Obligaţie de a face. Decizia nr. 1187/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1187/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 1187/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1187R
Ședința publică de la 25 noiembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - R. P.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - S. T.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta-pârâtă Agenția D. Statului împotriva deciziei civile nr.1292A/10.04.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Stațiunea de C. și Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, prin mandatar Academia de Științe Agricole și Silvice „G. I.-Sisești”, cauza având ca obiect „obligație de a face”.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică de la 13 noiembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 20 noiembrie 2015 și apoi la 25 noiembrie 2015.
CURTEA
Asupra cererii de recurs, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 10.10.2011, reclamanta Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Pomicultură – Băneasa a chemat în judecată pe pârâta Agenția D. Statului pentru a fi obligată la încheierea protocolului de predare-preluare în administrare a suprafeței de 430 ha teren, situată în perimetrul Stațiunii de C. Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa.
Prin sentința civilă nr._ din 22.11.2012, Judecătoria Sectorului 1 București a admis cererea reclamantei astfel cum a fost formulată pentru următoarele motive:
„Pe fondul cauzei, se retine ca prin cererea de fata, intemeiata pe disp. art.III alin.2 din Legea nr.72/2011, s-a solicitat de catre reclamanta obligarea paratei la incheierea protocolului de predare-preluare in administrare a suprafetei de 430 ha teren, situata in perimetrul Statiunea de C. Dezvoltare pentru Pomicultura Baneasa, motivat de faptul ca aceasta a refuzat pana in prezent sa-si indeplineasca aceasta obligatie. Potrivit art.III alin.2 din Legea nr.72/2011 „Agenția D. Statului are obligația ca, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, să încheie cu unitățile de cercetare pentru care nu a fost adoptată hotărârea de Guvern prevăzută de Legea nr.290/2002 (privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice "G. I.-Șișești", cu modificările și completările ulterioare), protocoale de predare-preluare în administrare a suprafețelor de teren situate în perimetrul acestor unități, indispensabile cercetării-dezvoltării-inovării și multiplicării materialului biologic, cu datele de identificare pe categorii de folosință, potrivit hotărârilor prezidiului Academiei de Științe Agricole și Silvice "G. I.-Șișești". Prin adresa nr.1513/09.06.2011, inregistrata la ADS cu nr._/10.06.2011, Academia de Stiinte Agricole si Silvice “G. I. Sisesti”, in calitate de for tutelar al statiunilor de cercetare, a solicitat predarea prin protocol de predare-preluare a suprafetei de teren de 430 ha catre SCPP Baneasa, potrivit dispozitiilor legale, insa pana in prezent parata nu a procedat in acest sens. Potrivit art.1073 C.civ., creditorul are dreptul la indeplinirea exacta a obligatiei si in caz contrar are dreptul la dezdaunari.
Instanta constata ca in cauza reclamanta a facut dovada existentei obligatiei paratei de a incheia protocolul de predare si de a preda efectiv aceasta suprafata de teren in administrarea reclamantei, fara ca aceasta sa faca dovada indeplinirii acestei obligatii de a face. In combaterea pretentiilor reclamantei, parata a invederat ca nu se opune la predarea terenurilor conform Legii nr.72/2011, insa din verificarile efectuate s-a constatat ca exista diferente intre suprafetele de teren din anexa 3.35 si suprafetele de teren existente in inventarierea intocmita conform Ordinului comun nr._ al M.A.A.P. si M.A.I., motiv pentru care nu s-a putut incheia protocolul de predare-preluare. O asemenea imprejurare nu reprezinta insa, in opinia instantei, o cauza exoneratoare de raspundere pentru parata ADS, cata vreme prevederile Legii nr.72/2011 impun acesteia incheierea protocoalelor de predare-preluare in administrare a suprafetelor de teren situate in perimetrul statiunilor de cercetare, indispensabile cercetarii-dezvoltarii-inovarii si multiplicarii materialului biologic, fara distinctie, in termen de 30 de zile de la . legii. Astfel, legea speciala nu contine norme cu privire la situatia expusa de parata si nu prevede in mod expres ca incheierea protocolului de predare-preluare in administrare a terenului se va prelungi pana la identificarea suprafetelor ce urmeaza a fi predate, motiv pentru care nu poate fi acceptata aceasta interpretare a paratei, care ar putea lasa aplicarea legii la atitudinea sa discretionara.
