Anulare act. Decizia nr. 1010/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 1010/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 1010/2015

Dosar nr._

(_ )

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ nr. 1010

Ședința publică de la 02.10.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - F. P.

JUDECĂTOR - D. A.

JUDECĂTOR - M. G. R.

GREFIER - RĂDIȚA I.

* * * * * * * * * *

Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul, S. D., împotriva deciziei civile nr.744/26.06.2015, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a IV a Civilă, în dosarul nr.7982/299/_, în contradictoriu cu intimații M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, P. M. BUCUREȘTI, Ș. E. V., D. E. S., T. V. R., V. E. S., M. G., R. C..

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul, Valetina P., pentru contestatorul, S. D., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015, emisă de Baroul București, consilier juridic, R. I. Burghela, în calitate de reprezentant al intimatului, M. București prin Primarul General, în baza delegației de la dosar, avocatul, G. R. G., în calitate de reprezentant al intimaților, Ș. E. V., D. E. S., T. V. R., V. E. S., M. G., R. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Avocatul contestatorului face dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 10,00 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei, care au fost anulate de instanță.

Avocatul intimaților, având cuvântul, învederează că are de invocat două excepții și anume: excepția lipsei de interes în promovarea prezentei contestații și excepția de inadmisibilitate a acesteia.

Cu privire la excepția lipsei de interes solicită să fie admisă. Arată că în dosarul nr._, prin decizia nr. 3163/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cu caracter irevocabil, faptul că cererea de constatare a uzucapiunii de 30 de ani asupra terenului din .,sector 1 București, formulată de contestatore este nefondată.

Față de această situație, contestatorul nu mai poate invoca în fața acestei instanțe, vreun presupus drept asupra unei secțiuni din terenul ce a făcut obiectul Dispoziției nr. 8208/30.05.2007, emisă de Primarul General al M. București, în prezent neexistând nici un dubiu cu privire la situația juridică a secțiunii de teren în cauză.

În opinia sa, contestatorul nu mai poate justifica un interes în susținerea unor demersuri care vizează obținerea anulării acelei dispoziții, inclusiv promovarea prezentei contestații în anulare.

În ce privește excepția de inadmisibilitate a contestației în anulare, raportat la motivul invocat în susținerea acesteia, văzând faptul că instanța de recurs a analizat în integralitate recursul formulat de către contestator, solicită a se reține că această excepție este întemeiată.

Consideră că instanța de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin motivul de casare sau de modificare, ci, poate să analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză, ori, să analizeze un singur aspect considerat esențial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit aspect sau o afirmație a recurentului, nu deschide calea contestației în anulare, în condițiile art. 318 Teza a II a C.p.civ.

În speță, deși contestatorul invoca formal nepronunțarea instanței de recurs asupra unor motive de recurs, în realitate, acesta reia criticile din recurs, ce vizează așa zise greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale, nesusceptibile de valorificare pe calea extraordinară de atac a contestației în anulare specială.

Avocatul contestatorului, S. D., având cuvântul, face mai întâi o precizare în sensul că cele două excepții nu au fost invocate printr-o întâmpinare, ci, formulate la acest moment prin notele scrise.

Solicită să fie respinse ambele excepții, chiar dacă s-ar considera că ar fi excepții de ordine publică.

Excepția lipsei de interes invocată de avocatul intimaților, în opinia sa nu este întemeiată, considerând că au interes, cât timp reclamantul a fost parte în acțiune, iar legea le dă dreptul să formuleze contestație în anulare.

Cu privire la excepția de inadmisibilitate a contestației în anulare, avocatul intimaților a invocat aspecte care țin de netemeinicie și nu de inadmisibilitate, iar în speță nu este cazul întrucât, definiția inadmisibilității, este atunci când legea nu pune la dispoziție o cale de atac, iar o parte o formulează.

