Acţiune în constatare. Decizia nr. 549/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 549/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 549/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.549R
Ședința publică de la 8 mai 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - A. V.
JUDECĂTOR - R. P.
JUDECĂTOR - P. F.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol soluționarea recursului civil formulat de recurenta-reclamantă M. I. împotriva sentinței civile nr.1271/25.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. București prin P. G. și P. G. al Municipiului București – S. O., având ca obiect „Legea nr.10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-reclamantă reprezentată de avocat Toia P., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimații-pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care invederează faptul că recurenta-reclamantă a depus cerere prin care solicită repunerea cauzei pe rol, suspendată la data de 09.11.2012, în baza art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ.,până la soluționarea irevocabilă a cauzei din dosarul nr._/303/2012. A atașat cererii copia deciziei civile nr.663A/ 23.05.2014 pronunțată în dosarul nr._/303/2012 de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, prin care s-a admis apelul formulat de reclamantă și s-a schimbat sentința atacată în sensul că s-a admis cererea și s-a dispus declararea nulității absolute a contractului de donație privind terenul în litigiu.
Apărătorul recurentei-reclamante solicită repunerea cauzei pe rol, având în vedere că s-a soluționat irevocabil dosarul care a condus la suspendarea cauzei.
Curtea, în baza art.245 C.pr.civ., admite cererea de repunere a cauzei pe rol, constatând că a încetat motivul suspendării cauzei.
Apărătorul recurentei-reclamante solicită proba cu înscrisuri, respectiv cele anexate cererii de repunerii a cauzei pe rol.
Curtea admite pentru recurenta-reclamantă proba cu înscrisurile atașate cererii de repunere pe rol, considerându-le utile soluționării cauzei.
Apărătorul recurentei-reclamante invederează că nu are alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate și, pe fond, admiterea cererii de soluționare a notificărilor formulate în baza Legii nr.10/2001 de autoarea reclamantei și obligarea Municipiului București prin P. G. să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor compensatorii, conform Legii nr.165/2013, pentru terenul situat în București, ., sector 6, constând din teren în suprafață de 308 mp și construcție demolată în suprafață de 86 mp. și înaintarea dosarului administrativ, după soluționarea notificării, la Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor sau la Prefectura Municipiului București, în vederea centralizării și continuării procedurii administrative, cu obligarea pârâtului M. București prin P. G. la plata cheltuielilor de judecată efectuate la instanța de fond.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1271 din 25.06.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a III a Civilă s-a respins ca neîntemeiată cererea precizată formulată de reclamanta M. I. de soluționare în fond a notificărilor nr.867/18.07.2001 și 868/18.07.2001 în sensul de a dispune acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, ., sector 6, compus din terenul în suprafață de 308 mp și construcția de 86 mp, constatând că reclamanta este persoana îndreptățită la măsuri reparatorii și de obligare a Municipiului București prin P. G. să transmită imediat și direct către CCSD dosarele aferente notificărilor, însoțite de hotărârea judecătorească sau să transmită dosarul către Prefectura Municipiului București, în vederea centralizării și continuării procedurii administrative, cerere formulată în contradictoriu cu M. București prin P. G. și P. G. al Municipiului București.
Pentru a dispune în acest sens, tribunalul analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Prin notificările nr. 867/18.07.2001 și nr. 868/18.07.2001, Hacigheanu M. a solicitat în baza Legii nr. 10/2001 acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în București, ., sector 6.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/16.04.1938, P. V. și S. au dobândit imobilul situat în ., compus din teren în suprafață de 308 mp., teren pe care ulterior s-a ridicat o construcție în baza autorizației nr. 79/16.05.1939, respectiv nr. 83F/01.08.1960, imobil în suprafață de 86 mp. ce a figurat în București, ., Raionul „G. G. D.”.
P. V. a decedat la data de 19.07.1966 iar în urma decesului au rămas ca moștenitori V. S., în calitate de soție și Hacigheanu M., în calitate de fiică, situație ce rezultă din certificatul de moștenitor nr. S135/02.03.1973.
La data de 11.10.1980 a decedat V. S. iar în calitate de moștenitoare a rămas Hacigheanu M. în calitate de fiică conform certificatului de moștenitor nr. 270/27.03.1981. Aceasta la rândul său a decedat la data de 09.01.2004, moștenitoare rămânând reclamanta în calitate de fiică conform certificatului de moștenitor nr. 46/20.04.2004.
Raportat la situația de fapt reținută din certificatele de moștenitor și actele de stare civilă din care rezultă filiația reclamantei cu titularii inițiali ai dreptului de proprietate P. V. și S., tribunalul constată că s-a făcut dovada calității de moștenitoare, conform art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, modificată și republicată.
