Pretenţii. Decizia nr. 454/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 454/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 454/2015
NR._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.454 A
Ședința publică de la 07.10.2015
Curtea constituită din:
P. - C. B. T.
JUDECATOR - A. P. B.
GREFIER - Ș. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul – pârât M. T., împotriva încheierii de ședință din data de 15.05.2014, precum și împotriva sentinței civile nr.703 din 29.05.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA CANALELOR NAVIGABILE SA C..
P. are ca obiect acțiune civilă pentru pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă apelantul – pârât M. T. și intimata-pârâtă C. NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA CANALELOR NAVIGABILE SA C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că apelantul-pârât a solicitat, prin motivele de apel aplicarea dispozițiilor art.223 alin.3 din codul de procedură civilă coroborat cu art.411 al.1 pct.2 din Codul de procedură civilă, privind judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat și, având în vedere că apelantul-pârât a solicitat prin cererea de apel aplicarea dispozițiilor art.223 alin.3 din Codul de procedură civilă coroborat cu art.411 al.1 pct.2 Cod procedură civilă privind judecata în lipsă, constată dosarul în stare de judecată și îl reține spre soluționare
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a V-a Civilă la data de 12.12.2013 sub nr._, reclamanta C. NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA CANALELOR NAVIGABILE S.A. C. a chemat în judecată pe pârâtul M. T., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul la restituirea sumei de 282.304 lei cu titlu de prejudiciu reprezentând plata nelegală a Comisiei de privatizare în perioada aprilie 2010 – decembrie 2012.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că prin Legea nr. 247/2005 s-a dispus inițierea unui proces de privatizare la companiile unde statul român are participații, act normativ urmat de H.G. nr. 574/2006 prin care s-a aprobat prima etapă a strategiei de privatizare prin oferta publică secundară de vânzare a unui pachet de 5% din capitalul social, în vederea admiterii la tranzacționare în sisteme administrate de S.C. B. de Valori București (BVB) a acțiunilor emise de reclamanta CN ACN S.A. În conformitate cu art. 1 alin. 2 din H.G. nr. 574/2006, pârâtul M. T. (M.T.C.T. la acel moment) era mandatat să realizeze, inclusiv prin acordarea de mandate speciale reprezentanților săi în Adunarea Generală a Acționarilor (A.G.A.), operațiunile necesare pentru îndeplinirea obiectivului propus.
Acest fapt s-a realizat prin nominalizarea și actualizarea permanentă a componenței Comisiei de privatizare (Ordinul M.T.C.T. nr. 703/27.07.2007) și stabilirea cuantumului indemnizațiilor membrilor comisiei (Hotărârea A. nr. 13/31.08.2007). Această comisie a funcționat și a transmis rapoarte de activitate cu descrierea activităților specifice pentru care a fost remunerată la instrucționarea expresă a pârâtului, cu respectarea temeiurilor juridice specificate mai sus.
Menționează că în urma controlului Curții de Conturi din perioada 25.02._12, s-a emis Decizia nr. 36/2013 prin care s-a stabilit că în perioada aprilie 2010 – decembrie 2012 Comisia de privatizare constituită în baza H.G. nr. 574/2006 și Ordinul M.T.I. nr. 703/2007, cu modificările și completările ulterioare, a beneficiat de plăți nelegale în suma estimată de 281.722.lei. Față de această situație s-au dispus măsurile de stabilire a întinderii prejudiciului și recuperarea acestuia în conformitate cu prevederile legale.
Arată că cuantumul acestor drepturi a fost stabilit în continuare și după luna aprilie 2010, ca dată de intrare în vigoare a O.U.G. nr. 27/2010, în sumă de 1.400 lei - 1.600 lei pentru fiecare membru al comisiei, deși trebuiau stabilite în cuantum de 1% din remunerația directorului general, în conformitate cu prevederile art. II alin. 3 din actul normativ care modifică art. II din Legea nr. 203/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici.
Considerațiile Curții de Conturi C. au fost menținute și prin Încheierea nr. III/47/03.06.2013, care concluzionează faptul că indemnizațiile Comisiei de privatizare (pentru derularea primei etape a procesului de privatizare) intră sub incidența prevederilor O.U.G. nr. 79/2008 cu modificările și completările ulterioare, în sensul că „remunerația pentru activitatea depusă de reprezentanții statului (...) în cadrul oricăror organe, comitete, comisii sau orice alte asemenea structuri înființate de organele constitutive ale (...) companiilor naționale (...) nu poate depăși indemnizația de 1% prevăzută la alin. 2 (indemnizația directorului general).
Având în vedere că această Comisie de privatizare nu a avut personalitate juridică și a fost mandatată să exercite atribuțiile specifice conform H.G. nr. 547/_, respectiv toate operațiunile necesare în scopul vânzării unei cote din participația statului român la C.N. A.C.N. S.A., reclamanta apreciază că titularul obligației de restituire este pârâtul M. T. care avea obligația de a stabili inclusiv nivelul indemnizațiilor și să instrucționeze cu privire la plata acestora în limitele legale. În lipsa acestora, reclamanta nu a putut decât să procedeze la plata în cuantumul stabilit de organul de conducere conform Statului - Adunarea Generala a Acționarilor.
Reiterează argumentele pentru care decizia Curții de Conturi a fost menținută respectiv: „Art. 8 din H.G. nr. 519/1998 - C. Națională Administrația Canalelor Navigabile S.A. C. este condusă de adunarea generală a acționarilor (...) (4) Până la privatizarea Companiei Naționale Administrația Canalelor Navigabile S.A. Constanta interesele capitalului de stat vor fi reprezentate de M. T. prin împuterniciții mandatați să reprezinte interesele capitalului de stat în adunarea generala a acționarilor (…).
Față de această situație, reclamanta consideră ca având calitate procesuală pasivă pârâtul M. T., în temeiul H.G. nr. 574/2006 și al Ordinului nr. 703/2007 actualizat succesiv, sens în care intervine obligația sa legală în calitate de comitent al prepușilor, membri ai Comisiei de privatizare.
