Acţiune în constatare. Decizia nr. 533/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 533/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 533/2015
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 533 R
Ședința publică de la 05.05.2015
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE – D. Z.
JUDECĂTOR – D. F. G.
JUDECĂTOR – D. L. M.
GREFIER – S. V.
……………………
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții-pârâți C. C. S. și C. A. L., împotriva deciziei civile nr. 157A/19.01.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. București prin Primarul General și . și intimatul reclamant W. I., decedat, pe parcursul procesului, prin moștenitori W. D. G. și W. Davis, având ca obiect „constatare nulitate act juridic”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții pârâți C. C. S. și C. A. L. reprezentați de avocat R. D., cu împuternicire avocațială la dosar și intimații reclamanți W. D. G. și W. Davis reprezentați de avocat A. P., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimații pârâți M. București prin Primarul General și ..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimaților reclamanți arată că moștenitorii lui W. I. sunt W. D. G. și W. Gideon. Precizează că W. Gideon este decedat, iar moștenitorul acestuia este W. Davis. Depune la dosar copii ale actelor de stare civilă ale moștenitorilor și împuternicire avocațială.
Apărătorul recurenților pârâți C. C. S. și C. A. L. arată că înscrisurile depuse fac dovada filiației, dar nu fac dovada calității de moștenitor. Apreciază că dacă se va dispune introducerea acestora în cauză vor rămâne, iar instanța va constata că aceștia au calitate pentru că așa a stabilit instanța superioară. Consideră că se impune a se face dovada calității de moștenitor.
După deliberare, Curtea constată că calitatea lui W. I. a fost preluată de către W. D. G. și W. Davis, fiind depuse certificatele de stare civilă care atestă filiația acestora, filiație care este suficientă în acest moment în raport de stadiul procesual și limitele cu care este învestită instanța de judecată, urmând ca celelalte discuții privind modalitatea de acceptarea moștenirii care au relevanță asupra fondului dreptului dedus judecății să fie analizate de către instanța sesizată.
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurenților pârâți C. C. S. și C. A. L. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Să se observe că deși Tribunalul constată, în mod corect, faptul că sancțiunea lipsei capacității de folosință este nulitatea absolută a actului îndeplinit față de o astfel de persoană și că sentința pronunțată în contradictoriu cu o persoană decedată este lovită de nulitate absolută, cu toate acestea constată faptul că doar sentința pronunțată de Judecătoria sector 1 în al doilea ciclu procesual ar fi lovită de nulitate absolută, nu și celelalte decizii care au fost pronunțate în același condiții, respectiv decizia civilă nr. 273A și nr. 1259 R, pronunțată în primul ciclu procesual de tribunalul București, respectiv Curtea de Apel București, întrucât și acestea au fost pronunțate după decesul reclamantului. Să se constate că ambele au fost pronunțate în anul 2011, în timp ce reclamantul decedase la data de 25.12.2008, aspect pe care l-au aflat în calea de atac a apelului, în al doilea ciclu procesual.
Prin urmare, apreciază că și aceste sentințe sunt lovite de nulitate absolută având în vedere că orice act îndeplinit față de o persoană lipsită de capacitate de folosință este lovit de nulitate absolută. Consideră că în mod greșit instanța a apreciat că doar sentința pronunțată de Judecătoria Sector 1 București ar urma această cale.
Curtea îi pune în vedere apărătorului recurenților să precizeze dacă instanța avea posibilitatea din punct de vedere procedural să se pronunțe și cu privire la sentințele pronunțate în primul ciclu procesual, fiind în al doilea ciclu procesual.
Apărătorul recurenților pârâți C. C. S. și C. A. L. apreciază că instanța avea această cale, având în vedere că la acel moment s-a ridicat această problemă. Să se constate că ei în calitate de apelanți pârâți nu aveau posibilitatea de a face aceste verificări, având în vedere că reclamantul locuia în străinătate. Precizează că au invocat necesitatea de a se prezenta reclamantul în fața instanței de judecată de fiecare dată și au solicitat să se depună copie de pe actul de identitate al reclamantului.
