Legea 10/2001. Decizia nr. 333/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 333/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 18132/3/2012*
Dosar nr._
(2148/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 333
Ședința publică de la 13.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - I. A. G.
Pe rol se află pronunțarea recursurilor formulate de recurenții - reclamanți C. D., R. C., precum și de recurentul - pârât P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 1059 din 05.09.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât M. BUCUREȘTI PRIN P. G..
P. are ca obiect - Legea nr. 10/2001.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 20.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea – pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării – a amânat pronunțarea cauzei la 27.02.2015, 06.03.2015 și apoi la 13.03.2015, hotărând următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1059 din 05.09.2014, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantele C. D. în contradictoriu cu pârâtul M. București și P. G. al Municipiului București, a obligat pârâtul să emită dispoziție motivată privind acordarea despăgubirilor în favoarea reclamantelor pentru imobilul situat în București, . (fostă ., fostă T. T. nr. 8), sector 2, compus din 6 apartamente și teren în suprafață de 418 mp, solicitate prin notificarea nr.1384/2001, în condițiile Lg 165/2013 cu modificările ulterioare și, pe cale de consecință, a respins cererea privind obligarea la daune cominatorii.
Pentru a pronunța această sentință civilă tribunalul a reținut, în esență, că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, sub nr._, reclamantele Haifler Mirna E. C. si R. C. au chemat în judecată pe pârâții M. București prin P. G. și P. G. al Municipiului București, pentru ca, pe baza probelor ce se vor administra, sa fie obligați pârâții să emită dispoziție/decizie de soluționare a notificării nr.1384/25.07.2001, ce face obiectul dosarului de notificare nr._/2001, referitoare la imobilul compus din 6 (sase) apartamente și terenul în suprafața de 514 mp aferent situat in București, . (fosta ., fosta T. T. nr. 8), sector 2, în sensul acordării de masuri reparatorii prin echivalent, obligarea paratei la daune cominatorii in valoare de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere de la introducerea prezentei acțiuni si pana la emiterea efectiva a dispoziției/deciziei.
Prin sentința civilă nr 1375/03 07 2013, Tribunalul București, Secția a III a Civilă a admis acțiunea reclamantei Haifler Mirna E. C. și R. C., în contradictoriu cu pârâtul Mun București și primarul G. al Mun București, a obligat pârâtul să emită în favoarea reclamantelor o dispoziție motivată cu propunerea de acordare a măsurilor compensatorii sub formă de puncte, conform legii 165/2013, respingându-se cererea de emitere a dispoziției cu propunere de acordare de măsuri reparatorii prin compensare cu alte imobile, precum și cererea de obligare a pârâtului la plata de daune cominatorii.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că reclamantele sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, în sensul legii 10/2001, fiind moștenitoarele foștilor proprietari de la care s-a preluat abuziv imobilul. Având în vedere că până la închiderea dezbaterilor în cauză, a intrat în vigoare legea 165/2013, care se aplică și proceselor în curs de judecată, prima instanță a făcut aplicarea acestor dispoziții legale și a dispus obligarea pârâtului la emiterea dispoziției cu propunerea de acordare a măsurilor compensatorii, nemaifiind posibilă acordarea altor imobile în compensare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M. București, prin P. G. invocând în esență faptul că cererea de chemare în judecată este formulată prematur, față de dispozițiile art 33 și 4 din legea 165/2013 și decizia Curții Constituționale, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art 4 din legea 165/2012, din perspectiva încălcării art 15 și art 21 din Constituție. De asemenea, s-a mai invocat faptul că nu mai sunt aplicabile dispozițiile titlului VII din legea 247/2005, astfel că unitatea deținătoare nu mai este obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii.
Calea de atac a recursului a fost exercitată și de către reclamante, care au criticat sentința recurată din perspectiva faptului că legea 165/2013 nu este aplicabilă cauzelor începute anterior adoptării acesteia, pornite în temeiul unor dispoziții legale diferite, având în vedere și principiul constituțional al neretroactivității legii.
La termenul de judecată din data de 19 11 2013, Curtea din oficiu reclamantei a pus în discuție excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei Haifler Mirna E. C. având în vedere că reclamanta Haifler Mirna E. C. a decedat la data de 07 03 2013, adică în cursul judecății în primă instanță, înainte ca tribunalul să fi rămas în pronunțare asupra cauzei.
Prin decizia civilă nr.1876/19.11.2013, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosar nr._ (1635/2013) s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei Haifler Mirna E. C. și în consecință,
S-au admis recursurile formulate de C. D. și R. C. împotriva sentinței civile nr 1375/2013, pronunțată în dosarul nr_, de Tribunalul București, Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu M. București, prin P. G. și P. G. al Municipiului București.
