civilă.
Cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 248 din Codul de Procedură Civilă, Curtea constată că instanța de apel a aplicat în mod corect dispozițiile legale menționate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.248 din Codul de Procedură Civilă „Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire sau orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”.
Potrivit art. 249 din Codul de Procedură Civilă „perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes”.
Dispozițiile art. 249 din Codul de Procedură Civilă reglementează întreruperea cursului perimării în următoarele condiții:
- efectuarea unui act de procedură.
- actul de procedură să urmărească continuarea judecății.
- actul să fie efectuat de către partea care justifică un interes.
Cu privire la cea de-a doua condiție, se constată că cererea de repunere pe rol nu a fost efectuată în vederea continuării judecății, în raport de atitudinea procesuală a părții, deoarece scopul recurentei nu era de a continua judecarea cauzei, ci de a se tergiversa soluționarea cauzei.
Astfel, Curtea învederează că simpla depunere a cererii de repunere pe rol nu reprezintă un act de procedură efectuat în vederea judecării procesului, având în vedere atitudinea procesuală a recurentei, care nu s-a prezentat la termenele de judecată acordate în cauză și care nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 din Codul de Procedură Civilă.
A susține că, prin depunerea unei cereri de redeschidere a procesului se întrerupe cursul judecății, independent de atitudinea procesuală a părții, reprezintă o îndepărtarea de la scopul instituției juridice a perimării și de la norma juridică reglementată de dispozițiile art.249 din Codul de Procedură Civilă.
Scopul pentru a fost reglementată instituția perimării a fost sancționarea părții care a promovat o cerere de chemare în judecată sau care a exercitat o cale de atac și nu depune toate diligențele necesare în vederea continuării judecății.
În caz contrar, ar însemna ca instanțele de judecată să se depărteze de la intenția avută în vedere de legiuitor la reglementarea instituției perimării, și anume sancționarea atitudinii culpabile a părții care nu continuă judecarea cauzei.
De asemenea, Curtea învederează că din formularea neechivocă a acestui text de lege, respectiv dispozițiile art.249 din Codul de Procedură Civilă, rezultă că pentru ca un act de procedură să poată fi calificat drept întrerupător de perimare, este necesar ca, prin săvârșirea lui, să se urmărească repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecății.
Însă, prin depunerea cererii de repunerii pe rol, recurenta-reclamanta nu a urmărit în nici un caz continuarea judecății, atâta timp cât nu s-a prezentat la nici un termen de judecată și nici nu și-a exercitat dreptul procesual de a solicita judecarea cauzei în lipsă.
În raport de conduita judiciară a recurentei-reclamante se constată că aceasta nu a depus actul de procedură cu scopul de a trece la judecarea cauzei, ci cu scopul de a tergiversa în mod nejustificat soluționarea cauzei și anume de a obține tergiversarea acesteia.
O asemenea atitudine procesuală a recurentei îi este favorabilă acesteia, având în vedere că instanțele de judecată au obligația să soluționeze cu celeritate și într-un termen rezonabil cauzele, iar prin tergiversarea soluționării cauzei s-ar prelungi în mod nejustificat termenul de soluționare al cererii de chemare în judecată, care a fost promovată pe rolul instanțelor de judecată din anul 2009.
Având în vedere considerentele expuse, se constată că instanța de apel a aplicat și a interpretat în mod corect dispozițiile art. 248 din Codul de Procedură Civilă, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9) din Codul de Procedură Civilă.
Pentru toate considerentele expuse, în majoritate, în conformitate cu art. 312 alin. (1) din Codul de Procedură Civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta-reclamantă L. R. I., împotriva deciziei civile nr. 399A/08.04.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. S. N., T. A. P. și T. (N.) S..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate,
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta-reclamantă L. R. I., împotriva deciziei civile nr. 399A/08.04.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. S. N., T. A. P. și T. (N.) S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. Z. G. D. F.
GREFIER,
S. V.
Cu opinia separată a domnului judecător F.
P. în sensul admiterii recursului, casarea hotărârii
și trimiterea cauzei spre continuarea judecății.