Arată că la insistențele lor s-a pus problema de a se face dovada calității de reprezentant și abia atunci au aflat acest aspect. Având în vedere că la momentul judecării apelului lor s-a dezvăluit această situație, instanța era în măsură să constate nulitatea tuturor actelor care au fost întocmite față de o persoană decedată și firesc era ca judecata să se desfășoare de la momentul la care s-a produs decesul acestuia.
Învederează că nu mai au altă cale de atac cu privire la aceste hotărâri care sunt pronunțate în aceste condiții, având în vedere că nu pot formula cerere de revizuire, fiind vorba despre sentințe care nu au evocat fondul, ci s-au referit doar la o excepție procesuală.
Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților reclamanți W. D. G. și W. Davis, având în vedere norma juridică care reglementează obiectul apelului, consideră că nu pot fi apelate sentințele definitive și irevocabile, cu atât mai mult cu cât ele au fost evocate de către o instanță superioară în grad.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului ca nefondat. nu se solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin acțiunea formulată la data de 12.08.2002 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._, reclamantul Isaac W. a chemat în judecată pe pârâții C. A. L., C. C. S., M. București prin Primarul General și ., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1746/_/1996 și 1747/_/1996, să se dispună radierea din registrele de publicitate imobiliară a înscrierilor efectuate de pârâții persoane fizice cu privire la imobilul situat în București, . B, ..
Se arată în motivarea prezentei acțiuni că reclamantul este moștenitorul legal al tatălui său, M. W., care la rândul său a moștenit-o pe Ița M. W., adică pe bunica sa.
În anul 1945, familia sa a fost nevoită să părăsească țara de origine, România, ca urmare a represiunii puterii comuniste îndreptate împotriva cetățenilor de etnie evreiască.
Deși,vânzătorul a susținut că apartamentul a făcut obiectul naționalizării în baza Decretului nr. 92/1950, nici imobilul în cauză și nici proprietarul său nu apar nominalizați în anexa la decret.
În acest sens se poate trage concluzia că este vorba despre o preluare în fapt pur și simplu care este lipsită de efecte juridice în ceea ce privește dreptul vânzătorului de a înstrăina bunul.
Contractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu încălcarea legii 112/1995, întrucât potrivit prevederilor art. 4 din HG 11/1997, dreptul de a cumpăra apartamentele în care locuiesc îl au numai chiriașii care ocupau apartamentele respective la data intrării în vigoare a legii.
În speță, pârâții au încheiat contractul de închiriere la 03.10.1996, respectiv, 04.10.1996, și, la numai 11 zile distanță au făcut cereri pentru ocuparea apartamentului.
În drept, reclamantul își întemeiază cererea pe prevederile art. 46 și 47 din Lg 10/2001, ale art. 111 C., ale art. 5 din Lg nr. 213/1998, ale art. 1 din HG 20/1996, ale art. 966 Cod civil.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei în cadrul probei cu înscrisuri: certificat de deces întocmit de autoritățile statului Israel cu încheiere de legalizare a semnăturii traducătorului, proces-verbal din 23.08.1940 emis de Comisia pentru Înființarea Cărților Funciare, cereri de cumpărare a apartamentului, contractele de vânzare-cumpărare a apartamentului a căror nulitate se invocă, notificare întocmită de B. T. G. împreună cu dovada de comunicare, procură cu încheiere de legalizare a semnăturii traducătorului, act de notorietate din 07.12.1940, extras din Registrul Matricol al Arhivei Rabinatului pentru născuți pe anul 1919, matricola de naștere nr. 51/19.04.1919 emisă de Comunitatea Israelită, adresa nr._/05.11.2002 emisă de DITL Sector 1 și alte înscrisuri.
Pârâții au formulat întâmpinări pe care le-au depus la dosarul cauzei și în care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția inadmisibilității acțiunii față de prevederile Lg 10/2001 și pe fondul cauzei, se solicită respingerea ca neîntemeiată a prezentei cereri de chemare în judecată. Pârâții persoane fizice au formulat cerere de chemare în garanție a lui . și a Primăriei Municipiului București prin Primarul General, solicitând ca, în cazul în care vor cădea în pretenții să fie obligate aceste pârâte la plata sumei de 50.000.000.