Referitor la dreptul reclamantei de a beneficia de măsurile reparatorii prin echivalent stabilite conform prevederilor Legii nr. 10/2001, tribunalul, reține următoarele:
În baza deciziei nr.1439/04.11.1974, având în vedere ofertele de donație făcute conform Decretului 478/1954, imobilul litigios a trecut în proprietatea statului în urma acceptării donației făcute de către autoarele reclamantei V. S. și Hacigheanu M. în baza ofertei de donație autentificată sub nr. 1482/02.05.1974.
Într-adevăr disp. art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 10/2001, prevăd că prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege și imobilele donate statului în baza Decretului nr. 410/1948, Decretului nr. 478/1954 neîncheiate în formă autentică cât și cele donate încheiate în formă autentică prev. de art. 813 C. civ., în acest ultim caz se va acorda beneficiul legii numai dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În speță, se reține că donația realizată de către autoarele reclamantei în favoarea statului s-a încheiat în formă autentică, fiind încheiată conform Decretului nr.478/1954, situație în care era necesar prezentarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-ar fi dispus anularea sau constatarea nulității donației ca urmare a neîndeplinirii condițiilor prev. de art. 813 C.civ.În lipsa unei asemenea hotărâri judecătorești definitive și irevocabile nu se poate acorda reclamantei beneficiul legii speciale în ceea ce privește stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta M. I..
În motivarea cererii de recurs, în sinteză, s-au susținut următoarele:
Printr-un prim motiv s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut că donația s-a făcut în forma autentică, fiind încheiat conform Decretului nr.478/1954.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că numai oferta de donație făcută de V. S. și Hacigheanu M. a fost autentificată sub nr.3482 din 02.05.1974 la notariatul de Stat al Sectorului 7 nu și acceptarea donației.
Se mai arată de recurentă că în Decizia nr.1439/04.11.1974 a Consiliului Popular al Municipiului București, în art.1 se menționează că se accepta donația dar în cuprinsul aceleiași decizii la art.2 se precizează că Comitetul executiv al Consiliului Popular va perfecta actele de donație pentru terenurile menționate la art.1 din decizie, fapt care nu a mai avut loc, astfel că nu exista un act autentic de acceptare a donației făcut la notariat.
Printr-un al doilea motiv de recurs, referitor la necesitatea transmiterii dosarului direct către CCSD s-a arătat că controlul de legalitate exercitat de judecător este superior celui exercitat de către prefect pentru că are loc cu respectarea tuturor garanțiilor prevăzute de lege referitoare la dreptul la un proces corect și echitabil, la accesul la justiție, la imparțialitatea magistratului etc.
Se mai arată de către recurentă că nu ar fi admisibil să fie afectată securitatea juridică dacă prefectul ar putea reforma o hotărâre judecătorească care se bucura de autoritatea de lucru judecat, iar un control de legalitate al prefectului asupra unei hotărâri judecătorești ar reprezenta o gravă imixțiune care ar rupe principiul separației puterilor în stat.
În subsidiar s-a cerut să fie obligat M. București să transmită dosarul către Prefectura Municipiului București.
În faza recursului s-a depus decizia civilă nr.663 A din 23.05.2014 definitivă pronunțată în dosarul nr._/303/2012 al Tribunalului București din care rezultă că s-a declarat nulitatea absolută a actului de donație constând în oferta de donație autentificată de către fostul Notariat de Stat al Sectorului 7 București sub nr.3482/02.05.1974 privind terenul în suprafață de 308 mp, situat în București, sector 6, . și decizia nr.1439/04.11.1974 a Biroului permanent al Comitetului executiv al Consiliului popular al Municipiului București de acceptare a ofertei de donație.
În opinie majoritară recursul este fondat cu consecința modificării în parte a sentinței recurate pentru următoarele argumente:
În ce privește primul motiv de recurs, dat fiind că s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație nu mai subzistă împiedicarea admiterii primului capăt de cerere de către dispozițiile art.2 alin.1, lit.c din Legea nr.10/2001.
Pe de altă parte, Curtea constată că instanța de fond nu a aplicat greșit dispozițiile art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.10/2001 la momentul pronunțării sentinței.
Astfel, potrivit art.2 alin.1, lit.c prin imobile preluate abuziv se înțeleg printre altele, imobilele donate statului sau altor persoane juridice, în baza Decretului nr.410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice a Decretului nr.478/1954, privind donațiile făcute statului și alte asemenea, neîncheiate în forma autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în formă autentică prevăzute de art.813 din Codul civil, în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În speță la momentul la care instanța de fond a pronunțat sentința de fond, forma contractului de donație îndeplinea condițiile prevăzute de art.1171 cod civil potrivit cu care „actul autentic este acela care s-a făcut cu solemnitățile cerute de lege, de un funcționar public, care are dreptul de a funcționa în locul în care actul s-a făcut.