Menționează că, chiar dacă C.N. A.C.N. S.A. a susținut în mod sistematic netemeinicia deciziei Curții de Conturi, este în situația art. 1345 Noul Cod Civil, în sensul că însărăcirea rezultă dintr-o cheltuială făcută în favoarea prepușilor pârâtei, membri ai Comisiei de privatizare.
Mai arată că, deși plățile au fost făcute individual către persoanele precizate în Ordinul nr. 707, apreciază că în cauză calitate procesual pasivă are M. T., care a mandatat persoanele respective să exercite atribuții specifice, fiind incidente în cauza prevederile art. 1.373 C.civ. De asemenea, în cauza dedusă judecații, apreciază ca fiind incidente regulile îmbogățirii fără justă cauză și obligația corelativă de restituire derivând din aceasta, reclamanta CN ACN SA neavând opțiune legală în ceea ce privește sumele considerate de către Curtea de Conturi ca fiind achitate în mod nelegal.
În doctrină este unanim acceptat că se poate spune că există îmbogățire, de fiecare dată când în patrimoniul îmbogățitului se poate înregistra „orice avantaj care poate fi evaluat în bani”, fără să fie necesară o creștere a activului patrimonial, fiind suficientă și o diminuare a pasivului. În acest sens este evident ca nu s-a realizat o mărire a patrimoniului paratului M. T., dar a avut loc o diminuare a pasivului reclamantei.
Prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor formată din reprezentanții împuterniciți ai pârâtului, s-a transferat în mod neechivoc obligația de plată a acestor remunerații și s-a menținut această obligație prin corespondența succesivă și modificarea componenței comisiei fără diminuarea însă a obligațiilor de plată la nivelul reglementat de O.U.G. nr. 27/2010.
Menționează că din analiza textelor art. 1345-1346 și urm. cod civil rezultă că pentru a fi în prezența îmbogățirii fără justă cauză și admiterii acțiunii „de în rem verso” este necesară întrunirea următoarelor condiții: îmbogățirea și însărăcirea corelative să fie lipsite de o cauză justă, adică de un temei juridic, iar îmbogățirea pârâtului trebuie să nu-i fie imputabilă.
Având în vedere situația concretă, precum și prezumția legală a bunei-credințe a pârâtului M. T. în exercitarea atribuțiilor legale stabilite de către Legea nr. 247/2005 în derularea procesului de privatizare, consideră că instanța de judecată ar trebui să rețină faptul licit al îmbogățirii indirecte, în sensul că indemnizațiile au fost plătite ca urmare a aprobării și instrucționarii pârâtului către terți, dar mandatați de către acesta.
O altă condiție îndeplinită în acțiunea dedusă judecații privește legătura sau corelația directă (dedusă din același art. 1345 Cod Civil) între îmbogățirea pârâtului și însărăcirea reclamantei.
Doctrina nou apăruta ulterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil (Rev. Dreptul nr. 7/2013) a precizat că este: „indiferent dacă însărăcirea și îmbogățirea corelativă rezultă din fapta păgubitului, a îmbogățitului, a unei terțe persoane sau fortuit, fiind suficient ca ele să aibă o cauză comună - un act sau un eveniment”. Astfel se vorbește în acest sens de „indivizibilitatea de origine” pentru a se sublinia că, același fapt atrage îmbogățirea și însărăcirea, fără ca în mod necesar una să fie cauza celeilalte.
Având în vedere că subzistă condițiile de antrenare în sarcina pârâtului M. T. a îmbogățirii fără justă cauză, se naște astfel un raport juridic obligațional de restituire a avantajului obținut.
În urma verificărilor, a rezultat că în perioada menționată în Raportul Curții de Conturi s-au făcut plați în cuantum de 294.400 lei Comisiei de privatizare, iar în conformitate cu prevederile art. II din O.U.G. nr. 27/2006 cuantumul total al indemnizațiilor ar fi fost de 12.096 lei. Diferența de 282.304 lei a fost apreciată de către Curtea de Conturi ca fiind plăți nelegale și pe cale de consecință, reclamanta solicită obligarea pârâtului la restituirea acestei sume către CN Administrația Canalelor Navigabile S.A.
În drept, acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art. 1345 și urm. din Codul Civil.
În dovedire, reclamanta a menționat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă care să stabilească în principal întinderea obligației de restituire și cuantumul prejudiciului produs.
În temeiul art. 411 alin. 1 Cod procedură civilă, solicită judecata în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată cu 6.428,04 lei taxă judiciară de timbru.
La data de 02.04.2014, pârâtul M. T. a formulat întâmpinare, prin care a invocat următoarele excepții:
1. Excepția inadmisibilității acțiunii raportat la dispozițiile art. 1348 din Codul civil, potrivit cărora „Cererea de restituire nu poate fi admisă, dacă cel prejudiciat are dreptul la o altă acțiune pentru a obține ceea ce îi este datorat”. Având în vedere faptul că obiectul cererii de chemare în judecată promovată de reclamanta C.N.A.C.N. S.A. C. constă în obligarea Ministerului T. la restituirea sumei de 282.304 lei cu titlu de prejudiciu reprezentând plată nelegală a Comisiei de privatizare în perioada aprilie 2010 - decembrie 2012, raportat la dispozițiile art. 1347 alin. 2 Codul civil potrivit cărora “Cel care s-a îmbogățit este obligat la restituire, în condițiile prevăzute la art. 1639 și următoarele” Codul civil și față de împrejurarea că M. T. nu s-a îmbogățit și nu întrunește condițiile prevăzute la art. 1345 și art. 1346 Codul civil, consideră că acțiunea este inadmisibilă.
2. Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului T.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului afirmat (calitatea procesuală activă) și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății (calitatea procesuală pasivă).
Față de pretențiile deduse judecății de către C.N.A.C.N. S.A. C. și temeiurile de drept invocate de reclamantă în susținerea acestor pretenții, este mai mult decât evident faptul că M. T. nu are legitimare procesuală, pentru motivele detaliate în fundamentarea excepției inadmisibilității acțiunii și pentru următoarele:
În primulrând,M. T. este organizat și funcționează conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 24/2013 de organizare și funcționare a Ministerului T.; cu modificările ulterioare, fiind instituție publică finanțată integral de la bugetul de stat și contrar afirmațiilor reclamantei, nu justifică calitatea procesuală pasivă în calitate de comitent al prepușilor, membri ai Comisiei de privatizare în înțelesul dispozițiilor art. 1373 din Codul civil.