Consilierul juridic al intimatului M. București prin Primarul General, având cuvântul, cu privire la cele două excepții invocate solicită să fie admise.

Cu privire la excepția lipsei de interes, arată că atât timp, cât uzucapiunea a fost respinsă, iar reclamantul nu are un act de proprietate asupra imobilului în litigiu, aceasta este lipsită de interes.

Excepția de inadmisibilitate de asemenea trebuie admisă, întrucât, acele critici nu se încadrează în motivele de formulare a contestației în anulare și anume că instanța de recurs a omis să analizeze motivele de recurs, or, în opinia sa, toate motivele de recurs au fost analizate.

Curtea în continuare acordă cuvântul părților și pe contestația în anulare, urmând să se pronunțe și pe excepțiile invocate.

Avocatul contestatorului, având cuvântul, solicită admiterea contestației în anulare; anularea deciziei civile nr. 744/26.06.2015, pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV a Civilă; rejudecarea recursului; modificarea deciziei civile nr. 604/2011 a Tribunalului București, în sensul admiterii apelului; schimbarea în tot a sentinței civile nr._/2009 a Judecătoriei Sectorului 1, cu consecința admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată; constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 8208/2007 emisă de Primarul General al M. București, prin care intimaților-pârâți li s-a restituit în natură dreptul de proprietate asupra imobilului, situat în București, Sector 1, ..

Arată că au formulat prezenta contestație în anulare în temeiul dispozițiilor art. 318 C.p.civ. cât timp instanța de recurs a omis să analizeze vreunul dintre motivele de recurs.

În opinia sa, instanța de recurs nu s-a pronunțat efectiv și real pe niciunul dintre motivele de recurs invocate și anume, motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.5 și 7 C.p.civ. prin care au criticat faptul că instanța de apel nu ar fi motivat corespunzător hotărârea pronunțată, iar instanța de recurs a respins ca neîntemeiat acest motiv de recurs,reținând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, având o motivare proprie, diferită de cea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Instanța de recurs a respins toate celelalte motive invocate, cu o motivare străină de obiectul cererii, reținând că, atât timp, cât într-un alt dosar, având ca obiect acțiune de revendicare și în care s-a pronunțat o hotărâre, unde reclamantului i-a fost respinsă cererea reconvențională, unde solicita să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu ca urmare a uzucapiunii, acesta nu și-a dovedit calitatea de proprietar.

Așadar și prezenta acțiune unde reclamantul are posesia terenului, prin care se solicită anularea dispoziției Primarului General, prin care intimaților-pârâți li s-a restituit în natură dreptul de proprietate, este neîntemeiată.

Consideră că instanța de recurs, în opinia sa majoritară, nu a analizat la modul real și efectiv recursul lor, dovadă fiind faptul că cel de al treilea judecător al completului a formulat opinie separată, unde a expus argumentat motivul pentru care recursul ar fi trebuit admis, cu consecința admiterii acțiunii și anulării dispoziției Primarului General de restituire în natură a imobilului.

Concluzionând solicită admiterea contestației în anulare și fixarea unui termen pentru rejudecarea recursului.

Consilierul juridic al intimatului, M. București prin Primarul General, având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare, în principal, ca inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată.

Consideră că acele critici nu pot fi primite, întrucât, instanța de recurs a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, fiind motivată, în sensul că a explicat de ce nu poate fi admisă acțiunea reclamantului.

Consideră că prima dispoziție emisă de Primarul General este legală, pentru că cea de a doua, a fost dată în completare, cu alte cuvinte nu a revocat-o pe prima.

Mai arată că reclamantul nu are un act de proprietate pentru terenul, secțiune din terenul intimaților, iar faptul că i s-a respins acțiunea de uzucapiune, nu se justifică această acțiune.

Avocatul intimaților – persoane fizice, având cuvântul, solicită ca în situația în care instanța va trece peste cele două excepții să fie respinsă contestația în anulare ca nefondată.

