Partaj judiciar. Decizia nr. 531/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 531/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 531/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 531R
Ședința publică de la 4 mai 2015
Curtea compusă din
PREȘEDINTE - D. F. B.
JUDECĂTOR - I. P.
JUDECĂTOR - B. A. S.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de recurenții pârâți V. T., I. M., I. M., I. F. și I. C. și recurenta reclamantă N. M. împotriva deciziei civile nr. 585A/21.10.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă HÎRCĂU I., având ca obiect: partaj judiciar.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 27.04.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 4.05.2015 când a decis următoarele:
CURTEA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 12.09.2012 pronunțată în dosarul_ *, Judecătoria Urziceni a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulate de N. M. în contradictoriu cu I. A., V. T. și H. I. precum și a cererii reconvenționale formulate de I. A. și V. T. în contradictoriu cu N. M..
Cererile au fost înregistrate sub număr de dosar_ . Cererea reconvențională formulată de N. M. a fost analizată ca o cerere principală iar cererea formulată de I. A., V. T. a fost analizată ca o cerere reconvențională.
Prin cererea principală, reclamanta N. M. a solicitat, în contradictoriu cu I. A., V. T. și H. I., partajarea masei succesorale rămase de pe urma defunctului I. C., în raport de dispozițiile sentinței civile nr. 873/30.05.2011 a Judecătoriei Urziceni, pronunțată în dosarul nr._, cu cheltuieli de judecată.
Pârâții-reclamanți I. A. și V. T. au formulat cerere reconvențională solicitând partajarea masei succesorale rămase de pe urma defunctei I. F., decedată la data de 27 iunie 1989 cu ultimul domiciliu în . și constatarea simulației contractelor de vânzare-cumpărare nr. 701 din 21.03.200 - autentificat de Biroul Notarului Public I. T. precum a contractului de întreținere din data de 23 ianuarie 2003 și a contractului de întreținere autentificat sub nr. 265/30.01.2003 de autentificate de același birou notarial, în speță fiind vorba de donații deghizate urmând ca instanța să dispună desființarea lor în măsura necesară întregirii rezervei succesorale.
La termenul din data de 18.04.2013 instanța a respins ca nefondată excepția de autoritate a lucrului judecat invocată de reclamanta pârâtă N. M. în ceea ce privește capătul de cerere reconvențională referitor la simulația celor trei contracte încheiate de defunctul I. C..
Prin încheierea interlocutorie din data de 23.05.2013, instanța a admis în tot cererea principală formulată de reclamanta N. M. împotriva pârâților I. A., V. T. și H. I.; a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți I. A. și V. T.; a respins capătul de cerere reconvențională referitor la simulația contractelor de vânzare – cumpărare. Instanța a stabilit masa succesorală, moștenitorii și cotele rămase de pe urma defunctului I. C. conform celor reținute în sentința civilă nr. 873/30.05.2011 a Judecătoriei Urziceni, cu observarea dispozițiilor din sentința civilă numărul 1202/19.09.2012 a Judecătoriei Urziceni.
Prin sentința civilă nr. 874/12.06.2014, Judecătoria Urziceni a admis în tot cererea principală, a admis în parte cererea reconvențională a respins capătul de cerere reconvențională referitor la simulația următoarelor contracte: contractul de vânzare-cumpărare nr. 701/21.03.2002, contractul de întreținere nr. 195/23.01.2003 și contractul de întreținere nr. 265/30.01.2003 autentificate de B.N.P. I. T., a stabilit că masa succesorală, moștenitorii și cotele rămase de pe urma defunctei I. F. sunt cele reținute în decizia civilă numărul 323/A din data de 17.10.2003 a Tribunalului Ialomița și a constatat că masa succesorală, moștenitorii și cotele rămase de pe urma defunctului I. C. sunt cele reținute în sentința civilă nr. 873/30.05.2011 a Judecătoriei Urziceni, cu observarea dispozițiilor din sentința civilă nr. 1202/19.09.2012 a Judecătoriei Urziceni.
