Expropriere. Decizia nr. 310/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 310/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 1172/93/2013
DOSAR NR._
(442/2015)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.310 A
Ședința publică de la 10.06.2015
Curtea constituită din:
P. - C. B. T.
JUDECATOR - A. P. B.
GREFIER - Ș. P.
***** *****
M. P. – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI reprezentat de N. F..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul – pârât S. R. PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, împotriva sentinței civile nr.2940 din 30.09.2014, pronunțate de Tribunalul ILFOV – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți M. V., S. D. și L. M..
P. are ca obiect acțiune civilă pentru expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat C. I., în calitate de reprezentant al apelantului-pârât S. R. PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/11.03.2015, emisă de Baroul București – SPARL”D. și Asociații”, aflată la fila 3 dosar, avocat C. G., în calitate de reprezentant al intimaților – reclamanți M. V., S. D. și L. M., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/10.06.2015, emisă de Baroul București – SCPA „Igor O. și Asociații”, pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul apelantului-pârât, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și expertiză evaluatorii.
Curtea pune în vedere avocatului apelantului să precizeze în ce constă proba cu înscrisurile care urmează a fi depuse la dosar, în sprijinul apelului, și să indice obiectivele expertizei, probe pe care le consideră utile.
Avocatul apelantului-pârât, având cuvântul, arată că la instanța de fond a fost administrată proba cu expertiză, iar experții au avut în vedere contracte de vânzare-cumpărare pentru imobile care nu sunt de același fel cu imobilele în litigiu, respectiv că imobilele în litigiu sunt terenuri intravilane-arabile, iar experții au avut în vedere terenuri intravilane curți-construcții, ce au avut acces la stradă și la utilități. Totodată, arată că au fost aplicate foarte multe corecții ceea ce contravine dispozițiilor Legii nr.33/1994, în sensul că experții și instanța trebuie să țină cont de imobile de același fel cu imobilul expropriat.
Curtea constată că avocatul apelantului a menționat în criticile de apel că va depune acele două contracte de vânzare-cumpărare din perioada 2013 și 2014, pentru că experții de la prima instanță trebuia să ia în considerare data evaluării de la data expertizei, astfel că urma să le depună în apel pe acestea pentru a se lua în considerare data expertizei din apel.
Avocatul apelantului-pârât, având cuvântul, arată că la instanța de fond trebuia să se aibă în vedere contracte de la data efectuării expertizei și nu de la data exproprierii. În ceea ce privește proba cu înscrisuri, arată că a depus deja un set de contracte și va mai depune o . cazul în care va admisă proba cu expertiză.
La interpelarea instanței, avocatul apelantului-pârât arată că prin depunerea unor alte contracte de vânzare-cumpărare urmează să dovedească faptul că valoarea reală și prejudiciul sunt mult sub valoarea care a fost acordată de către instanța de fond, iar pe baza înscrisurilor pe care le-a depus deja și urmează să mai depună, va demonstra faptul că prețurile sunt la jumătate față de cele acordate de către instanța de fond pe baza unor comparabile. Mai arată că a depus la dosar contracte de vânzare-cumpărare din 2013 – 2014.
Curtea pune în vedere apelantului să lămurească utilitatea probei în raport cu cele trei critici de apel formulate în cererea de apel ce a învestit instanța(1. că cererea de chemare în judecată trebuia respinsă deoarece raportul de evaluare întocmit de expropriator pe baza grilei notarilor publici era corect și legal; 2.că nu se pot aplica de comisia de experți corecții, ci terenurile comparate trebuie să fie la fel; 3.că expertiza trebuia să ia în calcul valoarea de la data expertizei).
Avocatul apelantului-pârât menționează că, față de faptul că nu au fost folosite comparabile de același nivel cu data efectuării expertizei, a depus o . înscrisuri care reflectă contracte de vânzare-cumpărare pentru imobile similare celor în litigiu, la prima instanță.
Curtea acordă cuvântul în apărare avocatului intimatelor-reclamante pe aceleași aspecte ale probelor și, dacă au de solicitat probe la rândul lor, să le susțină.
Avocatul intimatelor-reclamante, având cuvântul, arată că nu are probe noi în apel, iar în ceea ce privește proba cu înscrisuri așa cum a menționat prin întâmpinare și față de cele avizate de partea adversă în ceea ce privește categoria de folosință a terenului intravilan sau extravilan, există depusă la dosarul cauzei o adresă de răspuns la solicitarea instanței de fond, emisă de Primăria Voluntari, în care se specifică faptul că terenul este intravilan. În ceea ce privește comparabilele avute în vedere, consideră că acestea au fost corecte.
La interpelarea instanței cu privire la lămurirea categoriei terenului în litigiu, avocatul apelantului arată că terenul este extravilan-arabil conform extrasului de Carte funciară. În ceea ce privește acea adresă de răspuns de la Primăria Voluntari consideră că nu este opozabilă expropriatorului decât pentru momentul efectuării exproprierii, ci doar informațiile prezentate în extrasul de Carte funciară depuse la dosar, care dovedesc faptul că este vorba de un teren extravilan-arabil.