În ipoteza în care ar fi fost o motivare străină de natura cauzei, motivele invocate ale contestației în anulare, nu se circumscriu dispozițiilor art. 318 C.p.civ., ci doar în situația în care instanța de recurs din greșeală, omitea să se pronunțe pe unul dintre motivele de recurs.

Ceea ce se încearcă prin contestația în anulare este o reluare a motivelor de recurs, iar faptul că au existat două opinii ale completului de judecată, în opinia sa, înseamnă că s-a făcut o analiză foarte atentă a motivelor de recurs.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

Curtea reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

La data de 27.08.2015 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, contestația în anulare formulată de către contestatorul S. D., în contradictoriu cu intimații Ș. E. V., D. E. S., T. V. R., V. E. S., M. G. și R. S. – toți cu domiciliul ales la mandatar T. C., M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, P. M. BUCUREȘTI – împotriva deciziei civile nr.744/R/26.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, solicitând admiterea contestației, anularea deciziei susmenționate și rejudecarea recursului, în sensul admiterii recursului și:

- în principal, a modificării deciziei civile nr.604/A/23.06.2011 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, în sensul admiterii apelului, schimbării în tot a sentinței civile nr._/18.12.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._, admiterii acțiunii formulate de reclamantul S. D. și constatării nulității absolute a Dispoziției nr.8208/30.05.2007 emisă de Primarul General al M. București, prin care s-a modificat dispoziția anterioară nr.2611/16.03.2004 privind restituirea în natură către pârâți (intimații în cauză) a imobilului teren situat în București, ., fost nr.25, sector 1 (în suprafață de 216,12 m.p. – nota red.);

- în subsidiar, a casării deciziei civile nr.604/A/23.06.2011 a Tribunalului București și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru motivele prevăzute de art.304 pct.5 și 7 C.proc.civ.

Contestatorul a arătat că imobilul în discuție care aparține de ., sector 1 a fost dobândit prin sentința civilă nr.1078/3.02.1994 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București de A. D., fiindu-i emisă Dispoziția P.M.B. nr.218/20.02.1995, iar prin sentința civilă nr._/1999 s-a anulat certificatul de moștenitor de pe urma defunctului A. D., contestatorul dobândind imobilul prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.740/9.05.2002 încheiat la BNP V. Baias de la foștii proprietari A. D. P., G. C. Stella și A. V. E..

Prin Dispoziția nr.2611/16.03.2004 a Primăriei M. București s-a soluționat notificarea nr.512/2002 și s-a restituit în natură către pârâții intimați în cauză, Ș. E. V., D. E. S., T. V. R., V. M., M. G. și R. C., imobilul – teren în suprafață de 619,99 m.p. liber de construcții, din . (fost nr.25), sector 1, cu excepția apartamentelor vândute în temeiul legii nr.112/1995, și mai puțin terenul în suprafață de 216,12 m.p. inclus în imobilul din ., sector 1, București.

Pârâții au susținut că sunt îndreptățiți și la restituirea suprafeței de 216,12 m.p. inclus susmenționat, situat în . (fost nr.25), sector 1, preluat la stat de pe urma autorului lor, I. G.T..

P. M. București a emis a doua Dispoziție nr.8208/30.05.2007 prin care a modificat Dispoziția anterioară nr.2611/16.03.2004 privind restituirea în natură a imobilului din ., fost nr.25, sector 1, prin includerea în acesta, fără nici un temei legal, și a suprafeței de 216,12 m.p. în discuție.

