Legea 10/2001. Decizia nr. 15/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 15/2015
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 15 A
Ședința publică de la 13.01.2015
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE – D. Z.
JUDECĂTOR – D. F. G.
GREFIER – S. V.
……………………
Pe rol soluționarea cererii de repunere în termenul de exercitare a căii de atac a apelului formulată de apelantul-contestator Șomănescu G., cu domiciliul ales la CAv. Ș. C. din București, .. 18, sector 4, împotriva sentinței civile nr. 883/15.10.2004, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Regia Autonomă -Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, cu sediul în București, .-4, sector 1, având ca obiect „Legea nr. 10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul contestator S. G. reprezentat de avocat Ș. C., cu împuternicire avocațială la dosar și intimata-pârâtă Regia Autonomă - Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat prin consilier juridic D. T., cu delegație la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă cuvântul părților pe excepția tardivității cererii de repunere în termenul de exercitare a căii de atac și pe excepția privind tardivitatea apelului declarat.
Reprezentantul intimatei pârâte Regia Autonomă - Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat solicită admiterea excepțiilor așa cum au fost formulate. Consideră că ambele cereri sunt tardiv formulate și, în consecință, solicită respingerea apelului ca tardiv formulat.
Apărătorul apelantului contestator S. G. solicită respingerea excepțiilor. Solicită a se constata că acest apel a fost formulat în termen. Arată că din procesul verbal de comunicare a sentinței din anul 2004 reiese că aceasta a fost comunicată prin afișare. Din acest proces verbal, nu rezultă, în opinia sa că ar fi fost respectate dispozițiile art. 92 alin. 3 și 4 C.pr.civ., în sensul că s-ar fi respectat toate cerințele privind procedura prin afișare.
În opinia sa, având în vedere că petentul în contestația pe care a formulat-o și-a indicat și numărul apartamentului la care să-i fie comunicate actele de procedură, ori din acest proces verbal nu rezultă că afișarea s-a făcut la acest număr de apartament, în condițiile în care persoana care trebuia să primească hotărârea nu a fost de față pentru primirea acesteia. Precizează că apelantul nu putea primi sentința pentru că nu domicilia în fapt la acea adresă.
Solicită a se avea în vedere și decizia civilă nr. 3130/2011, pronunțată de Î.C.C.J., din care rezultă faptul că în situația în care procesul verbal privind procedura prin afișare nu cuprinde toate mențiunile obligatorii, acesta este lovit de nulitate absolută, iar termenul de apel curge de la data la care partea ia cunoștință de hotărâre.
În opinia sa, această luare la cunoștință a fost la data de 01 august 2014, în momentul în care au formulat acea cerere de a se li se comunica hotărârea instanței de fond și consideră că sunt în termen de a se judeca acest apel.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul București Secția a IV -a Civilă sub nr. 2035/13.07.2004 reclamantul S. G. a chemat în judecată ADMINISTRATIA PATRIMONIUL PROTOCOLULUI DE STAT solicitând instanței ca prin hotărârea ce o pronunța să dispună anularea deciziei nr. 194/31.05.2004 emisă de pârâtă ca fiind nelegală și netemeinică și obligarea A.P.P.S. de a restitui imobilul situat în București, . nr. 35, sector 2.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia nr.194/2004 s-a respins cererea sa de retrocedare a imobilului de la adresa sus-menționată compus din teren în suprafață de 2941 m.p., două corpuri de clădire, cu etaj și mansardă, având 27 de încăperi în suprafață tot construită de 540 m.p.
Decizia a fost dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 deoarece la primirea notificării A.P.P.S. avea obligația de a comunica reclamantului actele necesare dovedirii și completării cererii sale.
Reclamantul a considerat că decizia este prematură, fiind dată cu încălcarea procedurii soluționării cererii și prin urmare, și sub acest aspect este lovită de nulitate.
In drept, cererea este întemeiată pe disp. Legii nr. 10/2001.
Pârâta A.P.P.S., prin întâmpinare, la termenul din 17.09.2004 a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece analizându-se dosarul de notificare s-a constatat că petentul nu a depus acte din care să rezulte faptul că este persoană îndreptățită în înțelesul Legii nr. 10/2001 și anume dovada dreptului de proprietate al autorilor săi asupra imobilul în Iitigiu și a calității sale de moștenitor.
Cu privire la prematuritatea emiterii dispoziției pârâta a considerat că aceasta nu este fondată deoarece timp de doi ani de la depunerea notificării singurul act depus de către reclamant a fost copia actului identitate, iar potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 actele doveditoare, vor fi depuse ca anexe la notificare odată cu aceasta sau în termen de cel mult 18 luni de la data intrării în vigoare a legii.
Contestatorul nu s-a prezentat la instanță pentru a solicita probe, iar la termenul din 15.10.2004 potrivit dispozițiilor date în ședința publică din 17.09.2004 pârâta a depus la dosar actele care au stat la baza emiterii deciziei nr. 194/31.05.2004.
