Conflict de competenţă. Sentința nr. 2/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-01-2015 în dosarul nr. 16132/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECTIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2 F
Ședința din Camera de Consiliu de la 05.01.2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - BIANCA ANTOANETA SCROB
GREFIER - F. V.
************
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 3 București și Tribunalul București Secția a V a Civilă în cauza privind pe creditorul A. L. cu sediul ales la SCA N., N., D., Kingston, Petersen, în București, ..1 A, ., sector 1, Complexul Bucharest Business Park și debitorul C. M. G. GEORGES domiciliat în Elveția, 3963 Crans Montana, Rawyl C, Chemin de la Dellege, nr.8.
Fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București sub nr._/302/2014 la data de 12.03.2014, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. și D. a solicitat încuviințarea executării silite imobiliare împotriva debitorului M. G. GEORGES C. la cererea creditorului A. L., în baza titlului executoriu reprezentat de hotărârea arbitrală a Curții de Arbitraj Internațional din Londra pronunțată în data de 25.08.2009 în dosarul nr._ recunoscută cu efecte depline pe teritoriul României prin sentința civilă nr. 1144/F din 10.06.2011 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2009, sentință rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii apelului debitorului conform deciziei civile nr. 290 A din 11.07.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ și ca urmare a respingerii recursului debitorului conform deciziei civile nr. 2770 din 24.09.2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție a României în dosarul nr._ pentru sumele cuprinse în aceasta, a sentinței civile nr. 1144/F din 10.06.2011 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2009 pentru suma de 111.321,25 lei reprezentând cheltuieli de judecată, precum și a deciziei civile nr. 2770 din 24.09.2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție a României în dosarul nr._ , pentru suma de_,34 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
La termenul din 01.04.2014, procedând la verificarea competenței în conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 3 București.
Prin sentința civilă nr. 4361/01.04.2014, Judecătoria Sector 3 București a admis excepția necompetenței materiale, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect încuviințare executare silită formulată de petentul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. și D., la solicitarea creditorului A. L. împotriva debitorului M. G. GEORGES C., în favoarea Tribunalului București.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Sector 3 București a avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 1102 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârile străine care nu sunt aduse la îndeplinire de bunăvoie de către cei obligați a le executa pot fi puse în executare pe teritoriul României, pe baza încuviințării date, la cererea persoanei interesate, de către tribunalul în circumscripția căruia urmează să se efectueze executarea.
În cauză, petenta a solicitat încuviințarea urmăririi silite imobiliare în dosarul de executare nr. 260/2014 format pentru punerea în executare a următoarelor titluri executorii: hotărârea arbitrală a Curții de Arbitraj Internațional din Londra pronunțată în data de 25.08.2009 în dosarul nr._ recunoscută cu efecte depline pe teritoriul României prin sentința civilă nr. 1144/F din 10.06.2011 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2009, sentință rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii apelului debitorului conform deciziei civile nr. 290 A din 11.07.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ și ca urmare a respingerii recursului debitorului conform deciziei civile nr. 2770 din 24.09.2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție a României în dosarul nr._ pentru sumele cuprinse în aceasta, a sentinței civile nr. 1144/F din 10.06.2011 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2009 pentru suma de 111.321,25 lei reprezentând cheltuieli de judecată, precum și a deciziei civile nr. 2770 din 24.09.2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție a României în dosarul nr._ , pentru suma de_,34 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Întrucât executarea silită privește bunuri imobile situate în municipiul București, iar titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre străină, respectiv hotărârea arbitrală a Curții de Arbitraj Internațional din Londra pronunțată în data de 25.08.2009 în dosarul nr._, văzând și dispozițiile art. 1102 alin. 1 Cod procedură civilă care prevăd că hotărârile străine care nu sunt aduse la îndeplinire de bunăvoie de către cei obligați a le executa pot fi puse în executare pe teritoriul României, pe baza încuviințării date, la cererea persoanei interesate, de către tribunalul în circumscripția căruia urmează să se efectueze executarea, instanța a constatat că Tribunalul București este instanța competentă din punct de vedere material să soluționeze cererea de încuviințare silită imobiliară solicitată de petentă.
Cauza a fost reînregistrată la data de 18.05.2014 pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, sub nr._ .
La termenul din 11.06.2014, tribunalul a invocat, din oficiu, în temeiul art.650 coroborat cu art. 819 Cod procedură civilă, excepția necompetenței materiale a instanței.
Prin sentința civilă nr. 748/11.06.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția V-a Civilă, a fost declinată competența soluționării cauzei privind pe creditorul A. L. și debitorul M. G. Georges C. în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, a fost constatată existența conflictului negativ de competență și s-a înaintat dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului de competență.
Analizând excepția necompetenței sale materiale, tribunalul a reținut că în cauză s-a solicitat încuviințarea executării silite imobiliare asupra unui imobil situat în sectorul 3 al Municipiului București, în temeiul unui titlu executoriu – hotărârea arbitrală a Curții de Arbitraj Internațional din Londra pronunțată în data de 25.08.2009 în dosarul nr._, hotărâre recunoscută pe teritoriul României prin sentința civilă nr.1144/F din 10.06.2011 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2009, definitivă și irevocabilă. Prin aceeași sentință, în temeiul dispozițiilor art. 176 din Legea nr. 105/1992, Tribunalul București, declarând executorie această hotărâre, a încuviințat executarea silită pe teritoriul României.
