Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr. 154/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 154/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 154/2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 154 A
Ședința publică din data de 18.03.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - M. D. O.
JUDECĂTOR - L. E. F.
GREFIER - F. J.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de apelanta-intervenientă U. G. a Sindicatelor din România prin președinte Ș. C., împotriva sentinței civile nr. 23 Fed/07.10.2014 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-petentă U. G. a Sindicatelor din România (UGSR), cauza având ca obiect modificări acte constitutive persoane juridice.
Dezbaterile orale și concluziile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 11.03.2015 când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 18.03.2015, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29.07.2014 la Tribunalul București, secția a III a civilă, petenta U. G. a Sindicatelor din România (UGSR) reprezentată de M. I. a solicitat instanței să ia act de modificarea statutului și de modificarea componenței organului executiv de conducere conform Rezoluțiilor nr. 1, 2, 3, 4, 5 și 6 adoptate de Congresul UGSR din 19.07.2014 și listei cu membrii având calitate de organ de conducere.
La data de 30.07.2014 UGSR reprezentată de Ș. C., a formulat cerere de intervenție principală prin care a solicitat să se constate încălcarea statutului cu consecința respingerii cererii cu care a fost investită și anularea tuturor hotărârilor luate în cadrul așa zisului congres întrunit la această dată.
În motivarea cererii de intervenție se arată că la data de 24.06.2009 a fost înregistrată cerea pentru acordarea personalității UGSR, dată la care I. M. era directorul unei agenții de turism, iar G. C. era afiliat Confederației Sindicatelor Democratice din România CSDR; ca la data constituirii uniunea era formată din Federația Sindicatelor din Construcții de Mașini 15 Noiembrie; Federația Sindicatelor Libere Medico Sanitare Hipocrat, Federația Sindicatelor Libere din Industria Alimentară și Federația Sindicatelor Libere din Unitățile Textile, Confecții și Pielărie, C., Incălțăminte;
S-a arătat că d-nii I. M. și G. C. nu sunt membrii și nu pot participa în calitate de împuterniciți ai structurii afiliate la congres; Că potrivit art. 30 congresul poate fi convocat numai de Consiliul Național sau la inițiativa Președintelui și este statutar întrunit în prezența unui număr de 2/3 din delegații organizațiilor sindicale membre; că potrivit art. 35 lit. k candidații la funcția de președinte au obligația să depună la secretariatul UGSR cu 30 de zile înainte de data congresului, raport de activitate și declarație program pentru următorul mandat, obligație neîndeplinită de I. M.; că potrivit Legii sindicatelor nr. 54/2003 și Lg. 62/2011 nu este permis ca din structura sindicatelor să facă parte organizații de pensionari.
La termenul din data de 30.09.2014 instanța, față de dispozițiile art. 531 C.p.civ., raportat la dispozițiile art. 61 C.p.civ., a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de UGSR prin reprezentant Ș. C..
La termenul din data de 30.09.2014 petenta a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al d-lui Ș. C. pentru intervenienta UGSR și excepția lipsei de interes în promovarea acestei cererii.
Prin sentința civilă nr. 23 Fed pronunțată la data de 07.10.2014 în dosarul nr._ pronunțată de Tribunalul București - Secția a III -a Civilă, s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant al d-lui Ș. C. pentru UGSR - intervenient principal, a fost anulată cererea de intervenției principală formulată de UGSR prin Ș. C. pentru lipsa calității acestuia de reprezentant și s-a admis cererea principală privind pe petenta U. G. a Sindicatelor din România (UGSR), s-a luat act de modificările survenite în Statut și în componența organelor de conducere conform Congresului Extraordinar din data de 19.07.2014 și s-a dispus înregistrarea acestor modificări în Registrul Special al confederației aflat la Grefa Tribunalului București.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În primul rând tribunalul a constatat că a fost investit cu o cerere formulată în cadrul procedurii necontencioase de a lua act de modificările intervenite în statut și în componența organelor de conducere ale UGSR, această cerere fiind formulată de I. M., care susține că este actualul președinte.