Prin decizia civilă nr. 585 A din 21.10.2014, Tribunalul Ialomița a respins ca nefondat apelul declarat de N. M. împotriva încheierii din 12.05.2014 și a sentinței civile nr. 874/12.06.2014 pronunțate de Judecătoria Urziceni, și a respins ca nefondat apelul declarat de I. M., I. M., I. F., I. C. și V. T. împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că încheierea din 12 mai 2014 prin care s-a respins cererea de abținere și cererea de recuzare a judecătorului fondului este legală și temeinică, aspectele învederate în cele două cereri nefiind circumscrise motivului de abținere prevăzut în art. 27 pct. 7 din Codul de procedură civilă. Faptul că judecătorul fondului a dat lămuriri expertului desemnat cu privire la obiectul raportului de expertiză ce urma a fi întocmit nu înseamnă că acesta și-a spus părerea în legătură cu soluția ce se va pronunța în cauză, ci reprezintă o formă a exercitării rolului activ pe care trebuie să-l aibă, care presupune și luarea măsurilor legale pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului, în scopul pronunțării unei soluții corecte. De asemenea, lipsa din încheierea de ședință a unor susțineri făcute de judecătorul fondului cu ocazia dezbaterilor ce au avut loc în ședința din data de 24.04.2014 nu justifică cererea de recuzare, partea interesată având posibilitatea să solicite îndreptarea încheierii în cazul în care există erori sau omisiuni de natura celor prevăzute în art. 281 alin. 1 Cod procedură civilă.
Tribunalul a considerat că respingerea unei probe, a unor obiecțiuni sau nemotivarea unei astfel de soluții, nu echivalează cu spunerea părerii asupra fondului cauzei de către președintele completului sau cu o dovadă a imparțialității acestuia, câtă vreme respectivele măsuri se încadrează în activitatea jurisdicțională pe care acesta o desfășoară în virtutea competenței pe care legea i-o dă în legătură cu pronunțarea asupra probelor și cererilor formulate de părți pe parcursul procesului. Eventualele nemulțumiri cu privire modalitatea în care judecătorul fondului aplică dispozițiile legale pot fi invocate cu ocazia exercitării căii de atac împotriva soluției ce se pronunță, respectivele critici neputând constitui motive legale care să justifice o cerere de recuzare.
Tribunalul a apreciat ca neîntemeiată și critica formulată de către apelanta – reclamantă privind administrarea probei cu expertiza tehnică specialitatea construcții, prin care se susține, în esență, că raportul de expertiză întocmit de expert tehnic D. G., avut în vedere de instanță la soluționarea cauzei a fost realizat cu încălcarea dispozițiilor legale cuprinse în art. 208 din Codul de procedură civilă, respectiv fără citarea părților, ceea ce atrage nulitatea acestuia, dar și a celorlalte norme procedurale privind administrarea acestei probe, deoarece lucrarea a fost întocmită în urma dispozițiilor date de instanță, în cameră de consiliu, în lipsa părților. Astfel, în ceea ce privește convocarea părților pentru realizarea măsurătorilor și obținerea datelor necesare realizării raportului de expertiză având ca obiect evaluare bunuri imobile și propuneri de lotizare, expertul desemnat prin tragere la sorți – D. G. a arătat în cuprinsul lucrării depuse la data de 16.10.2013, că părțile au fost convocate la fața locului, fiind prezente.
Referitor la încălcarea prevederilor art. 208 Cod procedură civilă, motivat de lipsa existenței dovezii convocării pârâtei H. I. și lipsa acesteia de la efectuarea lucrării, tribunalul a reținut că eventuala nerespectare a dispozițiilor legale menționate putea fi invocată doar de către această pârâtă.
Tribunalul a considerat că în mod legal judecătorul fondului a oferit lămuriri expertului, prezența părților nefiind necesară câtă vreme acestea au fost în legătură cu cele stabilite în încheierea interlocutorie, relativ la masa partajabilă și la cotele deținute de părți.