În consecință, tribunalul a constatat că procedura reglementată de dispozițiile Legii nr.105/1992, în vigoare la acel moment, pentru recunoașterea caracterului executoriu al hotărârii a fost deja urmată de creditor și a fost finalizată prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care a fost recunoscută și încuviințată executarea silită a hotărârii arbitrale. Această încuviințare a executării silite de către tribunal în condițiile art. 176 din Legea nr. 105/1992 reprezintă recunoașterea de către instanța română a caracterului executoriu al unei hotărâri arbitrale.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.1102 Cod procedură civilă, aplicabile numai în cazul hotărârilor străine, astfel cum este definită această noțiune de art.1093 Cod procedură civilă, întrucât hotărârea a cărei executare se solicită a fost pronunțată într-un stat membru al Uniunii Europene.
În consecință, tribunalul a considerat că în prezenta cerere formulată de organul de executare în condițiile art.665 alin. 2 Cod procedură civilă sunt aplicabile dispozițiile de drept comun potrivit cărora încuviințarea executării silite, inclusiv a unei hotărâri pronunțate într-un alt stat membru al Uniunii Europene și al cărei caracter executoriu a fost recunoscut în procedura menționată anterior, este de competența instanței de executare determinată de art. 650 coroborat cu art. 819 Cod procedură civilă.
Cum în speță imobilul supus executării silite este situat pe raza Sectorului 3 al Municipiului București, tribunalul a apreciat că instanța de executare este Judecătoria Sector 3 București, acesteia revenindu-i competența soluționării cererii.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, ca instanță de executare, potrivit art. 650 coroborat cu art. 819 Cod procedură civilă, întrucât în circumscripția teritorială a acestei instanțe se află imobilul urmărit.
În conformitate cu dispozițiile art. 133 și 135 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel București în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Curtea sesizată cu soluționarea prezentei sesizări referitoare la existența unui conflict negativ de competență, în calitate de instanță superioară și comună instanțelor aflate în conflict potrivit disp.art.135 NC.pr.civ reține următoarele:
Pentru determinarea instanței competente a încuviința executarea silită solicitată de creditoare asupra bunurilor debitorului în prezenta cauză, este relevant a se determina împrejurarea dacă hotărârea arbitrală a Curții de Arbitraj Internațional din Londra pronunțată în data de 25.08.2009 în dosarul nr._, recunoscută pe teritoriul României în temeiul dispozițiilor art.176 din Legea nr.105/1992 prin sentința civilă nr.1144/F din 10.06.2011, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2009, reprezintă o hotărâre străină în sensul dat acestei noțiuni de prevederile art.1102 din N.C.Pr.Civ sau în privința sa, executarea se încuviințează de instanța de executare determinată de prevederile art.650 coroborate cu art.819 N.C.Pr.Civ, potrivit dispozițiilor de drept comun referitoare la executarea hotărârilor judecătorești reglementate de prevederile din N.C.Pr.Civ.
Curtea constată că într-adevăr, pentru determinarea regimului juridic al cererii de încuviințare a executării silite și al instanței de executare competente în privința titlului executoriu mai sus menționat, prima instanță a făcut aplicarea prevederilor art.1102 din N.C.Pr.Civ cuprinse în Capitolul II din N.C.Pr.Civ intitulat ,,executarea hotărârilor străine,, iar tribunalul a apreciat că instanța de executare competentă este cea determinată de prevederile art.650 coroborate cu art.819 N.C.Pr.Civ, respectiv de dispozițiile de drept comun referitoare la executarea hotărârilor judecătorești reglementate de prevederile din N.C.Pr.Civ.
În acest sens, este de reținut că prevederilor art.1102 din N.C.Pr.Civ cuprinse în Capitolul II din N.C.Pr.Civ intitulat ,,executarea hotărârilor străine,, se află în Titlul al III-lea din N.C.Pr.Civ, intitulat ,,eficacitatea hotărârilor străine,, iar sensul noțiuniii de hotărâre străină este determinat de prevederile art.1093, așezate în text anterior Capitolului I din N.C.Pr.Civ intitulat ,,recunoașterea hotărârilor străine,, și arată explicit că ,,în sensul prezentului titlu, termenul de hotărâri străine se referă la actele de jurisdicție contencioasă sau necontencioasă ale instanțelor judecătorești, cele notariale sau ale oricăror autorități competente dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene.,,
Prin urmare, după cum corect a apreciat și tribunalul, în privința prezentei cereri formulate de organul de executare în condițiile art.665 alin. 2 N.C.Pr.Civ, fiind vorba în cauză de un act de jurisdicție contencioasă pronunțată de o autoritate competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în privința încuviințări executări titlului executoriu menționat sunt aplicabile dispozițiile de drept comun potrivit cărora încuviințarea executării silite, este de competența instanței de executare de drept comun, fiind cea determinată de prevederile art.650 coroborate cu art.819 N.C.Pr.Civ.
În consecință, în temeiul prevederilor art.134 alin. 4 din Noul Cod de Procedură Civilă, Curtea va admite sesizarea și va stabili competenta soluționării cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea.
Stabilește competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite formulată de creditorul A. L. cu sediul ales la SCA N., N., D., Kingston, Petersen, în București, ..1 A, ., sector 1, Complexul Bucharest Business Park și debitorul C. M. G. GEORGES domiciliat în Elveția, 3963 Crans Montana, Rawyl C, Chemin de la Dellege, nr.8, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
B. A. S. F. V.
Red. B.A.S.
Tehnored. T.I/BAS
4 ex
| ← Anulare act. Decizia nr. 138/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 14/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
