Conflict de competenţă. Decizia nr. 186/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 186/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 21827/4/2013
Dosar nr._
(585/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 186 A
Ședința din camera de consiliu de la 16.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - MARI ILIE
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit în cauza civilă având ca obiect soluționarea apelului declarat de apelanta reclamantă J. D. împotriva sentinței civile nr. 9988 din 18.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. I..
Cauza se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:
La data de 19.01.2014 reclamanta J. D. a formulat cerere de apel împotriva sentinței civile nr. 9988 din 18.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. I..
Apelul s-a înregistrat la data de 28.01.2015, sub nr._, pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă, cauza fiind repartizată aleatoriu în cadrul acestei secții completului de judecată Apel 3.
Prin încheierea din ședința din camera de consiliu pronunțată de completul sus-menționat la data de 25.02.2015 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea către un complet specializat în materie de minori și familie.
Pentru a se pronunța astfel, completul Apel 3 din cadrul Tribunalului București Secția a III-a Civilă a reținut, în soluționarea unei cereri de acordare a ajutorului public judiciar, formulată de apelantă conform prevederilor O.U.G. nr. 51/2008, că obiectul litigiului este partajarea datoriilor asumate în timpul căsătoriei și izvorâte dintr-un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere încheiat în timpul căsătoriei de către părți cu numita G. A., iar temeiul juridic al acțiunii este art. 35 C.fam., situație în raport de care – având în vedere art. 200 alin.11 NCPC – completul specializat în materie de minori și cauze de familie este competent să soluționeze atât cauza, cât și cererea de ajutor public
Ca urmare, cauza s-a înregistrat la un complet specializat în materia minori și cauze de familie din cadrul aceleiași secții civile a Tribunalului București.
Prin încheierea de ședință din data de 6.03.2015, astfel cum a fost „completată din oficiu” prin încheierea de la data de 20.03.2015 acest ultim complet de judecată a dispus restituirea dosarului către completul inițial învestit CA3 pentru competentă soluționare și a constatat conflictul negativ de competență, trimițând dosarul Curții de Apel București Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie pentru soluționarea conflictului.
Instanța a reținut prin aceste încheieri că cererea de chemare în judecată are ca obiect pretenții întemeiate pe dispozițiile art. 1345 și următoarele din Codul civil, iar partajul bunurilor dobândite de reclamantă și pârât în timpul căsătoriei a fost soluționat irevocabil prin sentința civilă nr. 428/4.02.2011 a Judecătoriei Cornetu în dosarul nr._, fiind stabilită irevocabil natura masei partajabile, astfel încât alte pretenții formulate ulterior de părți vor fi analizate de un complet specializat în materia dreptului civil, deoarece nu privesc drepturile matrimoniale.
S-a mai reținut că art. 35 din Codul familiei invocat de către completul inițial învestit cu soluționarea litigiului a fost abrogat.
Cauza s-a înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 9.04.2015.
Examinând conflictul de competență ivit în prezenta cauză în raport de dispozițiile art. 135 C.proc.civ. rap. la art. 137 C.proc.civ., Curtea constată următoarele:
Reclamanta a învestit prima instanță, Judecătoria Sectorului 4 București, cu o cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata unei sume derivând din neexecutarea contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere nr.6276/28.10.1994, dar și-a fundamentat demersul său judiciar pe existența regimului matrimonial care impunea ca părțile, căsătorite la momentul prestării obligației de întreținere, să suporte împreună o atare obligație asumată contractual față de un terț, în drept fiind invocate dispozițiile art.35 Codul familiei (în vigoare la momentul efectuării prestațiilor) si art. 351 din Noul Cod Civil, care reglementează datoriile comune ale soților.
