Conflict de competenţă. Sentința nr. 37/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 37/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 45268/3/2014
Dosar nr._
(305/2015)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR.37 F
Ședința din camera de consiliu din 25.02.2015
Curtea constituită din:
Președinte - MĂDĂLINA GABRIELA RĂDULESCU
Grefier - E. C.
- XX -
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit în soluționarea cauzei privind pe reclamantul C. R., pe pârâtul M. Național de Artă al României și pe intervenientul M. C..
Cauza se soluționează în condițiile art.22 alin.2 și 5 C. proc. civ.
Se face referatul cauzei de către grefier, după care instanța reține dosarul în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub numărul de dosar_/299/2012, reclamantul C. R. a chemat în judecată pe pârâtul M. NAȚIONAL DE ARTĂ AL ROMÂNIEI, solicitând revocarea contractului de donație autentificat sub nr.8016/24.04.1992 la notariatul de Stat al Sectorului 4 București-pentru cauză de ingratitudine și pentru neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul, potrivit dispozițiilor art.1020 NCC, precum și restituirea în materialitatea lor a bunurilor ce fac obiectul contractului de donație.
Prin cererea precizatoare depusă la data de 13.06.2013, reclamantul a evaluat bunurile care fac obiectul cererii de chemare în judecată la valoarea totală de 30.000 lei.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1020 NCC.
Pârâtul M. Național de Artă al României a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării, excepția prematurității și excepția prescripției dreptului de a cere revocarea donației, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii reclamantului ca fiind neîntemeiată.
La termenul din data de 17.05.2013, pârâtul M. Național de Artă al României a solicitat introducerea în cauză a Ministerului C., în temeiul art.64 C.proc.civ.
Intervenientul în interes propriu M. C. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară-specialitatea bunuri cu semnificație artistică, întocmit în cauză de către d-na expert Florența E., s-a stabilit că valoarea totală a bunurilor care fac obiectul cererii de chemare în judecată este de 516.000 lei.
La termenul din data de 27.06.2014, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, față de valoarea totală a bunurilor stabilită prin expertiza judiciară și dispozițiile art.2 pct.1 lit.b) teza întâi C.proc.civ.
Prin sentința civilă nr._/21.11.2014, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a IV a civilă la data de 29.12.2014, sub numărul de dosar_ .
La termenul de judecată din data de 5.02.2015, Tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale.
Prin sentința civilă nr.161/05.02.2015, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția necompetenței materiale, a declinat prezenta cauză spre soluționare către Judecătoria Sectorului 1 București, a dispus trimiterea dosarului spre soluționare către secția a IV a civilă a Tribunalului București, a constatat ivit conflictul de competență și a dispus înaintarea dosarului către Curtea de Apel București – secția civilă, în vederea soluționării conflictului de competență.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, tribunalul a admis-o, din următoarele considerente:
În primul rând, tribunalul a constatat că reclamantul a procedat la evaluarea obiectului cererii la valoare de totală de 30.000 lei, prin cererea precizatoare depusă la data de 13.06.2013, valoare care atrage competența judecătoriei, potrivit art. 1 raportat la art. 2 pct. 1 lit. b C.pr.civ. Or, potrivit art. 181 C.pr.civ., instanța învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect. Astfel, în baza acestor dispoziții legale, competența de soluționare a cauzei după materie se stabilește după evaluarea făcută de reclamant, evaluare de natură a atrage competența judecătoriei. Or, faptul că prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit o valoare mai mare decât cea precizată de reclamant nu este de natură a atrage competența tribunalului, întrucât competența rămâne câștigată cauzei.
În al doilea rând, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 1591 alin. 2 C.pr.civ., astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, fiind în vigoare la data introducerii acțiunii, respectiv 27.12.2012. Potrivit textului legal antemenționat, necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de către părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.
Or, din actele dosarului administrat de Judecătoria Sectorului 1 București, rezultă că instanța a invocat excepția necompetenței materiale pentru prima dată la termenul de judecată din data de 27.06.2014 (fila 155 - al treilea termen), după depunerea la dosar a raportului de expertiză efectuat în cauză, deși prima zi de înfățișare, până când putea invoca această excepție, era termenul de judecată din data de 24.01.2014 (f. 83 - al nouălea termen de judecată).
Tribunalul a considerat că, la termenul de judecată din data de 24.01.2014, instanța nu mai putea invoca excepția necompetenței materiale, competența fiind deja câștigată.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 23.02.2015.
Examinând actele dosarului, ținând seama de motivele de fapt și de drept invocate de reclamant prin cerere și având în vedere prevederile legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Reclamantul a învestit Judecătoria Sectorului 1 București cu o acțiune în revocarea unui contract de donație -pentru cauză de ingratitudine și pentru neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul, potrivit dispozițiilor art.1020 NCC, solicitând totodată restituirea în materialitatea lor a bunurilor (mobile) ce fac obiectul contractului de donație.
Valoarea bunurile ce au făcut obiectul contractului de donație a fost indicată de reclamant, prin cererea precizatoare depusă la data de 13.06.2013, ca fiind 30.000 lei.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară-specialitatea bunuri cu semnificație artistică, întocmit în cauză ca urmare a faptului că valoarea indicată de reclamant a fost contestată de pârât (în ședința de la data de 24.01.2014), s-a stabilit că bunurile care fac obiectul cererii de chemare în judecată sunt în valoare totală de 516.000 lei.
Curtea constată, în raport de cele arătate, că dispozițiile art. 181 C.pr.civ. nu sunt aplicabile în cauză, câtă vreme nu se regăsește ipoteza avută în vedere de textul legal, aceea a unor modificări ce intervin cu privire la valoarea obiectului cauzei, printre situațiile ce se încadrează în această ipoteză fiind de exemplu aceea în care, ulterior învestirii instanței, reclamantul mărește ori micșorează pretențiile din cererea inițială.
Or, în cauză stabilirea valorii obiectului cauzei a fost stabilită, chiar prin raportul de expertiză efectuat ca urmare a contestării de către pârât a valorii indicate de reclamant.
Cât privește dispozițiile art. 1591 alin. 2 C.pr.civ, potrivit cu care necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de către părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului, trebuie observat că în cauză necompetența materială a fost invocată în fața Judecătoriei Sectorului 1 București înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului, fiind deci corect aplicate prevederile legale.
În aceste condiții, față de valoarea obiectului cererii, de 516.000 lei, sunt incidente dispozițiile art. 1 pct. 1 lit. b C.pr.civ., conform cărora tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 de lei.
Ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 20 pct. 2 raportat la art. 22 alin. 5 C.pr.civ., Curtea va stabili, în soluționarea conflictului de competență, că Tribunalul București este instanța competentă material să judece cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul C. R., domiciliat în București, ..53, sector 1, pe pârâtul M. NAȚIONAL DE ARTĂ AL ROMÂNIEI, cu sediul în București, Calea Victoriei nr.49-53, sector 1 și pe intervenientul M. C., cu sediul în București, ., sector 3, în favoarea Tribunalului București.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. G. R. E. C.
Red.M.G.R.
Tehdact.R.L./M.G.R.
5 ex./27.02.2015
TB-S.4 – M.A.B.
Jud.S.1 – V.G.-P.
| ← Declararea judecătorească a morţii. Decizia nr. 184/2015.... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 29/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