Prin sentința civilă nr.883/15.10.2004 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul S. G. în contradictoriu cu pârâta Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat RA.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Analizând probele administrate în cauză, tribunalul a respins contestația ca nefondată deoarece potrivit art. 21 - 22 din Legea nr.10/2001 persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni persoana juridică deținătoare actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate vor fi depuse Se ca anexe la notificare odată cu aceasta sau în termen de cel mult 18 luni de la . legii. Ulterior, termenele au fost prelungite dar contestatorul nu a depus în sprijinul pretențiilor sale nici la unitatea deținătoare și nici la instanța de judecată dovezi din care să rezulte că este persoană îndreptățită în înțelesul art. 3 din Legea nr. 10/2001.
Pe de altă parte, contestatorul avea obligația potrivit art. 112 pct. 5 să depună la instanță dovezile, pe care își întemeiază pretențiile sale, obligație e legală căreia nu i-a dat curs.
Nu a putut reține susținerea petentului că nu i s-a adus la cunoștință completarea dosarului de notificare, în condițiile în care nici acesta nu a adus nici o dovadă din care să rezulte că ar fi depus diligențe sau că ar fi manifestat un minim interes în vederea soluționării favorabile a cererii sale.
Pentru considerentele expuse mai sus, tribunalul a respins contestația, ca nefondată și să mențină decizia nr. 194/31.05.2004 emisa de A.P.P.5, întrucât nu s-a adus nici o dovadă din care să rezulte vreun motiv de anulare a acesteia.
Împotriva sentinței civile nr.883/15.10.2004 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă a declarat apel contestatorul S. G., solicitând repunerea în termenul de exercitare a căii de atac a apelului.
În motivarea apelului, contestatorul critică sentința pentru următoarele motive:
IN FAPT, în data de 15.10.2004 Tribunalul București Secția a IV-a Civila a pronunțat sentința civilă nr.883, prin care a respins ca nefondată, contestația declarată împotriva deciziei nr.194/31.05.2004 emisă de către parata A.P.P.S., prin care a solicitat anularea acestei decizii și obligarea pârâtei de a restitui imobilul situat în București, . nr. 36,sector 2.
Instanța a comunicat sentința civilă nr.883/2004 în data de 18.11.2004 la adresa din București, Calea Griviței nr.107-109 bI.A,.,..
Așa cum a rezultat din dovada de comunicare și procesul verbal de predare întocmit de agentul procedural, sentința civilă nr.883/2004 a fost afișată pe ușa principala a imobilului, întrucât nici o persoana din cele îndreptățite să primească actul de procedura nu a fost găsită.
Subsemnatul nu a fost găsit la adresa unde s-a afișat hotărârea nu mai locuia acolo și evident nu acea cum să recepționeze personal ori fel de corespondența, cu atât mai puțin o sentința judecătorească.
Învederează că a luat cunoștință de sentința civila nr.883/2004 în data de 01.08.2014 în momentul în care avocatul său pe care l-a mandatat a obținut în urma demersului oficial de la instanța o copie a hotărârii judecătorești.
Conform art.103 cod procedura civila vechi ( sub imperiul căruia s-a pronunțat sentința civila nr.883/2004) "neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea cu excepția situației în care legea dispune altfel sau partea dovedește că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presupus de voința sa; în această situație actul de procedura va fi considerat în termen în cel mult 15 zile de la data împiedicării . "
In cauză, apelantul nu avea cum să ia cunoștință de sentința civilă nr.883/2004 la data de 18.11.2004, deoarece nu mai locuia la adresa la care s-a comunicat hotărârea judecătorească.
Acest aspect,cum a precizat anterior, a rezultat din dovada de comunicare, și în acest sens termenul de 15 zile de la comunicare nu poate curge de la aceea data întrucât actul de procedura nu poate fi considerat comunicat câtă vreme s-a menționat în procesul verbal de predare faptul ca nici o persoana nu a fost găsită.
Astfel, în opinia, termenul de 15 zile pentru declararea apelului împotriva sentinței civile nr.883/2004 a început să curgă de la data de 01.08.2014, data la care avocatul său a intrat în posesia hotărârii judecătorești.
Având în vedere aceste considerente,a solicitat admiterea cererii ,repunerea în termenul de 15 zile de a putea declara calea de atac a apelului împotriva sentinței civile nr.883/2004 și în consecința să considere efectuat în termen apelul declarat împotriva acestei hotărâri judecătorești.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, au fost invocat dispozițiile art.103 Cod procedură civilă.
Intimata-pârâtă Regia Autonomă- Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de repunere în termenul de exercitare a apelului și respingerea apelului, ca tardiv formulat.
În calea de atac a apelului, au fost depuse înscrisuri care priveau fondul cererii de apel și nu cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac a apelului.
Cu privire la cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac a apelului, Curtea constată că este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 103 din codul de procedură civilă „(1) Neexercitarea oricãrei cãi de atac și neîndeplinirea oricãrui alt act de procedurã în termenul legal atrage decãderea, afarã de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește cã a fost împiedicatã printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.
Curtea învederează că în cazul nerespectãrii termenelor prevãzute de lege pentru exercitarea cãilor de atac ori pentru îndeplinirea unui act de procedurã, intervine sancțiunea decãderii pãrții din dreptul de a mai exercita calea de atac sau de a îndeplini actul de procedurã.