Luând în considerare raționamentele de fapt și de drept enunțate, rezultă cu evidență că pârâtul nu îndeplinește condițiile pentru a fi parte în acest proces, motiv pentru care solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și, pe cale de consecință, să respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
3. Excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru plățile efectuate membrilor comisiei de privatizare în perioada aprilie 2010 - decembrie 2010.
Menționează că, în conformitate cu dispozițiile art. 2500 și art. 2501 și art. 2517 din Codul civil, dreptul material la acțiune, denumit în continuare drept la acțiune, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termen de 3 ani. Având în vedere faptul că acțiunea reclamantei a fost înregistrată la instanță la data de 12.12.2013, dreptul la restituirea sumelor reprezentând plățile efectuate membrilor Comisiei de privatizare în perioada aprilie 2010 - decembrie 2010 este prescris.
Pe fondul cauzei, pârâtul învederează că reclamanta solicită la prima pagină din acțiune obligarea instituției la restituirea sumei de 282.304 lei cu titlu de prejudiciu, tot la prima pagină la ultimul paragraf reclamanta afirmă că prin Decizia nr. 36/2013 emisă de Curtea de Conturi s-a stabilit că în perioada aprilie 2010 - decembrie 2012 Comisia de privatizare a beneficiat de plăți nelegale în cuantum de 281.722 lei, iar la ultima pagină din acțiune afirmă că diferența de 282.304 lei a fost apreciată de Curtea de Conturi ca fiind plăți nelegale. În acest context, solicită ca reclamanta să precizeze cuantumul sumei pe care o solicită a fi restituită.
Pârâtul, în fapt, arată că, în temeiul dispozițiilor H.G. nr. 574/2006 pentru aprobarea primei etape a strategiei de privatizare a unor societăți comerciale aflate sub autoritatea Ministerului T., Construcțiilor și Turismului, prin ofertă publică secundară, cu modificările și completările ulterioare, M. T., în calitate de instituție publică implicată în procesul de privatizare conform legislației în domeniul privatizării, respectiv O.U.G. nr. 88/1997 și Legea nr. 137/2002, a fost mandatat să coordoneze derularea și încheierea de oferte publice secundare de vânzare a câte unui pachet de acțiuni reprezentând 5% din capitalul social al fiecărei societăți comerciale prevăzute în Anexa acestui act normativ.
În aplicarea dispozițiilor art. 11 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale H.G. nr. 574/2006, prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 703/2007 a fost numită Comisia pentru pregătirea și derularea primei etape a procesului de privatizare a C.N.A.C.N.S.A. C. (denumită în continuare Comisia).
Prin prevederile H.G. nr. 574/2006 au fost stabilite principalele atribuții ale Comisiei, cuantumul indemnizației lunare brute a membrilor Comisiei și a secretariatului acesteia, precum și perioada pentru care aceștia beneficiază de această indemnizație. Astfel, potrivit art. 2 alin. 3 din H.G. nr. 574/2006 care nu a fost contestat, „până la finalizarea tranzacțiilor, membrii comisiilor și secretariatelor aferente vor beneficia de o indemnizație lunară ce nu poate depăși 1.600 lei, în cuantum stabilit de adunarea generală a acționarilor a fiecărei societăți comerciale prevăzute în anexă”. Ca urmare, prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 703/2007 au fost stabilite atribuțiile și competențele Comisiei, aferente derulării primei etape a procesului de privatizare prin ofertă publică secundară de vânzare a unui pachet de acțiuni de 5% din capitalul social, în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de C.N.A.C.N. S.A. C..
Totodată, astfel cum dispune ultima teză din alineatul 3 al art. 2 din H.G. nr. 574/2006, prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor a C.N.A.C.N.S.A. C., s-a stabilit cuantumul indemnizațiilor lunare pentru membrii Comisiei de privatizare și membrii Secretariatului, act care nu aparține Ministerului T. și pentru care nu poate fi răspunzător.
În condițiile în care O.M.T. nr. 703/2007 a fost emis în executarea dispozițiilor H.G. nr. 574/2006, astfel cum este invocat în actele de control ale Curții de Conturi, în susținerea argumentelor sale, este lesne de observat faptul că, la emiterea acestui act administrativ, M. T. nu și-a exercitat prerogativele inerente calității sale de acționar majoritar al celor 8 companii prevăzute în Anexa la H.G. nr. 574/2006, ci a acționat în calitatea sa de instituție publică implicată în privatizare, în vederea ducerii la îndeplinire a mandatului încredințat de Guvernul României prin H.G. nr. 574/2006.
O.U.G. nr. 79/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 203/2009 prin care a fost introdus un articol suplimentar, respectiv art. 3¹, care la alin. 1 lit. a introducea prevederea că remunerația directorului general nu poate depăși indemnizația secretarului de stat. Această prevedere s-a aplicat până la 31.12.2009, conform art. II din aceeași Lege nr. 203/2009.
La data de 12.04.2010 a intrat în vigoare O.U.G.nr. 27/31.03.2010, care a prelungit termenul și a stabilit că prevederile de mai sus se aplică până la data de 31.12.2010 și a introdus la alin. 3 prevederea referitoare la retribuirea cu 1% pentru comisiile înființate de organele constitutive ale societăților comerciale cu capital majoritar sau integral de stat, respectiv A.G.A., C.A. și celelalte comitete și comisii prevăzute în actul constitutiv al companiilor.
Ca atare, domeniul de aplicare al O.U.G. nr. 79/2008 cu modificările și completările ulterioare este restrâns la contractul de mandat respectiv, la a stabili remunerația Directorului general și cuantumul indemnizației acestuia fără a face nici un fel de referire la dispozițiile H.G. nr. 574/2006 sau la remunerația Comisiilor organizate în cadrul societăților/companiilor naționale. Pe cale de consecință, aceste dispoziții au fost invocate în mod eronat de Curtea de Conturi, nefiind aplicabile speței prezente.
