Anulare act. Decizia nr. 182/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 182/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 629/4/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.182R
Ședința publică de la 6 februarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - AGLAIA VĂLAN
JUDECĂTOR - R. P.
JUDECĂTOR - P. F.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenții-reclamanți P. A. și Ț. N. împotriva deciziei civile nr.1318A/ 25.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți Asociația de P. ., Mihaiță F. și S. G., cauza având ca obiect „anulare act”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții-reclamanți P. A. și Ț. N. personal, intimata-pârâtă Asociația de P. . D. M., intimații-pârâți D. M., M. F. și S. G. prin mandatar C. G. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care invederează faptul că intimații-pârâți au depus întâmpinare, a cărei copie a fost comunicată părților adverse.
Mandatarul intimaților-pârâți D. M., M. F. și S. G. depune la dosar dovada comunicării întâmpinării către recurenții-reclamanți, cu confirmare de primire.
Recurenții-reclamanți depun la dosar răspuns la întâmpinare – note scrise explicative și înmânează părților adverse câte un exemplar de pe aceasta.
Recurenții-reclamanți invederează că nu au cereri de formulat.
Mandatarul intimaților-pârâți D. M., M. F. și S. G. invederează că nu are cereri de formulat. Arată că are studii juridice și prezintă instanței legitimația emisă de Uniunea Colegiilor Consilierilor Juridici din România, nr.tablou – 40D 2848, data înscrierii 20.02.2008.
Reprezentantul intimatei-pârâte Asociația de P. . nu are cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Recurenții-reclamanți solicită admiterea recursului conform motivelor depuse în scris la dosar, pe care le susține oral, casarea deciziei recurate, admiterea apelului și, pe fond, admiterea acțiunii. Depune la dosar concluzii scrise.
Mandatarul intimaților-pârâți D. M., M. F. și S. G. solicită respingerea recursului ca nefondat, conform motivelor invocate în întâmpinare și menținerea deciziei recurate, ca fiind temeinică și legală.
Reprezentantul intimatei-pârâte Asociația de P. . recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate, ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Prin cererea din 05.01.2011, astfel cum a fost precizată și completată la data de 23.05.2011, reclamanții Ț. N. și P. A. au chemat în judecată pe pârâții M. F., D. M., S. G. și Asociația de P. . prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: 1) anularea hotărârii adunării generale a asociației de proprietari din data de 27.11.2010; 2) anularea hotărârii adunării generale a asociației de proprietari din data de 26.03.2011; 3) anularea actelor emise de comitetul executiv privind bugetul realizat pe anul 2010, situația fondului de rulment și reparații la 31.12.2010, bugetul propus pe anul 2011, planul de activitate pe anul 2011; 4) obligarea pârâților să readucă la fondul de reparații suma de 25.777 lei reprezentând totalul sumelor încasate cu această destinație până în anul 2010 și care ar trebui să se regăsească în contul asociației; 5) obligarea pârâților la completarea fondului de reparații cu suma de 26.168 lei reprezentând totalul bugetului realizat pe anul 2010, (buget ce nu a fost niciodată aprobat în adunarea generală a asociației de proprietari).
În motivare, reclamanții au arătat că procesul-verbal încheiat la data de 27.11.2010, în urma adunării generale a asociației de proprietari, care nu a fost convocată, a fost redactat de către președintele comisiei de cenzori M. F., fără a fi propus prin vot de către membrii asociației participanți la adunarea generală, acesta neavând atribuții legale pentru această activitate, așa cum prevede art. 33 alin. 1 din Legea nr. 230/2007. De asemenea, procesul-verbal a fost redactat în apartamentul proprietatea cenzorului și nu în timpul și în sala în care a avut loc ședința adunării generale. Ordinea de zi menționată în procesul-verbal nu a fost prezentată și nici aprobată în adunarea generală de către membrii asociației. În plus, toate mențiunile din procesul-verbal sunt neadevărate și eronate, afirmându-se cu precădere că familia Ț. nu și-ar fi achitat obligațiile privind plata majorată a fondului de reparații în sumă de 90 lei, sumă repartizată ilegal pe listele de întreținere, nefiind aprobată de adunarea generală, așa cum prevede art. 45 din Legea nr. 230/2007. Deși s-a consemnat în procesul-verbal că reprezentantul Primăriei Sectorului 4 București, a considerat votate toate punctele prevăzute în ordinea de zi și că a considerat date și răspunsurile la sesizările proprietarilor de la . are asemenea atribuții și nu se știe dacă a făcut astfel de afirmații. Mai mult, consilierul Primăriei a afirmat că nu se mai poate vota bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2010 la data de 27.11.2010, dar acest aspect a fost omis din procesul-verbal.