Avocatul intimatelor-reclamante, având cuvântul, arată că la instanța de fond nu au fost invocate aceste aspecte, având în vedere că reprezentantul apelantei care a fost un alt coleg, nu a invocat aceste aspecte și a fost de acord ca instanța să emită o astfel de adresă la sediul Primăriei Voluntari. Mai mult decât atât, arată că s-au efectuat obiecțiuni, răspuns la obiecțiuni, iar apelantul nu a invocat aceste critici pe care le menționează acum în apel.
Consideră că expertiza solicitată în apel nu este necesară în raport de criticile formulate, iar contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosarul cauzei nu relevă contracte de vânzare cumpărare la data exproprierii, ci au fost avute în vedere contracte la data efectuării expertizei, conform dispozițiilor deciziei Curții Constituționale, astfel încât raportul de expertiză întocmit la instanța de fond este corect, fiind efectuat la data exproprierii, la nivelul anului 2012 și nu se impune refacerii acestuia.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, arată că este de acord cu administrarea probei cu înscrisuri și efectuarea expertizei. În opinia sa, au fost avute în vedere la momentul efectuării expertizei un număr mic de contracte de vânzare-cumpărare, jumătate dintre acestea nu se referă la imobile de același fel, conținând și construcții și, având în vedere că, în această perioadă de timp, a apărut și decizia Curții Constituționale, urmează a se constata faptul că din expertiză nu rezultă clar care este momentul evaluării. Într-adevăr contractele avute în vedere sunt din anii 2011 – 2012 care ar fi momentul exproprierii. Din cuprinsul expertizei rezultă, din definiția pe care o dau experții valorii de piață, faptul că se face evaluarea de la momentul expertizării și în această situație apreciază că este utilă cauzei efectuarea unei expertize, care să aibă în vedere contracte vizând terenuri de același fel cu cel în litigiu și un număr mai mare de contracte, iar dacă este posibil să se depună cele mai multe de la nivelul anului 2012 – 2013, pentru că hotărârile de expropriere sunt de la sfârșitul anului 2012.
Curtea pune în vedere părților să formuleze concluzii și față de grilele cu corecții ale experților, din raportul de expertiză avut în vedere de prima instanță, dacă s-au aplicat sau nu corecții de către experți în raport de dată.
Reprezentantul Ministerului P. arată că nu este în măsură să menționeze dacă în raport de dată s-ar fi aplicat corecții de experți.
Avocatul intimaților-reclamanți, având cuvântul, arată că nu s-au făcut corecții în raport de dată, experții stabilind despăgubirea la data exproprierii, și, în ceea ce privește depunerea la dosar a mai multor contracte de vânzare-cumpărare, învederează că nu poate fi adusă la îndeplinire, având în vedere că au fost comunicate deja un număr de contracte de la OCPI.
Avocatul apelantului-pârât, având cuvântul, arată că este necesară și utilă cauzei efectuarea unei noi expertize, urmând a se lua în considerare dispozițiile deciziei Curții Constituționale din data de 26.01.2015, care statuează faptul că de la acel moment toate expertizele vor avea în vedere prețurile de la data exproprierii.
Curtea, în urma deliberării, respinge ca inutile probele cu înscrisuri și expertiză, în raport de criticile din cererea de apel.
Părțile prezente și reprezentate, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Avocatul apelantului-pârât, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, având în vedere înscrisurile aflate la dosar și copiile contractelor de vânzare-cumpărare similare cu imobilul în litigiu, care relevă prețuri mult mai mici față de cele stabilite de comisia de experți.
Avocatul intimatelor-reclamante, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de către instanța de fond, ca fiind temeinică și legală, întrucât valoarea prejudiciului stabilită este reală așa cum rezultă din rapoartele de expertiză întocmite în cauză.
Referitor la cheltuielile de judecată, provocate de acest proces, arată că urmează a le solicita pe calea unei acțiuni separate.
Reprezentantul Ministerului public, având cuvântul, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, prin respingerea acțiunii ca neîntemeiate, având în vedere că expertiza nu a fost efectuată conform dispozițiilor art.26 din Legea nr.33/1994.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov sub nr._, reclamanții M. V., S. D., L. M. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., pronunțarea unei hotărârii prin care să se dispună anularea în parte a hotărârilor de stabilire a despăgubirilor nr. 62/03.12.2012 și nr. 39/03.12.2012 emise de M. Transporturilor și Infrastructurii, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., respectiv în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate și modalitatea de plată, în sensul majorării despăgubirilor la suma rezultată conform expertizei topo evaluatorii efectuate în cauză și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanții au arătat că prin hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 62/03.12.2012 și nr. 39/03.12.2012 emise de M. Transporturilor și Infrastructurii, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. pentru Proiectul „Construcția autostrăzii București - B., tronsonul București - Ploiești” - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, li s-au acordat sumele de 15.075,5 lei și respectiv 31.350,56 lei pentru suprafețele expropriate de 867 mp., situată în Voluntri, județ Ilfov, cu număr cadastral 2741/2/1, de 601 m.p, situată în Voluntri, județ Ilfov cu număr cadastral 2741/1/1/2.