Totodată, conform dispozițiilor art. II alin. 3 din Legea nr. 203/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 27/2010, „în toate cazurile, orice formă de indemnizație suplimentară sau remunerație pentru activitatea depusă de reprezentanții statului sau ai unităților administrativ-teritoriale în organele de conducere sau de control ale regiilor autonome, companiilor naționale și societăților la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, inclusiv filialele acestora, în cadrul oricăror organe, comitete, comisii sau orice alte asemenea structuri înființate de organele constitutive ale regiilor autonome, companiilor naționale și societăților la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, inclusiv filialele acestora, în temeiul legii sau al actelor constitutive, nu poate depăși indemnizația de 1% prevăzută la alin. 2”.
Însă, C.N.A.C.N.S.A. C. nu a fost înființată prin decizia Ministerului T., astfel încât să se poată reține calitatea ministerului de organ constitutiv al companiei, ci a fost înființată prin Hotărâre a Guvernului, act normativ ce presupune un cumul de manifestări de voință, suverană fiind voința Guvernului României, și nu doar voința exclusivă a Ministerului T..
Ministerului T. nu-i poate fi atribuită calitatea de organ constitutiv al C.N.A.C.N. S.A. C., chiar dacă acesta este acționar majoritar al societății. Nu trebuie făcută confuzia între actele îndeplinite de minister ca acționar majoritar al C.N.A.C.N. S.A. C., context în care își manifestă voința prin Adunarea Generală a Acționarilor, ce cuprinde și un alt acționar (Fondul Proprietatea), și actele îndeplinite de minister în calitatea sa de organ de specialitate al administrației publice centrale, care își desfășoară activitatea potrivit dispozițiilor Legii nr. 90/2001, cu modificările și completările ulterioare și ale H.G. nr. 24/2013.
Astfel cum s-a arătat anterior, Comisia a fost înființată de M. T., organ de specialitate al administrației publice centrale și nu se poate confunda organul societar - Adunarea Generală a Acționarilor, cu organul unipersonal al administrației centrale care este ministerul, și care a acționat în procesul de numire a Comisiei în calitatea sa de instituție publică implicată, conform legislației specifice de privatizare.
În acest context, având în vedere toate cele expuse mai sus, consideră că nu poate fi reținut raționamentul organului de control, respectiv Curtea de Conturi, potrivit căruia incidența prevederilor legale de mai sus asupra Comisiei se justifică prin prisma calității Ministerului T. de organ constitutiv al C.N.A.C.N.S.A. C., deoarece ministerului nu-i poate fi atribuită calitatea de organ constitutiv al acestei societăți comerciale, astfel cum în mod eronat susține Curtea de Conturi.
Conform dispozițiilor legale mai sus rubricate și luând în considerare faptul că această Comisie nu a fost înființată de organele constitutive ale C.N.A.C.N. S.A. Constanta, activitatea ei desfășurându-se conform dispozițiilor Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare coroborate cu cele ale Hotărârii de Guvern nr. 574/2006 și ale O.M.T. nr. 703/2007, pârâtul consideră că retribuția membrilor Comisiei nu intră sub incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 79/2008, cu modificările și completările ulterioare.
În concluzie, M. T. a pus în executare aplicarea prevederilor Legii nr. 247/2005 și a H.G. nr. 574/2006, ce constituie legislație specifică, Guvernul României acordând în mod expres și specific mandatul său pentru remunerarea Comisiei de privatizare conform art. 2 alin. 3 din H.G. nr. 574/2006. Pe această bază, M. T. a stabilit prin ordin de ministru nivelul indemnizațiilor și a instrucționat companiile implicate cu privire la plata membrilor, în limitele legale stabilite de Guvern, precizate prin legislația specifică de privatizare, concret conform mandatului dispus prin H.G. nr. 574/2006, act normativ în vigoare și care produce și în prezent efecte.
La data de 22.04.2014, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (f. 117-121), prin care a solicitat respingerea excepțiilor formulate de pârât.
În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii, a considerat că au fost invocate aspecte care țin de soluționarea fondului, astfel că a solicitat ca aprecierile pârâtei să fie analizate ca apărări de fond, iar în privința excepției lipsei calității procesuale pasive a solicitat respingerea acesteia.
Consideră că pârâtul M. T. are calitate întrucât a mandatat o comisie formată din prepuși ai acesteia, funcționari aflați în raporturi contractuale cu acesta, să efecetueze procedurile specifice pentru demararea și punerea în aplicare a startegiei de privatizare a companiilor naționale cu capital integral/majoritar de stat (inclusiv reclamantei CNACN S.A.).
Referitor la acțiunea întemeiată pe îmbogățire fără justă cauză, reclamanta arată că aceste comisii, fără personalitate juridică, funcționau într-un scop bine definit, respectiv vânzarea unui pachet de acțiuni din participația acționarului Statul Român, prin M. T.. Aceasta înseamnă că întreaga activitate a comisiei de privatizare viza obținerea unui avantaj patrimonial al acționarului majoritar prin vânzarea pachetului de 5% din capitalul social deținut implicit de către pârât.
Cât privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, susține că nu reclamanta a pretins restituirea sumelor achitate către Comisia de privatizare, această acțiune fiind impusă în urma controlului Curții de Conturi. În esență, arată că, raportat la momentul constatării de către organul de control a faptei culpabile, 25.02._13, pretențiile nu sunt prescrise întrucât conform prev. art. 2523 C.civ., prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau trebuia să cunoască nașterea lui.
Pe fondul cauzei, a menționat că prin decizie, organul de control a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a cuantifica prejudiciul produs prin plățile nelegale întrucât suma identificată de către auditori era estimativă.
Ulterior acestui demers, reclamanta a procedat la calcularea sumelor plătite efectiv în perioada considerată de referință și a stabilit exact suma care reprezintă pretențiile sale.
În ceea ce privește istoricul situației de fapt din cuprinsul întâmpinării, reclamanta arată că înțelege să achieseze la ceea ce susține pârâtul întrucât acestea au fost și argumentele sale la efectuarea plăților către Comisia de privatizare.
Consideră că această comisie nu s-a supus prevederilor O.U.G. nr. 79/2008 cu modificările și completările ulterioare întrucât CN ACN S.A. nu a fost înființată de către pârâtul M. T., care nu a fost niciodată organ constitutiv, ci de către Guvernul României.