Pentru a opera decãderea se cer îndeplinite cumulativ anumite condiții:
a) sã existe un termen imperativ, care sã impunã obligația exercitãrii dreptului
în cadrul sãu;
b) dreptul sã nu fie exercitat înãuntrul termenului stabilit de lege;
c) sã nu existe vreo derogare de la sancțiunea decãderii.
Sancțiunea decãderii nu opereazã însã în anumite situații prevãzute de lege: a) atunci când legea dispune altfel, adicã în situația în care suntem în prezența unei dispoziții speciale derogatorii de la norma generalã;
b) când partea dovedește cã a fost împiedicatã printr-o împrejurare mai presus de voința sa sã acționeze în termenul legal.
În cauza de față, Curtea constată că apelantul-reclamant recunoaște că nu a exercitat calea de atac a apelului în termenul imperativ prevăzut de legiuitor, motiv pentru care a formulat cererea de repunere în termenul de exercitare a apelului.
Cu privire la cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac a apelului, Curtea constată că este neîntemeiată pentru următoarele motive:
Prin cererea de chemare în judecată, apelantul-reclamant a indicat drept domiciliu adresa din București, .. 107-109, ., etaj 5, ., unde i s-au efectuat toate comunicările actelor de procedură, în conformitate cu art. 90 din Codul de procedură civilă.
Pe parcursul soluționării cauzei, apelantul-reclamant nu a depus în fața primei instanțe nicio cerere, prin care să solicite să-i fie comunicate actele de procedură la o altă adresă decât cea indicată, în cuprinsul cererii de chemare în judecată.â
Având în vedere aceste aspecte, prima instanță a comunicat sentința civilă nr. 883/15.10.2004, pronunțată în dosarul nr. 1035/2004, la domiciliul indicat, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare, aflată la fila 25 din dosarul Tribunalului București.
Analizând dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii judecătorești, Curtea constată că aceasta a fost afișată pe ușa principală a locuinței (apartamentul nr. 26), deoarece nicio persoană nu a fost găsită, fiind respectate în totalitate dispozițiile art. 92 alin. (4) din Codul de Procedură Civilă.
Ținând cont de conținutul dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, instanța de apel va înlătura toate susținerile apelantului cu privire la nerespectarea dispozițiilor art. 92 din Codul de Procedură civilă.
În ceea ce privește afirmația că nu mai locuia la adresa indicată și că nu avea cum să recepționeze corespondența, Curtea învederează că, potrivit art.112 alin. (1) pct. 1) din Codul de procedură civilă, reclamantul are obligația să își indice prin actul de sesizare al instanței domiciliul unde vor fi comunicate citațiile și actele de procedură, în conformitate cu art. 90 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Având în vedere că și-a indicat un domiciliu, la care au fost realizate toate comunicările actelor de procedură, o modificare ulterioară a situației locative a părții, care nu a fost comunicată instanței de judecată, nu poate fi luată în considerare, în conformitate cu art. 98 din Codul de procedură civilă.
Ținând cont de aspectele menționate, Curtea constată că neexercitarea cãii de atac a apelului în termenul legal atrage decãderea, afarã de cazul când partea dovedește cã a fost împiedicatã printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Împrejurarea invocatã de apelant (modificarea situației locative) în sprijinul cererii de repunere în termenul de apel nu reprezintã o astfel de împrejurare.
Prin sintagma „împrejurare mai presus de voința ei”, legiuitorul a înțeles sã reglementeze acele situații, de naturã obiectivã, care au condus la o imposibilitate de exercitare a dreptului în termenul prevãzut, asimilabilã forței majore, or, apelantul-reclamant se află în culpă procesuală deoarece nu a înștiințat instanța de judecată cu privire la o eventuală modificare a domiciliului.
Astfel, se constată că partea nu a fost împiedicatã dintr-un motiv mai presus de voința sa sã depunã apelul în termen legal, motiv pentru care, în baza art. 103 C. proc. civ.,se va respinge, ca neîntemeiată cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac a apelului.
Pentru toate considerentele menționate, în conformitate cu art. 103 cu aplicarea art. 90 și art. 92 din Codul de procedură civilă, va respinge, ca neîntemeiată, cererea de repunere în termenul de apel și va respinge, ca tardiv apelul declarat de către de apelantul-contestator Șomănescu G., cu domiciliul ales la CAv. Ș. C. din București, .. 18, sector 4, împotriva sentinței civile nr. 883/15.10.2004, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Regia Autonomă - Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, cu sediul în București, .-4, sector 1.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac a apelului, ca neîntemeiată.
Respinge, ca tardiv, apelul declarat de către de apelantul-contestator Șomănescu G., cu domiciliul ales la CAv. Ș. C. din București, .. 18, sector 4, împotriva sentinței civile nr. 883/15.10.2004, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Regia Autonomă - Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, cu sediul în București, .-4, sector 1.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D. Z. G. D. FlorelaSimona V.
RED.DZ/29.01.2015
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
3.11.2014
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 8/2015. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 297/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
