Legea 10/2001. Decizia nr. 942/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 942/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 942/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.942R
Ședința publică de la 2 octombrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - R. P.
JUDECĂTOR - P. F.
JUDECĂTOR - A. V.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurenta-reclamantă P. M. și de recurenții-pârâți I. de C.-Dezvoltare pentru Industrializarea și Marketingul Produselor Horticole – I. Horting, M. București prin Primarul General și . sentinței civile nr.545/27.04.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. M. București și A. pentru Administrarea Activelor Statului, cauza având ca obiect „Legea nr.10/2001”.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică de la 18 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 25 septembrie 2015 și apoi la 2 octombrie 2015.
CURTEA
Asupra cererii de recurs, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 545 din 27.04.2015, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta P. M. în baza Legii nr. 10/2001 și a constatat că are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, sub formă de puncte pentru terenul situat în București, ., sector 4, în suprafață de 6193,43 mp, aflat în patrimoniul pârâtei . suprafața de teren de 3576,12 mp aflat în patrimoniul pârâtului I. de C. și Dezvoltare pentru Industrializarea Produselor Horticole – Horting și pentru suprafața de teren de 227,87 mp aflată în patrimoniul M. București; a obligat pe pârâții menționați să emită dispoziții cu propunere de acordare a măsurilor compensatorii conform Legii nr. 165/2013.
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs toate părțile din proces.
Reclamanta P. M. a solicitat restituirea în natură a terenului liber sau afectat de construcții ușoare, invocând aplicarea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 și înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 29 la care a făcut referire instanța de fond. Reclamanta a susținut că, potrivit art. 10 alin. 3 și 5 din Legea specială menționată terenul aflat în patrimoniul . fi restituit în natură, deoarece construcțiile edificate pe teren nu sunt autorizate, iar o parte dintre ele nu mai sunt necesare pentru desfășurarea activității comerciale, aspect reținut în expertiza efectuată în dosar de expertul M. E.. P. motive similare, poate fi restituit în natură și terenul aflat în patrimoniul Institutului Horting.
Recursul nu este fondat.
În speță, instanța de fond a reținut, în mod greșit, că sunt aplicabile dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, deoarece la data intrării în vigoare a legii speciale entitățile comerciale implicate nu erau total privatizate. În raport de acest aspect sunt aplicabile dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, deoarece ., la data intrării în vigoare a legii speciale, capital minoritar de stat (acțiuni) cu o valoare mai mare decât valoarea terenului care a fost preluat abuziv în proprietatea statului, aspect ce rezultă din expertiza contabilă efectuată în faza apelului, ceea ce atrage aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. 2 din Legea nr. 10/2001. Cu toate acestea, din expertiza topografică efectuată de expert I. I. D. (filele 90/94 din primul dosar recurs C.) rezultă că terenul aflat în proprietatea . afectat în totalitate de construcții, rețele de apă subterane, spațiu verde (200 mp), rețea de gaze, drumuri de acces betonate, drumuri interioare, platforme betonate sau asfaltate, astfel că nu există teren liber care ar putea fi restituit în natură. La aceeași concluzie a ajuns și expertul B. G. (fila 247 primul dosar fond Tribunalul București). Expertul E. M., la a cărui lucrare reclamanta P. M. face referire în motivele de recurs, nu a efectuat o expertiză topografică, ci evaluatoare a construcțiilor existente pe teren, cu o concluzie privind prețul de piață al construcțiilor existente, care mai sunt ori nu mai sunt necesare . care nu este relevant în proces, deoarece nu s-a pus problema ca reclamanta să achite contravaloarea construcțiilor, potrivit art. 10 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, ea nesolicitând în prezentul proces restituirea terenului chiar și în situația în care va fi obligată să achite contravaloarea construcțiilor, potrivit condiției incluse în textul de lege menționat. Astfel că, referirea recurentei la expertiza efectuată de expertul M. E. nu este relevantă în proces, mai ales că aprecierea expertului cu privire la construcțiile care nu mai sunt necesare desfășurării activității . subiectivă, în condițiile în care, instanța consideră că numai construcțiile abandonate nu mai sunt necesare, nu și cele închiriate, deoarece chiria încasată pentru acestea poate fi necesară pentru continuarea activității comerciale. În condițiile în care legea specială (art. 10 alin. 3) se referă la construcțiile neautorizate, edificate după anul 1990, și cum, în speță, nu s-a stabilit existența unor asemenea construcții, instanța apreciază că, și în condițiile aplicării dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, terenul aflat în patrimoniul . poate fi restituit în natură, în raport de dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, deoarece nu există o suprafață de teren liberă, în sensul legii menționate.