Mai arată că aceste argumente au fost învederate și organului de control la soluționarea contestației și ulterior plângerii împotriva Deciziei Curții de Conturi, dar confuzia între actele îndeplinite de acționarul majoritar și cele în calitate de organ al administrației publice centrale subzistă.
La data de 15.05.2014, pârâtul a depus note scrise, prin care a arătat în esență că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru a fi admisibilă acțiunea întemeiată pe îmbogățire fără justă cauză față de împrejurarea că pârâtul Ministerului T. nu a câștigat niciun element patrimonial în mod direct, iar diminuarea patrimoniului reclamantei nu-i poate fi imputată.
Tribunalul a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosar, la solicitarea părților.
Prin sentința civilă nr.703/29.05.2014, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii, lipsei calității procesuale pasive și prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiate și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA CANALELOR NAVIGABILE S.A. C., în contradictoriu cu pârâtul M. T., ca neîntemeiată.
Analizând actele dosarului, instanța a arătat:
În temeiul dispozițiilor H.G. nr. 574/2006 pentru aprobarea primei etape a strategiei de privatizare a unor societăți comerciale aflate sub autoritatea Ministerului T., Construcțiilor și Turismului, prin ofertă publică secundară, cu modificările și completările ulterioare, M. T., în calitate de instituție publică implicată în procesul de privatizare conform legislației în domeniul privatizării, respectiv O.U.G. nr. 88/1997 și Legea nr. 137/2002, a fost mandatat să coordoneze derularea și încheierea de oferte publice secundare de vânzare a câte un pachet de acțiuni reprezentând 5% din capitalul social al fiecărei societăți comerciale prevăzute în Anexa acestui act normativ, printre care și C. NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA CANALELOR NAVIGABILE S.A. C. (C.N. A.C.N. S.A. C.).
În aplicarea dispozițiilor art. 11 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale H.G. nr. 574/2006, prin Ordinul Ministrului T. nr. 703/2007 a fost numită Comisia pentru pregătirea și derularea primei etape a procesului de privatizare a C.N. A.C.N. S.A. C..
Prin H.G. nr. 574/2006 au fost stabilite principalele atribuții ale Comisiei de privatizare, cuantumul indemnizației lunare brute a membrilor Comisiei și a secretariatului acesteia, precum și perioada pentru care aceștia beneficiază de această indemnizație. Astfel, potrivit art. 2 alin. 3 din H.G. nr. 574/2006, „până la finalizarea tranzacțiilor, membrii comisiilor și secretariatelor aferente vor beneficia de o indemnizație lunară ce nu poate depăși 1.600 lei, în cuantum stabilit de adunarea generală a acționarilor a fiecărei societăți comerciale prevăzute în anexă”.
Ca urmare, prin Ordinul Ministrului T. nr. 703/2007 au fost stabilite atribuțiile și competențele Comisiei, aferente derulării primei etape a procesului de privatizare prin ofertă publică secundară de vânzare a unui pachet de acțiuni de 5% din capitalul social, în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de C.N.A.C.N. S.A. C..
Totodată, conform art. 2 alin. 3 din H.G. nr. 574/2006, prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor a C.N.A.C.N.S.A. C. s-a stabilit cuantumul indemnizațiilor lunare pentru membrii Comisiei de privatizare și membrii Secretariatului.
La data de 12.04.2010 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 27/31.03.2010, care a introdus la art. 2 alin. 3 prevederea referitoare la retribuirea cu 1% pentru comisiile înființate de organele constitutive ale societăților comerciale cu capital majoritar sau integral de stat, respectiv A.G.A., C.A. și celelalte comitete și comisii prevăzute în actul constitutiv al companiilor.
Prin Decizia nr. 36/05.04.2013 a Curții de Conturi – Camera de Conturi C. s-a constatat că C.N.A.C.N.S.A. C. a efectuat plăți nelegale pentru activitatea desfășurată de către comisia de privatizare, constituită conform H.G. nr. 574/2006 și Ordinul MTI nr. 703/2007, cu modificările și completările ulterioare. S-a constatat că aceste drepturi au fost stabilite și după luna aprilie 2010, în conformitate cu Ordinul MT nr. 703/2007, în sumă de 1.400 lei – 1.600 lei pentru fiecare membru al comisiei, deși trebuiau stabilite în cuantum de 1% din remunerația directorului general, în conformitate cu prevederile art. II alin. 3 din O.U.G. nr. 79/2008, modificată prin O.U.G. nr. 27/31.03.2010. Totodată, Curtea de Conturi a dispus ca C.N.A.C.N.S.A. C. să ia măsurile legale ce se impun pentru stabilirea întinderii prejudiciului reprezentând plata nelegală a drepturilor comisiei de privatizare în perioada aprilie 2010 – decembrie 2012 și recuperarea acestuia în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Ulterior, reclamanta C.N.A.C.N.S.A. C. a întocmit situația plăților efectuate către membrii comisiei de privatizare în perioada 01.04.2010 – 31.12.2012, rezultând suma de 294.400 lei - cuantumul plăților efectuate, din care numai 12.096 lei reprezintă cuantumul indemnizațiilor calculat în conformitate în conformitate O.U.G. nr. 27/31.03.2010.
Astfel cum susține pârâtul, iar reclamanta a arătat că nu contestă situația de fapt expusă în cuprinsul întâmpinării, comisia de privatizare a fost înființată de M. T., organ de specialitate al administrației publice centrale, care a acționat în procesul de numire a Comisiei în calitatea sa de instituție publică implicată, conform legislației specifice de privatizare.
Prin promovarea prezentei acțiuni, reclamanta C. Națională Administrația Canalelor Navigabile S.A. C. urmărește să obțină obligarea pârâtului M. T., la plata sumei de 282.304 lei (294.400 lei - 12.096 lei) cu titlu de prejudiciu reprezentând plata nelegală a comisiei de privatizare în perioada aprilie 2010 – decembrie 2012, invocând îmbogățirea fără justă cauză a pârâtului.