S-a anulat sentința civilă recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Pe rolul Tribunalului București cauza a fost înregistrată la data de 27.01.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat acțiunea întemeiată în parte pentru următoarele considerente:
Prin notificarea nr.1384 din 25.07.2001 înregistrata la Prefectura Municipiului București, reclamantele au solicitat, in calitate de adevărați proprietari, despăgubiri bănești pentru imobilul (teren si construcție) compus din 6 apartamente si teren in suprafața de 450 mp situat in București, ., sector 2.
Nicoreanu P., autoarea . dobândit imobilul de la I. E., conform certificatului de moștenitor 222/1968 unit cu certificatul de moștenitor nr. 30/1973, fiindu-i transmisă prin certificatul de moștenitor nr. 31/1973 și 651/1966 partea și de la soțul acesteia I. V..
Familia I. au devenit proprietarii ai imobilului conform Actului de Partaj Voluntar nr._, transcris in registrul de transcripțiuni sub nr._ din 9 martie 1939, și procesul verbal de înscriere in cartea funciara nr._/1940, compus din construcție și suprafața de 450 mp.
Conform certificatului de moștenitor nr. 177/1996 au dobândit moștenirea de la Nicoreanu P., R. D. (transmițând prin certidicatul de moștenitor 10/2009 reclamantei R. C.) și Haifler Mirna E. C., aceasta decedând în cursul judecății în primă instanță, transmițând calitatea lui C. D..
Prin Decretul nr. 92/1950, poziția 3792 imobilul a trecut în proprietatea statului, pe numele I. cu teren în suprafață de 514 mp și construcție.
Prin raportul de expertiză topo întocmit în cauză s-a stabilit, după individualizarea imobilului, că suprafața acestuia este de 418 mp.
Până la data introducerii prezentei acțiunii, notificarea nu a fost soluționată de către intimata, fie prin emiterea unei dispoziții de acordare a măsurilor reparatorii, fie prin dispoziție de respingere a notificării.
In speță este cert dovedit că reclamantul și-a îndeplinit obligația impusă de Legea nr. 10/2001, aceea de a notifica unitatea deținătoare în vederea obținerii de măsuri reparatorii pentru imobilul litigios, notificarea fiind formulată cu respectarea termenului prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001 (art. 23 după republicarea din septembrie 2005 a legii), se regăsesc în copie la dosarul cauzei.
Cu toate aceste demersuri, unitatea deținătoare nu a soluționat notificarea formulată de reclamanți, lăsând să treacă nejustificat peste 10 ani de la înregistrare.
Conform prevederilor art. 25 alin.1 din Legea nr.10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură. De asemenea, conform art. 26 alin. 1 din același act normativ, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Absența răspunsului persoanei juridice deținătoare are valoarea unui refuz de acordare a măsurilor reparatorii solicitate, iar în acest refuz trebuie cenzurat de instanță, întrucât procedura de restituire prevăzută de Legea nr. 10/2001 este subsumată exercitării unui drept subiectiv civil, astfel că dacă este temporizată deschide celui vătămat accesul la jurisdicția civilă pentru a fi finalizată.
In cauză, raportat la înscrisurile depuse în dovedirea notificării, reclamanta a făcut dovada că este persoană îndreptățită, în înțelesul Legii nr. 10/2001 la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură sau prin echivalent, în condițiile în care măsura restituirii în natură nu mai este posibilă a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului ce face obiectul notificării, precum și a preluării imobilului de către stat.
S-a constatat că reclamanții au solicitat exclusiv acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, nemaifiind posibilă restituirea în natură, așadar tribunalul urmează a se pronunța în limita sesizării și va constata calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în București, . (fostă ., fostă T. T. nr.8), sector 2, compus din 6 apartamente și teren în suprafață de 418 mp, solicitate prin notificarea nr.1384/2001, în condițiile Lg 165/2013 cu modificările ulterioare.
