Pretenţii. Decizia nr. 322/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 322/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 31833/3/2010*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.322A
Ședința publică de la 18 iunie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - ION POPA
JUDECĂTOR - D. F. G.
JUDECĂTOR - B. A. S.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererilor de apel, în complet de divergență, formulate de apelanții pârâți G. R. PRIN M. AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE cu sediul în București, ..24, sector 3, M. FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI cu sediul în București, . Gerota nr. 13, sector 2 și M. M. ȘI SCHIMBĂRII CLIMATICE PRIN DEPARTAMENTUL PENTRU APE, PĂDURI ȘI PISCICULTURĂ cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 722/28.03.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă ASOCIAȚIA JUDEȚEANĂ A VÂNĂTORILOR ȘI PESCARILOR SPORTIVI – TULCEA cu sediul în Tulcea, ..10, Jud. Tulcea și intimatul pârât M. M. ȘI PĂDURILOR cu sediul în București, ., sector 5 și cu domiciliul ales la C. Av. C. M. în București, ., sector 1, având ca obiect: pretenții.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 15.06.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 22.06.2015.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Prin sentința civilă nr.722/2012 a Tribunalului București – Secția a Va Civilă s-a admis acțiunea reclamantei Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi – Tulcea și s-a dispus obligarea pârâților G. R. prin M. Agriculturii și Dezvoltării Rurale,M. Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și M. M. și Schimbării Climatice prin Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură la plata către reclamantă a sumei de 700.000 lei cu titlu de despăgubiri și cheltuieli de judecată.
S-a reținut prin măsurile adoptate de G. R. pentru combaterea gripei aviare, pârâta a suferit unele prejudicii recunoscute generic de G. R. prin OUG nr.140/2005.
S-au respins ex excepțiile invocate de pârâții M. Finanțelor Publice și M. Agriculturii privind lipsa calității procesuale pasive, motivat de procedurile OUG nr.140/2005.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții.
În apelul său pârâtul M. M. a arătat că nu are calitate procesuală pasivă pentru că nu are atribuțiuni în aplicarea OUG nr.140/2005 și că nu este incidentă răspunderea delictuală pentru că nu există fapta ilicită.
Pârâtul M. Agriculturii a reiterat în apelul său lipsa calității procesuale pasive prin înființarea M. M. și că nu există răspundere delictuală în lipsa unei fapte ilicite.
Pârâtul M. Finanțelor Publice a reiterat lipsa calității sale procesuale pasive, faptul că nu există temei al despăgubirii prin raportare la art.9/1 din OUG nr.11/2006 și că în mod greșit a fost obligată la cheltuieli de judecată neavând o culpă procesuală.
Atât pe fondul cauzei, cât și în privința excepțiilor invocate, apelurile sunt nefondate.
Prin OUG nr.140/2005 au fost instituite unele restricții și interdicții de vânare a unor specii de păsări și mamifere sălbatice, motivat de imperativul combaterii gripei aviare.
Prin același act normativ s-au stabilit,în art.5,6 și măsuri de despăgubire a celor afectați, despăgubiri asigurate printr-un fond la dispoziția Guvernului și aprobate prin hotărâre a Guvernului.
Actul normativ de mai sus a fost abrogat prin OUG nr.11/2006 care a menținut totuși majoritatea prevederilor actului abrogat și a adăugat altele noi printre acestea și pe aceea că despăgubirile acordate din Fondul de intervenție se solicită fundamentat de fiecare minister implicat.
În acest context, reclamanta a solicitat Ministerului Agriculturii să întreprindă demersuri pentru constatarea pagubei cauzate de interzicerea totală a vânătorii în județul Tulcea, solicitarea nefiind soluționată decât prin emiterea unor criterii generale, contestate de reclamantă.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice care să evalueze, pe baza înscrisurilor depuse de reclamantă la dosar, paguba produsă prin măsura de interzicere a vânătorii în sezonul mai 2005 – iunie 2006.
Expertul a concluzionat că paguba produsă prin aplicarea actului normativ de interdicție este în cuantum de 700.000 lei.
Vom constata că în baza actelor normative amintite mai sus, respectiv OUG nr.140/2005 și OUG nr.11/2006, pârâții M. Agriculturii, inițial și ulterior Ministerului M., după înființarea acestuia, aveau obligația întocmiriii unor note de fundamentare prin care, pe de o parte, să evalueze prejudiciile aduse reclamantei prin aplicarea normelor legale de interdicție a vânătorii în sezonul 2005 – 2006, iar pe de altă parte să întocmească un proiect de hotărâre de Guvern pe care să-l propună aprobării Guvernului. Pârâții nu și-au îndeplinit aceste obligații, motiv pentru care criticile lor, atât din perspectiva calității procesuale pasive cât și pe fondul cauzei, vor fi respinse.