La data de 26.03.2011 a fost reconvocată adunarea generală a asociației de proprietari, din procesul-verbal întocmit rezultând că nu a fost respectată și recomandarea de a se alege un nou comitet, un nou președinte, o nouă comisie de cenzori și bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2011, prin supunere la vot. Mai mult, ordinea de zi nu cuprinde toate recomandările făcute în notele de constatare a controalelor efectuate de consilierii primăriei. De asemenea, au fost induși în eroare proprietarii prin menționarea în procesul-verbal din 26.03.2011, a aprobării bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2010, ce nu a fost prezentat și aprobat în nici o adunare generală legală, conform notelor de constatare. Din întreaga sumă încasată la fondul de reparații de 24.227 lei, s-a motivat că s-ar fi reparat terasa blocului pentru care s-a cheltuit suma de 18.000 lei, însă pentru această lucrare nu există nici un contract și devizul lucrării, și nici procesul-verbal de recepție a lucrării în baza căruia s-a făcut plata. Terasa blocului a fost reparată în anul 2004, cu o garanție de cinci ani, dar încă în anul 2006 avea infiltrații. Suma de 25.777 lei a fost scoasă din fondul de reparații, fără acordul adunării generale, nefiind supuse aprobării cheltuielile pentru care nu au fost prezentate niciodată documente contabile.
De asemenea, bugetul pe anul 2010 nu a fost niciodată aprobat în adunarea generală, pentru cheltuielile afișate în tabelul de la avizier, astfel că suma de 26.168 lei trebuie adusă la fondul de reparații.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 230/2007, art. 1073-1074 Cod civil.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei de obiect și excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât reclamanții au înțeles să atace un proces-verbal și nu o hotărâre a adunării generale. De asemenea, au ridicat excepția tardivității contestației împotriva hotărârii adunării generale reconvocate din data de 26.03.2011, susținând că termenul prevăzut de art. 26 din Legea nr. 230/2007, este depășit.
Pe fond, au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiate.
Pe cale reconvențională, pârâții au solicitat obligarea reclamanților la plata de daune morale, apreciind că prin acțiunea promovată se aduce atingere onoarei și reputației pârâților.
Prin sentința civilă nr._ din 27.11.2012, Judecătoria Sectorului 4 București a respins excepțiile invocate de pârâți, ca neîntemeiate. Totodată, au fost respinse, ca nefondate, atât acțiunea cât și cererea reconvențională.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanții Ț. N. și P. A. sunt proprietarii apartamentelor nr. 79, respectiv 65, situate în București, .. 34, ., sector 4.
La data de 27.11.2010 a avut loc adunarea generală a asociației de proprietari reconvocată din data de 20.11.2010, la care au participat și doi reprezentanți din partea Primăriei Sectorului 4 București.
Ordinea de zi a adunării generale din 27.11.2010 a cuprins: raportul comitetului executiv din 10.04.2010, materialul adunării generale reconvocate din 24.07.2010, raportul comisiei de cenzori din 10.04.2010 cu privire la fondul de reparații, planul de măsuri pe anul 2010. În cadrul adunării generale s-a pus în discuție faptul că familia Ț. nu achită fondul de reparații pentru perioada 2008-2010, urmând a se formula cerere de chemare în judecată pentru sumele datorate cu acest titlu, plus penalizări.