Criticile reclamantei vizând compunerea masei succesorale rămase de pe urma celor doi defuncți au fost considerate de către tribunal ca fiind nefondate, constatând că instanța de fond a respectat, în ceea ce privește masa partajabilă și cotele indivize ale părților, dispozițiile luate prin încheierea interlocutorie din 23.05.2013, fundamentată pe hotărâri irevocabile, care au stabilit ce bunuri s-au aflat în patrimoniul defuncților I. F. și I. C., precum și care este cota indiviză a părților asupra acestora, ținând seama și de faptul că prin sentința civilă nr. 1202 din 19.09.2012 a Judecătoriei Urziceni s-a dispus reducerea testamentului autentificat de BNP I. T. sub nr. 1098/21.04.2003, în măsura necesară întregirii rezervei succesorale a moștenitorilor rezervatari I. A. și V. T., care au asemenea celorlalți moștenitori rezervatari un drept la rezerva legală de 3/16, conform celor constatate prin sentința civilă nr. 873/30.05.2011. Critica referitoare la greșita atribuire a bunurilor nu este justificată, bazându-se pe argumente care repun în discuție chestiuni deja intrate în puterea lucrului judecat.
Tribunalul a considerat că apelul declarat de pârâții pârâți I. M., I. M., I. F., I. C. și V. T., care vizează atât încheierea interlocutorie din data de 23 mai 2013 cât și sentința civilă nr. 874 din 12 iunie 2014, este nefondat. Respingerea cererii privind constatarea simulației contractului de vânzare – cumpărare nr. 701/21.03.2002, a contractului de întreținere nr. 195/2003 și a contractului de întreținere nr. 265/30.01.2003 toate autentificate de Biroul Notarului Public I. T. încheiate de defunctul I. C. cu reclamanta N. M. a fost legal și temeinic respinsă de către instanța de fond, această soluție fiind rezultatul unei corecte interpretări și aplicări a dispozițiilor art. 845 din Codul civil.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta N. M. și pârâții V. T., I. M., I. M., I. F. și I. C..
Recurenta reclamantă N. M. a solicitat casarea deciziei civile nr. 585 A/21.10.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița și a sentinței civile nr. 874/12.06.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni, și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea recursului, recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă. Recurenta a arătat că ambele instanțe au comis o neregularitate procedurală, încălcând art. 208 din Codul de procedură civilă, fiind aplicabil art. 105 alin. 2 din același cod.
Recurenta reclamantă a arătat că instanța de fond care a procedat la soluționarea cauzei și-a întemeiat hotărârea pe concluziile unui raport de expertiză specialitatea construcții nul care a fost dispus și efectuat între termenele de judecată, hotărârea pronunțată în aceste condiții fiind nelegală. În consecință, recurenta a solicitat casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare prime instanțe, pentru refacerea expertizei cu respectarea dispozițiilor legale și a principiilor de drept.
Recurenta a susținut că în mod greșit au fost respinse cererile de abținere și recuzare formulate de judecătorul fondului la prima instanță, întrucât acest s-a antepronunțat în cauză, a fost imparțială și a încălcat principiile procesuale.
Recurenta a criticat modul în care instanțele au interpretat efectele sentinței civile nr. 1461/20.09.2010 pronunțată de Judecătoria Urziceni.
Recurenții pârâți au solicitat modificarea în tot a hotărârii pronunțate de Tribunalul Ialomița în sensul admiterii apelului împotriva încheierii interlocutorii din 23.05.2013 a Judecătoriei Urziceni, admiterea în tot a cererii reconvenționale și constatarea simulației contractelor de vânzare-cumpărare nr. 701 din 21.03.200 autentificat de Biroul Notarului Public I. T. precum a contractelor de întreținere din data de 23 ianuarie 2003 și 30.01.2003 autentificate de același birou notarial, în speță fiind vorba de donații deghizate, reducțiunea donațiilor până la limita cotității disponibile de ¼ din masa succesorală.
În motivarea recursului, recurenții pârâți au invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, susținând că instanțele au aplicat greșit dispozițiile art. 845 din Codul civil în privința contractelor menționate mai sus, prezumția instituită de acest text fiind aplicabilă și în cazul în care înstrăinarea s-a făcut cu rezerva întreținerii, iar reclamanta nu a făcut proba contrară.