În cadrul acestei proceduri necontencioase, UGSR prin Ș. C. - care susține că este președinte în funcție al uniunii, a formulat cerere de intervenție în interes propriu cu scopul de nu se lua act de modificările intervenite în statut sau în componența conducerii uniunii.
Împotriva acestuia, la data de 18.09.2014 a fost introdusă la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, o plângere penală de către UGSR prin președinte I. M., pentru abuz în serviciu, gestiune frauduloasă și vătămări materiale grave aduse uniunii.
A reținut tribunalul că potrivit dispozițiilor art. 192 C.civ., persoanele juridice legal înființate se supun dispozițiilor aplicabile categoriei din care fac parte, precum și celor cuprinse în prezentul cod, dacă prin Lg. nu se prevede altfel.
UGSR a fost înființată la data de 12.04.2010 când prin Decizia civilă nr. 474/2010 pronunțată în Dosarul nr._/3/2009 s-a admis cererea și s-a dispus înregistrarea uniunii în Registrul Special al Tribunalului București.
Potrivit dispozițiilor art. 18 din Lg. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Lg. 287/2009 privind codul civil, dispozițiile acestuia privitoare la regimul juridic general aplicabil persoanelor juridice se aplică și persoanelor juridice în ființă la data intrării sale în vigoare, însă numai în măsura în care prin legile de aplicare fiecărei persoane juridice nu se prevede altfel.
UGSR a fost înființată în baza Lg. 54/2003, lege care a fost abrogată prin Lg. 62/2011 a dialogului social.
În niciuna dintre aceste legi nu se prevede vreo derogare de la dispozițiile generale în materie de persoane juridice, prevăzute de codul civil, astfel că aceste dispoziții sunt incidente în cauză.
Potrivit art. 220 C.civ., dacă s-a hotărât introducerea acțiunii în răspundere împotriva administratorilor, mandatul acestora încetează de drept și organul de conducere competent va proceda la înlocuire lor.
Potrivit art. 209 C.civ. persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale de administrare și au această calitate persoanele fizice sau juridice care prin lege, actul constitutiv sau statut, sunt desemnate să acționeze în raporturile cu terții individual sau colectiv în numele și pe seama persoanei juridice. Potrivit art. 55 din statutul inițial, președintele uniunii este cel care angajează persoana juridică în raporturile cu terții astfel că acesta este cel care are calitate de organ de administrare și respectiv de administrator în sensul art. 209 și respectiv 220 C.civ.
În concluzie față de aceste dispoziții legale, precum și față de dispozițiile din statut, în speță sunt incidente prevederile art. 220 C.civ., astfel că prin introducerea unei acțiuni în răspundere împotriva d-lui Ș. C., care era persoana desemnată să acționeze în raporturile cu terții în numele și pe seama persoanei juridice potrivit statutului, mandatul acestuia este suspendat de drept și prin urmare și calitatea sa de reprezentant al uniunii.
Art. 80 C.p.civ., prevede faptul că părțile pot să exercite drepturile personal sau prin reprezentant.
În speță, cererea de intervenție în interes propriu, formulată de UGSR a fost semnată de către Ș. C., care, față de dispozițiile art. 220 alin. 4 C.civ., nu mai poate reprezenta în mod legal această persoană juridică.
Sancțiunea prevăzută de art. 82 C.civ. atunci când se constată lipsa dovezii calității de reprezentant al celui care a acționat în numele părții este anularea cererii.
Prin urmare, față de dispozițiile art. 284 C.p.civ potrivit cu care instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, excepția lipsei calității de reprezentant fiind o astfel de excepție, va admite excepția și pe cale de consecință va anula cererea de intervenție formulată de UGSR prin Ș. C. ca fiind formulată de o persoană ce nu mai are calitate de reprezentant.
Față de soluția dată acestei excepții tribunalul constată că nu mai este necesar să se pronunțe cu privire la excepția lipsei de interes și nici nu mai este competentă să se pronunțe cu privire la cererea de anulare a tuturor hotărârilor luate în cadrul congresului din data de 19.07.2014.