Or, Dispoziția anterioară nr.2611/16.03.2004 a rămas valabilă prin neatacarea ei în termenul legal, iar modificarea prin Dispoziția ulterioară nr.8208/2007 s-a făcut în mod nelegal, neavând acoperire prin vreun text de lege, mai mult, cea de-a doua Dispoziție nu i-a fost comunicată contestatorului, deși exista litigiu pe rol cu privire la terenul în suprafață de 216,12 m.p., existând înregistrat dosarul nr._ la Judecătoria Sectorului 1 București, prin care pârâții au formulat împotriva sa acțiune în revendicarea imobilului, cauză reținută ulterior ca fiind de competența în primă instanță a Tribunalului București – Secția a V-a Civilă (în raport de valoarea obiectului litigiului) – cu dosarul nr._ – și în care, la rândul său, contestatorul (pârât) a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra acestui teren în suprafață de 216,12 m.p. prin uzucapiune.

În acest dosar s-a prezentat de către reclamanți Dispoziția modificatoare 8208/2007.

Contestatorul a formulat acțiune în constatarea nulității acestei Dispoziții emise de P. M. București nr.8208/2007 în dosarul nr._ al Judecătoriei sectorului 1 București, care prin sentința civilă nr._/18.12.2009 a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată, iar prin decizia civilă nr.604/A/23.06.2011 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul S. D. și împotriva căreia a formulat recurs cu ample critici în baza motivelor de recurs prevăzute de art.304 pct.5, 7 și 9 C.proc.civ.

Prin decizia civilă nr.744/R/26.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă, instanța de recurs, cu opinie majoritară a respins recursul reclamantului, ca nefondat, iar al treilea judecător din complet, în opinie minoritară a motivat, cercetând atent toate criticile recurentului, concluzionând dimpotrivă, în sensul admiterii recursului, cu consecința admiterii apelului, schimbării în tot a sentinței civile nr._/2011 a Judecătoriei sectorului 1 și admiterii acțiunii în constatarea nulității absolute a Dispoziției nr.8208/30.05.2007 emisă de P. M. București (în mod nelegal – nota red.).

Motivul contestației în anulare îl constituie prevederile art.318 teza a II-a C.proc.civ., întrucât instanța de recurs a omis din greșeală să analizeze un motiv de recurs.

În speță nu au fost analizate toate motivele de recurs formulate de către contestator împotriva deciziei civile nr.604/23.06.2011 a Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă (obiect anularea Deciziei P.M.B. nr.8208/30.05.2007, de modificare a Deciziei P.M.B. anterioare nr.2611/2004 privind includerea în restituire și a terenului în cauză de 216,12 m.p. – situat în ., sector 1, București – nota red.) – invocate în temeiul art.304. pct.5, 7 și 9 C.proc.civ.

Contestatorul prezintă apoi efectiv criticile din recurs formulate, subsumate motivelor invocate prevăzute de art.304 pct.5, 7 și 9 C.proc.civ. – care, în esență, sunt următoarele:

- Potrivit motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.5 și 7 C.proc.civ. – încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 C.proc.civ., motivarea fiind străină de natura pricinii – s-a susținut că instanța de apel nu ar fi motivat apelul, reluând tale quale motivarea judecătorului de la fond, fără a face propria analiză a criticilor susținute de către apelant, motivarea este străină pricinii, fără legătură cu obiectul și motivele invocate – pentru care s-a solicitat casarea.

S-a invocat jurisprudența Î.C.C.J. cu privire la nemotivare.

- Potrivit motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ. – hotărârea este lipsită de temei legal și a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În susținerea acestui recurs, s-a susținut greșita respingere a acțiunii contestatorului privind anularea Dispoziției modificatoare nr.8208/2007 a P.M.B. prin includerea astfel în Dispoziția anterioară nr.2611/2004 și a terenului de 216,12 m.p. ce aparține reclamantului (contestator în cauza pendinte) din ., sector 1, întrucât (în esență):

- decizia modificatoare s-a emis în condițiile în care decizia anterioară era valabilă prin neatacarea ei în termenul legal cu contestație în baza art.26 din Legea nr.10/2001;

- decizia s-a emis în timp ce exista pe rolul instanțelor litigiul privind clarificarea situației proprietății, având ca obiect revendicarea și respectiv dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune – litigiu notat în C.F. chiar de către intimați;