Analizând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 din codul de procedură civilă este întemeiat. Conform acestui text, casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
În cauză, la data de 13.03.2014, cauza a fost amânată pentru refacerea raportului de expertiză, fiind acordat termen la 3.04.2014. Pentru acest termen, la data de 1.04.2014, expertul a depus la dosar raportul de expertiză refăcut, care a fost comunicat părților la termenul de judecată iar cauza a fost amânată la 24.04.2014 pentru a da posibilitatea părților să ia cunoștință de conținutul raportului.
La data de 24.04.2014, la dosar a fost depus un nou raport de expertiză refăcut, fără a exista în acest sens o dezbatere contradictorie a părților sau o dispoziție a instanței.
În cererea de abținere depusă la fila 371 din dosarul primei instanțe, judecătorul fondului a arătat că, dându-și seama că și raportul de expertiză refăcut este greșit întocmit, expertul a cerut audiență judecătorului și i-a solicitat ajutorul. În acest context, expertul a refăcut raportul de expertiză.
În această situație, Curtea constată că refacerea raportului de expertiză nu a fost pusă în discuția părților, însă instanța și-a bazat hotărârea pe raportul de expertiză astfel refăcut.
Curtea consideră că, procedând astfel, prima instanță a încălcat principiul contradictorialității care guvernează procesul civil, principiu care presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției părților, pentru ca fiecare parte să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății. Respectarea acestui principiu asigură totodată egalitatea părților în fața instanței de judecată și dreptul la apărare. Astfel, acest principiu presupune că nicio probă nu-i va putea fi opusă celeilate părți dacă nu i s-a dat posibilitatea de a o discuta. În cauză însă, reclamanta nu a putut pune concluzii cu privire la încuviințarea probei, respectiv a refacerii raportului de expertiză, nu și-a putut face apărări în privința acestei probleme, context în care Curtea reține încălcarea principiilor expuse mai sus.
Aceste aspecte nu conduc însă și la considerarea ca întemeiat a motivului de recurs privind soluția dată cererilor de recuzare și abținere a judecătorului fondului, întrucât încălcarea regulilor de procedură expuse mai sus nu presupune o antepronunțare asupra fondului cauzei, ci un aspect supus cenzurii în căile legale de atac. În consecință, Curtea constată legalitatea încheierii din 12 mai 2014 prin care s-a respins cererea de abținere și cererea de recuzare a judecătorului fondului.
Reținând că au fost încălcate principiile contradictorialității și al dreptului la apărare, ceea ce reprezintă o încălcare a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea constată incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, reclamanta fiind vătămată în drepturile sale procesuale prin lipsirea de posibilitatea de a se apăra, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură efectuat în aceste condiții.
În consecință, în temeiul art. 312 alin. 1, 3 și 5 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul reclamantei și va casa decizia recurată. Dată fiind interdicția prevăzută de art. 305 din Codul de procedură civilă privind administrarea probei cu expertiza în recurs și având în vedere caracterul devolutiv al apelului, cauza va fi trimisă spre rejudecare instanței de apel, aceasta urmând a dispune refacerea expertizei cu respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare al părților. De asemenea, având în vedere motivul care a determinat casarea, recursul pârâților urmează a fi admis, pentru a se asigura o judecată unitară a cauzei, instanța de trimitere urmând a analiza aspectele de fond invocate de aceștia. În același context, celelalte critici ale recurentei reclamante privind expertiza rămân fără obiect, dat fiind faptul că raportul de expertiză urmează a fi refăcut în condiții de regularitate procedurală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții pârâți V. T., I. M., I. M., I. F. și I. C. și de recurenta reclamantă N. M. împotriva deciziei civile nr. 585A/21.10.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă HÎRCĂU I.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Ialomița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. F. B. I. P. B. A. S.
GREFIER
V. Ș.
Red. D.F.
Tenored. T.I. 2 ex./05.05.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 227/2015. Curtea de Apel... | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 490/2015. Curtea de... → |
|---|