Reclamanții au mai arătat că între cuantumul despăgubirilor ce au fost acordate prin Hotărârile contestate există diferențe enorme față de evaluările făcute pentru alte proprietăți expropriate situate pe raza aceleași localități și chiar în imediata vecinătate.
În drept, au arătat că potrivit art. 562 alin. 3 NCC, exproprierea se poate face numai pentru o cauză de utilitate publică stabilită potrivit legii, cu justă și prealabilă despăgubire, fixată de comun acord între proprietar și expropriator. În caz de divergență asupra cuantumului despăgubirilor, aceasta se stabilește pe cale judecătorească. Art. 44 alin. 3 din Constituție prevede că „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire”. Conform art. 44 alin. 6 despăgubirile se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergență prin justiție.
Cuantumul despăgubirilor care revin persoanei expropriate se calculează potrivit art. 26 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 33/1994, text de lege care prevede faptul că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ - teritorială” definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsura rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că nici unul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate.
Prin decizia nr. 5721/2009, Î.C.C.J a statuat faptul că sintagma „prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele” are semnificația de preț plătit efectiv și consemnate ca atare în contractele de vânzare cumpărare și nu ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile tranzacționate extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mică publicitate din zonele locale privind imobilele de același fel în aceeași unitate administrativ teritorială.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 22 din Legea nr. 255/2010, art. 256 alin. 2 din NCC, art. 44 din Constituție, art. 21-27 din Legea nr. 33/1994
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiza topo evaluatorie.
Cererii de chemare în judecată i-au fost anexate copia hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 62/03.12.2012, copia hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 39/03.12.2012; copia cărților de identitate; anexa la H.G. nr. 381/2009.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 07.05.2014, pârâtul a invocat în principal excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și, în consecință, respingerea acțiunii ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă și, în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. În fapt, pârâtul a arătat că prin H.G. nr. 953/2011 pentru completarea H.G. nr. 381/2009 privind declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privată rămase de expropriat, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Construcția autostrăzii București - B., tronsonul București - Ploiești” a fost aprobat amplasamentul lucrării, declanșându-se astfel procedura de expropriere a imobilelor proprietate privată rămase de expropriat în vederea realizării proiectului de infrastructură menționat. Potrivit Anexei la H.G. nr. 953/2011, terenul în suprafața de 509 mp., identificat cu nr. cadastral 2741/2/2/1, terenul în suprafața de 867 mp., identificat cu numărul cadastral 2741/2/1, sunt afectate de lucrarea declarată de utilitate publică. Având în vedere ca pentru cele trei imobile identificate nu au fost formulate cereri de acordare a despăgubirilor în termenul legal de 10 zile, urmând procedura stabilita de lege, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 legal constituita a întocmit procesul-verbal nr. 39 și a emis Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 39, în temeiul cărora s-a dispus consemnarea pe numele și la dispoziția proprietarului identificat, conform documentației cadastrale, a despăgubirilor în cuantum de 8.850,49 lei pentru suprafața expropriata de 509 mp. (nu cum în mod eronat s-a arătat în cererea de chemare în judecată indicându-se suprafața expropriată de 601 mp. pentru o despăgubire de 31.350,56 lei); a întocmit procesul-verbal nr. 62 și a emis Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 62, în temeiul carora s-a dispus consemnare pe numele și la dispoziția proprietarului identificat conform documentației cadastrale, a despăgubirilor în cuantum de 15.075,4 lei pentru suprafața expropriata de 867 mp.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual active a reclamanților, pârâta a arătat că cererii de chemare în judecată nu i-a fost anexat niciun act care să ateste calitatea reclamanților de moștenitori a defunctului M. A.. Or, dovada calității de moștenitor, legal sau testamentar, se face conform art. 1113 alin. 1 C. civ. prin certificatul de moștenitor, iar în situația în care succesiunea nu s-a dezbătut încă prin certificatul de calitate de moștenitor, eliberat de notarul public și care atestă numărul calitatea și întinderea drepturilor tuturor moștenitorilor. În opinia pârâtului, actele anexate cererii de chemare în judecată, respectiv certificatele de naștere, certificatul de căsătorie și certificatul de deces, nu fac dovada prin ele însele dovada calității de moștenitor și nici dovada calității procesual active a reclamanților în prezentul litigiu.
Pârâta a apreciat că cererea de chemare în judecată a reclamanților este neîntemeiata, întrucât despăgubirea acordata de expropriator este una justa, fiind consemnata la dispoziția reclamantului prealabil exproprierii, cu respectarea prevederilor legale incidente. Pârâta a arătat că prin cererea de chemare în judecata s-a susținut ca valoarea terenului trebuia stabilita în conformitate cu prevederile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, ori acest argument nu poate fi primit întrucât în speța sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 255/2010, lege speciala în materia exproprierii pentru cauza de utilitate publica, iar Legea 33/1994, legea generala în materia exproprierii, pe care reclamanții au invocat-o, se aplica numai în cazul în care dispozițiile sale nu sunt contrare celor ale legii speciale. Astfel, în respectarea obligațiilor sale legale, expropriatorul a efectuat evaluarea care a stat la baza stabilirii cuantumului despăgubirilor cu respectarea tuturor exigentelor impuse de Legea nr. 255/2010 și de H.G. nr. 53/2011 (normele de aplicare ale Legii 255/2010).