La data de 26.03.2011 a avut loc adunarea generală a asociației de proprietari reconvocată cu următoarea ordine de zi: raportul comitetului executiv pe anul 2010, raportul comisiei de cenzori pe anul 2010, planul de măsuri pe anul 2011, bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2010. În procesul-verbal se menționează că numitul Ț. a propus alegerea altui comitet, însă nu s-a aprobat, întrucât numai cinci din totalul de optsprezece persoane au fost de acord. Ordinea de zi a fost votată în unanimitate, mai puțin de reclamant.
Hotărârile adunărilor generale se consemnează în registrul de procese-verbale al asociației de proprietari, se semnează de către toți membrii comitetului executiv și se comunică, în scris, tuturor proprietarilor, conform art. 25 alin. 4 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
Potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 230/2007, dacă o hotărâre a adunării generale este contrară legii, statutului sau acordului de asociere a asociației de proprietari, ori este de natură să producă daune intereselor proprietarilor, aceștia pot ataca în justiție respectiva hotărâre, în termen de 45 de zile de la adoptarea acesteia.
În privința excepției lipsei de obiect și a inadmisibilității, instanța a reținut netemeinicia acestora câtă vreme reclamanții, în calitate de proprietari, au înțeles să conteste cele două procese-verbale menționate mai sus, în temeiul art. 26 din Legea nr. 230/2007.
Instanța a apreciat că reclamanții justifică un interes în promovarea prezentei acțiuni, având în vedere că se consideră prejudiciați prin măsurile adoptate de către conducerea asociației de proprietari cu privire la cheltuielile ce s-au efectuat din fondurile asociației, fără ca aceste cheltuieli să fie supuse aprobării în cadrul adunării generale a asociației de proprietari.
Pârâții au ridicat și excepția tardivității acțiunii împotriva hotărârii adunării generale din 26.03.2011, apreciind că termenul de 45 de zile de la adoptarea acesteia era împlinit la data sesizării instanței – 23.05.2011, însă instanța a constatat că aceștia se află în eroare, întrucât reclamanții au atacat această hotărâre la data de 11.04.2011. Prin urmare, contestația a fost formulată în termenul prevăzut de art. 26 din Legea nr. 230/2007, excepția tardivității fiind neîntemeiată.
De altfel, prin decizia nr. 670/2011, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 421 din 16.06.2011, Curtea Constituțională a apreciat că proprietarii care nu au avut cunoștință de adunarea generală a asociației de proprietari și nici de faptul că s-a adoptat o hotărâre a acesteia, prin care au fost afectați, se pot afla în situația de a nu putea contesta hotărârea în termenul prevăzut de art. 26, și anume cel de 45 de zile de la adoptarea acesteia, astfel că a constatat că sintagma „de la adoptarea acesteia” cuprinsă în art. 26 din Legea nr. 230/2007, este neconstituțională.
Față de cuprinsul celor două procese-verbale, instanța a reținut că acestea nu sunt de natură să producă daune intereselor celor doi reclamanți, proprietari ai apartamentelor nr. 79, respectiv 65, cu atât mai mult cu cât, în concret, nu s-a hotărât asupra aspectelor stabilite pe ordinea de zi, în parte, și din cauza atitudinii acestora.
Împrejurarea că procesul-verbal încheiat la data de 27.11.2010 ar fi fost redactat în apartamentul nr. 47 și nu în timpul și în sala în care a avut loc ședința, de către președintele comisiei de cenzori M. F., fără a fi propus de către membrii asociației participanți la adunarea generală, nu constituie motiv de nulitate, câtă vreme reclamanții nu au arătat în ce măsură li s-a adus vreo vătămare a intereselor lor.
Din raportul de expertiză contabilă rezultă că reprezentanții asociației de proprietari au constituit depozite la termen, în perioada expertizată 2009 – 2011, în valoare de 33.510 lei reprezentând fond de reparații, iar totalul încasărilor efectuate în perioada 2009 – 2011 cu titlu de fond de reparații este de 19.383,20 lei.