Acțiunea în restituire, bazată pe îmbogățirea fără justă cauză, are un caracter subsidiar, în sensul că nu poate fi primită când se constată existenta unei alte acțiuni în realizarea dreptului. Deci, cel sărăcit are dreptul la „actio de în rem verso” numai atunci când nu mai are nicio altă acțiune în justiție pentru valorificarea dreptului său la reparațiune. Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii raportat la dispozițiile art. 1348 Cod civil, potrivit cărora „Cererea de restituire nu poate fi admisă, dacă cel prejudiciat are dreptul la o altă acțiune pentru a obține ceea ce îi este datorat”, tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată întrucât reclamanta nu are la dispoziție o altă acțiune, în contradictoriu cu M. T., pentru a recupera sumele plătite nelegal, conform raportului Curții de Conturi, iar pârâtul nu a indicat care este această altă acțiune a C.N.A.C.N. S.A. C. pentru valorificarea dreptului său la restituire, deși a făcut afirmații în acest sens. Cât privește inadmisibilitatea prezentei acțiuni raportat la faptul că aceasta nu întrunește condițiile prevăzute la art. 1345 și art. 1346 Codul civil, tribunalul a constatat că acest aspect ține de temeinicia cererii de chemare în judecată și nu de admisibilitatea ei, analizând dacă în cauză sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză.
Pârâtul a ridicat prin întâmpinare și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului T., susținând că față de pretențiile deduse judecății de către C.N.A.C.N. S.A. C. și temeiurile de drept invocate de reclamantă în susținerea cererii, este mai mult decât evident faptul că nu are legitimare procesuală.
Potrivit art. 36 C.proc.civ., „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond”.
În analiza excepției invocate, tribunalul a reținut că identitatea între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecații condiționează soluționarea în fond a pricinii, justificând calitatea procesuală a pârâtului.
Întrucât reclamanta afirmă că în cauză sunt îndeplinite condițiile acțiunii în restituire întemeiată pe principiul îmbogățirii fără justă, cerere formulată în contradictoriu cu pârâtul M. T., cu privire la care susține că se face vinovat de sărăcirea C.N.A.C.N. S.A. C., născându-se astfel un raport juridic obligațional de restituie a avantajului obținut, în opinia tribunalului, se justifică în cauză calitatea procesuală pasivă a acestui pârât, urmând ca pe fondul cauzei să se stabilească în concret în ce măsură patrimoniul pârâtului s-a mărit.
Statuând asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru plățile efectuate membrilor comisiei de privatizare în perioada aprilie 2010 - decembrie 2010, tribunalul a constatat că și această excepție este neîntemeiată.
În cazul îmbogățirii fără justă cauză, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea (art. 2.528 C.civ. 2009). Prin urmare, dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data la care Curtea de Conturi a constatat că C.N.A.C.N.S.A. C. a efectuat plăți nelegale pentru activitatea desfășurată de către comisia de privatizare, respectiv la 05.04.2013, moment de la care a început să curgă și termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 2.517 C.civ. Cum cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 12.12.2013, rezultă că dreptul la acțiune al reclamantei nu era prescris la data sesizării instanței, nefiind împlinit termenul de prescripție, motiv pentru care excepția este neîntemeiată.
Pe fond, reclamanta și-a fundamentat acțiunea pe principiul îmbogățirii fără justă cauză (izvor distinct de obligații) care sancționează situația în care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic, astfel că se naște un raport juridic obligațional de restituire, distinct de cel izvorât din contract.
Față de situația de fapt expusă, tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile în restituire întemeiată pe principiul îmbogățirii fără justă cauză.
Astfel, una dintre condiții vizează existenta unei măriri a patrimoniului unei persoane, respectiv al pârâtului Ministerului Transportului (subiect pasiv al raportului juridic), or, acesta nu și-a mărit activul patrimoniului, așa cum, de altfel, afirmă chiar reclamanta în cererea de chemare în judecată, precizând că plățile au fost făcute individual către persoanele indicate în Ordinul nr. 707, astfel că „este evident ca nu s-a realizat o mărire a patrimoniului pârâtului”. În același timp, nici o diminuare a pasivului Ministerului Transportului nu s-a realizat pe seama patrimoniului C.N.A.C.N.S.A. C., câtă vreme plățile s-au făcut în mod legal de către reclamantă, însă într-un cuantum pe care Curtea de Conturi l-a apreciat ca fiind nelegal.
În aceste condiții, tribunalul a constatat că C.N.A.C.N.S.A. C. în mod greșit s-a îndreptat împotriva pârâtului Ministerului Transportului, față de care nu sunt îndeplinite condițiile acțiunii întemeiate pe principiul îmbogățirii fără justă cauză, reclamanta având posibilitatea să se îndrepte împotriva celor al căror patrimoniu s-a mărit efectiv.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a respins ca neîntemeiate excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței primei instanțe și a încheierii din data de 15.05.2014 a formulat apel pârâtul M. T. criticând-o pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța a respins excepțiile invocate de M. T., pentru argumentele care urmează:
Ca o chestiune prealabilă, apelantul pârât învederează faptul că apelul formulat de M. T. are interes deoarece, cu toate că pe fond instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată, o eventuală admitere a oricărei căi de atac ordinare sau extraordinare care ar putea fi promovată de reclamantă, ar putea avea drept consecință obligarea acestei instituții la îndeplinirea pretențiilor formulate în cererea de chemare în judecată.
Ca un prim aspect, solicită să se observe că instanța de fond, prin încheierea din data de 15.05.2014, a unit excepțiile invocate de M. T. cu fondul cauzei invocând prevederile art. art. 248 alin. (4) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Excepțiile vor putea fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei numai dacă pentru judecarea lor este necesar să se administreze aceleași dovezi ca și pentru finalizarea etapei cercetării procesului sau, după caz, pentru soluționarea fondului.", fără a-și fundamenta însă soluția.
În acest sens, apelantul – pârât apreciază că excepțiile invocate de M. T. constituie apărări în drept care supun judecătorului chestiuni exterioare și prealabile dezbaterii fondului cauzei, motiv pentru care se impunea a fi soluționate cu prioritate și nu unite cu fondul cauzei astfel cum în mod eronat a hotărât instanța de fond.