În conformitate cu prevederile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 255/2010, în vederea realizării lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, expropriatorul are obligația de a aproba prin hotărâre a Guvernului indicatorii tehnico-economici ai lucrărilor, pe baza documentației tehnico-economice aferente, amplasamentul lucrărilor, conform variantei finale a studiului de prefezabilitate, respectiv a variantei finale a studiului de fezabilitate, după caz, sursa de finanțare, precum și declanșarea procedurii de expropriere a tuturor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, a listei proprietarilor așa cum rezulta din evidentele Agenției Naționale de Cad astru și Publicitate Imobiliara sau ale unităților administrativ-teritoriale, sumele individuale aferente despăgubirilor estimate de către expropriator pe, baza unui raport de evaluare întocmit având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici și termenul în care acestea se virează într-un cont deschis pe numele expropriatorului la dispoziția proprietarilor de imobile. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. 8 din același act normativ, raportul de evaluare se întocmește avându-se în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 77 ind. 1 alin. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare. În același sens, tot cu privire la modalitatea în care se realizează evaluarea imobilelor expropriate în faza administrativa a exproprierii, art. 8 alin. 1 din H.G. nr. 53/2011 dispune ca expertul evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociatei Naționale a Evaluatorilor din Romania - ANEVAR, care va întocmi raportul de evaluare prevăzut la art. 11 alin. (7) din lege, este obligat sa se raporteze la expertize le întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 77 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Date fiind cele de mai sus, argumentul în conformitate cu care în speta nu au fost respectate prevederile art. 26 din Legea 33/1994 nu poate fi primit intrucat stabilirea valorii terenurilor expropriate în raport de prevederile art. 26, indicat de reclamanti, reglementeaza o situatie distincta, respectiv modalitatea de stabilire a valorii despagubirilor în faza judecatoreasca a exproprierii, cand se contesta valoarea despagubirii și nu se refera la evaluarea terenurilor expropriate în faza administrativa a procedurii, cand aplicabile sunt prevederile art. 5 și art. 11 alin. 8 din Legea nr. 255/2010 și cele ale art. 8 alin. 1 din H.G. nr. 53/2011. Totodata, în ceea ce priveste sustinerile reclamanților ca "exista diferente enorme fata de evaluarile facute pentru alte proprietati expropriate situate pe raza aceleasi localitati, respectiv Voluntari și chiar în imediata vecinătate”, se solicită a se avea în vedere ca pentru fiecare imobil în parte se realizeaza o evaluare individuala luandu-se în considerare diferentele specifice (amplasare, deschiderea la cale de acces, distanta pana la utilitati, zona, categorie de folosinta, etc.), fapt ce, în mod evident duce la diferente de pret intre imobilele cuprinse în Anexa la H.G. nr. 953/2011, chiar daca acestea ar fi situate în aceeasi localitate.
De asemenea, reclamantul invocand prevederile ari. 562 alin. 3 din Codul Civil a invederat în cererea de chemare în judecata ca despagubirea nu a fost ,,fixata de comun acord intre proprietar și expropriator". Nici acest argument nu poate fi primit în opinia pârâtului, deoarece în speta au fost respectate pe deplin dispozitiile Legii nr. 255/2010 - lege speciala în matera exproprierii, care stabileste în mod imperativ modalitatea în care urmeaza sa se determine valoarea despagubirilor printr-un raport de evaluare intocmit conform dispozitiilor legale mai sus invocate (art. 5 alin. 1 și art. 11 alin. 8 din Legea nr. 255/2010, art. 8 alin. 1 din H.G. nr. 53/2011).
Prin întâmpinare s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și orice alte dovezi a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 15.05.2014, reclamanții au solicitat respingerea excepției lipsei calității procesual pasive arătând că din certificatul de moștenitori nr. 36/28.03.2013 emis în dosarul nr. 40/2013 emis de BNPA „Cutaru și V.”, rezultă calitatea lor de moștenitori. Pe fondul cauzei, reclamanții au arătat, prin răspunsul al întâmpinare, că cererea de chemare în judecată se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 și că s-a contestat cuantumul despăgubirilor acordate, urmând ca acest cuantum să fie stabilit potrivit art. 26 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 33/1994. S-a mai arătat că, deși prin întâmpinarea depusă pârâtul susține că au fost respectate toate dispozițiile legale în materie, nu a depus la dosarul cauzei raportul de evaluare sau alt document justificativ în acest sens. Prin încheierea de ședință din data de 13.06.2013, Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârât, pentru considerentele reținute în cuprinsul încheierii de ședință de la acel termen de judecată.
Prin cererea depusă la data de 04.07.2013, reclamanții au arătat că din eroare în cuprinsul cererii de chemare în judecată s-a trecut că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 39/03.12.2012 s-a dispus acordarea sumei de 31.350,56 lei cu titlu de despăgubire pentru suprafața expropriată de 601 m.p teren situat în Voluntari, nr. cadastral 2741/1/1/3 în loc de suma de 8.850,49 lei cu titlu de despăgubire pentru suprafața expropriată de 509 m.p teren situat în Voluntari, nr. cadastral 2741/2/2/1
În cauză tribunalul a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiza evaluatorie, fiind realizat și depus la dosarul cauzei raportul de expertiză efectuat de experții Mai A. I. și P. E. și coraportul de expertiză realizat de expertul Ș. E., expert desemnat de reclamant.