Pe de altă parte, asociația de proprietari a efectuat cheltuieli din fondul de reparații în valoare de 29.639,65 lei, din care: 3.710,28 lei reprezintă suma alocată pentru vopsit ferestre la scările A și B, zugrăvit casa liftului; 2.073,80 lei reprezentând suma alocată pentru înlocuirea coloanei de agent termic pe verticală; 87 lei reprezentând suma alocată pentru mufa obturare scurgere apă; suma de 1.368,57 lei alocată pentru înlocuit țeava agent termic subsol scara B pe orizontală și montat robinet aerisire etaj 10, scara B; 4.400 lei reprezintă suma alocată pentru hidroizolația teraselor mici de la intrarea în . B, reparații aviziere, zidărie la gurile de tobogan și la scara de urcare a treptelor de la scara A; 18.000 lei reprezentând suma alocată pentru hidroizolația terasei mari pe o suprafață de 50%.
În urma analizării listelor de întreținere aferente perioadei 2009-2011, expertul contabil a constatat că din totalul de 29.639,65 lei, suma de 3.842,37 lei nu reprezintă cheltuieli efectuate din fondul de reparații, întrucât acestea au fost recuperate prin repartizarea lor în listele cotelor de întreținere, neafectându-se astfel soldul fondului de reparații constituit de proprietarii imobilului, diferența de 25.797,28 lei (29.639,65 lei – 3.842,37 lei) reprezentând cuantumul corect al cheltuielilor efectuate din fondul de reparații.
Instanța a reținut că pârâții nu au făcut dovada că aceste cheltuieli ar fi fost aprobate în cadrul adunării generale a asociației de proprietari, având în vedere că aceștia nu au fost în măsură să prezinte registrul proceselor-verbale al Asociației de P. . cuprinsul proceselor-verbale din 27.11.2010 și 26.03.2011, atacate prin prezenta acțiune, nu se indică nici o sumă ce urma a fi cheltuită din fondul de reparații cu acordul adunării generale. Cu toate acestea, expertul a menționat că pentru toate aceste cheltuieli, asociația de proprietari a prezentat documente contabile justificative.
În ceea ce privește fondul de rulment, la finalul anului 2009, respectiv 2010, conform verificărilor făcute de expertul cauzei, soldul corect era de 29.012,15 lei, respectiv de 34.933 lei, existând o diferență de 12 lei rezultată între soldul fondului de rulment stabilit de reprezentanții asociației de proprietari și cel calculat de expert, sumă ce nu a fost înregistrată în registrul pentru evidența fondului de rulment.
Totodată, potrivit situației de activ și pasiv la data de 31.12.2009 depusă la Primăria Sectorului 4, sub nr. 5164/23.02.2010, soldul fondului de rulment declarat de asociație a fost de 29.076 lei, deci mai mare cu 63,85 lei decât cel real, iar pentru anul 2010 soldul fondului de rulment declarat de reprezentații asociației, conform situației înregistrate sub nr. 5201/21.02.2011, a fost de 34.953 lei, prin urmare un sold mai mare cu 20 lei.
Cu privire la fondul de reparații stabilit de expert la sfârșitul anului 2011, în cuantum de 30.959,70 lei, în raportul de expertiză se arată că din acest sold au fost efectuate cheltuieli în valoare de 25.797,28 lei în anul 2010, rămânând un sold de 5.162,42 lei, însă asociația de proprietari a declarat un sold de 1.483 lei, cu adresa nr._/01.09.2011.
