Legea 10/2001. Decizia nr. 752/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 752/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 399/2/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 752R
Ședința publică de la 29 iunie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DIANA FLOREA-BURGAZLI
JUDECĂTOR - I. P.
JUDECĂTOR - B. A. S.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții pârâți A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI și M. BUCUREȘTI PRIN P. G. împotriva sentinței civile nr. 1898/13.11.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/3/2008*, în contradictoriu cu intimații reclamanți M. G. ȘI M. C. E. și intimatul pârât S.C. P. BUCUREȘTI S.A., având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații reclamanți M. G. personal și asistat de avocat P. S. M. cu împuternicire avocațială la dosar și M. C. E. reprezentată de același avocat, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentanta intimaților reclamanți arată că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentanta intimaților reclamanți, având cuvântul în combaterea recursurilor, arată că, prin decizia de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că au fost îndeplinite condițiile prealabile de către reclamanți, fiind efectuată în mod corect procedura administrativă.
Cu privire la lipsa calității procesuale pasive invocată de către pârâtul M. București prin P. G., arată că Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că instituția publică implicată în procesul de privatizare al unei societăți comerciale are obligația de a face oferta de măsuri reparatorii, chiar dacă notificarea a fost înregistrată la societatea comercială privatizată, astfel că M. București are calitate procesuală pasivă în cauză.
Dezvoltă oral motivele întâmpinărilor formulate și solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, sub nr._/3/2008, reclamanții M. E., M. G. și M. C. E., au chemat în judecată pârâții S.C. P. București S.A., A. pentru Valorificarea Activelor Statului și P. G. al Municipiului București, solicitând obligarea pârâților să emită dispoziția de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în București, .. 39, sector 1, în condițiile Legii nr. 10/2001; stabilirea cuantumului despăgubirilor datorate ca măsuri reparatorii, corespunzător valorii de piață a imobilului; obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 218/17.02.2009, Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, a admis excepția inadmisibilității, invocată de pârâții A. pentru Valorificarea Activelor Statului și S.C. P. București SA și, în consecință, a respins ca inadmisibilă acțiunea și a respins excepția lipsei obiectului și decăderii, invocate de pârâta S.C. P. S.A.
Prin Decizia civilă nr. 170 A/08.03.2010, Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și Familie în dosarul nr._/3/2008 (1724/2009), a admis apelul formulat de reclamanții M. G. și M. C. E., împotriva Sentinței civile nr. 218 din 17.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în Dosarul cu nr._/3/ 2008 a desființat sentința apelată și a trimis cauza pentru rejudecare aceluiași Tribunal.
P. a decide astfel, Curtea a reținut că, prin notificarea nr. 3826 din 11.02.2002, privind măsurile reparatorii prin echivalent pentru imobilul din litigiu, reclamanții s-au adresat Prefecturii Municipiului București, notificarea fiind transmisă spre competentă soluționare Primăriei Municipiului București cu adresa nr. 3158/E din 24.10.2002, conform art. 10, 11 și 33 din Legea nr. 10/2001, astfel cum rezultă din adresa cu nr. 3826/SG/07.11.2002 emisă de Prefectura Municipiului București, iar prin notificarea nr. 4405 din 29.10.2001, notificare ce a fost adresată intimatei S.C. „P. București” S.A. s-a solicitat acesteia formularea unei oferte de despăgubiri în condițiile art. 24 alin. 7 din Legea nr. 10/2001.
Curtea a reținut că existența acestor notificări demonstrează existența procedurii prealabile administrative și lipsa unui răspuns din partea unității deținătoare, în accepțiunea legii speciale, relativ la acestea, împrejurare în care instanței îi revine competența de a soluționa cauza în fond, în condițiile statuate prin Decizia nr. XX din 19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Prin Decizia civilă nr. 1091/10.02.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. P. București S.A. împotriva Deciziei civile nr. 107A/08.03.2010 a Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă.