- s-au ignorat prevederile art.25.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 potrivit cărora dispoziția/decizia emisă (de P.M.B.) în baza legii speciale constituie titlu executoriu de la data înscrierii în C.F., or prima dispoziție era deja înscrisă în C.F. chiar de către pârâți;

- dispoziția de restituire nu este un act administrativ și nu se poate reveni într-o procedură grațioasă, potrivit jurisprudenței Î.C.C.J., fiind un act intrat în circuitul civil;

- modificarea s-a dispus fără nici un temei legal ori justificare cu documente care să ateste dreptul de proprietate al petenților asupra terenului, ci în baza unei simple susțineri (memoriu) al acestora;

- pârâții nu au nici un drept de proprietate asupra acestui teren.

Contestatorul arată că instanța de recurs – în majoritate – nu a analizat motivele prevăzute de art.304 pct.5 și 7 C.proc.civ., respectiv a motivat incomplet.

- Instanța apoi a respins restul criticilor din recurs subsumate motivului prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., făcând trimitere la aspecte exterioare cauzei, respectiv la soluția de respingere în uzucapiunea dedusă judecății pentru terenul în litigiu (nota red.), apreciindu-le ca nefondate, în raport de aspectul reținut dintr-o hotărâre străină pricinii, concluzionând că în raport de acesta, motivele în constatarea nulității absolute a dispoziției de modificare „sunt false”.

Instanța de recurs a utilizat o motivare comună la criticile din recurs, pe care le-a grupat, apreciind că ele sunt repetitive, răspunzând asupra acestora, în sensul că nu ar fi fondate, cât timp nici reclamantul nu a făcut dovada unui drept de proprietate asupra terenului litigios.

Or, astfel cum s-a subliniat în jurisprudența ÎC.C.J., nemotivarea ori motivarea străină pricinii – (în speță, cu privire la art.304 pct.9 C.proc.civ.) – prin faptul neexaminării integrale a criticilor formulate în recurs echivalează cu omisiunea cercetării motivului respectiv de recurs care face aplicabile prevederile art.318 C.proc.civ. privind contestația în anulare (decizia 2804/12.05.2005 a Î.C.C.J. – Secția Comercială).

Dimpotrivă - s-a arătat - în opinia minoritară, cel de-al treilea judecător din complet a analizat atent criticile din recurs, ajungând astfel la soluția de anulare a deciziei de modificare ce a făcut obiectul pricinii, contrar opiniei majoritare.

În speță, nu este vorba doar de o diferență de optică și de opinie, în realitate decizia din recurs s-a pronunțat cu fraudarea legii, respectiv a Legii nr.10/2001, respectiv instanța nu a analizat dacă această dispoziție modificatoare putea fi emisă în conformitate cu prevederile Legii nr.10/2001, în condițiile în care exista Dispoziția nr.2611/16.03.2004, ce nu a fost contestată în justiție.

S-a invocat și jurisprudența C.E.D.O. privind recursul efectiv și dreptul la un proces echitabil (cauza Albina, cauza B. c.României).

Obligația motivării hotărârii este impusă de legiuitor sub sancțiunea nulității relative, iar nerespectarea acestei obligații constatată în recurs (motiv – art.304 pct.7 C.proc.civ.) constituie motiv de casare a hotărârii informe, potrivit literaturii de specialitate și jurisprudenței (Î.C.C.J. – Secția a II-a Civilă, decizia nr.1954/30.05.2014).

S-a atașat dosarul de fond și s-a timbrat legal contestația în anulare.

S-au depus pentru intimații – persoane fizice la dosar procuri de reprezentare în cauză de către mandatar C. T. (filele 14-23 din dosar).