Rezultă că numai în baza actului nou depus la dosar recurenta reclamantă a probat calitatea de persoană îndreptățită la plata de despăgubiri pentru imobilul teren de circa 307 mp și imobilul construcții de 86 mp, situat în București, sector 6, ., proprietate a autorilor său Hacigheanu M. și V. S. și V. P., cum corect a reținut instanța de fond.
În consecință primul motiv de recurs, fiind fondat se va schimba în parte sentința instanței de fond în sensul obligării Municipiului București prin P. G. să emită decizia sau dispoziție cu propunere de măsuri reparatorii pentru imobilul teren de circa 307 și construcție în suprafață de 86 mp, constatându-se că construcția a fost demolată iar terenul nu poate fi restituit în natură pentru că în prezent terenul este ocupat de alte construcții, cum ar fi școala generală nr.117, alei de acces.
Referitor la cel de –al doilea motiv de recurs, în opinie majoritară instanța apreciază că această critică astfel cum a fost formulată și dezvoltată este nefondată pentru că potrivit art.20(3) din Legea nr.165/2013 dispoziția pe care M. București o va emite în baza prezentei hotărâri, trebuie transmisă către prefect în vederea exercitării controlului de legalitate a deciziei și nu a hotărârii judecătorești.
În ce privește, cererea de a se trimite dosarul direct la prefect, o asemenea obligație exista deja, astfel că nu se mai impune adoptarea aceleiași obligații și prin prezența hotărârii.
În concluzie fiind deci întrunite dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, în temeiul art.312 Cod procedură civilă recursul va fi admis cu consecința modificării în parte a sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate:
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă M. I. împotriva sentinței civile nr.1271/25.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. București prin P. G. și P. G. al Municipiului București – S. O.
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea, în parte:obligă pe pârâtul M. București prin P. G. să emită dispoziție cu propunere de măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de puncte pentru suprafața de 307 mp teren și construcția demolată de 86 mp, imobil situat în București, ., sector 4; respinge capătul de cerere privind înaintarea dosarului la Prefectul Municipiului București sau la Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, ca nefondat.
Obligă pe pârâtul M. București la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată din prima instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 mai 2015.
JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. P. P. F.
GREFIER
G. – M. V.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
15.05.2015
Cu opinia separată a jud. V. A. în sensul că admite și capătul de cerere privind obligarea pârâtului M. București la înaintarea dispoziției și dosarului administrativ la Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea Municipiului București, prin P. G., la înaintarea dosarului administrativ către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, constat că, în baza art. 16 alin. 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în vigoare la data intentării acțiunii, 02.08.2011, notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, se predau pe bază de proces-verbal de predare primire secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile (dispozițiile) emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz a ordinelor conducătorilor Administrației Publice Centrale, conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, de situația juridică actuală a imobilului și de întreaga documentație aferentă a acestuia.
Conform art. 16 alin. 21 din același act normativ, dispozițiile administrației publice locale vor fi centralizate pe județe, la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.
Prin art. 21 alin. 1 din Legea nr. 165 din 16 mai 2013, care modifică în parte Titlul VII al Legii nr. 247/2005, intrată în vigoare pe parcursul derulării procesului, se prevede că în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile investite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului, obiect al restituirii, la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcțiile demolate.
De asemenea, prin art. 21 alin. 3 din aceleași act normativ se stipulează că aceste documentații se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.
Constat că, textele de lege susmenționate fac trimitere la dispozițiile emise de autoritățile administrative în soluționarea pe fond a notificărilor și de exercitarea controlului de legalitate de către prefect, sub aspectul îndeplinirii condițiilor Legii nr.10/2001, pentru acordarea de măsuri reparatorii.
În speță, instanța de recurs a soluționat pe fond notificarea, iar constatările acesteia cu privire la calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri compensatorii pentru imobilul din litigiu ce nu poate fi restituit în natură, au intrat în puterea lucrului judecat, astfel încât nici o autoritate administrativă nu le poate verifica și contrazice.
Cu alte cuvinte, hotărârea judecătorească pronunțată în acest sens nu mai poate fi supusă controlului de legalitate de către prefect, astfel încât după punerea ei în executare, autoritatea administrativă trebuie să o înainteze direct Comisiei Națională pentru Compensarea Imobilelor și nu s-o înainteze prefectului.
Ca urmare, opinez că trebuia admis și capătul de cerere privind obligarea pârâtului M. București la înaintarea dispoziției și dosarului administrativ către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.
JUDECĂTOR,
A. V.
Red. AV
Tehnored. PS 2 ex.
20.05.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 553/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 634/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