La data de 07.11.2013, experții Mai A. I. și P. E. au depus la dosar obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de reclamant.
Prin încheierea de ședință din data de 24.06.2014, Tribunalul a încuviințat și administrat proba cu expertiza în specialitatea topografie, la dosarul cauzei fiind depus raportul de expertiză realizat de expertul E. A. R..
Prin sentința civilă nr.2940/30.09.2014, Tribunalul Ilfov a admis cererea formulată de reclamanții M. V., S. D., L. M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., a majorat cuantumul despăgubirilor stabilite prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 62/03.12.2012 emisă de pârât de la suma de 15.075,40 lei la suma de 168.038 lei, conform raportului de expertiză întocmit de experții Mai A. și P. E., a majorat cuantumul despăgubirilor stabilite prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 39/03.12.2012 emisă de pârât de la suma de 8.850,49 lei la suma de 98.652 lei, conform raportului de expertiză întocmit de experții Mai A. și P. E., a majorat cuantumul despăgubirilor stabilite prin Hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 62/03.12.2012 și nr. 39/03.12.2012 emise de pârât și cu valoarea prejudiciului în sumă de 69.153 lei și obligat paratul la plata catre reclamant a sumei de 3.800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probatoriului administrat în cauză, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin Hotărârea de stabilire a despagubirilor nr. 62/03.12.2012 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 constituita la nivelul C.N.A.D.N.R., s-a stabilit o despăgubire în cuatum de 15.075,4 lei pentru exproprierea imobilului teren în suprafață de 867 mp. situat în orașul Voluntari, jud. Ilfov, NC 2741/2/1, conform dispozițiilor Legii nr. 255/2010 și H.G. nr. 953/2011.
Prin Hotărârea de stabilire a despagubirilor nr. 39/03.12.2012 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 constituita la nivelul C.N.A.D.N.R., s-a stabilit o despăgubire în cuatum de 8.850,49 lei pentru exproprierea imobilului teren în suprafață de 509 mp. situat în orașul Voluntari, jud. Ilfov, NC 2741/2/2/1, conform dispozițiilor Legii nr. 255/2010 și H.G. nr. 953/2011.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 255/2010, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate. Acțiunea formulată se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Astfel, pentru stabilirea despăgubirilor, instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii (art. 25 din Legea nr. 33/1994). Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia (art. 26).
Raportând dispozițiile legale anterior menționate la situația de fapt dedusă judecății, tribunalul reține că, potrivit raportului de exepertiză evaluatorie administrat la dosarul cauzei întocmit de experții Mai A. și P. E. (filele 187-190), astfel cum a fost completat prin raspunsul la obiectiuni (filele 251-253), valoarea despăgubirilor pentru imobilele teren în litigiu este următoarea:
- pentru terenul ce formează obiect al Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 62/03.12.2012: suma de 168.038 lei (867 mp. x 44 euro/mp. x 4,4049 lei/euro)
- pentru terenul ce formează obiect al Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 39/03.12.2012: suma de 98.652 lei (509 mp. x 44 euro/mp. x 4,4049 lei/euro).
Cu referire la valoarea imobilelor teren în litigiu, tribunalul urmează a se raporta la valoarea corespunzătoare unor terenuri situate în intravilanul localității, având în vedere că, potrivit adresei nr._/2014 (fila 293 dosar), toate terenurile în litigiu fac parte din intravilan, conform H.C.L. nr. 50/28.05.2004 privind aprobarea Planului Urbanistic General al Orașului Voluntari.
În stabilirea valorii reale a imobilelor teren în litigiu, tribunalul reține că experții ce au alcătuit Comisia s-au raportat la tranzactii comparabile, estimand o valoare de 44 euro/mp.
În ceea ce privește punctul de vedere separat al doamnei expert Ș. E.(care evaluase terenul expropriat la 363.264 lei, filele 227-228), tribunalul l-a înlăturat, având în vedere că, sub aspectul valorii imobilelor în litigiu, nu s-a coroborat cu niciun alt mijloc de probă administrat la dosarul cauzei.
De asemenea, expertiza a concluzionat ca se impune acordarea de despagubiri și pentru daunele cauzate de zona de protectie a autostrazii, instituita de prevederile O.G. nr. 43/1997. Sub acest din urmă aspect, tribunalul a retinut ca, potrivit art. 17 din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, zonele de protecție sunt suprafețele de teren situate de o parte și de alta a zonelor de siguranță, necesare protecției și dezvoltării viitoare a drumului. Limitele zonelor de protecție sunt prevăzute în anexa nr. 1. Zonele de protecție rămân în gospodărirea persoanelor juridice sau fizice care le au în administrare sau în proprietate, cu obligația ca acestea, prin activitatea lor, să nu aducă prejudicii drumului sau derulării în siguranță a traficului prin: a) neasigurarea scurgerii apelor în mod corespunzător; b) executarea de construcții, împrejmuiri sau plantații care să provoace înzăpezirea drumului sau să împiedice vizibilitatea pe drum; c) executarea unor lucrări care periclitează stabilitatea drumului, siguranța circulației sau modifică regimul apelor subterane sau de suprafață. d) practicarea comerțului ambulant în zona drumului, în alte locuri decât cele destinate acestui scop.
