Conflict de competenţă. Sentința nr. 11/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 36902/3/2014
Dosar nr._
(114/2015)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECTIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR.11 F
Ședința din camera de consiliu de la 26.01.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. B.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență intervenit între Tribunalul București –Secția a IV a Civilă și Judecătoria sectorului 6 București, în cauza civilă privind pe reclamantul E. D. și pârâții B. M., B. I., B. M., B. C. și BASALĂU C..
Cauza a fost soluționată în camera de consiliu, fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea constatând cauza în stare de judecată reține dosarul în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 6, în data de 11.02.2014, sub nr._, reclamantul E. D. a chemat în judecată pârâții Basalău M., Basalău I., Basalău M., Basalău C., Basalău C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să constate calitatea pârâților de moștenitori ai defunctului Basalău A., să constate intervenită vânzarea-cumpărarea unei suprafețe de teren de 2,0 ha, situate in extravilanul comunei Adincata - .. Ialomița, tarlaua 479/4, . titlul de proprietate nr._/_, emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Ialomița, între reclamant, în calitate de cumpărător și pârâți, moștenitori ai defunctului Basalău A., în calitate de vânzători și să pronunțe, în consecință, o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În motivare a arătat că în anul 2008 a convenit cu defunctul Basalău A. să-i vândă o suprafață de 2 ha teren, din suprafața totală de 3 ha 6890 mp, înscrisă în titlul de proprietate nr._/_. Prețul de 15.000.000 lei, convenit de părți, a fost plătit la data încheierii înscrisului sub semnătură privată, în prezența a doi martori. A intrat în posesia terenului chiar la data încheierii înscrisului și s-a comportat în continuare ca proprietar, plătind impozitele și încheind contracte de arendă pentru respectiva suprafață de teren.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 650 și art. 1073 Cod civil.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepțiile insuficientei timbrării, a lipsei calității lor procesuale pasive, a prescripției dreptului la acțiune, precum și a prematurității formulării cererii. Pe fond au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare pârâții au arătat că susținerile reclamantului nu pot fi reținute întrucât, terenul este în proprietatea și posesia lor, fapt dovedit cu înscrisurile existente la dosar.
În drept, pârâții au invocat dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă și Legea nr. 71/2011.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepțiilor invocate de către pârâți, înlăturarea apărărilor formulate de aceștia și admiterea acțiunii, având în vedere dovezile depuse la dosar, care demonstrează voința promitentului-vânzător de a vinde terenul, precum și faptul că a plătit prețul cuvenit și a intrat în posesia terenului de la data încheierii convenției, continuând să-l stăpânească și astăzi, ca un adevărat proprietar.
La termenul din data de 08.06.2014, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a judecătoriei.
Prin sentința civilă nr. 6519/15.09.2014 Judecătoria sector 6 a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența în favoarea Tribunalului București.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că cererile având ca obiect constatarea deschiderii succesiunii, a calității de moștenitor și a cotelor succesorale, ca cereri în constatare, neevaluabile în bani, sunt de competența tribunalului, ca instanță de fond de drept comun, astfel cum rezultă din coroborarea art. 94 cu art. 95 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 99 alin. 2 Cod procedură civilă, în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Având în vedere că pentru capătul de cerere principal, privind constatarea calității de moștenitor, competența materială aparține tribunalului, iar pentru capătul de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, a cărui soluție depinde de cea ce va fi pronunțată cu privire la capătul principal de cerere, competența materială aparține judecătoriei, dispozițiile 99 alin. 2 Cod procedură civilă sunt pe deplin aplicabile.
Pe cale de consecință, instanța a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Municipiului București..
Pe rolul Tribunalului București – Secția a IV a Civilă cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 27.10.2014.
La termenul de judecată din 17.12.2014 tribunalul a invocat excepția necompetenței materiale, iar prin sentința civilă nr. 1512/17.12.2014 a admis excepția, a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 6 București, a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat cauza la Curtea de Apel București pt soluționarea conflictului ivit.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care: să se constate calitatea pârâților de moștenitori ai defunctului B. A.; să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea privind suprafața de teren de 2,00 ha situate în extravilanul comunei Adâncata și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul amintit. Reclamantul a evaluat imobilul la suma de 7600 lei, valoare care nu a fost infirmată de către pârâți, iar valoarea din antecontract a fost de 1500lei (15 milioane lei vechi) (fila 13 ds. judecătorie).
S- a apreciat că este neîndoielnic faptul că reclamantul a învestit instanța cu o cerere evaluabilă, cea privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare pentru teren, precum și cu o cerere neevaluabilă, aceea privind constatarea calității pârâților de succesori ai vânzătorului defunct B. A., însă instanța în mod eronat a apreciat că ambele capete de cerere sunt principale.
În fapt, scopul urmărit de reclamant prin acțiune, este acela de a obține un titlu de proprietate asupra terenului, ceea ce înseamnă că cererea privind constatarea vânzării-cumpărării privind suprafața de teren de 2,00 ha situată în extravilanul comunei Adâncata și, pe cale de consecință pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul amintit, constituie capătul de cerere principal, iar cel privind constatarea calității de moștenitori a pârâților de pe urma defunctului B. A., vânzător, nu este o cerere de chemare în judecată propriu zisă, principală, reclamantul urmărind a proba calitatea procesuală pasivă a pârâților în cauză, având în vedere că vânzarea cumpărarea trebuie să se constate în contradictoriu cu adevăratul proprietar al bunului imobil, iar în cauză acesta este decedat, calitatea sa fiind continuată de succesori.