P. a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, prin Decizia nr. 171 din 12 septembrie 2001 emisă de recurenta-pârâtă s-a răspuns la notificarea nr. 2029 din 19.07.2001, prin care s-a respins cererea notificatoarei M. E., privind acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 210 m.p. teren și construcțiile existente la data preluării în suprafață de 219 m.p., și restituirea în natură a suprafeței de 624 m.p. teren situat în București, .. 39, aflată în proprietatea pârâtei. Această dispoziție a fost supusă controlului jurisdicțional, prin sentința civilă nr. 664 din 29.04.2002 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 1101/2002, însă nu și notificarea nr. 4405 din 29.10.2001, așa cum greșit susține recurenta.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, în termen legal, notificatoarea M. E. a formulat notificările nr. 4405 din 29.10.2001 către recurenta-pârâtă și nr. 3826 din 11.02.2002 către Prefectura Municipiului București, ce a fost transmisă spre competentă soluționare Primăriei municipiului București cu adresa nr. 3158/E din 21.10.2002, în temeiul Legii nr. 10/2001, iar acestor două notificări nu li s-a răspuns până în prezent. Critica potrivit căreia reclamanții nu au formulat niciodată o notificare către A. pentru Valorificarea Activelor Statului, astfel că față de aceasta nu s-a realizat procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, este, de asemenea, nefondată, întrucât notificările formulate în termen fac dovada deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a termenului pentru formularea notificării, chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul, potrivit art. 22 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată. Prin urmare, notificările formulate în termen și nesoluționate până în prezent, fac dovada deplină a formulării în termen a notificării și față de pârâta A. pentru Valorificarea Activelor Statului, ca unitate implicată în privatizarea S.C „P. București" S.A, iar, în situația nesoluționării notificărilor în termenul prevăzut de lege, instanța de judecată are plenitudinea de competență pentru soluționarea fondului litigiului, potrivit Deciziei nr. XX pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă, sub nr._/3/2008*.
La 08.11.2011, reclamanții și-au precizat cererea, arătând că solicită obligarea pârâtei A. la plata despăgubirilor stabilite la valoarea de piață, potrivit standardelor internaționale de evaluare, pentru imobilul aflat în patrimoniul S.C. P. București S.A., urmare procesului de privatizare efectuat de A., dreptul de proprietate al acesteia fiind atestat prin Certificatul de atestare al dreptului de proprietate emis de CGMB la 25.01.1994.
Prin sentința civilă nr. 1898/13.11.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta S.C. P. S.A., ca neîntemeiată, a respins excepția prematurității acțiunii, ca neîntemeiată, a admis, în parte, astfel cum a fost precizată, acțiunea, a constatat că reclamanții au calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în compensare prin puncte, în condițiile Cap. III din Legea nr. 165/2013, măsuri ce se acordă pentru imobilul situat în București, ., Sector 1, compus din teren în suprafață de 780 m.p. și construcție demolată în suprafață de 219 m.p. și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea pentru suprafața de 54 m.p.
Tribunalul a considerat că excepția prematurității este neîntemeiată întrucât condițiile de exercițiu ale unei acțiuni nu pot fi analizate decât în raport cu legea în vigoare la data introducerii acțiunii. Or, la momentul promovării acțiunii de față, moment cu mult anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, reclamanții aveau un drept subiectiv actual, nefiind ținuți decât de termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 din Legea nr.10/2001, termen ce începuse să curgă de la data înregistrării notificării și care la data introducerii prezentei cereri era împlinit, fără, însă, ca unitatea deținătoare ori entitatea învestită prin lege să fi soluționat cererea prin emiterea, după caz, a unei decizii ori dispoziții motivate.
Tribunalul a reținut că, prin notificarea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoreasc sub nr. 4405/29.10. 2001 și transmisă pârâtei S.C. P. București S.A. și respectiv prin notificarea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoreasc sub nr. 3826/11.02.2002 și transmisă Prefecturii municipiului București care, la rândul său, a transmis-o Primăriei Municipiului București, cu adresa nr. 3158/E/21.10.2002, reclamanții au solicitat, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, ..39, format din teren în suprafață de 834 m.p. și construcții în suprafață de 219 m.p.
Tribunalul a reținut că imobilul situat în București, ..39, Sectorul 1, a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 377/25.06.1963. Potrivit Decretului nr. 377/25.06.1963, imobilul din . compus din teren în suprafață de 834 m.p. și construcție cu suprafața utilă de 219 m.p., a fost preluat de la M. E.. Tribunalul a apreciat că preluarea imobilului situat în București, .. 39, Sectorul 1, s-a realizat abuziv, conform art. 2 alin. 1 litera i) din Legea nr. 10/2001.
