Legea 10/2001. Decizia nr. 568/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 568/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 7630/2/2014
Dosar nr._
(2576/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.568
Ședința publică din 06.05.2015
Curtea constituită din:
Președinte - Andreea Doris Tomescu
Judecător - M. G. R.
Judecător - A. P. B.
Grefier - E. C.
Pe rol se află soluționarea cererii, formulate de revizuenta A. F. în contradictoriu cu intimatul B. D. S., de revizuire a deciziei civile nr.4155 din 25.11.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._/302/2012 și a sentinței civile nr.5412 din 22.06.2011, pronunțate de Judecătoria sectorului 5 București în dosarul nr._/3/2009.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocații D. L. M. în calitate de reprezentant al revizuentei A. F., în baza împuternicirii avocațiale aflate la fila 20 din dosar, respectiv C. V. în calitate de reprezentant al intimatului B. D. S., în baza împuternicirii aflate la fila 22 din dosar.
Se face referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită și au fost atașate dosarele în care au fost pronunțate hotărârile invocate în cererea de revizuire.
Părțile arată că nu au cereri prealabile de formulat, iar Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de revizuire.
Avocatul revizuentei solicită admiterea cererii de revizuire, susținând că această cerere este admisibilă potrivit art. 322 alin.1 pct.7 din Codul de procedură civilă, cele două hotărâri invocate, pronunțate de instanțe diferite în grad, fiind potrivnice.
În speță, este în discuție raportul juridic dintre persoanele îndreptățite la restituire și chiriașii – cumpărători ai imobilului aflat în litigiu. Conform practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, atunci când este vorba despre un drept de retenție, nu se pune problema și a lipsei de folosință a aceluiași bun.
În legătură cu invocarea de către intimat a problemei referitoare la autoritatea de lucru judecat, susține că nu se poate reține că în cauză operează autoritatea de lucru judecat cu privire la decizia civilă nr.1637 R pronunțată în dosarul nr._/3/2012, întrucât în această hotărâre se arată că judecătoria va putea analiza în ce măsură pârâta ocupă și se folosește de imobil și dacă s-a născut dreptul la lipsa de folosință. Este vorba, deci, despre o potențială obligație.
Solicită admiterea cererii de revizuire ținându-se seama de toate aspectele invocate în scris la dosar și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocat, potrivit facturii și chitanței pe care le depune la dosar.
Avocatul intimatului B. D. S. susține că revizuirea prezentă nu îndeplinește cerințele impuse de art.322 pct.7 din Codul de procedură civilă, referitoare la două hotărâri contradictorii unde există identitate de obiect, de cauză și de părți.
Prin decizia civilă nr.1637 R pronunțată în dosarul nr._/3/2012 instanța de recurs a stabilit irevocabil că dreptul de retenție nu impietează asupra dreptului la lipsa de folosință. Or, problemele dezlegate de instanța de recurs sunt obligatorii pentru instanța de fond.
Pentru toate aceste aspecte, susținute pe larg în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, solicită respingerea cererii de revizuire, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra cererii de față, constată următoarele:
Revizuenta A. F. a formulat la data de 23.12.2014, cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr.4155/25.11.2014, pronunțată în dosarul nr._/302/2012 de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii recursului și respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Solicită instanței să admită cererea de revizuire în baza dispozițiilor art.322 pct.7 Cod de procedură civilă apreciind că decizia civilă nr. 4155/25.11.2014, prin care a fost obligată la plata contravalorii lipsei de folosință este contrară deciziei civile nr. 1043A/7.11.2012 pronunțată de Tribunalul București secția a V civilă în dosarul nr._/3/2009**.
Apreciază revizuenta că hotărârea prin care a fost obligată la plata contravalorii lipsei de folosință pentru imobilul în litigiu,a fost pronunțată în contextul în care, în litigiu anterior, se statuase cu putere de lucru judecată că beneficiază de un drept de retenție asupra bunului imobil, până la data plății contravalorii îmbunătățirilor.