Prin sentința civilă nr._/06.12.2002 Judecătoria sector 1 a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și în consecință a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoana fără calitate procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că nulitatea absolută nu poate fi invocată de o persoană complet străină de actul juridic respectiv, deoarece o asemenea persoană nu are justificat un interes propriu.
În cazul vânzării lucrului altuia numai adevăratul proprietar are calitatea de a cere constatarea nulității, fiind singurul care ar obține un avantaj prin admiterea unei asemenea acțiuni, care are drept consecință readucerea bunului în patrimoniul statului și i-ar crea posibilitatea de a cere restituirea în natură.
Judecătoria a reținut în privința cererii de constatare a nevalabilității titlului statului că reclamantul nu a făcut dovada că imobilul în litigiu situat în București, . a aparținut autoarei Ita W., iar procesele verbale întocmite de comisia pentru înființarea cărților funciare nu fac dovada proprietății.
Împotriva acestei sentinței a declarat apel reclamantul Isaac W., prin mandatar A. P..
Prin decizia civilă nr. 273 A/07.04.2011 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant Isaac W. împotriva sentinței civile nr._/6.12.2002 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că titlul de proprietate este cel de care s-a prevalat autoarea reclamantului, și anume contractele nr._/1935 și nr._/1937 menționate în cuprinsul proceselor verbale, dar nedepuse la dosarul cauzei.
În cazul unei acțiuni în constatarea nulității titlului de proprietate al pârâților, dovada dreptului de proprietate, pentru imobilul care face obiectul acțiunii, se face numai cu titlul de proprietate în sensul dreptului comun și nu prin alte înscrisuri adiacente, cum ar fi procese verbale înscrise în cartea funciară, relații privind situația juridică a imobilului,etc.
În opinia tribunalului, un proces-verbal de înscriere în cartea funciară, nu constituie titlu de proprietate care să poată fi luat în considerare în prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât acele procese verbale au fost procese verbale provizorii și aveau ca efect nu constituirea unui drept de proprietate, ci publicitatea imobiliară.
Tribunalul a apreciat că apelantul nu deține în prezent nici un titlu de proprietate valabil cu privire la imobilul ce face obiectul cauzei, neavând nici un titlu în sens juridic pe acest imobil, astfel încât, în mod legal și temeinic prima instanță a apreciat că nu are calitate procesuală activă.
Este adevărat că prin excepție de la dreptul comun, Legea nr.10/2001 dă posibilitatea în cadrul unei contestații întemeiată pe art.26 ca reclamantul să facă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, nu numai prin actul de proprietate original, dar și prin alte înscrisuri din care să rezulte dreptul de proprietate și trecerea imobilului în proprietatea statului, însă prezenta cauză nu este o contestație în baza Legii nr. 10/2001 în care să se analizeze calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la restituire în baza Legii nr.10/2001, ci este o acțiune în constatarea nulității contractelor de vânzare cumpărare încheiate în baza Legii nnr.112/1995.
Este adevărat că în apel s-a făcut dovada calității de moștenitor a reclamantului de pe urma autoarei sale Ita W., conform certificatului de moștenitor emis de Judecătoria Dusseldorf la 15.07.2005, însă acest fapt nu influențează cu nimic legalitatea hotărârii instanței de fond, atâta timp cât reclamantul nu a făcut și dovada calității de proprietar a autoarei sale asupra imobilului.
Tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă întrucât o acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare ar putea fi introdusă numai de către persoanele care ar pretinde vreun drept asupra imobilului, or, reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate al autoarei sale asupra imobilului.
În final, tribunalul a reținut că nu poate analiza considerentele arătate de reclamant, în sensul admiterii pe fond a acțiunii, întrucât prin sentința civilă apelată instanța a reținut lipsa calității procesuale active a acestuia, iar prin intermediul apelului formulat se pot aduce critici hotărârii judecătorești numai cu privire la excepția calității procesuale active ce a fost admisă, și nicidecum cu privire la fondul pretențiilor deduse judecății.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul I. W..