Sub aspectul calității de persoană îndreptățită, tribunalul a reținut că M. E. și soțul acesteia M. E., decedați la 23.05.2008 și respectiv 15.02.1990, autori ai reclamanților M. G. și M. C.-E., potrivit certificatelor de stare civilă și Certificatului de Moștenitor nr. 47/02.09.2008, au dobândit imobilul în baza Sentinței civile nr. 7105/17.11.1958 pronunțată în Dosar nr.2972/1958 și a actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 2788/52/02.04.1959.
Tribunalul a reținut că reclamanții M. G. și M. C.-E. au făcut dovada calității de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii, în condițiile art. 4 alin.2 din Legea nr. 10/2001, în privința imobilului situat în București, .. 39, Sector 1.
În ceea ce privește modalitatea de restituire, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001. Reținând că, potrivit probelor administrate, imobilul ce face obiectul notificărilor, teren și construcții, este deținut de S.C. P. București S.A. și aceasta era integral privatizată la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, tribunalul a apreciat că restituirea în natură nu este posibilă, astfel că, în conformitate art. 29 din Legea nr. 10/2001, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii.
În ce privește suprafața de teren pentru care reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în condițiile mai sus arătate, instanța a apreciat că aceasta este de 780 m.p, iar nu 834 m.p, văzând în acest sens dispozițiile art. 24 alin.1 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel M. București prin P. G..
M. București prin P. G. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarului G. al Municipiului București în raport de art. 23 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 republicată și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiului București, calitate procesuală pasivă având doar A. pentru Valorificarea Activelor Statului.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs A. pentru Administrarea Activelor Statului (fostă A. pentru Valorificarea Activelor Statului, redenumită conform O.U.G. 96/2012), solicitând admiterea recursului în temeiul art. 304 pct. 5, 9, art. 312 pct. 5 din Codul de procedură civilă, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, modificarea hotărârii atacate și respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, recurenta pârâtă a arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 85 și următoarele din codul de procedură civilă coroborate cu dispozițiile art. 105 din Codul procedură civilă întrucât nu a fost legal citată la termenele ulterioare celui din data de 09.04.2013 inclusiv pentru termenul din data de 08.10.2013, când au avut loc dezbaterile.
Recurenta pârâtă a arătat că un alt aspect al netemeiniciei sentinței nr.1898/13.11.2013 are în vedere, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 7 din Codul de procedură civilă coroborat cu dispozițiile art. 105 pct. 2 din Codul de procedură civilă. Instanța a menționat în dispozitivul hotărârii faptul că aceasta este "Supusă numai apelului în termen de 15 zile de la comunicare." Mențiunea respectivă este de natură a induce în eroare părțile.
Recurenta pârâtă a considerat că, în ceea ce privește pronunțarea hotărârii în contradictoriu cu A. pentru Administrarea Activelor Statului, aceasta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, raportat la inexistența sesizării pârâtei de către reclamanți, prin notificare.
Recurenta pârâtă a susținut că instanța a interpretat eronat dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale Normelor Metodologice de aplicare a acesteia. P. construcțiile demolate, A. pentru Administrarea Activelor Statului nu are competența să propună despăgubiri, astfel cum rezultă din art. 32 din Legea nr. 10/2001.
Prin încheierea din 27.04.2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a constatat că dosarul se află în calea de atac a recursului.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Motivele de recurs invocate de recurenții pârâți M. București prin P. G. și A. pentru Administrarea Activelor Statului privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului P. G. al Municipiului București, a pârâtului M. București și a Autorității pentru Administrarea Activelor Statului sunt neîntemeiate.
Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre partea chemată în judecată în calitate de pârât și cel obligată în raportul juridic dedus judecății. În cauză, prin dispozitivul sentinței recurate, prima instanță a constatat că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul preluat abuziv, constând în compensare prin puncte, în condițiile Cap. III din Legea nr. 165/2013, pentru imobilul situat în București, ., Sector 1, compus din teren în suprafață de 780 m.p. și construcție demolată în suprafață de 219 m.p.
Astfel, instanța nu a stabilit nicio obligație în sarcina pârâților, situație în care nu poate reprezenta motiv de nelegalitate a unei hotărâri lipsa calității procesuale pasive a unei părți în sarcina căreia dispozitivul hotărârii atacate nu a instituit nicio obligație.