În consecință, revizuenta apreciază că este vorba de hotărâri potrivnice, date de instanțe diferite în grad, prin care s-a soluționat același raport juridic, întrucât nu este posibil ca, în această situație, să existe și dreptul de retenție constatat prin hotărâre judecătorească și obligația concomitentă de plată a contravalorii lipsei de folosință pentru același imobil, deținut legal în baza dreptului de retenție.
Examinând cererea de revizuire formulată în cauză, curtea constată că se solicită revizuirea deciziei nr. 4155/25.11.2014 pronunțată de Tribunalul București secția a III a civilă, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. pr. civ., apreciindu-se că aceasta ar fi contrară cu sentința civila nr.5412/22.06.2011 pronunțată în dosarul nr._/3/2009 de Judecătoria Sectorului 5 București, definitivă prin respingerea apelului - decizia civilă nr.1043A/7.11.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă și irevocabilă prin respingerea recursului - decizia civilă nr.1569R/27.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă.
Prin sentința civilă 2968/03.04.2013 pronunțate în dosarul nr._/302/2012 de către Judecătoria Sectorului 5 București, s-a admis cererea formulată de reclamantul B. D. S., în contradictoriu cu pârâta A. F.; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 53.689 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat in București, . B, sector 2, pentru perioada 09.12.2008 – 30.11.2012 și la suma de 3.708 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 4155/25.11.2014 Tribunalul București secția a III a civilă a respins recursul formulat de recurenta-pârâtă A. F., împotriva sentinței civile nr.2968/03.04.2013 pronunțate în dosarul nr._/302/2012 de către Judecătoria Sectorului 5 București, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. D. S., ca nefondat.
Prin sentința civilă nr. 5412/22.06.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București – Secția a II-a Civilă în dosarul nr._/3/2009, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A. F., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice; a fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamantă a sumei de 87.000 euro, în lei la cursul B.N.R. din ziua plății, reprezentând diferența dintre contravaloarea imobilului situat în București, . B, sector 2, evaluat la prețul de liberă circulație la suma de 107.000 euro și îmbunătățirile aduse imobilului în sumă de 20.000 euro; a fost obligat pârâtul B. D. S. la plata către reclamantă a sumei de 20.000 euro, în lei la cursul B.N.R. din ziua plății, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de reclamantă la imobilul situat în București, . B, sector 2; s-a constatat că reclamanta are un drept de retenție privind imobilul situat în București, . B, sector 2, până la data achitării contravalorii îmbunătățirilor efectuate la imobil, în sumă de 20.000 euro, plătibili în lei la cursul B.N.R. din ziua plății, de către pârâtul B. D. S. și au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a sumei de 3.103 lei, cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 1043A/7.11.2012 Tribunalul București secția a V a civilă a respins ca nefondate apelurile formulat de apelanții pârâți Ministerul Finanțelor Publice și B. D. S., împotriva sentinței civile nr. 5412/22.06.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București – Secția a II-a Civilă în dosarul nr._/3/2009, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. F., și intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Prin decizia civilă nr. 1569R/27.09.2013 Curtea de Apel București secția a IV a civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât B. D. S., împotriva deciziei civile nr. 1043A /07.11.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a civilă în dosarul nr._/3/2009**, în contradictoriu cu recurentul - pârât Ministerul Finanțelor Publice, intimata – reclamantă A. F. și cu intimatul – pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. A admis recursul declarat de recurentul - pârât Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 1043A /07.11.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a civilă în dosarul nr._/3/2009**, în contradictoriu cu recurentul - pârât B. D. S., cu intimata – reclamantă A. F. și cu intimatul – pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. A modificat în parte decizia civilă recurată, în sensul că a admis apelul declarat de Ministerul Finanțelor Publice și a schimbat în parte sentința civilă apelată, obligând pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 10.690,18 ron reprezentând prețul actualizat al apartamentului în litigiu către reclamantă. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței și ale deciziei.