Prin Decizia civilă nr. 1259 R /24.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă, s-a admis recursul împotriva Deciziei civile nr. 273 A /07.04.2011 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV- Civilă, s-a modificat această decizie în sensul că s-a admis apelul, s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Prin sentința civilă nr._/28.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.,a admis acțiunea formulată de către reclamant I. W. și pe pârât C. C. S., pârât C. A. L.- pârât M. B. PRIN PRIMARUL GENERAL,cu pârât S.C. H. N. S.A, a constatat nulitatea absolută a cvc 1746/_/27 XI 1996 și 1747/_/27 XI 1996 încheiate de . cu cei 2 pârâți persoane fizice, a Iuat act de renunțarea la judecată a cererii de chemare în garanție formulată de pârâții: C. A.-L. și C. C.-S..
Pentru a pronunța această hotărâre,prima instanță a reținut că:
1.Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, instanța a reținut faptul că în cazul unei acțiuni în constatarea nulității titlului de proprietate al pârâților, dovada dreptului de proprietate se face numai cu titlul de proprietate în sensul dreptului comun și nu prin alte înscrisuri adiacente cum ar fi procesele-verbale înscrise în Cartea Funciară, relații privind situația juridică a imobilului.
Prin excepție de la dreptul comun, Legea 10/2001 dă posibilitatea în cadrul unei contestații întemeiată pe art. 26 că reclamantul să facă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, nu numai prin actul de proprietate în original, dar și prin alte înscrisuri din care să rezulte dreptul de proprietate și trecerea imobilului în proprietatea sa, însă prezenta cauză nu este o contestație în baza Lg 10/2001 în care să se analizeze calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la restituirea în baza Lg 10/2001, ci este o acțiune în constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Lg 112/1995.
Potrivit prevederilor art. 46 alin 2 din Lg. 10/2001, actele juridice de înstrăinare, având ca obiect: imobilele preluate fără titlu valabil sunt lovite de nulitatea absolută în afară de cazul în care au fost încheiate cu bună-credință.
Actul juridic nul absolut este acela care contrazice o dispoziție de ordine publică.
Nulitatea absolută poate fi invocată de oricine care are interes.
Această înseamnă că pot invoca nulitatea absolută părțile actului juridic, avânzii-cauză ai părților, procurorul, instanța din oficiu și persoanele care nu au luat parte la întocmirea actului juridic a cărui nulitate se solicită.
Din punct de vedere al justificării interesului în promovarea prezentei acțiuni, se va reține faptul că reclamantul în calitate de moștenitor al fostului proprietar al imobilului, care figurează în evidențele fiscale conform adresei nr._/2002- fila 70 dosar fond și emis de DITL Sector 1.
A formulat notificare pentru efectuarea măsurilor preparatorii prevăzute de Lg 10/2001 conform extrasului de pe listele Comisiei de Aplicare a Lg nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului București, astfel se apreciază că reclamantul a făcut dovada interesului promovării prezentei acțiuni, dat fiind că constarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu foștii chiriași de Primăria Municipiului București ar putea determina în procedura legii nr. 10/2001 acordarea unei măsuri de restituire în natură a bunului.
S-au reținut prevederile art. 24 din Lg. 10/2001 care stabilesc că se pot acorda măsuri reparatorii în baza unor prezumții corelate cu neadministrarea unei probe contrare, prezumții constând în menționarea imobilului și a proprietarului în actul normativ sau în actul de autoritate în care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare această măsură.
Ori în cazul de față, în evidențele fiscale ale autorităților locale, imobilul apare ca fiind naționalizat de la numita Ița W., iar reclamantul a demonstrat că este nepotul de fiu al persoanei care figurează în evidențele fiscale al proprietarului imobilului conform actelor de stare civile și certificatelor de moștenitor obținut în dosarul 92VI611/2003 al Judecătoriei Dusseldorf, astfel instanța a apreciat că reclamantul a făcut dovada calității procesuale active, și, pe cale de consecință, va respinge această excepție.
2.Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut faptul că așa cum a arătat pârâta . prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond, imobilul a fost naționalizat fiind pe lista imobilelor ce figurează a fi preluate în temeiul Decretului nr. 92/1950.