Terenul existent în patrimoniul Institutului Horting se află în domeniul public al statului, aspect ce rezultă neîndoielnic din hotărârea de înființare a acestui institut și din actele normative ulterioare cărora li se supune activitatea sa. Deși, conform art. 21 din Legea nr._ nu există nici o restricție cu privire la imposibilitatea restituirii în natură a terenurilor aflate în domeniul public al statului, ci dimpotrivă, legea specială permite restituirea acestora în natură, indiferent de persoana juridică deținătoare, totuși, prezentului litigiu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 165/2013, în raport de art. 4 din legea menționată, ceea ce atrage consecințe limitative cu privire la restituirea în natură a unor terenuri, printre care se află și cel aflat în administrarea Institutului Horting. Astfel, potrivit art. 6 alin. 6 din Legea nr. 165/2013 nu pot fi restituite în natură suprafețele de teren cu destinație agricolă indispensabile activității de cercetare-dezvoltare-inovare prevăzute în anexele 1 – 5 și 7 din legea nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „G. I.-Sisești”, or, I. Horting funcționează sub autoritatea academiei menționate, fiind inclus la pct. 4 din anexa 2 a Legii nr. 45/2009. De aceea, considerentele pentru care instanța de fond nu a restituit terenul în natură sunt legale.
De asemenea, restituirea în natură a terenului aflat în proprietatea M. București nu este posibilă, deoarece terenul este afectat uzului public și amenajărilor de utilitate publică, iar recursul declarat de reclamanta P. M. și analizat în baza art. 304/1 Cod procedură civilă (1865) va fi respins ca nefondat.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul București a declarat recurs și pârâtul M. București susținând că cererea reclamantei este prematur formulată, că reclamanta nu a dovedit preluarea abuzivă a terenului de către stat, că terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, fiind teren agricol, că reclamanta nu a făcut dovada identității dintre terenul preluat de Stat și terenul în litigiu și că nu este persoană îndreptățită, deoarece nu a dovedit că autorul ei I. T. este aceeași persoană cu aceea numită T. I..
Recursul nu este fondat.
Cererea reclamantei, formulată în anul 2007, în baza Legii nr. 10/2001, nu este prematură, în raport de dispozițiile Legii nr. 165/2013, acest aspect fiind clarificat prin decizia nr. 88/2014 pronunțată de Curtea Constituțională, obligatorie erga omnes. Terenul în litigiu a fost preluat de stat, în mod abuziv, fără niciun titlu, iar dovada preluării terenului, cu titlu, trebuia făcută de M. București și nu de către reclamantă. Terenul în litigiu nu se încadrează în dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, astfel că, face obiectul legii speciale, fiind, la data intrării în vigoare a Legii, în patrimoniul entităților prevăzute la art. 21 din legea menționată. Reclamanta a dovedit calitatea sa de persoană îndreptățită la măsuri compensatorii prevăzute de Legea nr. 165/2013, iar din analiza coroborată a actelor depuse la dosar rezultă că T. I. sau I. T. este, în speță, aceeași persoană, autorul reclamantei, astfel cum a precizat instanța de fond. De aceea, recursul formulat de pârâtul-recurent M. București va fi respins ca nefondat.
Împotriva sentinței pronunțată de M. București au declarat recurs și pârâții . I. Horting.
Motivele invocate în cererile lor de recurs au fost deja analizate de instanță, cu privire la aspectele esențiale și relevante în acest proces, astfel că, recursurile vor fi respinse. Instanța precizează, în plus, că sub aspectul identității dintre terenul aflat în administrarea Institutului Horting și terenul trecut în proprietatea Statului din Patrimoniul autorului reclamantei s-au pronunțat mai mulți experți pe parcursul soluționării cauzei, astfel că, nu există nici un dubiu cu privire la localizarea corectă a terenului în litigiu. De asemenea, cele două recurente, care au criticat în această fază a procesului modul în care a fost identificat terenul, nu au cerut, în faza rejudecării cauzei în fond, efectuarea nici unei expertize având ca obiect această verificare a locației terenului – aspecte ce conduc instanța la concluzia că motivele de recurs cu acest obiect sunt pur formale și lipsite de orice relevanță în prezentul proces, în care nici nu s-a dispus restituirea în natură a terenului.
De aceea, toate cele patru recursuri vor fi respinse ca nefondate.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, cererile de recurs formulate de recurenta-reclamantă P. M. și de recurenții-pârâți I. de C.-Dezvoltare pentru Industrializarea și Marketingul Produselor Horticole – I. Horting, M. București prin Primarul General și . sentinței civile nr. 545 din 27.04.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. M. București și A. pentru Administrarea Activelor Statului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. P.. P. F. A. V.
GREFIER,
G.-M. V.
Red. RP
Tehnored. PS 2 ex.
08.10.2015
Jud. fond T. B..: I. I.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 432/2015. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 401/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