Iar, în conformitate cu Anexa 1 la O.G. nr. 43/1997, lit. b, zona de protectie a autostrazii este de 50 m. masurata din axul drumului.
Potrivit raportului de expertiză topografică efectuat de expert E. A. R. (filele 264-265), din suprafața de 892 mp. rămasă reclamanților, suprafața de 129 mp. este în zona ocupată, suprafața de 407 mp. este în zona de protecție și suprafața de 356 mp. rămasă este în zona de 50 m de la îmbrăcămintea drumului (11 m de la ax) și nu se poate construi pe ea, conform OG nr. 43, pct. 47 pct. 1.1.
Prin urmare, tribunalul a stabilit cuantumul prejudiciului cauzat reclamanților la suma de 69.153 lei (892 mp. x 17,6 euro/mp. x 4,4049 lei/euro), sens în care au fost fi avute în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit de experții Mai A. și P. E. pe aspectul valorii estimate a prejudiciului pentru terenul intravilan.
Prin urmare, procedând la compararea ofertei pârâtului cu pretențiile formulate de reclamanți, tribunalul a reținut că, prin lucrarea efectuată în cauză, experții au selecționat în mod corect proprietățile imobiliare comparabile, s-au raportat la elemente tehnice de comparație corecte și au aplicat factori de corecție pertinenți, astfel încât valorile luate în considerare sunt apreciate de instanță ca fiind apropiate cu cele ale imobilelor în litigiu.
Pe cale de consecință, reținând că valoarea imobilelor în litigiu este justificată din punct de vedere tehnic, prin comparație cu expertiza care a stat la baza emiterii hotărârilor contestate, în temeiul dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 255/2010 și art. 27 din Legea nr. 33/1994, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 562 alin. 3 cod civil și art. 26 din Legea nr. 33/1994, a admis cererea formulată de reclamanți și a dispune:
- majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 62/03.12.2012 emisă de pârât de la suma de 15.075,40 lei la suma de 168.038 lei, conform raportului de expertiză întocmit de experții Mai A. și P. E.;
- majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 39/03.12.2012 emisă de pârât de la suma de 8.850,49 lei la suma de 98.652 lei, conform raportului de expertiză întocmit de experții Mai A. și P. E.;
- majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin Hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 62/03.12.2012 și nr. 39/03.12.2012 emise de pârât și cu valoarea prejudiciului în sumă de 69.153 lei.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 451-453 C. proc. civ., tribunalul a obligat paratul la plata catre reclamanți a sumei de 3.800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, constând în contravaloarea onorariilor de expertiză, potrivit chitanțelor aflate la dosar (filele 128 și 260).
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel pârâtul S. R. prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii în integralitate a cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Referitor la procedura de expropriere a imobilelor în litigiu
Învederează faptul ca cererea de chemare în judecata este neîntemeiata, întrucât despăgubirea acordata de expropriator este justa și a fost stabilita în deplina conformitate cu prevederile legale.Față de cele de mai sus, apelantul – pârât solicită să se observe ca în speța evaluarea care a stat la baza stabilirii cuantumului despăgubirilor a fost realizata cu respectarea tuturor exigentelor impuse de Legea nr.255/2010 și de Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010 (aprobate prin H.G. nr.53/2011), actele normative aflate în vigoare la data la care s-a realizat exproprierea.În acest sens solicită să se observe ca în speță nu poate fi făcută aplicarea dispozițiilor Legii nr.198/2004 întrucât aceasta era abrogata la data la care au fost emise hotărârile de stabilire a despăgubirilor.Astfel, în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 255 / 2010, în vederea realizării lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, expropriatorul are obligația de a aproba prin hotărâre a Guvernului indicatorii tehnico-economici ai lucrărilor, pe baza documentației tehnico-economice aferente, amplasamentul lucrărilor, conform variantei finale a studiului de prefezabilitate, respectiv a variantei finale a studiului de fezabilitate, după caz.Totodată, expropriatorul are obligația de a aproba tot prin hotărâre a Guvernului sursa de finanțare, precum și declanșarea procedurii de expropriere a tuturor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, a listei proprietarilor așa cum rezulta din evidentele Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliara sau ale unităților-administrativ teritoriale.Cu privire la valoarea despăgubirilor, legea prevede ca sumele individuale aferente despăgubirilor sunt estimate de către expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici.Astfel, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. 8 din același act normativ, raportul de evaluare se întocmește avându-se în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771 alin. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.În același sens, tot cu privire la modalitatea în care se realizează evaluarea imobilelor expropriate în faza administrativa a exproprierii, art. 8 alin. 1 din Normele metodologice dispune ca expertul evaluator (specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România - ANEVAR, care va întocmi raportul de evaluare prevăzut la art.11 alin.7 din lege) este obligat să se raporteze la expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771 alin. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare.Având în vedere argumentele detaliate mai sus, apelantul – pârât solicită să se constate ca despăgubirile acordate de expropriator conform Hotărârilor de stabilire a despăgubirilor nr. 62/03.12.2012 și nr. 39/03.12.2012 au fost consemnate prealabil și sunt juste, fiind calculate în conformitate cu prevederile legale, și, pe cale de consecința, cererea de chemare în judecata este neîntemeiată.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, cu privire la modalitatea de calculare a despăgubirii. Solicită să se aibă în vedere ca dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 prevăd ca: „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor tine seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritoriala, la data întocmirii raportului de expertiza, precum și de daune/e aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia." Astfel, conform Raportului de expertiza, experții au avut în vedere următoarele comparabile: contractul de vânzare-cumpărare nr. 3797/27.05.2012, teren intravilan Voluntari, suprafața de 794 mp, pentru care s-a plătit un preț de 76 lei/mp; contractul de vânzare-cumpărare nr. 4156/16.12.2011, teren intravilan Voluntari, sat P., . 140mp, pentru care s-a plătit un preț de 312 lei/mp; contractul de vânzare-cumpărare nr. 415/11.05.2012, teren intravilan curți-construcții Voluntari, .. 55C, suprafața de 749mp, pentru care s-a plătit un preț de 453 lei/mp; contractul de vânzare-cumpărare nr. 218/27.03.2012, teren intravilan curți-construcții Voluntari, sat P., . suprafața de 1016 mp, pentru care s-a plătit un preț de 559 lei/mp; contractul de vânzare-cumpărare nr. 4054/29.11.2012, teren intravilan Voluntari, suprafața de 5600 mp, pentru care s-a plătit un preț de 880 lei/mp. Apelantul – pârât învederează ca includerea acestor comparabile în raportul de expertiza nu a respectat exigențele art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994. Astfel, din analiza contractelor selectate de experți, se observa ca acestea nu au ca obiect imobile de același fel cu cele ale reclamanților. În acest sens, apelantul – pârât precizează ca imobilele selectate de experți au acces la .>de multiple utilități și facilitați, spre deosebire de terenurile reclamanților, care se afla într-o zona care nu este conectată la o rețea stradala și nici la utilități publice. Consideră, totodată, ca nici măcar corecțiile aplicate de comisia de experți nu pot reprezenta o echivalarea condițiilor terenului expropriat cu cele ale terenurilor folosite drept comparabile, întrucât, astfel cum prevede art.26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, se impune cu necesitate a fi avute în vedere imobile de același fel.
Totodată, comparabilele selectate nu reflecta prețul de tranzacționare de la momentul efectuării expertizei, existând o diferența de aproximativ trei ani pentru comparabila nr. 2 și doi ani pentru restul contractelor selectate față de momentul efectuării expertizei (respectiv anul 2014).
Coroborând toate aceste aspecte, rezulta ca raportul de expertiza omologat de instanța a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, motiv pentru care se impune efectuarea unei noi expertize în prezenta cauza.
Intimații au depus întâmpinare în sensul respingerii apelului ca nefondat.
Nu s-a depus răspuns la întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului conform art. 466 c.proc.civ. nou, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente urmând să-l respingă.
Apelantul- pârât susține nefondat trei critici de recurs: 1. că cererea de chemare în judecată trebuia respinsă deoarece raportul de evaluare întocmit de expropriator pe baza grilei notarilor publici era corect și legal, fiind realizat în baza art.11 alin. 8 din Legea nr255/2010 și art. 8 alin. 1 din Normele Metodologice de Aplicare a acestei Legi; 2.că nu se pot aplica de comisia de experți corecții, ci terenurile comparate trebuie să fie la fel, astfel că terenurile din contractele de vânzare-cumpărare utilizate ca și comparabile de expertiza evaluatorie avută în vedere de prima instanță, nefiind la fel cu cel din litigiu, experții nu erau îndreptățiți să aplice corecții; 3.că expertiza trebuia să ia în calcul valoarea de la data expertizei.
Cu privire la prima critică, nefondat pretinde apelantul schimbarea soluției primei instanțe, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată pe baza ei, prima instanță nestabilind că pârâtul nu avea dreptul să obțină în procedura administrativă a exproprierii raportul de evaluare pe baza grilei notarilor publici conform art.11 alin. 8 din Legea nr. 255/2010 și Normelor Metodologice de Aplicare a acestei Legi și să emită astfel Hotărârile de stabilire a despăgubirilor pe baza acestui raport, ci a arătat corect și legal că reclamantii aveau legal dreptul de a contesta acest cuantum stabilit de expropriator, astfel că în judecată se ia în considerare de instanță, la orientarea sa între limitele date de cererea expropriatului și oferta expropriatorului, expertiza judiciară de stabilire a prețului imobilului expropriat, ce introduce în calcul valoarea cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială, conform art. 26 din Legea nr.33/1994, la care face trimitere Legea nr. 255/2010 în ART. 22 (1 Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate; 2 Termenul în care moștenitorii expropriatului defunct se pot adresa instanței judecătorești curge de la data acceptării succesiunii; 3 Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii”).