Instanța a reținut că din înscrisurile depuse la dosar, pârâta . nu a făcut dovada susținerilor sale, respectiv nu se depun documente din care să rezulte că imobilul a fost preluat efectiv în baza unui act normativ și că el ar fi figurat pe lista anexă a imobilelor preluate în temeiul Decretului nr. 92/1950.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că imobilul în litigiu a fost preluat de stat cu încălcarea dispozițiilor legale și, pe cale de consecință, se va aprecia că acesta a fost preluat fără titlu valabil, și, pe cale de consecință, dreptul de proprietate nu s-a transferat niciodată la stat, ci a rămas în patrimoniul titularului său.
Se va reține de asemenea, faptul că în evidențele pârâtei . nu există o dovadă din care să rezulte că imobilul în litigiu apare prin anexa la Decretul 92/1950, și, pe cale de consecință se va aprecia că este vorba de o preluare în fapt, pur și simplu, care este lipsită de orice efecte juridice.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că pârâții: . și C. A. L. și C. C. S., nu au încheiat contractele de vânzare-cumpărare în scopul legii 112/1995 care urmărește practic protecția chiriașilor.
S-a apreciat că scopul real urmărit de părți este acela de a dobândi dreptul de proprietate asupra imobilului în condițiile în care pârâta . avea cunoștință despre faptul că ea nu este proprietara imobilului în litigiu.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 9 din Lg nr. 112/1995, ale art. 2 alin 2 din aceeași lege, alte prevederilor art. 948 și 966 Cod civil, s-a admis acțiunea și s-a constatat nulitatea absolută a celor două contracte de vânzare-cumpărare.
În temeiul art. 246 C., a luat act de renunțarea pârâților persoane fizice la judecarea cererii de chemare în garanție împotriva chematului în garanție ..
Împotriva aceste sentinței civile nr._/28.05.2013 pronunțate de Judecătoria Sector 1, în termen legal, au formulat apel apelanții-pârâți C. C.-S. și C. A.-L., precum și apelantul-pârât M. București prin Primar General.
La termenul de judecată din data de 13.10.2014, apărătorul intimatului-reclamant a adus la cunoștință tribunalului ca intimatul-reclamant a decedat la data de 25.12.2008, aspect despre care a aflat abia la acest moment.
Tribunalul a reținut că sunt suficiente elemente în acest sens, a constatat ca intimatul-reclamant este decedat încă de la data de 25.12.2008.
La termenul de judecată, apelanții-pârâți C. C. S. si C. A. L., au invocat nulitatea hotărârii ca urmare a decesului reclamantului, pe parcursul soluționării litigiului, sentința de la fond fiind pronunțata în contradictoriu cu o persoana decedata.
Tribunalul a pus în discuție calificarea acestui motiv ca fiind de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, precum și pe aspectul referitor la calificarea motivului de apel invocat azi în ședința, tribunalul a constatat următoarele:
Potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954, capacitatea de folosință a persoanei fizice începe de la naștere și încetează la moartea acesteia, iar potrivit art. 5 alin. 2 din același act normativ, capacitatea de folosință este capacitatea de a avea drepturi și obligații.
Pentru a fi parte în proces este necesar, potrivit art. 41 Cod procedura civila, sa ai folosința drepturilor civile, deci să aibă capacitate de folosință.
Sancțiunea lipsei capacității de folosință este nulitatea absoluta a actului îndeplinit de o astfel de persoana, sau a actului îndeplinit față de o astfel de persoană.
În consecință, pronunțarea unei hotărâri judecătorești în contradictoriu cu o persoană decedată este lovită de nulitate absoluta. Deși nu exista o astfel de formulare expresa a legii ea se deduce din prevederile art. 243 Cod procedura civila ce impuneau suspendarea de drept a judecății, conform pct. 1 al alin. 1, în cazul morții uneia dintre părți, în afara cazurilor în care decesul s-a ivit după închiderea dezbaterilor. Or, în speța de față decesul s-a produs cu mult înaintea dezbaterilor.