În legătură cu pârâtul M. Finanțelor Publice vom constata că acesta în calitate de responsabil unic al gestionării bugetului public și implicit și al Fondului de invervenție, are calitate procesuală pasivă în cauză.
Apelul acestui pârât va fi admis însă în privința obligării sale greșite la cheltuieli de judecată. Actele normative de interdicție au prevăzut implicarea Ministerului Finanțelor Publice, respectiv operarea Fondului de intervenție, doar în urma întocmirii de către ministerele implicate a unor note de fundamentare.
În speță, astfel de note de fundamentare nu au existat, așa încât nu putem reține o culpă a Ministerului Finanțelor Publice în neacordarea de despăgubiri către reclamantă până la această dată.
Acesta este motivul pentru care vom admite în baza art.296 Cod procedură civilă, apelul Ministerului Finanțelor Publice și vom schimba în parte sentința în sensul înlăturării obligației Ministerului Finanțelor Publice de a plăti cheltuieli de judecată.
Vom menține obligarea tuturor pârâților la plata de despăgubiri în considerația faptului că fiecare dintre aceștia este responsabil prin lege în procesul de evaluare/acordare de daune în ipotezele reglementate prin OUG nr.140/2005 și OUG nr.11/2006.
Vor fi respinse criticile privind impedimentul alocării de anumite sume doar de către anumiți ordonatorii de credite, în considerația faptului că plata despăgubirilor stabilite prin prezenta hotărâre este suportată doar din acel Fond de intervenție aflat la dispoziția Guvernului R..
Pentru toate aceste considerente,apelurile pârâților M. Agriculturii și M. M. vor fi respinse ca nefondate în baza art.296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate:
Respinge apelurile Guvernului R. prin M. Agriculturii și Dezvoltării Rurale cu sediul în București, ..24, sector 3 și al Ministerului M. și Schimbării Climatice prin Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr.722/28.03.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi – Tulcea cu sediul în Tulcea, ..10, Jud. Tulcea și intimatul pârât M. M. și Pădurilor cu sediul în București, ., sector 5 și cu domiciliul ales la C. Av. C. M. în București, ., sector 1.
Admite apelul Ministerului Finanțelor Publice împotriva aceleiași sentințe.
Schimbă în parte sentința în sensul că înlătură mențiunea din dispozitiv privind obligarea Ministerului Finanțelor Publice la cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. P. B. A. S.
GREFIER
V. Ș.
RED.IP
Tehnored.MȘ/ 7 ex.
30.06.2015
Cu opinia separată a d-nei jud. D. G. în sensul:Admite apelurile. Schimbă în parte sentința apelată astfel: Respinge acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu toți pârâții, ca neîntemeiată. Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței. Cu recurs.
In opinie separata judecatorul considera ca cererea reclamantilor, in contradictoriu cu toti paratii, este neintemeiata, pentru urmatoarele argumente:
In primul rand, judecatorul opiniei separate considera ca, in materia raspunderii civile delictuale si in raport de modalitatea in care si-a fundamentat pretentiile reclamanta, aspectele invocate de parati ca reprezentand lipsa calitatii lor procesuale pasive constituie de fapt chestiuni de fond. In materia raspunderii civile delictuale sunt chestiuni de fond existenta faptei ilicite a paratului, a vinovatiei acestuia si raportul de cauzalitate cu prejudicial invocat, ceea ce semnifica faptul ca aspectele puse in discutie de parati, referitor la lipsa calitatii lor de entitati obligate sa faca demersuri in vederea adoptarii anumitor masuri legislative si, pe cale de consecinta, vinovate pentru neadoptarea acestora, reprezinta deja chestiuni de fond, iar nu care sa tina de calitatea lor procesuala pasiva.
De aceea, criticile care vizeaza aceasta exceptie sunt avute in vedere pe fondul cauzei ( ele nereprezentand, de altfel, exceptii nici in apel, ci critici fata de solutia apelata, deci chestiuni de fond in apel ).
Pe fondul cauzei, Curtea apreciaza ca nu exista faptele ilicite care sa fundamenteze pretentiile reclamantei impotriva paratilor si nici raportul de cauzalitate dintre pretinsul prejudiciu incercat de reclamanta si aceste pretinse fapte ilicite.
Astfel, reclamanta invoca un drept de despagubire pe care l-ar fi avut pentru prejudiciul suferit prin masurile adoptate prin OUG nr. 140/ 2005, drept de despagubire care ar fi fost recunoscut prin art. 5 din acest act normativ, iar fapta ilicita imputata paratilor ar consta in neadoptarea masurilor legislative care ar fi trebuit sa recunoasca efectiv acest drept. Reclamanta sustine ca prejudiciul sau s-a datorat neadoptarii acestor masuri legislative, la care paratii ar fi fost obligati, deci invoca savarsirea de catre parati a unei fapte ilicite omisive, neadoptarea masurilor legislative la care ar fi fost obligati, care a produs in patrimoniul sau prejudiciul invocat.