Potrivit dispozițiilor art. 24 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, în scopul asigurării fondurilor necesare pentru plăți curente, asociația de proprietari stabilește cuantumul și cota de participare a proprietarilor la constituirea fondului de rulment. De regulă, fondul de rulment se dimensionează astfel încât să poată acoperi cheltuielile curente ale condominiului la nivelul unei luni calendaristice. Stabilirea cuantumului se face prin echivalare cu suma care a fost necesară pentru acoperirea cheltuielilor lunare înregistrate de asociația de proprietari în anul expirat, la nivelul lunii cu cheltuielile cele mai mari, majorate cu rata inflației, iar în cazurile asociațiilor de proprietari nou-înființate, prin constatarea și însușirea experienței în domeniu a unor asociații de proprietari echivalente ca mărime. Fondul de rulment se constituie prin plata anticipată a cotei ce revine fiecărui proprietar, potrivit hotărârii adunării generale a asociației de proprietari, iar reîntregirea fondului de rulment se face lunar, prin plata sumelor afișate pe lista de plată.
De asemenea, art. 24 alin. 5 din H.G. nr. 1588/2007 prevede că asociația de proprietari va constitui un fond pentru repararea părților de construcții/instalații aflate în proprietate comună, fond cu perioadă de folosire limitată, care va fi depus în contul asociației de proprietari și nu va putea fi folosit decât cu acordul adunării generale a asociației de proprietari, în conformitate cu bugetul de venituri și cheltuieli.
În cauză, chiar dacă fondul de reparații nu a fost folosit cu acordul adunării generale a asociației de proprietari, instanța a apreciat că sumele de bani au fost cheltuite în mod justificat, în interesul tuturor proprietarilor, deci inclusiv în interesul celor doi reclamanți.
Instanța a reținut că atâta vreme cât nu s-a făcut dovada că fondul de reparații ar fi fost întrebuințat în alte scopuri decât cel ce viza interesul proprietarilor sau că ar fi fost sustrase sume de bani, ar fi excesiv și nejustificat să se dispună aducerea la fondul de reparații a sumelor astfel cheltuite, chiar și în condițiile în care, fără temei, reprezentanții asociației de proprietari au considerat de cuviință să nu supună aprobării adunării generale modul în care vor fi folosite fondurile asociației.
În raport de aceste considerente, instanța a respins excepțiile invocate de pârâți, ca neîntemeiate, precum și cererea principală precizată și completată.
Referitor la cererea reconvențională, instanța a reținut inexistența unei fapte ilicite a reclamanților care să justifice obligarea acestora la acoperirea prejudiciului invocat de către pârâți, având în vedere că aceștia și-au exercitat dreptul prevăzut de lege de a ataca în instanță o hotărâre a adunării generale a asociației de proprietari, cu respectarea limitelor interne și externe, fiind fără relevanță faptul că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate. În plus, nu s-a făcut dovada că prin promovarea prezentei acțiuni, pârâții ar fi suferit vreo vătămare, de natura celor invocate prin cererea reconvențională.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții, care au pretins că prima instanță nu s-a pronunțat asupra motivelor de nelegalitate care priveau modul de organizare și de constituire a adunării generale din data de 27.11.2010.
De asemenea, instanța nu a analizat procesele verbale, acestea fiind încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în sensul că adunarea generală a fost convocată de către persoane care nu mai reprezintă în mod legal asociația, nemaifiind aleși conform prevederilor legale.
Convocatorul prezentat chiar de către pârâți anunța o ședință care nu s-a ținut niciodată și la care s-a atașat un tabel în care se regăsesc semnături ale unor persoane care nu mai locuiesc în imobil și semnături de nedeslușit.
În ceea ce privește ordinea de zi, aceasta nu s-a citit, nici nu a fost supusă aprobării prin vot și nu s-au avizat hotărârile comitetului conform art. 17 alin. 3 din H.G. nr. 1588/2007; nu s-a pregătit și nici nu s-a propus spre aprobare bugetul de venituri și cheltuieli și fondurile necesare conform art. 17 alin. l lit. c din HG 1588/2007.
Adunarea generala din 10.04.2010 a fost una nelegala, deoarece, nu s-au respectat recomandările reprezentanților primăriei privind alegerea unui nou comitet și a comisiei de cenzori; votarea bugetului de venituri și cheltuieli care nu mai era posibila la sfârșitul anului.