În consecință, față de cele mai sus arătate, se constata că acest motiv reprezintă un motiv de ordine publică, și fără a se proceda la analizarea celorlalte motive de apel, tribunalul a reținut că sentința instanței de fond este lovita de nulitate absoluta, motiv pentru care va fi anulata si cauza trimisa spre rejudecare la aceeași instanță, care va proceda la aplicarea dispozițiilor art. 243 pct. 1 C.p.c. sau la introducerea în cauză a moștenitorilor.
Împotriva deciziei civile nr.157A/19.01.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă a declarat recurs recurenții C. C. S. și C. A. L..
În motivarea recursului, recurenții critică decizia pentru următoarele motive:
Prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 (art. 304 pct. 5 cod procedură civilă)
Hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 cod procedură civilă)
Astfel, a fost solicitat să se observe faptul că la termenul din data de 13.10.2014 apărătorul intimatului-reclamant a adus la cunoștința tribunalului că intimatul-reclamant Isaac W. este decedat încă de la data de 25.12.2008, sens în care a depus o copie de pe certificatul de deces, iar la termenul din 19.01.2015 o copie tradusă de pe acest certificat.
Având în vedere faptul că decesul intimatului-reclamant a avut loc la data de 25.12.2008, deci înainte de pronunțarea în primul ciclu procesual de către Tribunalul București a Deciziei Civile nr. 273A la data de 07.04.2011 și de către Curtea de Apel București a Deciziei Civile nr. 1259R la data de 24.10.2011, la termenul din 19.01.2015 a invocat faptul că și aceste sentințe sunt lovite de nulitate absolută, fiind pronunțate în contradictoriu cu o persoană decedată.
Instanța de apel a apreciat însă că nu se pot face discuții pe acest aspect, întrucât Tribunalul București a fost învestit doar cu judecata apelului împotriva sentinței civile nr._ pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 la data de 28.05.2013, astfel că a pus în discuția părților doar nulitatea absolută a acestei sentințe.
Prin urmare, deși a reținut în mod corect faptul că "Sancțiunea lipsei capacității de folosință este nulitatea absolută a actului îndeplinit cu o astfel de persoană sau a actului îndeplinit față de o astfel de persoană" și că "pronunțarea unei hotărâri judecătorești în contradictoriu cu o persoană decedată este lovită de nulitate absolută", tribunalul a constatat doar că sentința civilă nr._ pronunțată de Judecătoria sectorului 1 la data de 28.05.2013 este lovită de nulitate absolută.
În fapt, se învederează că și deciziile civile nr. 273A și 1259R pronunțate în primul ciclu procesual de Tribunalul București, respectiv Curtea de Apel București au fost pronunțate după decesul reclamantului, ambele în anul 2011, deci la 3 ani de la decesul acestuia, astfel că si aceste hotărâri, precum si toate actele de procedura săvârșite de instanțe ulterior decesului părții și în legătură cu aceasta, sunt lovite de nulitate absoluta, în condițiile art. 105 alin.(2) C.proc.civ.
Se învederează că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât nu se poate aprecia că doar una din sentințe este lovită de nulitate absolută, deși, în mod evident și celelalte sentințe au fost pronunțate în aceleași condiții, față de o persoană lipsită de capacitate de folosință. Așadar soluția care se impunea era aceea că Tribunalul București, instanța în fața căreia s-a adus la cunoștință decesul intimatului-reclamant, să constate ca fiind lovite de nulitate absolută toate cele trei sentințe pronunțate după decesul acestuia și să rețină cauza spre rejudecarea apelului formulat de către reclamant în cadrul primului ciclu procesual cu aplicarea dispozițiilor art. 243 alin. 1 din codul de procedură civilă.
A solicitat să se aibă în vedere faptul că recurenții nu mai aveau nici o cale de atac împotriva deciziei nr.1259R pronunțate de Curtea de Apel București, sentință care este defavorabilă și care a fost pronunțată față de o persoană decedată.