Potrivit prevederilor art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere și dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Pe fondul cauzei se reține că rațiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 din codul de procedură civilă se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
Totodată, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre, în sensul neinvocării autorității de lucru judecat a acestei hotărâri, sau, chiar dacă aceasta a fost invocată, instanța să fi omis soluționarea excepției puterii lucrului judecat.
Examinând hotărârile invocate ca fiind contrare, curtea constată că nu este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză, în sensul că nu există identitate de obiect și cauză.
Astfel, în primul litigiu, intimatul B. D. S. a fost obligat la plata sumei de 20.000 de euro către revizuenta A. F., reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de aceasta, reținându-se totodată că aceasta are un drept de retenție asupra imobilului până la achitarea acestei sume.
În cel de-al doilea litigiu, revizuenta a fost obligată la plata sumei de 53.689 lei către intimat, sumă reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a aceluiași imobil.
Revizuenta pretinde că cele două hotărâri sunt contradictorii întrucât nu putea fi obligată la plata lipsei de folosință pentru un imobil asupra căruia avea un drept de retenție, apreciind astfel că nu este vorba de o deținere fără titlu.
Or,ceea ce invocă practic revizuenta nu se referă la existența unor hotărâri contradictorii, fiind evident că nu există identitate de obiect și de cauză, ci reprezintă o critică de nelegalitate adusă ultimei hotărâri, apreciind aceasta că nu poate fi obligată la lipsă de folosință în condițiile deținerii legale a imobilului, în baza dreptului de retenție.
Pe de altă parte, curtea are în vedere și aspectul referitor la faptul că, în cel de –al doilea litigiu a fost invocată deținerea imobilului cu titlu, în baza dreptului de retenție constatat prin hotărârea anterioară și legătura dintre cele două litigii, dosarul privind obligarea revizuentei la plata contravalorii lipsei de folosință fiind suspendat până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/3/2009 ce avea ca obiect contravaloarea îmbunătățirilor. Însă prin decizia civilă nr. 1637R/13.06.2012 Tribunalul București secția a IV a civilă a admis recursul declarat de recurentul – reclamant B. D. S. împotriva încheierii de ședință din data de 7.02.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București în dosarul nr._/302/2011 în contradictoriu cu intimata – pârâtă A. F., a casat încheierea recurată și a trimis cauza primei instanțe în vederea continuării judecății.
În cel de-al doilea litigiu, punând în discuția părților tocmai dreptul de retenție al revizuentei din perspectiva obligării sale de a suporta contravaloarea lipsei de folosință, tribunalul a reținut că „această consacrare nu înrâurește în nici un mod analiza existenței unei obligații a aceleiași pârâte de a suporta o pagubă cauzată reclamantului prin lipsa de folosință”.
În aceste condiții, curtea constată că a repune în discuție, pe calea cererii de revizuire, această chestiune a dreptului de retenție din perspectiva obligării la plata contravalorii lipsei de folosință, raportat la hotărârile judecătorești invocate de revizuent ca fiind contrare, înseamnă, a încălca autoritatea de lucru judecat a deciziei 10637R/13.06.2012.
Pentru aceste considerente în baza dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. pr. civ. curtea respinge cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenta A. F., domiciliată în București, ., sector 2, în contradictoriu cu intimatul B. D. S., cu domiciliul ales la Av.C. V., în București, ..3, ., ., sector 2, împotriva deciziei civile nr.4155 din 25.11.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._/302/2012 și a sentinței civile nr.5412 din 22.06.2011, pronunțate de Judecătoria sectorului 5 București în dosarul nr._/3/2009.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A.-D. T. M. G. R. A. P. B.
GREFIER
E. C.
Red.M.G.R.
Tehdact.R.L./M.G.R.
4 ex./21.05.2015
TB-S.3 – A.D.B.; A.V.; I.P.
Jud.S.5 – C.L.
| ← Anulare act. Decizia nr. 559/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 569/2015. Curtea... → |
|---|