Procesului-verbal din 27.11.2010 este nelegal, căci persoana care l-a redactat, fiind președintele comisiei de cenzori, nu avea în atribuțiile ei și redactarea acestuia astfel după cum rezulta din art. 20 lit. a din HG nr. 1588/2007. Acesta nu le-a fost pus la dispoziție la cerere și nici nu a fost afișat.
Instanța de fond nu a avut în vedere obiecțiunile formulate față de expertiza efectuată în cauză.
Astfel, referitor la suma de 8164 lei prevăzută în buget ca fiind cheltuită pentru reparații lift în anul 2009, doamna experta a analizat alte cheltuieli decât cele trecute în bugetul respectiv, omițând să observe faptul ca acestea nu aveau aceeași destinație, ca cea prezentata oficial de asociație. Mai mult, una din facturile și chitanțele prezentate ca document justificativ pentru această sumă este din anul 2010, deci nu avea cum să reprezinte cheltuiala din bugetul pe anul 2009. Prin urmare, răspunsul la acest obiectiv trebuia refăcut. Cu toate acestea, greșit prima instanță a respins obiecțiunile la expertiză contabilă. În mod nelegal instanța a refuzat să pună în vedere pârâților să predea expertei registrele de procese-verbale și al fondurile speciale.
Prin decizia civilă nr. 1318A din 25.09.2014, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, instanța a argumentat în concret atât situația de fapt cât și de drept.
Astfel, la data de 27.11.2010 a avut loc adunarea generală a asociației de proprietari reconvocată din data de 20.11.2010, fiind menționată și ordinea de zi, astfel cum rezultă din actele dosarului, respectiv convocatorul ce este însoțit de tabelul nominal al proprietarilor.
În consecință, prevederile art. 23 alin. 5 coroborate cu art. 24 din Legea nr. 230/2007 au fost respectate, apelanții reclamanți având cunoștință de reconvocarea adunării generale din data de 27.11.2010, legiuitorul stabilind în mod concret posibilitatea aducerii la cunoștința proprietarilor a reconvocării adunării generale și numai pe bază de tabel convocator.
Mai mult, din procesul verbal încheiat cu ocazia acestei adunări generale s-a consemnat că apelanții reclamanți au perturbat în repetate rânduri discuțiile purtate.
În această situație argumentele apelanților reclamanți referitoare la faptul că ședința nu s-a ținut, sunt total nefondate și de rea-credință, atâta timp cât din procesul verbal încheiat cu acea ocazie rezultă fără putință de tăgadă, participarea acestora la adunarea generală din 27.11.2010.
Criticile referitoare la persoanele ce au efectuat convocarea adunării generale din 27.11.2010 și cele referitoare la administratorul D. M. au fost înlăturate, întrucât dacă apelanții reclamanți erau nemulțumiți de alegerea noilor reprezentanți ai asociației aveau posibilitatea contestării hotărârii generale prin care aceștia au fost numiți în termenul legal prevăzut de art. 26 din Legea nr. 230/2007.
Tribunalul a apreciat ca fiind nefondate și argumentele referitoare la persoana ce a redactat procesul-verbal și locul unde a fost întocmit acest act, întrucât acestea nu reprezintă motive de nulitate în sensul prevederilor legale, cazurile de nulitate fiind stabilite în mod concret de către legiuitor.
În ceea ce privește critica referitoare la respingerea obiecțiunilor formulate față de raportul de expertiză efectuate în cauză, a constatat că acestea au fost formulate în raport de răspunsul dat de expert la obiecțiunile anterior formulate, situație în care a apreciat că instanța în mod corect a respins noile obiecțiuni, întrucât analiza situației de fapt și de drept se analizează în raport de întregul material probator.