Fapta ilicita imputata paratilor este, asadar, una omisiva, constand in neefectuarea anumitor acte la care, pretinde reclamanta, acestia ar fi fost obligati, respectiv neadoptarea anumitor masuri legislative la care acestia ar fi fost obligate, izvorul obligatiei la care face referire reclamanta fiind dispozitiile OUG nr. 140/ 2005 si OUG nr. 11/ 2006.
Judecatorul opiniei separate constata ca OUG nr. 140/ 2005, ca si OUG nr. 11/ 2006 reprezentau acte normative adoptate pentru un caz de forta majora, destinate sa inlature riscurile de raspandire a gripei aviare.
In art. 5 din OUG nr. 140/ 2005 se prevedea: ”Sumele necesare asigurării derulării acțiunilor de prevenire și combatere a bolii, precum și cele necesare pentru acordarea de despăgubiri se asigură din Fondul de intervenție la dispoziția Guvernului și se aprobă prin hotărâre a Guvernului.”
La fel, art. 10 din OUG nr. 11/ 2006 prevede ”Sumele necesare asigurării derulării acțiunilor de monitorizare, prevenire și combatere a bolii, precum și cele necesare pentru acordarea de despăgubiri se asigură din Fondul de intervenție la dispoziția Guvernului, la solicitarea fundamentată a fiecărui minister implicat, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului.”
Or, se constata ca aceste texte era generale, intrucat nu defineau nici notiunea de prejudiciu, nici categoriile de persoane care vor beneficia de despagubiri, necircumstantiind asadar in niciun fel de natura a da nastere in beneficiul vreunei persoane un drept efectiv la despagubiri.
F. de modalitatea de redactare a acestor texte nu se poate stabili asadar ca reclamanta ar fi reprezentat una dintre persoanele prejudiciate care ar fi avut dreptul la despagubiri, ca in beneficiul acesteia ar fi fost recunoscut efectiv un drept concret, real, de despagubire.
Asa fiind, nu se poate stabili ca aceste doua acte normative au stabilit in sarcina entitatilor parate obligatia de adoptare a unor masuri legislative in beneficiul categoriilor de persoane in care se incadreaza reclamanta, si nici obligatia de despagubire a acestora pentru prejudiciul de natura celui invocat de reclamanta in prezenta cauza, pentru a se determina ca a existat o obligatie concreta a paratelor in acest sens, pe care acestea nu si-au respectat-o, savarsind astfel fapta ilicita reclamata in cauza.
In lipsa unei obligatii legale determinate, atat cu privire la titularul dreptului ( de despagubire ) corespunzator acestei obligatii, cat si cu privire la continutul acestei obligatii, nu se poate vorbi de o obligatie a carei neexecutare sa poata fi calificata ca o fapta ilicita omisiva.
Asadar, numai in conditiile in care, prin OUG nr. 140/ 2005 si OUG nr. 11/ 2006 s-ar fi determinat categoriile de persoane care vor beneficia de despagubire si categoriile de prejudicii care ar fi urmat sa fie despagubite, iar reclamanta s-ar fi situat in aceasta categorie, la fel si prejudiciul invocat in prezenta cauza s-ar fi incadrat in categoria de prejudicii delimitata prin actele normative in discutie, s-ar fi putut identifica o obligatie a intimatelor, neexecutata, raportat la care ar fi existat intrunita si conditia existentei faptei ilicite.
In consecinta, judecatorul opiniei separate considera ca neadoptarea de catre entitatile parate a anumitor demersuri legislative in vederea despagubirii reclamantei pentru prejudiciul invocat in prezenta cauza nu poate fi considerata o fapta ilicita, pentru ca nu a existat stabilita in sarcina acestora o asemenea obligatie determinata sub acest dublu aspect, anume al categoriilor de persoane si a categoriilor de prejudicii care urmeaza a fi despagubite.
Pe de alta parte, nu exista o obligatie generala a entitatilor statului si a statului de a legifera ., in favoarea persoanelor, dupa cum nu exista o astfel de obligatie de despagubire pentru cazurile de forta majora, precum era cel vizat de actele normative in discutie, dimpotriva, de principiu, forta majora este exoneratoare de raspundere.
Pentru aceste motive, judecatorul opiniei separate considera ca solutia legala in cauza era aceea de respingere a cererii reclamantei, in contradictoriu cu toti paratii, ca neintemeiata.
Judecator,
D. F. G.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 752/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 743/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