Rezulta asadar ca revine paratei sarcina ca, in indeplinirea obligatiei legale imperative ce ii incumba, sa faca demersuri pentru clarificarea aspectelor semnalate si sa procedeze la incheierea protocolului de predare-preluare, urmata de predarea efectiva in administrarea reclamantei a suprafetei de teren mentionate. F. de aceste considerente, retinand dovedirea de catre reclamanta a pretentiilor sale in conditiile art.1169-1170 C.civ., fara ca parata sa probeze indeplinirea obligatiei ce ii incumba in virtutea Legii nr.72/2011, instanta urmeaza sa admita prezenta cerere astfel cum a fost formulata si sa oblige parata sa incheie cu reclamata protocolul de predare-preluare in administrare a suprafetei de 430 ha teren, situata in perimetrul Stațiunii de C. și Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa. Totodata, instanta va luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata, reclamanta rezervandu-si dreptul de a solicita cheltuieli pe cale separata.”
Apelul declarat de pârâta Agenția D. Statului împotriva sentinței menționate a fost admis prin decizia civilă nr. 1292 din 10.04.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă. Instanța de apel a schimbat sentința în parte, în sensul că a obligat pe pârâtă să încheie cu reclamanta un protocol de predare-preluare în administrare a suprafeței de 411,5991 ha teren, situată în perimetrul Stațiunii de C. și Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, aceasta reprezentând suprafața de teren rămasă.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
„Obiectul cererii de chemare în judecată promovată de reclamantă este reprezentat din obligarea pârâtei la încheierea protocolului de predare primire în administrare a suprafeței de 430 ha situate în perimetrul SCDP Băneasa.
Temeiul de drept invocat de reclamantă îl reprezintă dispozitiile art.III alin.2 din Legea nr.72/2011 conform cărora Agenția D. Statului are obligația ca, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare legii menționate, să încheie cu unitățile de cercetare pentru care nu a fost adoptată hotărârea de Guvern prevăzută de Legea nr.290/2002 privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice "G. I.-Șișești", cu modificările și completările ulterioare, protocoale de predare-preluare în administrare a suprafețelor de teren situate în perimetrul acestor unități, indispensabile cercetării-dezvoltării-inovării și multiplicării materialului biologic, cu datele de identificare pe categorii de folosință, potrivit hotărârilor prezidiului Academiei de Științe Agricole și Silvice "G. I.-Șișești". Terenurile ce totalizează suprafața de 430 ha vizate de intimata – reclamantă în vederea întocmirii protocolului de predare primire sunt individualizate (prin indicarea tarlalei, parcelei, categoriei de folosință și a suprafeței) în Anexa 3.35 din legea nr. 45/2009. Anexa menționată cuprinde datele de identificare a suprafețelor minime de teren, din domeniul public al statului, aflate în administrarea Stațiunii de C. - Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, indispensabile activității de cercetare - dezvoltare - inovare și multiplicării materialului biologic. Din totalul suprafeței de 430 ha vizată de dispozițiile legale indicate anterior, apelanta pârâtă Agenția D. Statului recunoaște – inclusiv prin motivele căii de atac declarate – că în evidențele sale, potrivit adresei de specialitate nr._/21.01.2013, suprafața de teren cu destinație agricolă rămasă în patrimoniul său și aflată în exploatarea SCDP Băneasa este de 397,08 ha. Prin urmare, tribunalul reține că pentru suprafața de 397,08 ha, recunoscută de apelantă ca fiind în evidențele sale, nu există niciun impediment pentru a face obiectul protocolului de predare primire reglementat de dispozițiile legale invocate de intimata – reclamantă în cererea de chemare în judecată. Cu privire la diferența dintre suprafața de 430 ha indicată în actul normativ și suprafața de 397,08 ha, recunoscută de apelantă ca fiind în evidențele sale, din înscrisurile depuse la f. 36 – 77 vol. I dosar de apel tribunalul reține că a făcut obiectul unor retrocedări, prin încheierea următoarelor protocoale de predare – preluare teren din domeniul privat al statului către comisiile locale de fond funciar: nr. 57.066/18.12.2006 pentru suprafața de 2,8 ha; nr. 33.142/18.06.2007 pentru suprafața de 1,5846 ha; nr. 33.341/18.06.2007 pentru suprafața de 1,999 ha; nr. 33.471/18.06.2007 pentru suprafața de 1,92 ha; nr. 33.700/25.07.2007 pentru suprafața de 4,2635 ha; nr. 36.056/26.10.2007 pentru suprafața de 12,52 ha; nr. 35.541/16.01.2008 pentru suprafața de 4 ha; nr. 10.195/23.01.2008 pentru suprafața de 2,25 ha; nr. 12.081/14.04.2008 pentru suprafața de 2,223 ha; nr. 14.119/23.09.2008 pentru suprafața de 0,4676 ha; precum și proces verbal din data de 10.07.2007 întocmit de B. E. L. în dosarul nr. 154/2007 privind punerea în executare a Deciziei nr. 9028/8.11.2006 pronunțată de ICCJ, vizând punerea în posesie pentru o suprafață de 1,3803 ha. Prin urmare, ADS, făcând aplicarea prevederilor speciale în materia legilor fondului funciar, a predat o suprafață totală de 35,4089 ha, după cum reiese chiar din notele de ședință depuse de apelantă la f. 33 – 35 dosar de apel vol. I. Din relațiile depuse la dosar (f. 83 – 145 vol. I dosar apel și f. 154 vol. II dosar apel) tribunalul reține că pe rolul instanțelor judecătorești au existat mai multe litigii finalizate cu declararea nulității absolute a unora dintre protocoalele de predare preluare încheiate de ADS cu Subcomisia Locală Sector 1 de aplicare a legilor fondului funciar, enunțate anterior, respectiv:
- protocolul de predare preluare 57.066/18.12.2006 pentru suprafața de 2,8 ha a fost anulat prin sentința civilă nr. 5117/16.03.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, irevocabilă prin decizia civilă nr. 731R/20.03.2012 a Tribunalului București secția a IV a civilă;
- protocolul de predare preluare 33.341/18.06.2007 pentru suprafața de 1,999 ha a fost anulat prin sentința civilă nr. 9668/10.05.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, irevocabilă prin decizia civilă a Tribunalului București;
- protocolul de predare preluare 36.056/26.10.2007 pentru suprafața de 12,52 ha a fost anulat prin sentința civilă nr. 7078/16.12.2010 a Judecătoriei Satu M., irevocabilă prin decizia civilă a Tribunalului Satu M., secția I civilă;
- protocolul de predare preluare 12.081/14.04.2008 pentru suprafața de 2,223 ha a fost anulat prin sentința civilă nr. 859/23.01.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă. Ca atare, suprafața pentru care s-a dispus de către instanțele judecătorești, în mod irevocabil, anularea protocoalelor de predare preluare încheiate de ADS cu Subcomisia Locală Sector 1 de aplicare a legilor fondului funciar totalizează 14,5191 ha, suprafață care, de asemenea, s-a întors în administrarea apelantei și care poate fi dată în administrarea intimatei conform legii nr. 72/2011. Identificarea realizată de expertul judiciar prin raportul de expertiză depus la f. 185 – 191 vol. II dosar de apel a vizat suprafețele de teren predate de ADS Subcomisiei Locale de aplicare a legilor fondului funciar prin protocoale care nu au fost anulate în cadrul litigiilor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, respectiv suprafețele de teren care nu se mai regăsesc în administrarea apelantei ADS. Referitor la ultimul motiv de apel vizând incidența art. 9 din legea nr. 165/2013, tribunalul reține că se invocă, în esență, intervenirea unei legi noi, motiv admisibil din perspectiva faptului că legea nr. 165/2013 nu intrase în vigoare la data pronunțării sentinței atacate. Conform art. 9 alin. 1 din acest act normativ institutele, stațiunile de cercetare și instituțiile publice sunt obligate să predea Agenției D. Statului, în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului inițiate conform art. 6 alin. (5), terenurile care fac obiectul acesteia. Procesele-verbale de predare-primire se comunică și Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Apelanta invocă acest text legal în sensul că și dacă i-ar fi fost predată intimatei – reclamante suprafața de 430 ha vizată de acțiunea de față, la rândul său intimata – reclamantă ar avea obligația, în virtutea art. 9 alin. 1 din legea nr. 165/2013, să predea înapoi această suprafață către ADS.