Mai mult din raportul de expertiză efectuat în cauză se constată că expertul a analizat situația cheltuielilor din fondul de reparații și fondul de rulment în raport de actele financiare ale asociației stabilind în mod detaliat modul de constituire și utilizare acestea fiind cheltuieli efectuate în mod justificat în scopul conservării și administrării condominiului.
Câtă vreme aceste sume de bani nu au fost utilizate în alt scop decât cel ce vizează interesul proprietarilor sau că ar fi fost sustrase, argumentele apelanților reclamanți referitoare la aducerea la fondul de reparații a sumelor cheltuite nu pot fi primite, chiar și în situația în care acestea nu au fost supuse aprobării adunării hotărârii generale sub aspectul scopului folosirii.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții, care, în susținerea criticilor formulate, au pretins că instanța de apel nu a efectuat o verificare completă a actelor dosarului și o cenzură corespunzătoare a hotărârilor asociației de proprietari, în raport de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 230/2007 și nici nu au stabilit dacă procesele-verbale au fost în tocmite cu respectarea dispozițiilor art. 24 alin. 3 și art. 25 alin. 4 din aceeași lege.
În concret, au pretins că familia Ț. nu are nici o datorie la fondul de reparații aprobat de adunarea generală, contrar celor reținute în procesul-verbal din 27.11.2010, că acesta a fost scris după ședința adunării generale în apartamentul pârâtei M. F., în condițiile în care, la data de 27.11.2010 nu existau organe alese valabil în ședința asociației de proprietari, iar ea avea doar calitatea de cenzor.
Achiziționarea și cheltuirea fondului de rulmenți nu au fost discutate în adunarea generală din 10.04.2010 și nici nu au fost supuse votului adunării generale, iar în procesul-verbal s-au consemnat fapte care nu au corespondent în realitate, motiv pentru care au formulat și plângere penală.
Greșit le-au fost respinse proba cu martori și obiecțiunile la raportul de expertiză referitoare la modul de cheltuire a fondului de rulmenți, la prejudiciul produs și la necesitatea reparării acestuia, în condițiile în care pârâții nu justifică cu documente legale cheltuirea tuturor sumelor.
Curtea reține că recursul nu este întemeiat.
Astfel, majoritatea criticilor formulate prin motivele de recurs vizează modul de administrare și de apreciere a probelor dosarului de către instanța de apel și nu motive de nelegalitate.
Or, conform art. 304 din Codul de procedură civilă, în recurs modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute la pct. 1 – 9.
Ca urmare, instanța de recurs nu poate verifica aspecte ce țin de netemeinicia deciziei, situația de fapt reținut de către instanța de apel nemaiputând fi supusă cenzurii instanței de recurs.
Motivele de nelegalitate ce s-ar fi putut încadra în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, constând în aplicarea greșită a Legii nr. 230/2007, pot fi analizate numai în raport de temeiurile juridice concrete invocate în cererea de chemare în judecată.
Aceasta întrucât, conform art. 292 alin. 1 Cod procedură civilă, părțile nu se pot folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului.
De asemenea, conform art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, în apel nu se poate schimba obiectul și cauza cererii de chemare în judecată.
Dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, astfel încât, cu atât mai mult în recurs, reclamanții nu pot invoca alte motive de nelegalitate decât cele invocate la prima instanță.
În cererea de chemare în judecată reclamanții au invocat generic, nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 230/2007, fără a indica, în concret, care din dispozițiile legale ale acestei legi au fost încălcate cu prilejul convocării și desfășurării adunărilor generale ale asociației de proprietari din 27.11.2010 și 26.03.2011.
Excepție face doar referirea la nerespectarea dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 230/2007, care reglementează atribuțiile comisiei de cenzori. Aceste prevederi legale nu reprezintă, însă, motive de nulitate pentru anularea procesului-verbal al adunării generale din 27.11.2010, chiar dacă acesta ar fi fost redactat de un cenzor, după terminarea ședinței și într-un alt loc decât cel în care a fost desfășurată.