Cauza având acest obiect a fost repartizată aleatoriu în cadrul Judecătoriei unui complet care, potrivit mențiunilor din încheierile de ședință, avea o specializare în materia dreptului civil și a fondului funciar și care, prin încheierea din 1.07.2014, și-a verificat competența, potrivit art. 131 C.proc.civ și a reținut respectarea normelor care o instituie, Curtea neputând stabili însă cu certitudine, în raport de actele aflate la dosar, dacă judecătorul care a făcut parte din completul care a soluționat cauza prin sentința civilă nr. 9988/18.11.2014, apelată in speță, era specializat și în materia cauzelor cu minori și de familie, respectiv, dacă acelui complet de judecată i se repartizau, conform Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești, și asemenea cauze.
Cele reținute mai sus au relevanță în prezenta cauză din perspectiva împrejurării că această Curte a fost sesizată cu un conflict apărut între completele de judecată ale unei instanțe de control judiciar, cu toate că, de regulă, soluționarea unei căi de atac ar trebui să se facă de o instanță având aceeași specializare, respectiv, care judecă în aceeași materie ca și instanța care a pronunțat hotărârea ce face obiectul controlului judiciar, control în cadrul căruia se pot examina și eventualele aspecte de nelegalitate decurgând din nerespectarea specializării judecătorilor care au soluționat inițial pricina, urmând a se dispune în consecință, în limitele cadrului procesual în care se statuează în calea de atac respectivă.
Curtea va avea, totuși, în vedere în soluționarea acestui conflict finalitatea instituirii dispozițiilor art. 137 C.proc.civ., precum și specificul judecării cauzei în faza procesuală a apelului – Curtea reținând în acest context caracterul devolutiv al apelului și soluțiile pe care le poate pronunța instanța de control judiciar în apel conform art. 480 C.proc.civ. – instanța de apel fiind obligată să analizeze aspecte de fond care implică, fără îndoială, o specializare a sa în materia în care judecă.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că într-o atare situație este necesară și în soluționarea acestui tip de conflict ivit între două complete de judecată ale unei instanțe de control judiciar stabilirea corectă a naturii raportului juridic dedus judecății în fond, independent de calificarea dată acestuia prin hotărârea atacată în speță cu apel.
Or, din această perspectivă, Curtea reține că partea reclamantă – care fixează prin acțiunea sa, conform principiului disponibilității procesuale, limitele în care urmează sa aibă loc judecata la instanța sesizată – a invocat în susținerea pretențiilor sale existența unei datorii comune ale foștilor soți, actualul litigiu punând astfel în discuție aspecte care privesc materia raporturilor de familie.
Împrejurarea că între părți s-ar fi soluționat anterior, în mod irevocabil, un litigiu având ca obiect partajarea bunurilor comune, nu poate determina o altă calificare a prezentului litigiu, ci poate, eventual, să constituie un impediment în soluționarea favorabilă a unei asemenea cauze întemeiată fără echivoc de reclamantă pe dispozițiile legale care reglementează raporturile matrimoniale, cu atât mai mult cu cât Curtea trebuie să remarce faptul că sentința apelată a fost criticată și sub aspectul greșitei rețineri a puterii de lucru judecat a hotărârii de partaj, apelanta invocând încă o dată obligația ambilor soți de a suporta cheltuielile privind bunurile comune, precum și imposibilitatea de a-și valorifica aceste pretenții în procesul de partaj.
Văzând, deci, obiectul acțiunii și natura raportului litigios, în raport de cele expuse mai sus, Curtea, soluționând conflictul între completele specializate, urmează a stabili că apelul declarat de apelanta-reclamantă împotriva sentinței civile nr. 9988 din 18.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București se soluționează de completul de apel specializat în materie de minori și familie din cadrul secției civile a tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește că apelul declarat de apelanta-reclamantă J. D., domiciliată în loc. Jilava, ., județ Ilfov, cu domiciliul ales în București, .. 18, ., împotriva sentinței civile nr. 9988 din 18.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. I., domiciliat în București, ., ., ., sector 4, se soluționează de completul specializat în materie de minori și familie.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. I. M.-A. N.-G.
GREFIER,
M. C.
Red.M.A.N.G.
Tehnored.M.A.N.G.
5ex.
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 97/2015. Curtea de... | Suspendarea provizorie a executarii. Decizia nr. 262/2015.... → |
|---|