Tribunalul apreciază acest motiv de apel ca nefondat. Astfel, obligația impusă de art. 9 alin. 1 din legea nr. 165/2013 intimatei – reclamante nu este una scadentă nici în situația în care în administrarea SCDP Băneasa s-ar afla în prezent suprafața de 430 ha vizată de acțiunea de față. Această obligație ar deveni scadentă numai ulterior adoptării unei hotărâri de guvern sau a unei legi speciale care să reglementeze trecerea din domeniu public al statului în domeniul privat al statului suprafața în cauză de 430 ha, din moment ce potrivit Anexei3.35 din legea nr. 45/2009 suprafața de 430 ha ce trebuie dată în administrarea Stațiunii de C. - Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, indispensabilă activității de cercetare - dezvoltare - inovare și multiplicării materialului biologic, este în domeniul public al statului În considerarea aspectelor evidențiate, tribunalul apreciază că apelul este fondat, urmând a fi admis iar sentința apelată va fi schimbată în parte în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei și obligării pârâtei la încheierea cu reclamanta a protocolului de predare - preluare în administrare a suprafeței rămase, de 411,5991 ha teren situată în perimetrul Stațiunii de C. și Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, compusă din 397,08 ha, recunoscută de apelantă ca fiind în evidențele sale și 14,5191 ha pentru care s-a dispus de către instanțele judecătorești, în mod irevocabil, anularea protocoalelor de predare preluare încheiate de ADS cu Subcomisia Locală Sector 1 de aplicare a legilor fondului funciar. Identificarea în concret a acestor suprafețe de teren se poate realiza în urma coroborării Anexei 3.35 din legea nr. 45/2009 cu raportul de expertiză întocmit în apel de expert judiciar M. Cisman R.. Cererea reclamantei cu privire la loturile de teren care au făcut obiectul protocoalelor nr._ din 18.06.2007, nr._ din 18.06.2007, nr._ din 25.07.2007, nr._ din 16.01.2008, nr._ din 23.01.2008, nr._ din 23.07.2008 – nedesființate în urma litigiilor promovate în fața instanțelor judecătorești –, loturi identificate prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert M. Cisman R., urmează a fi respinsă, dat fiind că suprafețele de teren vizate de aceste protocoale nu mai sunt în administrarea apelantei – pârâte ADS. Dispozițiile legate de respingerea cererii de obligare a pârâtei la plata daunelor cominatorii ale sentinței apelate vor fi menținute, acestea nefăcând obiectul criticilor în apelul declarat.”
Împotriva deciziei menționate a declarat recurs pârâta-apelantă Agenția D. Statului solicitând modificarea sau casarea hotărârii atacate în baza art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă (1865) pentru următoarele motive:
a) instanța de apel a refuzat să ia în calcul că o cotă parte din teren a făcut obiectul unor retrocedări și preluări din domeniul privat al Statului către comisiile locale de fond funciar și a dispus în sarcina reclamantei obligația de a preda o suprafață de teren ce nu se află în administrarea reclamantei; instanța a reținut, din probele administrate în cauză, că pe rolul instanțelor au existat mai multe litigii finalizate cu anularea unor protocoale de predare-preluare încheiate între Agenția D. Statului și Subcomisia Locală de Fond Funciar a Sectorului 1 și a făcut o enumerare greșită a unor protocoale anulate, cu finalitatea că, a obligat pârâta să predea suprafețe de teren care au fost deja predate; de asemenea, recurenta explică, pe larg, situația actuală a proceselor pe rol și a protocoalelor în litigiu;
b) instanța a încălcat dispozițiile Legii nr. 165/2013 și a ignorat probatoriul administrat în cauză; în continuarea motivelor de recurs recurenta Agenția D. Statului se referă la „caracterul nerealist” al anexei nr. 3.35 din Legea nr. 45/2009, fiind cert faptul că, la momentul intrării în vigoare a respectivului act normativ, subscrisa nu mai deținea în patrimoniul propriu suprafața de 430 ha, astfel că se afla în imposibilitatea de a întocmi un protocol de predare-preluare a terenului până la modificarea anexei nr. 3.35 din Legea nr. 45/2009; de asemenea, prin ultima critică formulată împotriva deciziei, recurenta pune la îndoială scopul acțiunii și demersul juridic al reclamantei, în raport de împrejurarea că, potrivit Legii nr. 165/2013, terenul va fi predat din nou de către Agenția D. Statului în scopul retrocedării, în baza unei viitoare hotărâri de guvern.