Legea nu stabilește cine trebuie să întocmească procesul-verbal al adunării generală, astfel încât, orice membru al asociației de proprietari, indiferent de calitatea pe care o are în cadrul acesteia, poate fi însărcinat cu redactarea lui.
De asemenea, nerespectarea unei recomandări a unui reprezentant al administrației locale privind alegerea unor noi organe de conducere ale asociației, nu constituie motiv de nulitate pentru actele întocmite de organele aflate în funcție, atâta vreme cât acestea nu au fost înlocuite de către adunarea generală. Aceasta din urmă este singura în măsură să aleagă și să elibereze din funcție președintele, comitetul asociației și comisia de cenzori.
Limitându-se la analiza singurului motiv de nelegalitate invocat și care poate face, într-adevăr, obiectul verificărilor instanței de recurs și anume, nerespectarea dispozițiilor art. 24 alin. 3 și art. 25 alin. 4 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, Curtea reține următoarele:
Conform art. 24 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, adunarea generală poate adopta hotărâri dacă majoritatea proprietarilor membri ai asociației de proprietari sunt prezenți sau prin reprezentant legal.
De la prevederea legală susmenționată se face o excepție, prin prevederile art. 24 alin. 3 din lege, conform cu care, la adunarea generală reconvocată, dacă există dovada că toți membrii asociației de proprietari au fost convocați, hotărârile pot fi adoptate, indiferent de numărul membrilor prezenți, prin votul majorității acestora.
Criticile referitoare la neregularități ce ar fi putut fi încadrate în prevederile legale susmenționate vizau adunarea generală din 27.11.2010.
Instanțele de fond au reținut că această adunare generală a fost convocată legal pe bază de convocator, cuprinzând numele membrilor asociațiilor de proprietari, cu stabilirea ordinii de zi și că a fost reconvocată după ce, la data de 20.11.2010, nu s-a întrunit numărul necesar de participanți pentru luarea de hotărâri cu majoritatea necesară, conform art. 24 alin. 1 din Legea nr. 230/2007.
Situația de fapt reținută de către instanțe nu poate fi modificată în recurs, iar Curtea, în raport de această situație de fapt, nu identifică nerespectarea dispozițiilor legale susmenționate.
Conform art. 25 alin. 4 din Legea nr. 230/2007, hotărârile adunărilor generale se consemnează în registrul de procese-verbale al asociației de proprietari, se semnează de către toți membrii comitetului executiv și se comunică, în scris, tuturor proprietarilor.
Dispozițiile legale susmenționate nu prevăd sancțiuni pentru neîndeplinirea întocmai a obligațiilor stabilite în sarcina organelor de conducere, în acest sens, astfel încât instanța să poată contata caracterul imperativ al acestora sau nulitatea absolută a hotărârilor adunărilor generale necomunicate beneficiarilor.
Curtea constată că, prin această prevedere legală, legiuitorul a intenționat să asigure publicitatea hotărârilor adunărilor generale, astfel încât să se acorde posibilitatea membrilor săi de a cunoaște conținutul acestora și de a le putea, eventual, ataca, dacă constată că sunt contrare legii, statutului sau acordului de asociere, conform art. 26 din lege.
Reclamanții nu pot invoca o vătămare produsă prin necomunicarea hotărârilor adunărilor generale din 27.11.2010 și 26.03.2011, atâta vreme cât au cunoscut conținutul acestora în condițiile în care le-au atacat în justiție prin prezenta cauză.
Așa fiind, reținând netemeinicia motivelor de nelegalitate invocate și imposibilitatea verificării motivelor de netemeinicie în recurs, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenții-reclamanți P. A. și Ț. N. împotriva deciziei civile nr. 1318A/25.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți Asociația de P. ., Mihaiță F. și S. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. V. R. P. P. F.
GREFIER,
G.-M. V.
Red. AV
Tehnored. PS 2 ex.
11.02.2015
Jud. apel: C. P.
I. I.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 78/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Reparare prejudicii erori judiciare. Decizia nr. 87/2015. Curtea... → |
|---|
