Conflict de competenţă. Sentința nr. 41/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 41/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 41/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 41 F
Ședința din Camera de Consiliu din data de 19.02.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. A. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria G. și Judecătoria sectorului 6 București, în cauza având ca obiect cererea de încuviințare a executării silite, formulată de BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC B. C., cu sediul în București, Calea 13 Septembrie, nr.231A, sector 5, privind pe creditoarea B. C. CARPATICA SA, cu sediul în Sibiu, ., jud. Sibiu și pe debitoarea I. E. L., cu domiciliul în București, ..59, ., ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 19.12.2014, Biroul Executorului Judecătoresc B. C., în contradictoriu cu creditoarea B. C. Carpatica SA și debitoarea I. E. L., a solicitat în cadrul dosarului de executare nr. 462/2012, încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 376/23.10.2007.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 20 lei.
În susținerea cererii s-au depus la dosar înscrisuri.
Prin încheierea nr. 3 din 08.01.2015, Judecătoria G. a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a trimis cererea de încuviințare a executării silite spre competentă soluționare, Judecătoriei Sectorului 6 București.
Pentru a dispune astfel, judecătoria a reținut că, având în vedere caracterul necontencios al cererii de încuviințare a executării silite, față de dispozițiile art. 529 din Codul de procedură civilă, are îndatorirea de a-și verifica din oficiu competența, chiar dacă este de ordine privată.
Sub aspectul competenței teritoriale, instanța a reținut că dispozițiile art. 650 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care stabileau instanța de executare, au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale din. 348 din 17 iunie 2014.
Prin urmare, instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 650 alin. 1 din codul de procedură civilă așa cum au fost modificate prin Legea nr. 138/2014, care prevăd că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Văzând că debitorul are domiciliul în municipiul București, .. 59, sector 6, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei G. și a trimis cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Sectorului 6 București.
Prin sentința civilă nr. 1016 din 09.02.2015, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare silită înaintată de Biroul Executorului Judecătoresc B. C., privind pe creditoarea B. C. Carpatica SA și pe debitoarea I. E. L., în favoarea Judecătoriei G.. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului de competență.
Pentru a se pronunța astfel, judecătoria a reținut următoarele:
La primul termen de judecată instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale, cu privire la care a reținut că, potrivit art. 373 ind. 1 alin. 2 Cod procedură civilă din 1865 (aplicabil în cauză prin prisma dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 76/2012), competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite revine instanței de executare, aceasta fiind, conform art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă din 1865, judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Instanța a reținut că executorul judecătoresc a indicat în cererea de încuviințare a executării silite faptul că executarea silită se desfășoară potrivit art. 373 ind. 1 alin. 2 Cod procedură civilă din 1865, cererea de executare silită fiind înregistrată la B. la 25.09.2012.
De asemenea, executorul judecătoresc a indicat un terț poprit cu sediul aflat pe raza teritorială a județului G., respectiv ., cu sediul în Adunații C., ., județul G., ceea ce înseamnă că actele de executare urmează a se efectua pe raza județului G., judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea fiind Judecătoria G..
Astfel fiind, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și, în baza art.158 Cod procedură civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G..
Având în vederea conflictului negativ de competență ivit, în baza art. 21 și art. 22 Cod procedură civilă din 1865, instanța a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului.
Pe rolul Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă cauza a fost înregistrată la data de 17.02.2015, pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Analizând incidența prevederilor art. 20 Cod procedură civilă, Curtea constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de pct. 2 al textului citat, deoarece două instanțe s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină, motiv pentru care s-a constatat ivit conflictul negativ de competență.
În soluționarea conflictului de competență, Curtea reține că cererea dedusă judecății are ca obiect încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 376 din 23.10.2007, în cadrul dosarului de executare nr. 462/2012.
Pentru a se stabili competența de soluționare a cererii este necesar să se stabilească legea procesuală civilă aplicabilă în cauză.
Din această perspectivă, în mod corect a constatat Judecătoria Sectorului 6 București că sunt aplicabile prevederile Codului de procedură civilă din 1865, având în vedere că potrivit art. 24 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după . (15 februarie 2013), în acest sens fiind și dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010.
Or, în cauză, executarea silită a început anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, dosarul de executare datând din anul 2012.
În aceste condiții, devin aplicabile dispozițiile art. 3731 alin. 1 Cod procedură civilă din 1865, potrivit cu care, cererea de executare silită se soluționează de instanța de executare, care este, potrivit art. 373 alin. 2, judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Cum în cauză executorul judecătoresc a indicat modalitatea de executare ca fiind poprire, terțul poprit având sediul în județul G., Judecătoria G. este instanța competentă să soluționeze cererea, având în vedere dispozițiile legale enunțate mai sus.
În consecință, în temeiul art. 22 alin. 2 și 5 Cod procedură civilă, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe Biroul Executorului Judecătoresc B. C., creditoarea B. C. Carpatica SA și pe debitoarea I. E. L., în favoarea Judecătoriei G..
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. A. M. M. D.
Red. MAM
Tehnhored. /PS/ 5 ex.
Jud J.G.: G. A.
Jud. JS6: C. A. E.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 630/2015. Curtea de... | Legea 10/2001. Decizia nr. 243/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