De asemenea, subliniază că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 248 alin. (4) din Codul de procedură civilă, pentru simplul motiv că pentru judecarea lor nu este necesar să se administreze aceleași dovezi ca și pentru finalizarea etapei cercetării procesului sau, după caz, pentru soluționarea fondului.
În susținerea acestui punct de vedere cât și pentru combaterea soluției de respingere a excepțiilor invocate de M. T. prin Sentința Civilă nr. 703/25,05.2014, apelantul – pârât învederează următoarele:
1. Referitor la respingerea ca neîntemeiată a excepției inadmisibilității acțiunii
Astfel cum a arătat apelantul - pârât și la fondul cauzei prin "întâmpinarea" cu nr._ din data de 01.04.2014 și prin „Notele scrise" cu nr._ din data de 15.05.2014, precizează că acțiunea în restituirea îmbogățirii fără justă cauză se poate exercita numai în cazurile în care între mărirea patrimoniului unei persoane și micșorarea patrimoniului celeilalte există o legătură, iar reclamantul nu are la dispoziție pentru recuperarea pierderii suferite nici o altă acțiune izvorâtă din contract, delict sau alte fapte juridice.
Cu alte cuvinte, pentru ca îmbogățirea fără justă cauză să dea naștere raportului juridic de obligații și acțiunea în restituire să fie admisă, art. 1345 noul Cod Civil, urmând concluziile mai vechi ale literaturii de specialitate și practicii judiciare, a prevăzut necesitatea îndeplinirii cumulative a anumitor condiții care sunt de două feluri: materiale și juridice.
Arată apelantul, condițiile materiale ale intentării acțiunii în restituire sunt:
a)să existe o îmbogățire a pârâtului (art. 1345 noul Cod Civil);
b) să existe o însărăcire a reclamantului (art. 1345 noul Cod Civil);
c) între îmbogățirea pârâtului și însărăcirea reclamantului să fie o legătură sau corelație directă (dedusă din același art. 1345 noul Cod Civil), adică, cele două fenomene trebuie să aibă o cauză unică sau aceeași origine.
Arată apelantul, condițiile juridice ale intentării acțiunii în restituire sunt:
a)îmbogățirea și însărăcirea corespunzătoare să fie lipsite de o cauză justă, adică de un temei juridic care să le justifice;
b) îmbogățitul să fie de bună-credință;
c) însărăcitul să nu aibă la dispoziție o altă acțiune în justiție pentru realizarea dreptului său de creanță împotriva pârâtului.
Menționează apelantul că din simpla lecturare a acestor condiții se poate observa ca două dintre condițiile materiale ale intentării acțiunii în restituire nu sunt îndeplinite (M. T. nu s-a îmbogățit și ca atare nu este incidență nici cea de-a treia condiție) iar M. T. nu are calitatea de îmbogățit. Având în vedere că pentru a fi admisibilă acțiunea (actio de în rem verso) recunoscută celui păgubit printr-o îmbogățire realizată de altul în dauna sa de a cere și obține restituirea valorii folosului realizat, este necesar ca aceste condiții să fie îndeplinite cumulativ, este evident că acțiunea este inadmisibilă. Instanța de fond a constatat la primul paragraf de la pagina 8 din sentința apelată că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de M. T., raportată la dispozițiile art. 1348 din Codul Civil, nu poate fi admisă întrucât reclamanta nu are la dispoziție o altă acțiune. Astfel cum reiese expres din conținutul art. 1348 din Codul Civil, "actio de în rem verso" are caracter subsidiar și poate fi exercitată numai în absența oricărui alt mijloc juridic de recuperare a pierderii suferite.În toate cazurile în care însărăcitul dispune de o acțiune, alta decât de în rem verso, fie că ea poate fi intentată împotriva îmbogățitului, fie împotriva unei terțe persoane, mecanismul îmbogățirii fără justă cauză nu este funcțional. În contextul celor enunțate și având în vedere că la ultimul paragraf de la pagina 8 din sentința apelată instanța de fond admite, ca și reclamanta de altfel, că activul patrimoniului Ministerului T. nu s-a mărit iar la primul paragraf de la pagina 9 din sentința apelată instanța de fond își fundamentează soluția de respingere pe fond ca neîntemeiată a
cererii de chemare în judecată pe argumentul că reclamanta s-a îndreptat în mod greșit împotriva instituției apelante – pârâte față de care nu sunt îndeplinite condițiile acțiunii întemeiate pe principiul îmbogățirii fără justă cauză, reclamanta având posibilitatea să se îndrepte împotriva celor al căror patrimoniu s-a mărit efectiv, este evident că acțiunea este inadmisibilă și că raționamentul instanței de fond este contradictoriu.
Apelantul - pârât înțelege să critice faptul că instanța de fond a apreciat în mod eronat la paragraful 2 de la pagina 8 din sentința apelată că invocarea excepției inadmisibilității acțiunii de M. T. raportată la dispozițiile art. 1345 și 1346 din Codul Civil este un aspect ce ține de temeinicia cererii de chemare în judecată și nu de admisibilitatea acesteia, urmând să analizeze dacă în cauză sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză. Contrar celor reținute de prima instanță, apelantul – pârât învederează faptul că prioritară în judecarea unei cauze deduse judecății este cercetarea condițiilor de admisibilitate a exercitării dreptului la acțiune, cadrul procesul și apoi temeinicia pe fond a cererii de chemare în judecată.
Pentru toate aceste considerente, apelantul – pârât solicită admiterea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată astfel cum a fost invocată de M. T. și în temeiul prevederilor art. 476 alin.(3) coroborate cu cele ale art. 480 alin. (2) din Codul de procedură civilă, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu M. T. ca inadmisibilă.
2. Referitor la respingerea ca neîntemeiată a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului T.
Fără să reia argumentele din actele de procedură aflate la dosarul cauzei în susținerea acestei excepții, apelantul – pârât critică soluția dispusă de instanța de fond deoarece motivele invocate de instanță în susținere nu sunt fundamentate nici în fapt și nici în drept.
Astfel, la paragraful 5 de la pagina 8 din sentința apelată instanța de fond reține în mod corect că identitatea între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății condiționează soluționarea în fond a pricinii, justificând calitatea procesuală a pârâtului.