Totodată, a solicitat să aibă în vedere faptul că prezumtivii moștenitori ai reclamantului, cât și reprezentanții legali ai acestuia, atât avocatul din Germania, Ingo Brill, cât și ce doi mandatari din România au dat dovadă de rea-credință prin faptul că au ascuns această situație timp de 6 ani, din anul 2008 până în 2014. Subsemnații nu au putut avea acces la această informație, nu puteau verifica în nici un fel dacă reclamantul mai trăiește sau dacă a revocat mandatul acordat avocaților din România. Atunci când, în fața instanței Judecătoriei Sectorului 1 a fost arătat acest aspect, a ridicat suspiciunea asupra situației reclamantului care ar fi trebuit să aibă peste 90 de ani solicitând să se pună în vedere apărătorului să facă dovada că reclamantul este în viață cu cartea de identitate actuală și cu o procură actualizată, instanța a respins solicitarea noastră, motivând că nu putem presupune că reclamantul a decedat doar pe baza faptului că ar avea peste 90 de ani. Tot astfel, solicitarea sa că apărătorul să facă dovada cu o procură actualizată că mandatul nu i-a fost retras, întrucât ei nu aveau posibilitatea de a efectua verificări ale procurii întocmite în Germania le-a fost respinsă de instanța de judecată, ca și excepția lipsei calității de reprezentant pe care a ridicat-o la acel moment.
Având în vedere cele expuse, a fost solicitat să se admită recursul, să se modifice în parte sentința recurată, în sensul de a constata că sunt lovite de nulitate absolută toate cele trei sentințe pronunțate după decesul reclamantului, respectiv Decizia Civilă nr. 273A pronunțată de Tribunalul București la data de 07.04.2011, Decizia Civilă nr.1259R pronunțată de Curtea de Apel București la data de 24.10.2011 și Sentința Civilă nr._ pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 la data de 28.05.2013 și pe cale de consecință să se trimită cauza Tribunalului București spre rejudecarea apelului formulat de Isaac W. împotriva sentinței civile nr._ pronunțate de Judecătoria sectorului 1 la data de 06.12.2002 cu aplicarea dispozițiilor art. 243 alin. 1 cod procedură civilă.
În drept, au fost invocate art. 299, art. 304 pct. 5, art. 304 pct. 9, art. 41, act. 105 alin. 2, art. 243 alin. 1 cod procedură civilă, art. 5 alin. 2 și act. 7 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954.
În dovedirea susținerilor, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare, pentru a combate susținerile din cuprinsul motivelor de recurs.
În temeiul art. 305 din Codul de procedură civilă, Curtea a încuviințat proba cu înscrisuri, constând în actele de stare civilă a lui W. D. G. și W. Gideon, fiica și nepotul reclamantului, care a decedat.
Cu privire la calitatea procesuală în recurs a numiților W. D. G. și W. Gideon, Curtea învederează că, în acest moment și în acest cadru procesual, judecarea recursului se realizează în contradictoriu cu W. D. G. și W. Davis, a căror filiație naturală este probată prin certificatele de stare civilă depuse la dosarul cauzei, care atestă filiația acestora, filiație care este suficientă în acest moment în raport de stadiul procesual și limitele cu care este învestită instanța de judecată.
Aspectele legate de modalitatea privind modalitatea acceptării moștenirii privind bunurile de pe teritoriul Statului Român de către cetățeni străini și dovada acceptării de către persoanele cu vocație generală are relevanță asupra fondului dreptului dedus judecății și este necesar să fie analizate de către instanța sesizată.
În acest sens, prima instanță va trebui să stabilească legea aplicabilă succesiunii acestui defunct, în raport de dispozițiile din Legea nr. 105/1992, în vigoare la data decesului, respectiv anul 2008, precum și modalitatea de dovedire a acceptării moștenirii, în raport de legea aplicabilă succesiuni, având în vedere că imobilul pretins se află pe teritoriul României, iar parte a decedat pe teritoriul altui stat.
Analizând recursul declarat din prisma criticilor formulate care se subsumează numai motivului de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct.5) din Codul de procedură civilă, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele aspecte:
Potrivit art. 304 alin. (1) pct. 5) „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: (....) pct. 5) „când, prin hotãrârea datã, instanța a încãlcat formele de procedurã prevãzute sub sancțiunea nulitãții de art. 105 alin. (2)”.