La termenul de judecată din data de 2.10.2015, intimații prin avocat au invocat excepția lipsei de interes privind contestația în anulare, ca urmare a respingerii în mod irevocabil a cererii de uzucapare formulată de către contestator asupra terenului în litigiu și în consecință, lipsa vreunui interes cu privire la Dispoziția nr.8208/30.05.2007 a Primăriei M. București de modificare – și excepția de inadmisibilitate privind contestația în anulare întemeiată pe art.318 teza a II-a C.proc.civ., în realitate nefiind nici un caz de omisiune privind cercetarea vreunui motiv de recurs, acestea fiind analizate integral.

Analizând cu prioritate excepțiile invocate, se constată că acestea nu pot fi primite cu următoarele argumente:

Nu se poate susține că o cale de atac – în speță extraordinară, specială – este lipsită de interes, întrucât contestatorului i-ar fi fost respinsă în mod irevocabil, într-o altă cauză, cererea pe care a formulat-o privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în litigiu, obiectul litigiului pendinte pe fond – anularea Dispoziției de modificare nr.8208/2007 a P.M.B. nefiind în mod necesar legat de soluția care s-ar fi pronunțat în uzucapiune.

Privitor la excepția de inadmisibilitate a contestației în anulare pentru că în realitate s-ar fi analizat toate motivele de recurs, neexistând o omisiune de cercetare a unui motiv de recurs în sensul art.318 C.proc.civ., Curtea constată că ea nu este o veritabilă excepție, întrucât susținerile intimaților vizează în fapt analizarea a însuși fondului contestației în anulare pe temeiul juridic invocat.

În consecință, vor fi respinse ca nefondate cele două excepții.

Analizând fondul contestației în anulare de față, Curtea constată că ea nu poate fi primită, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art.318 teza a II-a C.proc.civ., decizia din recurs va putea face obiectul contestației în anulare specială și pentru cazul în care, instanța de recurs din greșeală a omis să cerceteze un motiv de recurs din cele formulate de către recurent.

Așadar, textul exclude situația în care motivul de recurs a fost respins cu o motivare succintă ori care nu a răspuns la toate criticile din recurs, subsumate motivului de recurs respectiv – în caz contrar, contestația în anulare s-ar transforma dintr-o cale extraordinară de atac, de retractare a unei decizii pronunțate în recurs – așadar definitivă și irevocabilă, având autoritate de lucru judecat – într-un recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil.

Omisiunea cercetării motivului de recurs vizează cazul în care – din eroare materială, din greșeală materială (nu de judecată), instanța de recurs a omis să cerceteze un motiv de recurs din cele la care se referă art.304 pct.1-9 C.proc.civ., în speță fiind vorba de motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.5, 7 și 9 C.proc.civ.

Din perspectiva chestiunilor prealabile statuate mai sus, Curtea constată că în cauză, instanța de recurs nu s-a aflat într-o eroare neobservând un motiv de recurs formulat și în consecință să nu-l analizeze.

Dimpotrivă, instanța de recurs a apreciat că motivele prevăzute de art.304 pct.5 și 7 C.proc.civ. (grupate de însuși recurentul-contestator într-unul singur privind nemotivarea și care ar conduce la nulitatea hotărârii, în sensul art.105 alin.2 C.proc.civ.) nu sunt fondate, constatând că dimpotrivă, decizia din apel este motivată raportat la criticile apelantului.

Aceeași constatare cu referire la art.304 pct.5 și 7 C.proc.civ. – de altfel – se observă a fi fost făcută și de către cel de-al treilea membru al completului – în opinia separată formulată în recurs, opinie care este opusă celei majoritare, cuprinzând soluția contrară celei dintâi, doar cu privire la motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ. – hotărârea (din apel) s-a pronunțat fără temei legal și cu nerespectarea prevederilor legale.