În mod contradictoriu însă și fără niciun raționament pertinent, la următorul paragraf concluzionează că se justifică în cauză calitatea procesuală a Ministerului T. întrucât reclamanta afirmă că în cauză sunt îndeplinite condițiile acțiunii în restituire întemeiată pe principiul îmbogățirii fără justă cauză, născându-se astfel un raport juridic obligațional de restituire a avantajului obținut, urmând ca pe fondul cauzei să se stabilească în mod concret în ce măsură patrimoniul pârâtului s-a mărit.
Precizează apelantul - pârât că instanța de fond, pentru aflarea adevărului și soluționarea litigiului, avea obligația de a respecta principiile prevăzute la art. 22 din Codul de procedură civilă și nu să pronunțe o soluție bazată pe simplele alegații ale reclamantei.
Pentru toate aceste considerente, apelantul – pârât solicită admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, astfel cum a fost invocată și în temeiul prevederilor art. 476 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 480 alin. (2) din Codul de procedură civilă să respingă cererea de chemare formulată în contradictoriu cu M. T. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
3. Referitor la respingerea ca neîntemeiată a excepției prescripției dreptului material la acțiune
Instanța în mod greșit a respins această excepție, motivând că dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data la care Curtea de Conturi a constatat că C.N.A.C.N. S.A. C. a efectuat plăți nelegale pentru activitățile desfășurate de către Comisia de privatizare.
Data la care Curtea de Conturi a constatat efectuarea „plăților nelegale" nu prezintă nicio relevanță deoarece reclamanta și-a micșorat patrimoniul încă de la data la care aceasta a efectuat plățile către membrii comisiei.
Având în vedere faptul că acțiunea reclamantei a fost înregistrată la data de 12.12.2013, apelantul – pârât solicită să se constate faptul că dreptul la restituirea sumelor reprezentând plățile efectuate membrilor Comisiei de privatizare în perioada aprilie 2010-decembrie 2010 sunt prescrise.
Apelantul a solicitat judecata în lipsă.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului conform art.466 și urm.C.proc.civ., Curtea constată că apelul este nefondat.
Art. 1345 C.civ.nou, invocat de apelant, prevede: ,,Cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogățiri”.
Art. 1347 C.civ.nou prevede:,,Cel care s-a îmbogățit este obligat la restituire, în condițiile prevăzute la art. 1.639 și următoarele”. Art. 1639 C.civ.nou prevede:,,Restituirea prestațiilor se face în natură, prin înapoierea bunului primit”.
Nefondat pretinde apelantul schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii pe cale de excepție în loc de fond, pe motiv că sentința ar fi nelegală și contradictorie, dimpotrivă soluția dată de prima instanță excepției lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității, așa cum au fost invocate de pârât(că M. T. nu s-a îmbogățit), fiind rezultatul corectei aplicări de prima instanță a art.36 C.proc.civ. conform căruia ,,Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond”, iar excepția prescripției fiind corect si legal respinsă de prima instanță deoarece pentru tranșele achitate din aprilie 2010 până la . Noului Cod civil, 1.10.2011, Curtea de Conturi a făcut cunoscută reclamantei îndeplinirea nelegală a atribuțiilor de serviciu ale persoanelor care au dispus efectuarea plăților în cuantumuri pretins nelegale la data reținută de prima instanță, dreptul la acțiune începând să curgă de la data când păgubita reclamantă a cunoscut existența pagubei(așa cum au prevăzut art. 8 alin.2 și art. 12 din Decretul nr.167/1958), aceeași fiind situația și pentru plățile pretins nelegale efectuate în tranșele cuprinse între 1.10.2011-decembrie 2012(fiind aplicabile prevederile 2501, 2517, 2523, 2528 alin. 2, 2526 din noul Cod civil), astfel încât criticile apelantului împotriva încheierii de sedință prealabilă sentinței, apelată pentru unirea cu fondul a excepțiilor, nu pot duce la admiterea apelului câtă vreme soluția dată prin sentința apelată, care are existență de sine stătătoare, de respingere a cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, este corectă și legală, neputând fi schimbată de instanța de apel, art.175 C.proc. Civ. stabilind că actul de procedură este lovit de nulitate numai dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia, în condițiile în care unirea cu fondul a excepțiilor de prima instanță prin încheierea 15.05.2014 nu a produs nicio vătămare pârâtului față de care acțiunea este respinsă ca neîntemeiată cu respectarea art.36 C.proc.civ., soluția de respingere ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată a pârâtului fiind corectă și legală.
Cum soluția criticată de apelant din sentința apelată, a cărei schimbare o solicită în apel în sensul respingerii acțiunii pe cale de excepție în loc de fond, nu s-a pronunțat cu încălcarea art. 1345 C.civ.nou sau art. 1346 C.civ.nou, cum pretinde apelantul, ci în mod legal prima instanță a constatat, în limitele cererii de chemare în judecată și față de apărările concrete ale pârâtului, că, nefiind îndeplinită cea dintâi condiție a acțiunii de îmbogățire fără justă cauză, prevăzută la art. 1345 C.civ.nou, de a exista o îmbogățire a pârâtului, cererea de chemare în judecată a pârâtului, care nu a beneficiat de vreo îmbogățire, este neîntemeiată, ceea ce nu o împiedica pe intimata-reclamantă să acționeze pe cale separată împotriva persoanelor care au încasat plățile pretins nelegale, Curtea reține că în mod corect și legal prima instanță a stabilit că cerința existenței unei îmbogățiri a pârâtului care să rezulte din probele cauzei este o cerință de fond a acțiunii de in rem verso, nu de inadmisibilitate, astfel încât va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul – pârât M. T., Cod fiscal_, cu sediul în București, .. 38, sector 1, împotriva încheierii de ședință din data de 15.05.2014, precum și împotriva sentinței civile nr.703 din 29.05.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA CANALELOR NAVIGABILE SA C., C. RO_, înregistrată la ORC C. sub nr. J_, cu sediul în Agigea, .. 1, județul C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. B. T. A. P. B.
GREFIER
Ș. P.
Red.C.B.T.
Tehdact.R.L./C.B.T.
4 ex./9.11.2015
TB-S.5 - A.M.B.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 986/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Evacuare. Decizia nr. 947/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