Din examinarea lucrărilor dosarul se constată următoarele:
La 11.12.2012 apelanta reclamantă depune o cerere de recuzare a judecătoarei P. S.. La data de 18.12.2012 orele 810, prin fax, apelanta reclamantă depune o cerere pentru înlocuirea avocatului din oficiu. În motivarea acestei cererii apelanta reclamantă a arătat, în sinteză, faptul că avocatul desemnat nu ar fi consultat dosarul, nu a putut să i-a legătură cu avocatul desemnat, i-a modificat defavorabil interogatoriile întocmite etc.
La 18.12.2012 prin încheierea de la această dată s-a dispus respingerea cererii de recuzare.
Se constată că nu s-a dispus nici o măsură cu privire la înlocuirea avocatului desemnat din oficiu.
La același termen, 18.12.2012 în temeiul art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă s-a dispus suspendarea judecării cauzei pentru lipsa părților.
La 16.02.2013 apelanta reclamantă depune o cerere de repunere pe rol a cauzei, ocazie cu care precizează că a fost scutită de plata taxei judiciare și că este scutită și de plata taxei judiciare de repunere pe rol a cauzei.
La 24.12.2013 apelanta reclamantă depune o cerere prin care solicita să fie scutită de plata taxei judiciare și de plata taxei de timbru pentru cererea de repunere pe rol. De asemenea a solicitat acordarea de ajutor public judiciar sub forma desemnării unui avocat din oficiu.
Prin încheierea din 14.01.2014 s-a respins cererea de ajutor public judiciar cu următoarele argumente. Prin încheierea din 29.05.2012 apelantei reclamante i s-a admis cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii de plata taxei judiciare și sub forma existenței juridice prin desemnarea unui avocat din oficiu.
În ce privește taxa judiciară pentru cererea de repunere pe rol s-a reținut că nu s-a stabilit prin rezoluție obligația de achitare a vreunei taxei judiciare.
Pentru aceste argumente cererea de ajutor public judiciar a fost respinsă ca lipsită de obiect.
La 10.02.2014 apelanta reclamantă depune o nouă cerere prin care solicita desemnarea unui alt avocat din oficiu.
În motivarea cererii în sinteză a susținut că avocatul desemnat nu o mai reprezintă din 20.11.2013, că ar fi obținut delegarea de reprezentare în mod dubios.
De asemenea a cerut amânarea cauzei fiind bolnavă, ocazie cu care a atașat o adeverință medicală emisă la 10.02.2014 în care se recomanda repaus.
La 11.02.2014 se prorogă discutarea cererii de repunere pe rol și a cererii de ajutor public judiciar sub forma unui avocat din oficiu, stabilindu-se termen la 08.04.2014.
La 07.04. și respectiv 08.04.2014 apelanta reclamanta depune câte o cerere prin care solicita amânarea cauzei, fiind bolnavă. De asemenea, precizează că nu mai are avocatul desemnat din oficiu.
La 08.04.2014 s-a respins cererea de repunere pe rol cu argumentul că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Totodată s-a invocat excepția perimării cererii de apel, excepție care a fost admisă.
Se mai constată că începând cu 11.12.2012 apelanta reclamantă practic nu a mai beneficiat de serviciile avocatului desemnat din oficiu.
Față de toate aceste constatări, în opinie separată apreciez că nu erau îndeplinite condițiile art.248 Cod procedură civilă pentru că deși apelantei reclamante i s-a admis cererea de ajutor public judiciar sub forma acordării de asistență juridică prin avocat desemnat din oficiu, practic apelanta reclamantă nu a beneficiat de acest drept începând cu 11.12.2012.
De asemenea se constată că în nenumărate ori apelanta reclamantă a solicitat înlocuirea avocatului desemnat, cererea rămânând în nelucrare și chiar cauza a fost amânată prin încheierea din 11.02.2014 pentru soluționarea cererii de ajutor public judiciar, dar care nu a fost soluționată.
În aceste condiții nu se poate reține vina apelantei pentru rămânerea în nelucrare a cauzei și deci considerăm că nu erau îndeplinite dispozițiile art.248 Cod procedură civilă.
Pentru aceste argumente se impune, în opinie separată admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre continuarea judecății.
JUDECĂTOR
F. P.
RED.FP
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
20.02.2015
| ← Cereri. Decizia nr. 236/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 221/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