În ceea ce privește cererea principală, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 474/12.04.2010 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr._/3/2009, s-a dispus înregistrarea în Registrul Special al Tribunalului București a UGSR – organizație de tip confederativ.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 62/2011 organizațiile sindicale sunt obligate să aducă la cunoștința Tribunalului Municipiului București, în termen de 30 de zile, orice modificare ulterioară a statutului, precum și orice schimbare în componența organului de conducere.
Potrivit art. 49 din Lg. 62/2011, organizatia sindicala constituita prin asociere este obligata sa aduca la cunostinta tribunalului unde s-a inregistrat, in termen de 30 de zile, orice modificare ulterioara a statutului, precum si orice schimbare in componenta organului executiv de conducere.
Pentru aprobarea modificarii statutului sunt aplicabile in mod corespunzator dispozitiile art. 42—48.
Instanta este obligata sa mentioneze in registrul special modificările din statut, precum si schimbarile din compunerea organului executiv de conducere al organizatiei sindicale.
Art. 42 din lege enumeră condițiile în care instanța poate lua act de înființarea confederației însă, prin raportare la art. 49 din lege, pentru a se lua act de modificările intervenite în statut este necesar ca imputernicitul special al confederatiei sindicale să depună la tribunalul in a carui raza teritoriala isi are sediul aceasta o cerere, insotita de urmatoarele inscrisuri: hotararea de modificare a confederatiei sindicale; statutul confederatiei sindicale constituite; lista membrilor din organul executiv de conducere, cu numele, prenumele, codul numeric personal si functia acestora.
Tribunalul a reținut că petenta a depus la dosar Decizia 474/12.04.2010 pronunțată de Curtea de Apel București prin care confederația a dobândit personalitate juridică; noul statul, astfel cum a fost modificat hotărârile adoptate în cadrul congresului extraordinar din 19.07.2014, lista cu membrii având calitatea de organe de conducere astfel cum au fost votate în cadrul congresului; tabelul nominal cu delegații la congres precum și procesul verbal încheiat la data de 19.07.2014.
A fost atașat prezentului dosar, Dosarul nr._/3/2009 al Tribunalului București, împreună cu toate dosarele atașate acestuia și cu dosarul la care a fost la rândul său atașat.
În speță, conform înscrisurilor depuse la dosar, a rezultat că sunt îndeplinite cerințele impuse de lege pentru ca instanța, în cadrul procedurii sumare necontencioase astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 527 și urm. C.p.civ., să admită cerere și să ia act de modificarea componenței organelor de conducere ale confederației, precum și de modificările intervenite în statut, așa după cum s-a hotărât la Congresul Extraordinar al UGSR din data de 19.07.2014, motiv pentru care va admite cererea și va lua act de respectivele modificări.
S-a dispus înregistrarea acestor modificări în Registrul Special al confederației aflat la Grefa Tribunalului București.
Împotriva acestei soluții a declarat apel intervenienta, arătând că cererea trebuia respinsă, conform art. 531 C.pr.civ., întrucât a căpătat caracter contencios ca urmare a intervenței sale, apoi, greșit au fost aplicate dispozițiile art. 220 C.civ. referitoare la suspendarea mandatului administratorului în cazul în care s-a hotărât inițierea unei acțiuni în răspundere, în fine, greșit a fost admisă cererea în condițiile în care hotărârile solicitate a fi înscrise au fost adoptate nestatutar din punctul de vedere al convocării și cvorumului.
Petenta a solicitat respingerea apelului.
Analizând apelul declarat, Curtea constată următoarele:
Prima critică prin care se invocă faptul că prin formularea cererii de intervenție cauza ar fi căpătat un caracter contencios, astfel încât cererea ar fi trebuit a fi respinsă în conformitate cu dispozițiile art. 531 Cod procedură civilă, va fi înlăturată.
Formularea unei cereri de intervenție în cadrul unei proceduri necontencioase, nu atrage în chip necesar transformarea acesteia într-o procedură contencioasă, de vreme ce însăși reglementarea instituției procedurii necontencioase permit posibilitatea introducerii unei astfel de cereri de intervenție.