Curtea – pornind de la chestiunea prealabilă statuată la începutul analizei contestației speciale în anulare întemeiată pe cazul prevăzut de art.318 teza a II-a C.proc.civ. – constată că și cu privire la motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ. – instanța de recurs s-a pronunțat potrivit argumentelor reținute și care a determinat soluția de respingere a recursului, fără a se putea reține că instanța de recurs ar fi omis de la cercetare – dintr-o greșeală, eroare materială – acest motiv de recurs.

Curtea nu poate reține aplicabilitatea art.318 C.proc.civ. pentru situația în care s-ar fi analizat motivul de recurs în discuție, dar nu s-a răspuns efectiv la toate argumentele în sprijinul acelui motiv de recurs susținute, în plus instanța de recurs apelând și la argumente care, în aprecierea contestatorului erau străine de fondul strict dedus judecății.

În plus, nicio eventuală greșeală de judecată, pe care o sugerează contestatorul, nu ar putea deschide calea contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art.318 teza a II-a C.proc.civ.

Jurisprudența internă și C.E.D.O. invocată – parțial aplicabilă speței – nu prezintă relevanță în soluționarea căii de atac extraordinară și specială aleasă de către contestator în pricina pendinte.

Iar soluția contrară ce face obiectul concluziilor din opinia separată, celei majoritare, în nici un caz nu deschide calea contestației în anulare prevăzută de art.318 teza a II-a C.proc.civ. – putere de lucru judecat având dispozitivul conținând opinia majoritară a completului de recurs care s-a pronunțat în cauză.

Verificând decizia din recurs, Curtea constată că ea a fost motivată, fiind analizate toate motivele de recurs invocate de către recurent, potrivit art.304 pct.5, 7 și 9 C.proc.civ.

S-a reținut astfel, în esență, că motivarea instanței de apel a răspuns la criticile apelantului, decizia din apel având propria motivare, iar nu prin preluarea celei de la fond, că în mod legal și temeinic s-a emis decizia de modificare, în raport de constatarea și de către instanța de apel că terenul în litigiu – fost Fundătura Sevastopol nr.25-27, având suprafața totală de 1.407 m.p., a aparținut autorului pârâților, aspectele de nulitate privind dispoziția de modificare trebuie să fie contemporane acesteia, astfel că nerespectarea prevederilor invocate – art.21 pct.6 coroborat cu art.6 din anexa 4 la H.G. nr.250/2007 (Normele unitare de aplicare ale legii nr.10/2001) nu putea constitui motiv de nulitate și nu putea conduce la schimbarea soluției instanței de fond, în plus, reclamantul nu a dovedit dreptul de proprietate asupra terenului, cererea reconvențională a recurentului privind uzucapiunea din dosarul reclamanților în acțiunea lor în revendicare cu privire la teren fiind respinsă irevocabil prin decizia Î.C.C.J., modificarea Dispoziției nu este nelegală, nefiind interzisă prin lege, etc.

Motivarea succintă și nu în sensul susținerilor recurentului nu poate contura cazul de contestație în anularea deciziei din recurs, potrivit art.318 teza a II-a C.proc.civ.

Având în vedere considerentele reținute, se vor respinge excepțiile de inadmisibilitate invocate și se va respinge contestația în anulare ca nefondată.

Potrivit art.274 C.proc.civ., se va lua act că intimații nu solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepțiile invocate de intimații – persoane fizice (pârâți) privind lipsa de interes și inadmisibilitatea contestației în anulare, întemeiată pe dispoz.art.318 C.proc.civ., ca nefondate.

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul S. D., împotriva deciziei civile nr.744/26.06.2015, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr.7982/299/_, în contradictoriu cu intimații M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, P. M. BUCUREȘTI, Ș. E. V., D. E. S., T. V. R., V. E. S., M. G. și R. C..

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 2.10.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

F. P. D. A. M. G. R.

GREFIER

RĂDIȚA I.

Red.F.P.

Tehnored.B.I.

2 ex/22.10.2015

---------------------------------------

C.A.B-Secția a IV-a – F.P.

- R.P.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Decizia nr. 1010/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI