Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 134/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 134/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 37561/301/2011
Dosar nr._
(1909/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.134
Ședința publică din 03.02.2015
Curtea constituită din:
Președinte - MĂDĂLINA GABRIELA RĂDULESCU
Judecător - A. D. T.
Judecător - C. B. T.
Grefier - E. C.
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de recurenta reclamantă B. (fostă Z.) V.-M. și de recurentul pârât Z. N.-D. împotriva deciziei civile nr.837 A din 19.06.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru partaj judiciar.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 28 ianuarie 2015, consemnate fiind în încheierea de la acea dată.
Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 3 februarie 2015, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 624/17.01.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, instanța a admis acțiunea completată și a admis în parte cererea reconvențională formulate de reclamanta pârâtă B. V. M. și Z. N. D..
S-a constatat că părțile au dobândit în perioada căsătoriei în cote egale un autoturism marca F. Bravo în valoare de 5000 euro-21.901 lei - și bunuri mobile în valoare de 16.000 lei. S-a constatat că pasivul este reprezentat de suma de 81.610,13 lei reprezentând împrumut contractat de la Banca RBS.
S-a dispus ieșirea din indiviziune fiind atribuit reclamantei pârâte autoturismul și să pasivul, iar pârâtului reclamant bunurile mobile, acesta fiind obligat să plătească reclamantei pârâte suma de 48.554,565 lei, reprezentând sultă.
S-a luat act că părțile vor solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut ca prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței la data de 11.10.2011, reclamanta B. (fostă Z.) V. M. a chemat în judecată pe pârâtul Z. N. D. solicitând desfacerea căsătoriei încheiată de părți la data de 28.06.1996 din culpa exclusivă a pârâtului, reluarea numelui avut anterior căsătoriei, încredințarea minorilor Z. A. M., născut la data de 14.12.2000 și Z. C. A., născută la data de 31.03.1997, spre creștere și educare, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor și partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, fiecărei părți revenindu-i o cotă de 50% atât din activ, cât și din pasivul partajului.
În continuare, reclamanta a arătat că activul este compus din autoturismul marca F. Bravo, an fabricație 2008, . ZFA_07 și ._, în valoare de 45.511,32 lei, iar pasivul este constituit dintr-un credit bancar încheiat cu RBS în cuantum de 79.000 lei conform contractului de credit.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 28.06.1996, iar din căsătoria acestora au rezultat minorii Z. M. A., născut la data de 14.12.2000 și Z. C. A., născută la data de 31.03.1997. Reclamanta a învederat că relația acestora este iremediabil vătămată datorită lipsei de comunicare și diferențelor de opinie. În continuare, în ceea ce privește partajul, reclamanta a solicitat instanței ca atât autoturismul cât și obligația restituirii creditului aferent dobândirii acestuia să-i fie atribuit pârâtului deoarece acesta se folosește de bun.
Prin întâmpinarea și cererea reconvențională depusă la dosar, pârâtul a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa comună a soților, încredințarea minorilor spre creștere și educare mamei, obligarea sa la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor și încuviințarea de a avea legături personale cu minorii două weekend-uri pe lună, de vineri de la ora 18:00 și până duminică la ora 19:00, la domiciliul pârâtului, câte o săptămână în vacanța de iarnă și primăvară și trei săptămâni în vacanța de vară la domiciliul pârâtului.
În ceea ce privește partajul bunurilor dobândite împreună, pârâtul a solicitat completarea masei pasivului cu suma de 22.000 lei pe care soții împreună au împrumutat-o de la mama pârâtului Z. E., care, la rândul ei, a făcut un contract de credit la CEC Bank în iunie 2010, la solicitarea expresă a părților. Pârâtul a mai învederat că suma de 22.000 lei a fost folosită pentru a acoperi obligații financiare aferente contractului de credit card la Credit Europe Bank și alte datorii comune.
Prin sentința civilă nr._/06.10.2011 instanța a admis acțiunea precizată de reclamanta Z. V. M. în contradictoriu cu pârâtul Z. N. D. și a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 28.06.1996 prin acord, exercitarea de către mamă a autorității părintești asupra minorilor, stabilirea domiciliului copiilor la mamă, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor Z. A.-M., născut la data de 14.12.2000 și Z. C. A., născută la data de 31.03.1997, în cotă de câte 16% pentru fiecare din venitul acestuia, de la introducerea acțiunii (17.10.2010) și până la majorat, revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei și anume acela de „B.” și încuviințarea programului de vizitare solicitat de pârât.
Tot prin această sentință, instanța a disjuns capătul de cerere privind partajul formând prezentul dosar cu nr._ .
La termenul din data de 06.10.2011 reclamanta-pârâtă a depus o cerere la dosar prin care a înțeles să completeze masa partajabilă cu următoarele bunuri mobile: mobilă bucătărie, evaluată la suma de 2000 lei; cuptor, plită și hotă, evaluate la suma totală de 2500 lei; instalație termică și sanitară evaluate la suma totală de 5000 lei; zugrăveală, placare cu gresie și faianță și mobilier de baie, evaluate la suma totală de 5000 lei; mașină de spălat, frigider și televizor, evaluate la suma totală de 1500 lei. De asemenea, reclamanta-pârâta a arătat că nu dorește să primească în lotul său niciunul dintre aceste bunuri, ci dorește să-i revină contravaloarea acestora.
În considerentele sentinței pronunțate instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 28.06.1996, căsătoria fiind desfăcută prin divorț conform sentinței civile nr._ din 06.10.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.
Asupra legii civile aplicabile, instanța de fond are în vedere dispozițiile art. 27 din Legea de aplicare a Codului civil nr. 71/2011 care prevăd că, indiferent de data încheierii căsătoriei, în ceea ce privește relațiile lor personale și patrimoniale, soții sunt supuși dispozițiilor Codului Civil, de la data intrării sale în vigoare.
Potrivit art. 6735 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța stabilește bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții, după care va trece la formarea și atribuirea loturilor conform art. 6739 Cod procedură civilă.
Astfel, cu privire la bunurile care intră în masa de împărțit, instanța subliniază că, potrivit art. 339 din Codul civil - bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților.
În acest sens, instanța analizează în ce măsură bunurile indicate de părți au fost dobândite în timpul căsătoriei și, de asemenea, dacă dobândirea s-a realizat de către unul dintre soți, pentru a se stabili calitatea de proprietari, potrivit art. 6735 alin. 1 Cod procedură civilă.
Prin urmare, instanța a constatat că, având în vedere data dobândirii lor, situată în perioada căsătoriei, intră în masa partajabilă următoarele bunuri mobile: mobilă bucătărie evaluată la suma de 2000 lei; cuptor, plită și hotă, evaluate la suma totală de 2500 lei; mașină de spălat, frigider și televizor, evaluate la suma totală de 1500 lei.
Valorile indicate anterior pentru fiecare bun enumerat au în vedere evaluarea făcută de către reclamanta-pârâtă și care nu a fost contestată de pârâtul-reclamant.
În masa partajabilă este inclus, totodată, și autoturismul marca F. Bravo, an fabricație 2008, . ZFA_07 și ._, conform facturii fiscale nr._/25.08.2008 (fila 77), evaluat de ambele părți la suma de 5000 euro.
De asemenea, a reținut instanța de fond, intră în masa partajabilă valoarea îmbunătățirilor aduse imobilului situat în București, .. 37, ., ., evaluate de către reclamanta-pârâtă la suma de 10.000 lei. Acest imobil este în proprietatea pârâtului-reclamant, mamei și surorii acestuia (în nume propriu în ce o privește pe mamă și ca succesori ai tatălui pârâtului-reclamant în ce-i privește pe toți trei).
Referitor la existența acestor îmbunătățiri, instanța a avut în vedere depoziția martorei P. A. care a declarat că știe că s-au făcut îmbunătățiri la acest imobil, în sensul că s-a zugrăvit, s-a pus gresie și faianță, s-au înlocuit țevile de la baie și de la bucătărie și s-au înlocuit caloriferele. Martora a mai învederat că reclamanta-pârâtă s-a ocupat de acest proces, fără contribuția pârâtului și cu acordul mamei pârâtului.
Referitor la solicitarea pârâtului-reclamant de a se completa masa pasivului cu suma de 22.000 lei pe care soții au împrumutat-o de la mama acestuia Z. E., care, la rândul său, a încheiat un contract de credit la CEC Bank în iunie 2010, la solicitarea expresă a părților, instanța de fond retine ca prin contractul de credit pentru nevoi personale nr. RQ_38 din 04.06.2010, mama pârâtului-reclamant, Z. E., a obținut un credit în valoare de 22.000 lei din partea CEC Bank.
Din răspunsurile părților la interogatoriu, instanța a reținut că banii proveniți din împrumutul contractat de mama pârâtului-reclamant în valoare de 22.000 lei au fost folosiți pentru achitarea descoperirilor de card pe care le făcea pârâtul-reclamant din cauza cheltuielilor pentru băuturile alcoolice. Totodată, instanța a avut în vedere faptul că reclamanta-pârâtă a declarat în cadrul interogatoriului administrat de instanță că acești bani le-au fost oferiți ca dar de către mama pârâtului-reclamant pentru salvarea căsniciei lor, pentru plata creditelor. Acest aspect reiese și din depoziția martorului B. A., tatăl reclamantei care a fost propus de însuși pârâtul-reclamant și care a declarat că mama pârâtului-reclamant a făcut acest credit pentru a acoperi o datorie a pârâtului din carduri.
Privitor la faptul că pârâtul-reclamant i-a trimis mamei sale la anumite intervale de timp în anul 2010 câte 500 lei, aspect care reiese și din declarația martorului B. A., pentru a dovedi că acești bani au fost de fapt împrumutați și nu dăruiți, instanța nu a reținut acest aspect deoarece, pe de-o parte, martorul B. A. a declarat că este posibil ca acești bani să fi fost trimiși de pârâtul-reclamant mamei sale întrucât se simțea obligat față de aceasta, iar pe de altă parte, pârâtul-reclamant ar fi trebuit să solicite eventual audierea unor prieteni apropiați sau cel puțin a unor persoane care să fi cunoscut personal titlul cu care suma de 22.000 lei a fost dată de mama pârâtului-reclamant părților în timpul căsătoriei.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant cu privire la capătul de cerere referitor la completarea masei partajabilă a pasivului cu suma de 22.000 lei.
Potrivit art. 357 alin. 1 Cod civil, în cadrul lichidării comunității, fiecare dintre soți preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor, iar conform alin. 3 al aceluiași articol, soții răspund solidar pentru obligațiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, instanța de fond constată că pasivul patrimonial este constituit din datoria contractată de reclamanta-pârâtă în timpul căsătoriei prin contractul de credit nr. 080725PIL0072/08.05.2008 încheiat cu RBS Bank, pentru cheltuieli efectuate în timpul căsătoriei, a cărui valoare rămasă de achitat era de 101.540,13 lei la data introducerii acțiunii de divorț (17.11.2010), respectiv suma de 81.610,13 lei la data pronunțării prezentei hotărâri, 17.01.2013.
Odată stabilite bunurile care intră în masa partajabilă, instanța a stabilit, potrivit art. 6735 alin. 1 Cod procedură civilă, cotele-părți ale fiecărei părți din bunurile comune supuse împărțelii. Unicul criteriu în stabilirea cotei-părți o reprezintă contribuția foștilor soți la dobândirea bunurilor. Această cotă de contribuție se stabilește raportat la universalitatea bunurilor comune, iar nu diferențiat pe fiecare bun în parte sau categorie de bunuri.
În virtutea principiului egalității dintre soți privind drepturile și obligațiile acestora în căsătorie, reiese prezumția de egalitate a contribuțiilor acestora la dobândirea bunurilor comune. De altfel, având în vedere că nu există dovezi din care să rezulte un aport diferențiat al soților la dobândirea bunurilor comune precum și faptul că părțile nu au contestat prezumția de egalitate, instanța de fond dispune partajarea acestora în cote egale.
După stabilirea cotei de contribuție a fiecărui coproprietar, instanța trebuie să realizeze împărțirea efectivă a bunurilor. Potrivit art. 6739 C.p.c., la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul proprietarilor sau altele asemenea.
Totodată, sunt aplicabile prin analogie dispozițiile art. 741 cod civil din materia împărțirii succesiunii, potrivit căruia la formarea și compunerea părților, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare. De asemenea, art. 742 Cod civil prevede că inegalitatea părților în natură se compensează prin bani.
Astfel, având în vedere cotele-părți de 50% stabilite pentru fiecare dintre foștii soți, instanța de fond a atribuit în deplină proprietate și posesie pârâtului-reclamant următoarele bunuri mobile: mobilă bucătărie, cuptor, plită și hotă, mașină de spălat, frigider și televizor.
Reclamantei-pârâte i-a atribuit în deplină proprietate și posesie autoturismul marca F. Bravo, an fabricație 2008, . ZFA_07 și ._.
Instanța a apreciat că această împărțire este în acord cu regulile menționate anterior în dispozițiile legale, precum și parțial cu propunerile făcute de părți în cursul judecății, acestea fiind de acord ca reclamantei-pârâte să i se atribuie autoturismul marca F. Bravo, iar pârâtului-reclamant să i se atribuie celelalte bunuri mobile menționate.
Întrucât există o inegalitate între valoarea autoturismului atribuit reclamantei-pârâte (5.000 euro care reprezintă echivalentul a 21.901 lei) și cea a bunurilor atribuite pârâtului-reclamant (6.000 lei), instanța a obligat-o pe cea dintâi la plata unei sulte către cel din urmă în valoare de 7950,50 lei, reprezentând 50% din diferența de valoare dintre cele două categorii de bunuri, care este de natură să egalizeze valorile respective.
Cu privire la îmbunătățirile efectuate asupra apartamentului proprietatea pârâtului-reclamant, mamei și surorii acestuia (imobilul din București, .. 37, ., .), evaluate la suma de 10.000 lei, având în vedere că acestea nu pot fi disociate de bunul principal, apartamentul pârâtului-reclamant, instanța l-a obligat pe acesta din urmă la plata unei sulte reprezentând 50% din valoarea acestor îmbunătățiri, respectiv de 5000 lei.
Referitor la pasivul matrimonial, instanța de fond a constatat că acesta era în valoare de 101.540,13 lei la data introducerii cererii de divorț (17.11.2010). Sub acest aspect, instanța a avut în vedere, prevederile art. 385 alin. 1 Cod civil coroborate cu dispozițiile art. 43 din Legea nr. 71/2011, care dispun că, în cazul divorțului, regimul matrimonial încetează între soți la data introducerii cererii de divorț.
De la data introducerii cererii de divorț și până la pronunțarea prezentei hotărâri, reclamanta-pârâtă a achitat suma de 20.665,00 lei reprezentând rate de credit astfel cum reiese din foile de vărsământ depuse în copie la dosar, însă pârâtul nu a achitat în această perioadă aceeași sumă la care era obligat întrucât datoria a fost contractată în timpul căsătoriei pentru cheltuielile soților.
În concluzie, la data introducerii acțiunii de divorț, părțile erau obligate către banca creditoare la un debit de 51.505,065 lei fiecare. Datorită faptului că pârâtul-reclamant nu a mai achitat nicio rată de la data introducerii acțiunii de divorț, iar convenția de credit este contractată pe numele reclamantei-pârâte pentru cheltuieli din timpul căsătoriei, acesta a fost obligat la plata către reclamanta-pârâtă a unei sulte de 51.505,065 lei.
Pe cale de consecință, pârâtul-reclamant a fost obligat la plata către reclamanta-pârâtă a unei sulte de 48.554,565 lei, reprezentând diferența dintre suma de 51.505,065 lei pe care pârâtul-reclamant o datorează reclamantei-pârâte și suma de 2.950,50 lei pe care reclamanta-pârâtă o datorează pârâtului-reclamant.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța a luat act că acestea se vor solicita pe cale separată.
Împotriva acestei sentințe a formulat în termen legal apel apelantul-pârât Z. N. D., prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a Sentinței civile nr. 624 / 2013 în ceea ce privește cuantumul sultei către pârât și cuantumul sultei către reclamanta, admiterea cererii reconvenționale și includerea sumei de 22.000 lei în pasivul partajului și rejudecarea cauzei în privința egalizării valorice a loturilor de partaj.
Apelantul-pârât Z. D. a invocat excepția insuficientei timbrări a cererii la fondul cauzei, față de obiectul cererii introductive și a cererilor precizatoare formulate anterior.
Valoarea partajului în cererea introductivă referitoare la creditul bancar a fost de 79.000 lei, iar prin sentința civilă nr. 624/2013 apelantul-pârât a fost obligat la plata sumei de 81.610,13 lei către intimata-reclamanta cu titlu de credit bancar.
Susține apelantul pârât ca taxa de timbru aferentă cererii de partaj nu a fost achitată cuantumul legal, față de valoarea partajului.
Al doilea motiv de apel invocat este acela ca instanța de fond nu s-a pronunțat asupra egalizării loturilor și a sultei cuvenite apelantului-pârât, față de atribuirea autoturismului intimatei-reclamante.
În mod nelegal instanța a apreciat numai asupra uzurii autoturismului și respectiv a valorii de circulație, dar în același timp nu a aplicat aceste criterii și bunurilor mobile atribuite apelantului-pârât.
Al treilea motiv de apel este acela că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra achitării către apelantul-pârât a sumei de 5.100 lei; cu titlu de rate credit în perioada iunie 2011-noiembrie 2011, respectiv 850 lei lunar, rate achitate după despărțirea în fapt a soților.
Pârâtul Z. D. a invocat excepția inadmisibilității cererii intimatei-reclamante formulate oral la termenul din 10.01.2013, prin care s-a solicitat obligarea apelantului-pârât la plata pasivului pentru perioada decembrie 2011-decembrie 2012, cerere admisă de instanță, pentru suma de 81.610,13 lei. Arată apelantul ca cererea este inadmisibilă întrucât nu a făcut obiectul unui capăt de cerere distinct.
În ceea ce privește cererea reconvențională, se apreciază de către pârât că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a respins aceasta cerere. Cererea reconvențională privește includerea în masa partajabilă a pasivului în suma de 22.000 lei, împrumut ce reprezintă tot un credit pentru masa partajului.
În ceea ce privește suplimentarea masei partajului, de la termenul din 06.10.2011, cu suma de 10.000 lei, reprezentând instalație termică și sanitară, zugrăveli și placări gresie, faianță și respectiv mobilier baie, apelantul solicită respingerea cererii de includere în masa partajabilă față de nedovedirea acestora.
Intimata pârâtă a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului arătând că a timbrat suma stabilită de instanța de fond, că s-a efectuat egalizarea loturilor și că suma de 22.000 lei a fost dăruită de mama pârâtului. Dovada îmbunătățirilor, susține intimata, a fost realizată cu declarația martorului audiat la care trebuie coroborat faptul că apelantul pârât nu le-a contestat.
Prin decizia civilă nr.837 A/19.06.2014, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelul formulat de apelantul pârât Z. N. D. în contradictoriu cu intimata reclamantă B. V. M., împotriva sentinței civile nr. 624/17.01.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, având ca obiect partaj bunuri comune, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că include în masa bunurilor comune îmbunătățirile efectuate la apartamentul proprietatea apelantului în cuantum de 10.000 lei, a atribuit reclamantei-pârâte autoturismul marca F. Bravo în cuantum de 5.000 euro (21.901 lei) și pasivul realizat din contractul de credit bancar încheiat la data de 24.07.2008 cu RBS Bank, a atribuit pârâtului-reclamant bunurile mobile (16.000 lei) și îmbunătățirile la apartament (10.000 lei), a obligat reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 1950,5 lei cu titlu de sultă și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate în conformitate cu dispozițiile art.295 Cod procedură civilă tribunalul a constatat, în fapt și în drept, următoarele:
Primul motiv de apel invocat de apelantul pârât Z. N. D. se referă la insuficienta timbrare a cererii de partaj întrucât creditul bancar a fost de indicat cu valoarea de 79.000 lei prin cererea de chemare în judecată, iar prin sentință s-a stabilit că valoarea acestuia este de 81.610,13 lei.
Tribunalul a constatat că acest motiv de apel este neîntemeiat întrucât intimata reclamantă a achitat taxa de timbru stabilită de instanța de fond, respectiv suma de 2.835 lei.
Referitor la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra egalizării loturilor tribunalul a constatat că acest motiv de apel este vădit neîntemeiat, întrucât instanța de fond s-a pronunțat asupra legalizării loturilor atunci când a stabilit plata unei sulte.
În ceea ce privește uzura bunurilor mobile pe care instanța de fond nu a avut-o în vedere, tribunalul a constatat că și acest motiv de apel este neîntemeiat.
Astfel, valoarea bunurilor mobile a fost indicată de intimata reclamantă prin cererea de completare a masei partajabile depusă la data de 6.10.2011. Tribunalul a constatat că apelantul pârât nu a contestat în nici un mod valoarea pe care intimata apelantă a indicat-o, astfel încât tribunalul a constatat că instanța de fond a avut în vedere în mod corect această valoare.
Referitor la inadmisibilitatea cererii formulate de intimata reclamantă la data de 10.01.2013 privind obligarea pârâtului la plata pasivului pentru perioada decembrie 2011-decembrie 2012 ce nu a constituit un capăt de cerere distinct tribunalul a constatat că este neîntemeiată. Astfel, potrivit art.673/7 Cod procedură civilă, dacă înaintea pronunțării hotărârii de împărțeală se constată că mai există bunuri care au fost omise se poate pronunța o nouă încheiere conform art.673/6Cod procedură civilă. Cu atât mai mult dacă s-a constatat că mai sunt și alte bunuri ce nu au fost aduse la masa partajabilă, cum este și pasivul invocat de intimata reclamantă, instanța trebuie a ține seama de acestea. Desigur, apelantul pârât avea posibilitatea de a solicita probe pe această completare a masei partajabile.
Apelantul pârât a invocat în fața instanței de fond că pasivul este constituit și din suma de 22.000 lei cu care au fost împrumutați de mama sa despre care afirmă acesta prin cererea reconvențională au fost folosiți pentru achitarea unor obligații financiare aferente contractului de credit card la Credit Europe Bank.
Din înscrisurile furnizate de această unitate bancară, respectiv adresa nr.811/10.06.2010 și nr.358/19.03.2014 rezultă că limita de credit acordată apelantului pârât a fost de 3966 lei.
Așa cum reține și instanța de fond din declarațiile martorilor audiați în cauză, tribunalul a constatat că suma de 22.000 lei nu poate fi inclusă în masa partajabilă.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză atât în fața instanței de fond cât și în apel ce se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar rezultă că mama apelantului reclamant a contractat un credit în valoare de 22.000 lei la CEC Bank, sumă pe care a dat-o părților pentru achitarea unor credite. Din coroborarea declarațiilor martorilor rezultă că suma a fost dată părților fără ca aceștia să fie obligați să îi restituie, mama apelantului dorind să își ajute fiul pentru acoperirea unor împrumuturi pe care le-a contractat în interes personal. Faptul afirmat de martorul B. A. că a dus mamei apelantului pârât în cursul anului 2010 de 2 sau 3 ori câte 500 lei nu demonstrează că părțile din prezenta cauză restituiau în acest fel suma de bani,cu atât mai mult tot acesta arată că probabil pârâtul se simțea obligat față de mama lui pentru că a făcut credit pentru el. Singurul martor care afirmă că a auzit-o pe mama apelantului solicitând ca părțile să plătească creditul este martorul T. Ș., susținerile acestuia necoroborându-se cu nici o altă probă administrată în cauză.
Prin urmare, acest motiv de apel a fost respins ca neîntemeiat.
În ceea ce privește suma de 10.000 lei ce reprezintă îmbunătățirile aduse apartamentului ce se află în proprietatea apelantului pârât,a mamei sale și a surorii acestuia tribunalul a constatat că efectuarea acestor îmbunătățiri este dovedită cu declarația martorei P. A. care arată că s-a zugrăvit, s-a pus gresie și faianță, s-au înlocuit țevile la baie și bucătărie, s-au înlocuit caloriferele, lucrări de care s-a ocupat intimata reclamantă având acordul mamei apelantului. Valoarea acestora a fost indicată de intimata reclamantă prin cererea de completare a masei partajabile depusă la data de 6.10.2011. Apelantul nu a contestat în nici un fel în fața instanței de fond nici efectuarea acestor lucrări și nici valoarea acestora,astfel că în mod corect instanța de fond le-a avut în vedere la masa bunurilor de împărțit așa cum rezultă din considerente, dar a omis a le menționa în dispozitivul sentinței. Prin urmare, tribunalul a inclus această sumă în masa partajabilă fiind avansată de părți în timpul căsătoriei.
În ceea ce privește contractul de credit bancar tribunalul a constatat că părțile au încheiat cu Banca RBS un contract nr._/24.07.2008 de nevoi personale în sumă de 75.735 lei pe o perioadă de 96 luni. Potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză suma ce urma a fi restituită în baza contractului de credit cuprinzând dobânzi și comisioane este de 139.643,65 lei.
Potrivit expertizei plățile efectuate în timpul căsniciei părților ,respectiv până în luna octombrie 2010 au fost în cuantum de_,9 lei, plățile efectuate de intimată începând cu luna decembrie 2010 și până în luna martie 2014 sunt în cuantum de_ lei, plățile efectuate de apelant în anul 2011 sunt în cuantum de 4000 lei. Suma rămasă de achitat este de 48.369 lei.
Prin urmare, motivul de apel invocat de apelantul pârât referitor la plata sumei de 5100 lei în contul creditului este întemeiat numai în parte, reținându-se numai plata sumei de 4000 lei.
Având în vedere includerea în masa partajabilă a cuantumului îmbunătățirilor efectuate la apartamentul la care este coproprietar apelantul tribunalul va include în lotul apelantului această sumă.
Având în vedere că intimatei reclamante i s-a atribuit autoturismul achitând în continuare ratele la credit tribunalul îi va atribui acesteia și pasivul ce rezultă din contractul de credit.
Tribunalul a constatat că sulta trebuie stabilită în funcție de bunurile ce compun masa partajabilă, respectiv autoturismul, bunurile mobile și suma de 10.000 lei ce reprezintă valoarea îmbunătățirilor ținând seama și de faptul că apelantul a achitat suma de 4000 lei la credit, dar bunul a fost atribuit intimatei reclamante.
Prin urmare, masa bunurilor comune are o valoare de 47.901 lei.
Valoarea lotului atribuit reclamantei este de 21.901 lei, iar al lotului atribuit pârâtului este de 26.000 lei .
Sulta se calculează scăzând din suma de_,5 lei (1/2 din 21.901 lei +4000 lei și care ar reveni apelantului) suma de_ lei (8000 lei reprezentând jumătate din valoarea bunurilor mobile+5000 lei reprezentând jumătate din valoarea îmbunătățirilor). Rezultă suma de 1950,5 lei ce urmează a fi achitată de reclamantă pârâtului.
În consecință, tribunalul, a admis, în baza art.296 Cod procedură civil, apelul în sensul celor arătate mai sus, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a inclus în masa bunurilor comune îmbunătățirile efectuate la apartamentul proprietatea apelantului în cuantum de 10.000 lei.
S-a atribuit reclamantei-pârâte autoturismul marca F. Bravo în cuantum de 5.000 euro (21.901 lei) și pasivul realizat din contractul de credit bancar încheiat la data de 24.07.2008 cu RBS Bank, iar pârâtului-reclamant bunurile mobile (16.000 lei) și îmbunătățirile la apartament (10.000 lei).
În consecință, a fost obligată reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 1.950,5 lei cu titlu de sultă.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanta B. (fostă Z.) V. M. și Z. N.-D..
Recurenta – reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate și, pe fond, obligarea intimatului-pârât să-i plătească o sultă în cuantum de 46.960.375 lei, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
Instanța de apel, interpretând greșit actul dedus judecății (în speța contractul de credit încheiat cu RBS) a schimbat înțelesul vădit lămurit al acestuia (art. 304 pct.8 Cod de procedură civilă) căci acel credit era un credit pentru nevoi personale distinct deci de autoturismul cumpărat. EI constituia practic un pasiv al averii comune.
Astfel, masa partajabilă se compune din:
A) Activ desemnat de:
1) autoturismul marca F. B. în valoare de 21.901 Iei;
2) bunuri mobile (descrise în acțiune) în valoare de 16.000 lei;
3) îmbunătățiri apartament în valoare de 10.000 lei
și
B) Pasiv desemnat de creditul în cuantum de 75.735 lei (principal) Ia care se adaugă accesorii (dobânzi și comisioane) până Ia 139.643,65.
Creditul fiind unul de nevoi personale (și nu unul pentru cumpărarea autoturismului) trebuia împărțit în mod egal și el, ca și bunurile ce alcătuiesc activul și ca orice alt bun din masa partajabilă.
Astfel, aplicând greșit legea (art. 304 pct. 9 C. proc.civ.), instanța de fond, atribuindu-i recurentei - reclamante autoturismul în valoare de 21.901 lei, precum și diferența de plată a creditului în cuantum de 62.116,75 lei (și nu 48,369 lei cum greșit a calculat și menționat în decizia recurată instanța de apel) iar pârâtului bunurile mobile (în cuantum de 16.000 Iei) și îmbunătățirile apartamentului în cuantum de 10.000 lei) lot pe reclamantă o obligă să-i plătească intimatului o sultă de 1950,5 lei!!
În mod corect, instanța trebuia să împartă și activul și pasivul în mod egal între părți, egalizând loturile prin obligarea celui care a primit mai mult să plătească celeilalte părți o sultă.
Astfel, averea comună trebuia împărțită după cum urmează:
1) Privitor partajare activ: recurenta – 21.901 lei; intimatul 26.000 lei.
Așadar, pentru echilibrarea activului, intimatul trebuie să-i plătească recurentei o sultă în cuantum de 2.049,5 lei.
2) Privitor la partajare pasiv: suma plătită băncii pentru acoperirea creditului de fiecare parte după divorț – recurenta +31.705 lei și intimatul +4.000 lei.
Așadar, atribuindu-i recurentei și pasivul masei partajabile (plata către bancă a sumei rămase de achitat pentru împrumutul făcut) în cuantum de 62.116.75 Iei, urmează ca intimatul să fie obligat să-i achite acesteia cu titlu de sulta și partea sa din credit în cuantum ele 44.910,875 Iei.
În acest fel, atribuind recurentei autoturismul și achitarea restului de plata către bancă, iar intimatului bunurile mobile și îmbunătățirile apartamentului urmează ca intimatul să fie obligat să-i plătească recurentei o sultă în cuantum total de 46.960,375 lei, adică 2049,5 lei (pentru echilibrarea activului) + 44.910,875 lei (pentru echilibrarea pasivului)].
Recurentul – pârât solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei civile nr. 837 A/19.06.2014 și a sentinței civile nr. 624/17.01.2013, rejudecarea cauzei în fond și includerea în masa partajabilă a pasivului în suma de 22.000 lei plus dobânda cu titlu de împrumut și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele motive:
Solicită să se observe faptul că, nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au avut în vedere o analiză judicioasă și o coroborare corectă a probelor administrate cauzei.
Considerentele de admitere a recursului formulat, în baza probelor administrate instanței de fond Judecătoria Sectorului 3 București și instanței de apel Tribunalul București, în dosarul nr._ - înscrisuri și proba testimonială - conduc fără putere de tăgadă la ideea că - atât prima instanță, cât și instanța de apel, au pronunțat hotărâri nelegale raportat la faptul că suma de 22.000 lei a fost împrumutată de la mama reclamantului - împrumut Z. E. - Contr. de credit din 04.06.2010 CEC Bank, la cererea acestora - de foștii soți în timpul căsătoriei acestora și nu acordată cu titlu de gratificare.
Astfel, includerea în masa partajabilă a pasivului în sumă de 22.000 lei plus dobânda reprezentând suma împrumutată de la Z. E. (mama pârâtului) se impunea prin faptul că intimata prin întâmpinarea depusă instanței de fond la termenul din 06.10.2011 în dosarul nr._/301/2010 (dosar divorț), pag. 2, recunoaște primirea sumei.
Solicită să fie coroborată depoziția martorului B. A., care a declarat ca a remis lui Z. E. în vara lui 2010, trei luni consecutiv, cate 500 lei de la apelantul Z. D..
Totodată martorul T. Stefanita audiat în fața instanței de apel a arătat în clar faptul că ajutorul material a fost solicitat de soți, astfel că, mama apelantului a contractat un credit bancar și i-a împrumutat cu suma de 22.000 lei plus dobândă, în condițiile în care soții, lunar, urmau să achite suma de 500 lei.
Evident că față de depozițiile martorilor audiați suma de 22.000 lei plus dobândă urmează a fi inclusă în masa partajabilă a pasivului. Astfel, cum lesne rezultă, ajutorul material a fost solicitat de foștii soți, mama apelantului a contractat un credit bancar și i-a împrumutat cu suma de 22.000 lei, în condițiile în care soții, lunar, urmau să achite suma de 500 lei.
Suma împrumutată - 22.000 lei - a fost recunoscută chiar prin corespondența mail din 06.11.2011. purtată pentru o eventuală mediere a părților între reprezentanții acestora și depusă instanței de apel:
- "pentru cota de ¼ din suma de 22.000 lei primită de la mama pârâtului, să-i revină acestuia bunurile mobile ce urmează a se partaja".
Față de considerentele expuse, recurentul – pârât apreciază că atât instanța de fond - Judecătoria Sectorului 3 București, cât și instanța de apel - Tribunalul București, nu au analizat cererea recurentului Z. D. de completare a pasivului masei partajabile cu suma de 22.000 lei, făcându-se o interpretare proprie și eronată, a actului juridic dedus judecății.
Examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, curtea reține următoarele aspecte.
Prealabil, curtea arată că, recursul prezintă câteva atribute importante, care sunt de natură să îi confere întreaga sa fizionomie, astfel cum a fost ea concepută de către legiuitor.
În mod incontestabil, primul și cel mai important atribut al recursului este acela de a constitui o cale extraordinară de atac. Corespunzând exigențelor firești ale unei căi extraordinare de atac, recursul a fost pus la dispoziția părților numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege, enumerate în cuprinsul art. 304 C.pr.civ. și care, în principiu, vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, controlul judiciar putându-se exercita astfel doar asupra problemelor de drept discutate în speță. Legiuitorul a avut în vedere împrejurarea că părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului, atât în fapt, cât și în drept, în apel.
Un alt atribut important al recursului care interesează din perspectiva prezentei cauze este acela de a constitui o cale de atac nedevolutivă. Dacă specific etapei apelului este devoluțiunea care, în limitele fixate de apelant prin motivele de apel, înseamnă o analiză a sentinței atât sub aspectul nelegalității, cât și al netemeiniciei, putându-se stabili, pe baza probatoriului administrat, o altă situație de fapt decât cea reținută de prima instanță, și la care să se aplice dispozițiile legale incidente, în recurs se realizează un control asupra hotărârii atacate, fără posibilitatea de a se administra, ca regulă, probe noi și fără a fi antrenată o rejudecare în fond a pricinii, în ansamblul ei.
Având în vedere aceste elemente caracteristice ale căii de atac în discuție, instanța învestită cu soluționarea recursului nu poate analiza legalitatea hotărârii atacate decât exclusiv prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, fără a putea verifica alte aspecte în afara celor enumerate de textul de lege respectiv.
Curtea va analiza cu prioritate recursul declarat de recurentul – pârât în condițiile în care criticile formulate vizează compunerea masei partajabile, în timp ce criticile formulate de recurenta – reclamantă vizează doar calculul sultei, ori dacă ar fi găsit întemeiat primul recurs sulta ar urma să fie calculată prin raportare la noua valoare a masei partajabile.
Raportând aceste considerații teoretice la speța de față, curtea constată că, recurentul - pârât se plânge de faptul că instanța nu a avut în vedere probele administrate din care rezultă că în mod greșit instanța nu ar fi inclus în masa bunurilor de împărțit și creditul în cuantum de 22.000 de euro plus dobânda aferentă contractat de mama sa și remis soților.
Aceste motive, din modul în care sunt formulate, aduc în discuție netemeinicia hotărârii atacate, deoarece ceea ce se pretinde este stabilirea greșită a situației de fapt, astfel că o atare critică nu poate face însă obiect de analiză în calea extraordinară a recursului.
Pe de altă parte, curtea constată că, în mod corect instanța de apel a reținut că această sumă de 22.000 de euro a fost împrumutată de mama recurentului – pârât în baza contractului de credit încheiat la CEC Bank, dar că suma a fost acordată soților în scop de gratificare și nu cu titlu de împrumut, astfel că nu se poate pune în discuție includerea acesteia ca și pasiv în masa bunurilor de împărțit.
Recursul declarat de recurenta – reclamantă vizează calculul greșit al sultei, prin raportare la greșita obligare a ei de a achita integral pasivul masei de împărțit.
Sub acest aspect, curtea analizând recursul declarat prin raportare la aspectele teoretice reținute anterior, va pleca de la situația de fapt stabilită de instanța de apel, din care rezultă că masa bunurilor de împărțit se compune din activ în cuantum de 47.901 lei, iar pasivul, reprezentat de creditul contractat la Banca RBS, mai este în cuantum de 48.369 lei.
Nu în ultimul rând, curtea constată că, prima instanță a reținut natura acestui credit ca fiind un credit destinat acoperirii unor cheltuieli efectuate de soți în timpul căsătoriei, respectiv pentru achiziționarea autoturismului ce a fost atribuit recurentei – reclamante, reținând astfel că întreg pasivul intră în masa bunurilor de împărțit.
Pe de altă parte, curtea constată că, prin motivele de apel formulate, apelantul – pârât a criticat aspectul referitor la acest pasiv constând în creditul contractat la RBS, exclusiv prin prisma faptului că instanța de fond a omis a se pronunța asupra achitării de către el a sumei de 5100 de lei și respectiv a ratelor achitate în perioada iunie 2011 – noiembrie 2011, câte 850 de lei lunar. Instanța de apel, pronunțându-se asupra acestui motiv de critică, a reținut că este parțial întemeiat, apreciind că suma rămasă de achitat din acest credit este de 48.369 de lei.
Prin urmare, procedând la partajare, instanța de apel a atribuit reclamantei lotul în valoare de 21.901 lei ( reprezentând autoturismul atribuit), iar pârâtului lotul în valoare de 26.000 lei ( reprezentând bunurile mobile și valoarea îmbunătățirilor), astfel că pentru egalizarea loturilor se impune calcularea sultei.
Sulta se calculează reținând că valoarea activului este de 47.901 lei, astfel că fiecărei părți i se cuvine un lot de 23.950,5 lei. În condițiile în care recurentei – reclamante i-a fost atribuit un lot în valoare de 21.901, iar recurentului – pârât un lot în valoare de 26.000, recurenta - reclamantă are de primit o sultă în cuantum de 2049,5 lei ce va fi achitată de către recurentul – pârât.
Cu privire la pasiv, curtea reține că, suma rămasă de achitat este în cuantum de_ lei, fiecare parte având obligația să achite suma de_,5 lei. În condițiile în care, recurenta – reclamantă a fost obligată, atât la fond cât și în apel, aspect necontestat prin recurs să achite în continuare ratele aferente creditului contractat de altfel pe numele său, este evident că recurentul – pârât urmează a fi obligat la plata sultei de_,5 lei reprezentând partea din credit ce trebuia achitată de acesta.
Concluzionând, curtea reține că, în mod greșit instanța de apel a calculat sulta aferentă partajului, atât în ceea ce privește activul cât și pasivul, motiv pentru care conform celor reținute anterior constată că pentru egalizarea loturilor recurentul – pârât datorează recurentei – reclamante o sultă în cuantum de_ lei, ce se compune din suma de 2049,5 lei sultă pentru egalizarea activului și_,5 lei sultă pentru egalizarea pasivului.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 3 C.pr. civ. curtea respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul – pârât Z. D. N., admite recursul declarat de recurenta – reclamantă B. V. M., modifică în parte decizia recurată în sensul că sulta este în cuantum de_ lei și va fi achitată de recurentul – pârât către recurenta – reclamantă.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul – pârât – reclamant Z. N. – D.. împotriva deciziei civile nr.837 A din 19.06.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu recurenta – reclamantă - pârâtă B. (fostă Z.) V.-M..
Admite recursul declarat de recurenta – reclamantă B. (fostă Z.) V.-M., împotriva aceleiași decizii.
Modifică în parte decizia recurată în sensul că sulta este în cuantum de 26.234 lei și va fi achitată de recurentul – pârât – reclamant Z. N.-D. către recurenta – reclamantă – pârâtă B. V.-M..
Menține restul dispozițiilor deciziei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. G. R. A.-D. T. C. B. T.
GREFIER
E. C.
Red.A.D.T.
Tehdact.R.L./A.D.T.
2 ex./12.02.2015
TB-S.3 - D.A.D.; L.C.
Jud.S.3 – C.Ș.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Strămutare. Sentința nr. 55/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