Motivul recurs invocat este incident în cauză, atunci când prin hotãrârea datã, instanța a încãlcat formele de procedurã prevãzute sub sancțiunea nulitãții de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. (art. 304 pct. 5).
Articolul 105 alin. (2) reprezintã dreptul comun în materia nulitãții actelor de procedurã, așa încât acest motiv de recurs poate fi invocat în urmãtoarele situații:
a) pentru orice neregularitãți procedurale sãvârșite de instanțã, altele decât cele menționate la pct. 1-4 ale art. 304;
b) pentru nesocotirea unor principii ale procesului civil, altele decât cele care sunt sancționate prin celelalte motive de recurs.
În practica judiciarã, s-a statuat cã poate fi invocat acest caz de nelegalitate a
unei hotãrâri în urmãtoarele situații: încãlcarea dreptului la apãrare, judecata pricinii
în lipsa pãrții care nu a fost legal citatã, nerespectarea principiului oralitãții, nesemnarea minutei de cãtre judecãtori, lipsa încheierii de dezbateri, aplicarea greșitã a unor texte de lege, nesocotirea principiului contradictorialitãții, publicitãții dezbaterilor și altele asemenea.
Curtea învederează că instanța de apel a fost învestită cu soluționarea căii de atac declarate împotriva hotărârii nr._/28.05.2013 pronunțate de către Judecătoria Sectorului 1 București, motiv pentru care controlul judiciar se putea realiza numai cu privire la această hotărâre.
Astfel, în mod corect, a analizat Tribunalul București motivul de ordine publică invocat în raport de sentința civilă nr._/28.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 1.
Tribunalul București nu putea din punct de vedere procedural să dispună nicio măsură cu privire la soluțiile pronunțate de către instanțele de judecată în primul ciclu procesual, deoarece sentința civilă nr._/2002 a Judecătoriei Sectorului 2 București și decizia civilă nr. 273/2011 a Tribunalului București au fost desființate prin decizia civilă nr. 1259/2011 a Curții de Apel București, astfel încât aceste hotărâri judecătorești numai există din punct de vedere juridic.
În ceea ce privește decizia civilă nr. 1259/2011 a Curții de Apel București, pronunțată în primul ciclu procesual, în calea de atac a recursului, aceasta este irevocabilă, neputând fi atacată decât prin căile extraordinare de atac.
Cu toate acestea îndrumările primei instanțe de control judiciar au vizat numai modul de soluționare al excepției lipsei calității procesuale active a unui terț de a solicita nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între terțe persoane, fiind dezlegată problema de drept referitoare la posibilitatea unui terț de a promova acțiunea în constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare.
Astfel, Curtea constată că nu au fost date alte îndrumări obligatorii care să aibă relevanță asupra modului de soluționare al acțiunii promovate, motiv pentru care vătămarea produsă părții este înlăturată prin reluarea judecății de către prima instanță.
Având în vedere considerentele expuse, se constată că sunt neîntemeiate criticile formulate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 5) din Codul de Procedură Civilă.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9) din Codul de Procedură Civilă, se constată că nu a fost invocată nicio critică de natură a se circumscrie motivului sus-menționat.
Ținând cont de toate aspectele menționate, în conformitate cu art. 312 din Codul de Procedură Civilă, nefiind întemeiat nici un motiv de recurs invocat, va dispune respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de către recurenții-pârâți C. C. S. și C. A. L., împotriva deciziei civile nr. 157A/19.01.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. București prin Primarul General și . și intimatul reclamant W. I., decedat, pe parcursul procesului, prin moștenitori W. D. G. și W. Davis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenții-pârâți C. C. S. și C. A. L., împotriva deciziei civile nr. 157A/19.01.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. București prin Primarul General și . și intimatul reclamant W. I., decedat, pe parcursul procesului, prin moștenitori W. D. G. și W. Davis.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. Z. G. D. FlorelaMoraru D. L.
GREFIER,
S. V.
RED.DZ
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
9.03.2015
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 490/2015. Curtea de... | Anulare act. Decizia nr. 588/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