În această situație, în lipsa unei cereri formulate de persoana interesată în lămurirea dispozitivului, dreptul reclamanților la măsuri reparatorii, necontestat de pârâți prin motivele de recurs, stabilit de prima instanță în contradictoriu cu aceștia, urmează a fi realizat în condițiile legii, respectiv art. 29 din Legea nr. 10/2001, conform căruia, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate. În aceste situații, măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, în speță, pârâta A. pentru Administrarea Activelor Statului, în temeiul art. 29 alin. 3 din Legea nr. 10/2001. În privința imobilelor-construcții demolate, notificarea formulată de persoana îndreptățită se soluționează prin dispoziția motivată a primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul, respectiv a primarului general al municipiului București, conform art. 32 din legea nr. 10/2001.
Motivul de recurs invocat de pârâta A. pentru Administrarea Activelor Statului referitor la modul de îndeplinire a procedurii de citare față de această parte este neîntemeiat. Astfel, împrejurarea că, ulterior termenelor pentru care pârâta a primit și semnat dovada de îndeplinire a procedurii de citare, această nu a mai fost citată nu presupune că procedura de citare ar fi nelegal îndeplinită, întrucât partea avea termen în cunoștință conform art. 88 alin. 1 pct. 51 din Codul de procedură civilă. Potrivit acestui text legal, prin înmânarea citației, sub semnătură de primire, personal sau prin reprezentant legal sau convențional, pentru un termen de judecată, cel citat este prezumat că are în cunoștință și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată. Această constatare a fost corect făcută de prima instanță prin încheierea de la termenul de judecată din 10.01.2012. În consecință, acest motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, nu este întemeiat.
Motivul de recurs privind încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 7 din Codul de procedură civilă nu este întemeiat. Hotărârea judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, astfel încât menționarea, din eroare, în dispozitivul hotărârii, a unei alte căi de atac decât cea legală, nu dă dreptul părții la calea de atac respectivă, deoarece căile de atac sunt acordate de lege nu de instanță. În temeiul art. 84 din Codul de procedură civilă, instanța de control judiciar va da calificarea exactă a căii de atac în funcție de prevederile legii, ceea ce în speță s-a și realizat la termenul din 27.04.2015, Curtea calificând drept recurs calea de atac exercitată în cauză. În speță, recurenta nu poate invoca nicio vătămare procesuală rezultând din această situație, dat fiind faptul că aceasta a și declarat recurs, cale de atac apreciată ca fiind cea corectă.
Critica recurentei pârâte A. pentru Administrarea Activelor Statului în sensul lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, raportat la inexistența sesizării pârâtei de către reclamanți, prin notificare, este neîntemeiată. Această critică a fost considerată ca fiind neîntemeiată de către Înalta Curte de Casație și Justiție la soluționarea recursului în ciclul procesual anterior, astfel încât nu mai poate fi reiterată în prezenta cale de atac, respectiva problemă intrând în puterea lucrului judecat. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, în speță, critica potrivit căreia reclamanții nu au formulat niciodată o notificare către A. pentru Valorificarea Activelor Statului, astfel că față de aceasta nu s-a realizat procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, este nefondată, întrucât notificările formulate în termen fac dovada deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a termenului pentru formularea notificării, chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul, potrivit art. 22 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată. În cauză, notificările formulate în termen și nesoluționate până în prezent, fac dovada deplină a formulării în termen a notificării și față de pârâta A. pentru Valorificarea Activelor Statului, ca unitate implicată în privatizarea S.C „P. București" S.A.
Reținând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, văzând prevederile art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții pârâți A. P. Administrarea Activelor Statului și M. București prin P. G. împotriva sentinței civile nr. 1898/13.11.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă.
Întrucât recursurile urmează a fi respinse, recurenții pârâți sunt părțile căzute în pretenții, situație în care, reținând culpa procesuală a acestora, în temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, Curtea îi va obliga la plata sumei de 2000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariul de avocat, către intimații M. G. și M. C. E..
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții pârâți A. P. Administrarea Activelor Statului și M. București prin P. G. împotriva sentinței civile nr. 1898/13.11.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._/3/2008*, în contradictoriu cu intimații reclamanți M. G. și M. C. E. și intimata pârâtă S.C. P. București S.A.
Obligă pe recurenți la plata către intimații M. G. și M. C. E. a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. F. B. I. P. B. A. S.
GREFIER
V. Ș.
Red. DFB
Tehnored. GC 2 ex 07.07.2015
Jud. fond M. N.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 761/2015. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 322/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