Recursul este vădit nefondat.
Legea nr. 45/2009 la care se referă pârâta în motivele de recurs a fost modificată prin Legea nr. 72/2011 în baza căreia reclamanta a formulat prezenta acțiune. Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la predarea terenurilor prevăzute expres în anexele legii, rezultând că acțiunea are finalitatea juridică de obligare la executarea și punerea în aplicare a unei prevederi legale.
În acest context, recurenta critică anexele legii și susține că se află în imposibilitat6ea executării obligațiilor din cauza unor erori cu privire la suprafețele de teren pe care trebuie să le predea, în baza legii. Această critică excedează competenței instanței judecătorești, care nu este chemată să modifice legea, anexele acesteia ori suprafețele de teren menționate de lege. Conform dispozițiilor legale, suprafața de teren solicitată de reclamantă trebuie predată de pârâtă, iar împrejurarea că aceasta nu se mai află în posesia sau în administrarea acestor suprafețe de teren nu are nici o relevanță în prezentul proces, decât în situația în care, suprafețele de teren prevăzute de lege, sau o parte dintre ele, au fost deja predate reclamantei, ceea ce nu s-a dovedit în speță.
Instanța nu va analiza motivele pentru care instanța de apel a dispus obligarea pârâtei la predarea unei suprafețe mai mici de teren decât aceea care este prevăzută de lege, deoarece reclamanta nu a declarat recurs, însă precizează că legea trebuie respectată și aplicată în litera ei, iar suprafața totală prevăzută de lege ca fiind în posesia pârâtei, trebuie predată reclamantei, exact așa cum prevede legea, chiar și în situația în care pârâta va trebui să recupereze, prin orice mijloace legale, terenurile a căror posesie sau administrare a pierdut-o.
Sub acest aspect, al obligației de predare, nu are nici o relevanță eroarea din anexe, deoarece această greșeală numai legiuitorul o poate rectifica și nu are nici o relevanță o viitoare hotărâre de guvern ori alte acte normative viitoare la care se referă recurenta, deoarece fiecare lege trebuie aplicată, iar împrejurarea că, potrivit Legii nr. 165/2013, terenul în litigiu va face obiectul retrocedărilor și va fi predat, din nou, către pârâtă nu reprezintă o apărare legală, deoarece legea nu trebuie deturnată de la sensul său, iar voința legiuitorului se impune indiferent de apărările de oportunitate formulate de pârâta Agenția D. Statului.
Instanța de recurs observă că motivele de critică grupate în cadrul art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, se referă la modul de apreciere a probelor de către instanța de apel, la modul de calcul, omisiuni de evaluare a unor protocoale de predare-preluare și, în general, la stabilirea greșită a situației de fapt privind predările și preluările de terenuri, de la o autoritate publică la alta.
Aceste critici nu pot fi analizate în baza art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, deoarece privesc situația de fapt reținută de instanța de apel și nu o contradictorialitate între considerentele care justifică soluția adoptată, iar instanța de recurs este chemată să aplice corect legea, în raport de situația de fapt reținută de instanța de apel, recursul neavând caracter devolutiv.
De aceea, constatând că instanța de apel nu a încălcat nici o dispoziție legală prin obligarea pârâtei de a preda reclamantei terenul prevăzut în anexele Legii nr. 45/2009 modificată prin Legea nr. 72/2011, recursul analizat în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtă Agenția D. Statului împotriva deciziei civile nr. 1292A din 10.04.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Stațiunea de C. și Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, prin mandatar Academia de Științe Agricole și Silvice „G. I.-Sisești”.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 25.11.2015, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. P.. A. V. S. T.
GREFIER,
G.-M. V.
Red. RP
Tehnored. PS 2 ex.
30.12.2015
Jud. apel T.B..: R. S.
A. T. E.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 800/2015. Curtea de Apel... | Cereri. Decizia nr. 1221/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