Caracterul contencios al unei cereri este dat de natura obiectului acesteia, respectiv dacă obiectul vizează formularea unei pretenții sau recunoașterea unui drept împotriva unei alte persoane, ceea ce nu este cazul unei cereri de înscriere a unor modificări ale statutului și organelor de conducere ale unei confederații sindicale.
Pe de altă parte însă, Curtea constată că în mod greșit prima instanță a considerat că, urmare a faptului că printr-una din rezoluțiile adoptate cu prilejul Congresului Extraordinar din 19.07.2014 s-a hotărât introducerea acțiunii în răspundere împotriva președintelui de la acel moment al UGSR și ca urmare a aplicabilității art. 220 cod civil privind încetarea de drept a mandatului acestuia, Ș. C. și-ar fi pierdut calitatea de reprezentant inclusiv în privința posibilității introducerii cererii de intervenție din prezenta cauză.
Curtea apreciază că, chiar și atunci când este incident art. 220 Cod civil, administratorul (în speță, președintele) cu privire la care s-a hotărât introducerea acțiunii în răspundere, păstrează legitimarea de a formula - fie în nume personal, fie în numele și spre protejarea persoanei juridice pe care avea datoria să o reprezinte/administreze – doar acțiuni sau cereri care privesc exclusiv contestarea sau opoziția față de hotărârea prin care a fost revocat și prin care s-a dispus introducerea unei acțiuni în răspundere, pentru a preveni luarea, aplicarea și impunerea unei eventuale hotărâri luate în condiții nelegale (spre pildă, prin abuz de drept și uzurparea drepturilor membrilor confederației la momentul congresului, cum pretinde intervenienta că s-a petrecut în speță, prin cooptarea în prealabil, la aceeași dată, a unui număr de membri noi care să asigure cvorumul și majoritatea necesară luării rezoluțiilor).
Cu alte cuvinte, în ceea ce privește exercițiul căilor procesuale prin care se poate opune sau contesta tocmai și numai hotărârea care i-a suspendat mandatul, administratorul revocat păstrează legitimate de acțiune atât în nume personal, cât și în numele persoanei juridice.
În acest sens, constatându-se că prima instanță a soluționat cererea de intervenție prin intermediul unei excepții, iar nu pe fondul său și că, prin urmare, a soluționat cererea principală fără a lua în considerare apărările, argumentele și opoziția intervenientei, situații asimilabile nejudecării pricinii în fond, în baza art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă va fi admis apelul și va fi anulată sentința, urmând a fi trimisă cauza spre rejudecare.
Prima instanță va lua în discuție și fondul cererii de intervenție (în măsura în care nu există alte excepții valide) și apărările exprimate prin aceasta în raport de cererea principală, urmând a lămuri în drept și dacă apărările formulate în cererea de intervenție împotriva hotărârilor congresului pot fi făcute pe calea unei cereri de intervenție într-o procedură necontencioasă care tinde la înscrierea unor hotărâri neatacate sau dacă este imperativă contestarea acestor hotărâri pe calea separată a unei acțiuni în anulare a respectivelor hotărâri.
Cât privește sentința civilă nr. 2 FED/2014 a Tribunalului București secția a IV a civilă depusă la dosar (fil. 149 și urm. dosar apel) și care constată lipsa capacității de folosință a UGSR, se constată că această hotărâre se referă la o cerere prin care o entitate numită UGSR a formulat o cerere ca fiind una și aceeași persoană juridică cu structura sindicală UGSR din perioada anterioară anului 1990 sau continuatoarea acesteia.
Petenta din dosarul de față este și a acționat, însă, ca o persoană juridică distinctă de fostul UGSR din perioada comunistă, respectiv ca o persoană juridică de sine stătătoare înființată în anul 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-intervenientă U. G. a Sindicatelor din România prin președinte Ș. C. împotriva sentinței civile nr. 23 Fed/07.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - petentă U. G. a Sindicatelor din România (UGSR).
Anulează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică zi, 18.03.2015.
Președinte, Judecător,
M. D. O. L. E. F.
Grefier
F. J.
Red. LEF
Tehnored. GC 4 ex
26.03.2014
Jud. fond
| ← Pretenţii. Decizia nr. 142/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 163/2015. Curtea... → |
|---|
