Obligaţie de a face. Decizia nr. 432/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 432/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 432/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR.432 A
Ședința publică de la 01 octombrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. C. B. JUDECĂTOR - G. S.
GREFIER - G. C. A.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelantul reclamant Gătejanu F. cu domiciliul ales la CA. B. A.-D. din București, Splaiul Independenței, nr. 3, ., . sector 4, împotriva sentinței civile nr.459 din 10.04.2015 pronunțată Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. Politehnică din București cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 313, sector 6.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 24 septembrie 2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea la 01 octombrie 2015.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a civilă, la data de 21.10.2014, reclamantul G. F. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta U. Politehnică din București pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligată să emită o nouă dispoziție de soluționare a notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 400 mp, în conformitate cu noile dispoziții ale Legii nr. 165/2013.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin decizia nr 3/12.01.2006 emisă de pârâtă, aceasta a propus acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 247/2005 pentru terenul imposibil de restituit în natură. Mai arată că a atacat decizia emisă, însă acțiunea sa a fost respinsă în mod irevocabil prin decizia civilă nr 4184/23.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. După apariția Legii nr. 165/2013 a adresat o cerere către ANRP pentru a dispune returnarea dosarului către pârâtă, însă aceasta din urmă a arătat că își menține punctul de vedere exprimat prin decizia nr 3/2006, conduită pe care o apreciază în dezacord față de prevederile noii legi.
Prin sentința civilă nr. 459/10.04.2015 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul G. F., în contradictoriu cu pârâta U. Politehnică din București.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Decizia nr 3/12.01.2006 emisă în considerarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 10/2001 de entitatea învestită de lege cu soluționarea notificării, s-a constatat imposibilitatea restituirii în natură a imobilului notificat, sens în care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii.
Prin decizia civilă nr 4184/23.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de U. Politehnică din București și confirmată decizia nr. 3/2006. S-a statuat în considerentele hotărârii citate că restituirea în natură a imobilului nu este posibilă, reclamantul fiind îndreptățit la acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel reclamantul Gătejanu F..
În motivarea apelului se arată că instanța de fond a analizat în mod superficial problema dedusă judecății printr-un raționament eronat și vădit contradictoriu și a pronunțat o hotărâre nelegală care ignoră prevederile exprese ale unui întreg act normativ adoptat de Parlamentul României, și anume Legea nr. 165/2013 privind măsurile de finalizare a procesului de restituire în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist din România.
Apelantul a mai arătat că instanța de fond a lăsat necenzurat un abuz al intimatei-pârâte, care în loc să se conformeze dispozițiilor noii legi să analizeze din nou "notificarea" reclamantului și să se pronunțe printr-o nouă decizie, la adăpostul așa zisei „prime judecați" a refuzat să se supună prevederilor exprese ale legii ce constituie noul temei de drept al acțiunii formulate, mai mult chiar i-a comunicat prin diferite „adrese" chiar înainte de expirarea termenelor expres prevăzute în Legea nr. 165/2013, că „problema" a fost rezolvată anterior, ceea ce este de neadmis.
Se precizează că în acțiunea formulată, astfel cum rezultă din "Expunerea de motive" pentru adoptarea Legii nr.165/2013, scopul legii a fost acela al restituirii în natură, pe cât posibil, a imobilelor preluate abuziv în regimul comunist, urmărindu-se degrevarea bugetului statului de despăgubirile bănești pe care ar trebui să le acorde.
Apelantul a arătat că în lege se prevăd proceduri și termene pentru identificarea terenurilor libere care pot fi atribuite foștilor proprietari, inclusiv cu participarea Agenției Domeniilor Statului.
Se mai arată că instanța de fond nu a dat valoare susmenționatelor dispoziții legale, consfințind astfel abuzul intimatei-parate, care la rându-i a ignorat cu desăvârșire prevederile legii.
Apelantul a susținut că, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, a sancționat în numeroase rânduri pasivitatea și lentoarea autorităților Statului Român în rezolvarea restituirii imobilelor trecute abuziv în proprietatea statului.
Se precizează că, în actul normativ invocat (Legea nr. 165/2013), pe care reclamantul și-a întemeiat noua acțiune, se prevede expres ce se întâmplă când restituirea nu mai este posibilă pe vechiul amplasament, după cum susține intimata-pârâtă.
Apelantul reclamant a mai precizat că intimata-pârâtă are în patrimoniu o suprafața de 300.000 mp teren viran, mari părți din această suprafață fiind folosite de terți pentru activități fără legătură directă cu „învățământul superior", în baza unor contracte de închiriere, concesiune, asociere în participațiune.
Apelantul solicită admiterea apelului, ținându-se cont și de dispozițiile art. 5, 9 și 12 din Legea nr. 165/2013.
În speță, a formulat întâmpinare intimata solicitând respingerea apelului ca nefondat, arătând că potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013 dispozițiile acestei legi se aplică cererilor formulate și depuse în termen legal, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei cereri, or notificarea reclamantului nr. 2276/2002 a fost soluționată prin decizia nr. 3/2006.
Analizând apelul declarat împotriva sentinței atacate, Curtea de Apel reține următoarele considerente:
În litigiul de față, notificarea formulată de către recurent a fost soluționată prin decizia nr. 4184/23.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, statuându-se că reclamantul este îndreptățit la acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005 și că, restituirea în natură a imobilului nu este posibilă.
Așadar, cererea sa privind existența sau nu a posibilității restituirii în natură a imobilului, a fost deja soluționată irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Apariția ulterioară a Legii nr. 165/2013, nu dă posibilitate reclamantului de a rejudeca aceeași solicitare cu privire la care s-a obținut o soluție irevocabilă, cu atât mai mult cu cât, Legea nr. 165/2013 nu a abrogat dispozițiile Legii nr. 10/2001, ci, a stabilit numai o modalitate de finalizare a aspectului referitor la restituirea imobilelor care au fost preluate în mod abuziv.
Dispozițiile legale din cuprinsul Legii nr. 165/2013 la care face referire apelantul se referă numai la dosare care se află încă în faza administrativă. Aceste articole nu pot viza faza judiciară, precum cea de față, care a fost deja soluționată în mod irevocabil, anterior apariției acestei legi.
Reclamantul dorește în fapt rejudecarea aceleiași cauze, în baza dispozițiilor Legii nr. 165/2013, însă solicitarea sa nu este constituțională, legea neputându-se aplica retroactiv.
În același timp, nu se poate încălca puterea de lucru judecat a deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție care a stabilit că petentul nu are dreptul decât la despăgubiri.
Față de aceste considerente, Curtea de Apel va respinge ca nefondat apelul, conform art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul reclamant Gătejanu F. cu domiciliul ales la CA. B. A.-D. din București, Splaiul Independenței, nr. 3, ., . sector 4, împotriva sentinței civile nr. 459 din 10.04.2015 pronunțată Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. Politehnică din București cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 313, sector 6.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. C. B. G. S.
GREFIER
G.-C. A.
Red. GS
Tehnored. GC 4 ex
14.10.2015
Jud. fond C. L. B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 940/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 942/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