Tribunalul a considerat că instanța nu a fost învestită cu o cerere privind dezbaterea succesiunii defunctului, astfel cum în mod eronat s-a reținut, întrucât nu se solicită constarea masei succesorale rămase de pe urma defunctului, nici a cotelor succesorale, nici ieșirea din indiviziune și stabilirea loturilor care se cuvin succesorilor.
Reclamantul urmărește indubitabil pronunțarea unei hotărâri care să fie opozabilă tuturor persoanelor cu vocație succesorală de pe urma defunctului vânzător și ieșirea din patrimoniului defunctului a unui singur bun, respectiv a terenului în litigiu.
În raport cu calificarea dată, tribunalul a apreciat că este indubitabil că cererea privind constatarea calității de moștenitori a pârâților este un capăt de cerere accesoriu celui privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare, capăt de cerere principal și evaluabil în bani.
Așa fiind, raportat la valoarea materială a bunului, tribunalul a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 94 alin.1 pct. 1 lit. j) NCPC, care stabilesc competența materială a judecătoriei cu privire la judecata cererilor cu valoare sub pragul de 200.000lei.
Mai mult s-a reținut că, și în ipoteza îmbrățișată de judecătorie, în materia succesiunilor, competența în primă instanță aparține tot judecătoriei, potrivit art. 94 alin. 1 pct. 1 lit. i) NCPC care prevede că cererile de împărțeală, indiferent de valoare, se judecă de judecătorie, dispoziții care se coroborează cu cele din art. 118 alin. 1 NCPC privind competența teritorială.
Instanța de fond nu a indicat dispozițiile care prevăd că soluționarea cererilor neevaluabile în bani în materie de moșteniri cad în competența tribunalului în primă instanță, altele decât cele de împărțeală, iar Tribunalul nu a identificat o astfel de dispoziție legală. Dacă legiuitorul ar fi intenționat să stabilească o competență materială diferită pentru procedura dezbaterii succesorale și cea ulterioară a partajării moștenirii, ar fi făcut o astfel de precizare în mod expres în dispozițiile care reglementează în materia competenței instanțelor.
Pt aceste considerente, tribunalul, văzând și dispozițiile art. 131 alin. 1 NCPC coroborate cu art. 135 NCPC, a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului, a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat cauza, în vederea stabilirii competenței, către Curtea de Apel București.
La Curtea de Apel București, conflictul a fost înregistrat pe rolul Secției a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, sub nr._ .
Analizând conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, Curtea va reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul E. D. solicită instanței, în contradictoriu cu pârâții Basalău M., Basalău I., Basalău M., Basalău C., Basalău C., pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate calitatea pârâților de moștenitori ai defunctului Basalău A., să se constate că între autorul pârâților, în calitate de vânzător și reclamant, în calitate de cumpărător a intervenit convenția privind vânzarea-cumpărarea unei suprafețe de teren de 2,0 ha, situat în extravilanul comunei Adîncata - .. Ialomița, tarlaua 479/4, . titlul de proprietate nr._/_, emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Ialomița, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În motivare, reclamantul a susținut că în anul 2008 a convenit cu autorul pârâților - Basalău A., în prezent decedat, să-i vândă o suprafață de 2 ha teren, din suprafața totală de 3 ha 6890 mp, înscrisă în titlul de proprietate nr._/_ pentru prețul de 15.000.000 lei, ce a fost plătit de reclamant chiar la data încheierii înscrisului sub semnătură privată, în prezența a doi martori. Reclamantul a susținut că, la aceeași dată, a intrat în posesia terenului și până în prezent s-a comportat ca proprietar, plătind impozitele și încheind contracte de arendă pentru respectiva suprafață de teren.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 650 și art. 1073 Cod civil.
Capătul principal de cerere într-o astfel de acțiune, se determină, pornind de la scopul urmărit de reclamant prin formularea acesteia și este reprezentat de cererea privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare pentru terenul menționat expres în cerere.
Celălalt capăt de cerere prin care se solicită instanței constatarea calității pârâților de moștenitori ai defunctului Basalău A. nu poate fi altfel calificat decât ca o cerere accesorie, în raport cu cererea principală, ce are obiectul anterior menționat, prin care reclamantul tinde, practic, să dovedească calitatea procesuală pasivă a pârâților, în raportul juridic dedus judecății instanței. În nici un caz nu poate fi apreciată ca fiind o cerere principală, de a cărei soluționare să depindă soluționarea capătului de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare.
În consecință, instanța competentă material să soluționeze cauza în primă instanță se determină potrivit regulilor înscirse în art. 98 din NCPC, după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere.
Valoarea obiectului capătului principal de cerere, privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, este, conform estimării reclamantului, necontestată de pârâți, de_ lei (fila 27 din dosarul judecătoriei), mult sub pragul de 200 000 lei prevăzut de art. 94 alin. 1 litera j din NCPC, situație în care competența materială pentru soluționarea cauzei în primă instanță aparține judecătoriei și nu tribunalului.
Pentru aceste considerente și în baza dispozițiilor art.135 din NCPC, Curtea va stabili competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul E. D., domiciliat în București, ., ., ., sector 1 și în București, ..19, ., ., și pârâții BASALĂU M., BASALĂU I., BASALĂU M., BASALĂU C. și BASALĂU C., domiciliați în București, ..3, ., ., sector 6, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.01.2015.
PREȘEDINTE
I. B. GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.I.B.
Tehnored.I.B.
5 ex/12.02.2015
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Partaj judiciar. Decizia nr. 89/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