Contrar art. 26 din Legea nr.33/1994 susține apelantul în a doua critică de apel că nu se pot aplica de comisia de experți corecții, ci terenurile comparate trebuie să fie la fel, astfel că terenurile din contractele de vânzare-cumpărare utilizate ca și comparabile de expertiza evaluatorie(3 conform raportului de la filele 251-253 luat în considerare de prima instanță) avută în vedere de prima instanță, nefiind la fel cu cel din litigiu, experții nu erau îndreptățiți să aplice corecții. Or, dacă prețurile luate în calcul de comisia de experți ar fi direct valorificate din contracte de vânzare-cumpărare utilizate ca și comparabile, fără aplicarea de corecții, corecții a căror necesitate de a fi aplicate de experți rezultă tocmai din faptul că piața imobiliară la un moment dat nu oferă în mod obișnuit date referitoare la vânzarea de imobile de același fel, ci de diverse imobile, ar apărea inutilă expertiza, pe care legiuitorul a stabilit-o necesară tocmai pentru că în mod obișnuit piața imobiliară la un moment dat nu cuprinde tranzacții de imobile de același fel, ci de diferite imobile. Așadar, dacă soluționarea cauzei s-ar face numai dacă s-ar vinde vreodată imobile de același fel, instanța ar trebui să ia în considerare direct prețuirile din contractele de vânzare cumpărare de imobile de același fel, care, fiind de același fel, n-ar mai necesita aplicarea de corectii de specialitate de experti, si, în consecință ar face inutilă o expertiză, instanța trebuind să administreze doar probe cu contracte de vânzare cumpărare de imobile de același fel cu cel expropriat, ceea ce nu s-a stabilit de legiuitor în acest sens. Dimpotrivă, așa cum s-a arătat legiuitorul a stabilit obligativitatea probei cu expertiza judiciară conform art. 26 din Legea nr.33/1994, care are menirea de a verifica, pe baza cunoștințelor de specialitate ale experților în aplicarea de corecții, prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel cu cel expropriat în unitatea administrativ-teritorială.
Prin ultima critică, apelanta pretinde nefondat schimbarea sentinței apelate pe motiv că expertiza judiciară trebuia să ia în calcul valoarea imobilelor de la data expertizei. Or, decizia obligatorie a Curții Constituționale nr.12/2015 stabilește, tocmai, în sensul că este neconstituțională prevederea din art. 26 menționat, în partea referitoare la ,,data expertizei”, decizia justificând luarea în considerare a prețurilor de la data exproprierii astfel: ,, stabilirea cuantumului despăgubirii este o măsură conexă și indisolubil legată de momentul transferului dreptului de proprietate, întrucât acest moment este cel determinant în raportul juridic ce se naște între expropriat și expropriator, iar nu de vreun alt moment ulterior stabilit aleatoriu. În consecință, în această privință legiuitorul nu are nicio marjă de apreciere, valoarea bunului expropriat neputând fi alta decât cea stabilită la momentul contemporan realizării transferului dreptului. Dacă în privința exproprierii reglementate de legea generală această exigență constituțională este pe deplin respectată prin dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, cuantumul despăgubirilor fiind stabilit la un moment apropiat în timp, contemporan transferului dreptului de proprietate, în privința legii speciale aplicarea art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv sintagma "la data întocmirii raportului de expertiză", generează o situație juridică ce se abate de la o asemenea finalitate în sensul că expertiza judiciară dispusă nu reflectă valoarea bunului de la momentul contemporan realizării transferului dreptului, ci o valoare de la un moment ulterior care nu este cert. Rezultă că, determinându-se în acest fel cuantumul despăgubirii, aceasta nu mai este "dreaptă" în sensul art. 44 alin. (3) din Constituție. Acest caracter inerent despăgubirilor stabilite în considerarea exproprierii realizate reflectă gradul sporit de protecție pe care constituantul originar a reglementat-o în privința dreptului de proprietate privată. De altfel, în acest sens, Curtea, prin Decizia nr. 395 din 1 octombrie 2013, a stabilit că în materia dreptului de proprietate privată standardul național de protecție reprezentat prin art. 44 din Constituție este superior celui prevăzut de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție (a se vedea, mutatis mutandis, deciziile nr. 872 și 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010)”.
Față de toate cele arătate, în limitele declarării sale, apelul pârâtului se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul – pârât S. R. prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul ales la S.C.A. D. și Asociații în București, .. 159, sector 6, împotriva sentinței civile nr.2940/30.09.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov, în contradictoriu cu intimații - reclamanți M. V., CNP_, S. D., CNP_ și L. M., CNP_, toți cu domiciliul ales la S.C.A. „Igor O. și Asociații” în București, .. 15, transon C, biroul nr. 1, parter, sector 4.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. B. T. A. P. B.
GREFIER
Ș. P.
Red.C.B.T.
Tehdact.R.L./C.B.T.
6 ex./
Trib.Ilfov – E.M.O.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 326/2015. Curtea... | Pretenţii. Decizia nr. 680/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