Întinderea suprafeței imobilului s-a stabilit pornind de la raportul de expertiză întocmit în cauză care a stabilit că imobilul era compus din teren în suprafață de 418 mp și construcție, precum și de la actul de preluare a imobilului de către stat, neexistând o probă din care să rezulte că suprafața imobilului ar fi fost mai mare și ar fi fost preluat de stat fără titlu, impunerea fiind efectuată de către autorul reclamanților pe baza propriei declarație.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la daune cominatorii, s-a apreciat că acest capăt de cerere va fi respins, față de prevederile art. 5803 C.p.c. conform cărora dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei prin aplicarea unei amenzi civile; instanța sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, să plătească în favoarea statului o amendă civilă stabilită pe zi de întârziere până la îndeplinirea obligației prevăzută în titlul executoriu. Daunele cominatorii reprezintă o creație a practicii judiciare ce a apărut ca urmare a unei lacune legislative în ceea ce privește executarea în natură a obligațiilor de a face, astfel că prin introducerea prevederilor art. 5802 – 5803 C.p.c. ce reglementează aplicarea de amenzi civile pentru neexecutarea obligațiilor de a face intuituu personae,doar in faza executării silite, solicitarea acestora la instanțele de judecată a devenit inadmisibilă. Pe de altă parte, dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001 nu prevede sancțiunea daunelor cominatorii în situația în care unitatea deținătoare nu a soluționat notificarea în termen de 60 de zile de la înregistrarea sa sau în termen de 60 de zile de la data depunerii actelor doveditoare.
În consecință, tribunalul a admis în parte cererea, a obligat pârâtul să emită dispoziție motivată privind acordarea despăgubirilor în favoarea reclamantelor pentru imobilul situat în București, . (fostă ., fostă T. T. nr. 8), sector 2, compus din 6 apartamente și teren în suprafață de 418 mp, solicitate prin notificarea nr. 1384/2001, în condițiile Lg 165/2013 cu modificările ulterioare și a respins cererea privind obligarea la daune cominatorii.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs P. G. al Municipiului București (filele 2-4) și R. C. și C. D. (filele 5-8).
Motivul de recurs al Primarului G. al Municipiului București este întemeiat pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă, iar cel formulat de R. C. și C. D., nu au motivare în drept, ci solicită acordarea măsurilor reparatorii în echivalent.
Referitor la recursul formulat de P. G. al Municipiului București.
În esență se critică soluția pe faptul că potrivit Legii nr.165/2013 nu mai sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2007, iar cererile se analizează în ordinea înregistrării lor și deci rezolvarea se face în ordinea depusă de aceștia (filele 2-4).
Motivul de recurs este fondat.
Potrivit art.304 pct.2 Cod procedură civilă hotărârea este lipsită de temei legal, atunci când din modul cum a fost redactată nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată și hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (s-a aplicat o normă generală nesocotind existența unei norme speciale, s-a aplicat o normă ce nu era incidentă în speță, dispoziții legale care nu au fost indicate în scris în motivele de recurs, ci cu totul alte aspecte care nu se referă la art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În atare situație se reține că motivele de recurs sunt întemeiate, întrucât trebuie acordate măsuri compensatorii prin puncte (Legea nr.165/2013) și nu despăgubiri. Ca atare se va admite recursul.
În ce privește recursul formulat de R. C. și C. D..
În esență critică hotărârea în sensul că trebuia acordate măsuri reparatorii în echivalent, pentru terenul de 577 mp (București, .-89 colț cu ., deoarece așa cum s-a formulat notificarea (iar în primul ciclu procesual a rezultat că sunt persoane îndreptățite conform Legii nr.10/2001 și astfel rezultă și din anexa 3 a ing. expert A. I..
Instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de restituire în echivalent și nici nu a respins-o și de aceea cer, conform expertizelor teren în echivalent prin compensarea cu cel de 577 mp la adresa indicată (filele 5-8).
Or, așa cum s-a arătat la recursul primarului general al Municipiului București conform Legii nr.165/2013, soluția legală era ca măsurile compensatorii nu puteau fi acordate decât prin puncte și nu prin altă modalitate.
Ca atare, critica formulată de recurente contravine dispozițiilor Legii nr.165/2013, iar motivele de recurs sunt neîntemeiate.
Așa fiind, potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă se va admite recursul Primarului G. al Municipiului București în sensul celor mai sus arătate (măsuri compensatorii prin puncte) și se va respinge ca nefondat recursul formulat de R. C. și C. D..
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Văzând și dispozițiile art.316 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat recurenții - reclamanți C. D. și R. C. împotriva sentinței civile nr.1059 din 05.09.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât M. BUCUREȘTI PRIN P. G. și recurentul - pârât P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Admite recursul formulat de recurentul pârâtul M. București prin P. G. împotriva aceleiași sentințe civile.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul emiterii dispoziției de acordare măsuri compensatorii prin puncte conform Legii nr.165/2013 pentru imobil în favoarea contestatoarelor (nu despăgubiri).
Menține celelalte dispozițiile sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. T. D. A. F. P.
GREFIER
I. A. G.
Red.C.M.T.
Tehnored.C.S.
Ex.2/27.07.2015
T.B..Secția a III-a Civilă - I.N.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 312/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 120/2015. Curtea... → |
|---|
