Suspendarea provizorie a executarii. Decizia nr. 262/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 262/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 481/300/2014/a1
Dosar nr._
(584/2015)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.262A
Ședința publică de la 25.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - IOANA BUZEA
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - F. D.
***********
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-pârât C. C. O., împotriva încheierii din 26.03.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. M. V. și cu AUTORITATEA TUTELARĂ – P. S. 2 BUCUREȘTI.
Cauza are ca obiect –suspendare provizorie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelantul-pârât C. C. O., personal și asistat de avocat I. R., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 28.04.2015, emisă de Baroul București și intimata-reclamantă C. M. V., personal și asistată de avocat N. P., lipsind Autoritatea Tutelară – P. S. 2 București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că s-a depus, prin serviciul registratură, din partea intimatei-reclamante întâmpinare, care a fost comunicată și părții adverse conform dovezi de citare aflată la dosarul cauzei.
Se mai învederează faptul că s-a depus din partea apelantului-pârât răspuns la întâmpinare, într-un singur exemplar.
Părțile, prin avocați, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Apărătorul apelantului-pârât solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării hotărârii nr._/19.11.2014, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Arată că instanța de apel nu a pus în discuția părților corecta calificare a cererii de suspendare, având în vedere faptul că este inadmisibil din punct de vedere legal ca într-o singură cerere să fie înglobate două cereri de suspendare cu temeiuri de drept distincte, deși era necesară această etapă prealabilă.
Or, instanța nu a citat părțile, pârâtul a aflat întâmplător de termen de pe portalul instanțelor, crezând că este primul termen în judecarea apelului la cererea de divorț și nicidecum altceva, întrucât cererea de suspendare nu i-a fost comunicată.
Mai mult decât atât, hotărârea pronunțată este susceptibilă de cale de atac, în conformitate cu dispozițiile art.450 alin.3 din codul de procedură civilă și nicidecum definitivă așa cum greșit a considerat instanța de fond.
Apreciază că în cazul în care se consideră de către instanță că respectiva cerere este de fapt o cerere de suspendare formulată pe calea ordonanței președințiale, trebuie să fie respinsă ca inadmisibilă, având în vedere faptul că nu îndeplinește condițiile esențiale și anume existența unei cereri de suspendare anterior formulată în cadrul apelului.
De asemenea, apreciază că motivele pe care instanța le-a avut în vedere la admiterea cererii, respectiv faptul că minorii se află în îngrijirea mamei din august 2013, sunt neîntemeiate, atât timp cât există o hotărâre judecătorească pronunțată pe ordonanță președințială în mai 2014 și care nu a fost pusă în executare nici până în prezent, întrucât reclamanta refuză să execute această hotărâre prin care s-a stabilit locuința copiilor la tată lor.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea apelului, ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Arată că din punct de vedere procedural a formulat două cereri de suspendare distincte, însă instanța la momentul depunerii acestora a considerat necesar că trebuie soluționate de două complete separate, în raport de temeiurile de drept și obiectul dedus judecății.
Astfel, o cerere a fost formulată distinct de prezentul dosar prin care s-a solicitat încuviințarea provizorie a suspendării executării sentinței civile nr._/19.11.2014 a Judecătoriei S. 2 București, pe cale de ordonanță președințială, conform art.450 alin.5 din Codul de procedură civilă, cerere care s-a judecată de urgență, fără citarea părților și o cerere distinctă în dosarul nr._, care a fost respinsă de Tribunalul București în data de 16.03.2015.
Ca atare, apreciază că instanța de apel în mod corect a admis cererea de suspendare până la soluționarea pe fond a cauzei, având în vedere faptul că minorii au locuit cu mama sa de la momentul nașterii și până în prezent.
Mai mult decât atât, respectiva hotărâre judecătorească nu a fost pusă în executare, întrucât minorii au refuzat categoric să locuiască cu tatăl lor.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția III-a Civilă, in data de 09.03.2015, apelanta-reclamantă C. M. V., a solicitat suspendarea executării provizorii a sentinței civile nr._/19.11.2014 pronunțata de Judecătoria S. 2, in dosarul nr._ 14 până la soluționarea apelului declarat in condițiile art.450 rap la art.718 alin.6 C.pr.civ .
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la data de 26.03.2015, Tribunalul București - Secția III-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității, a admis cererea formulată de apelanta-reclamantă C. M. – V. și, pe cale de consecință, a dispus suspendarea executării sentinței civile nr._/19.11.2014 a Judecătoriei S. 2 București până la rămânerea definitivă a acesteia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Cu privire la excepția inadmisibilității invocată de către intimat, instanța a reținut că obiectul cererii de suspendare a executării silite îl constituie sentința civilă nr._/19.11.2014 a Judecătoriei S. 2 București.
Din actele de executare aflate la dosarul cauzei rezultă că, prin sentința civilă nr.5574/07.05.2014 a Judecătoriei S. 2 București, prin ordonanță președințială, a fost stabilită locuința copiilor la tată.
Cu privire la această sentință s-au efectuat acte de executare.
Totodată, tribunalul a constatat că, prin sentința civila nr._/19.11.2014 Judecătoria S. 2 București a dispus ca exercitarea autorității părintești să se facă în mod exclusiv de către tată iar domiciliul minorilor a fost stabilit la acesta.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta C. M. V., pentru netemeinicie și nelegalitate.
Potrivit art .448 alin.1 C.pr.civ, hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect stabilirea modului de exercitare a autorității părintești și stabilirea locuinței minorului.
Conform art. 448 alin. 2 C.pr.civ., această executare are caracter provizoriu.
Tribunalul a constatat că această hotărâre poate fi pusă în executare oricând față de prevederile legale enunțate.
Totodată, tribunalul a considerat că legiuitorul nu a prevăzut ca și o condiție de admisibilitate a cererii de suspendare a executării hotărârii aspectul ca respectiva sentință să fie și pusă în executare silită. Este suficient caracterul executoriu al acesteia.
Tribunalul față de aceste aspecte, a respins excepția inadmisibilității invocată, apreciind că, deși executarea silită privește titlul executoriu nr.5574/2014, nimic nu împiedică partea interesată să solicite suspendarea executării sentinței civile nr._/2014 a Judecătoriei S. 2 București formulată odată cu cererea de apel.
Tribunalul a constatat că cei doi minori, de la separarea în fapt a părinților, au rămas în îngrijirea mamei, fiind atașați de aceasta.
S-a apreciat că este în interesul superior al copiilor, ca, până la soluționarea în mod definitiv a dosarului nr._ 14 să fie suspendată executarea sentinței civile nr._/2014 a Judecătoriei S. 2 București.
Tribunalul a considerat că minorii sunt puternic afectați de conflictele dintre părinți, așa încât, până ce măsura cu privire la exercitarea autorității părintești și la domiciliul copiilor va rămâne definitivă, este necesar ca aceștia să rămână în continuare alături de mamă, pentru a preîntâmpina crearea unor prejudicii mai mari acestora.
Prin apelul formulat împotriva acestei încheieri, pârâtul a susținut că, în mod greșit, instanța de fond a procedat la soluționarea a două cereri de suspendare cu temeiuri juridice distincte înglobate formal într-o singură cerere:suspendarea provizorie formulată în apel și cererea de suspendare provizorie formulată pe calea ordonanței președințiale. În opinia sa, pârâtul arată că cererea formulată de reclamantă este întemeiată pe dispozițiile art. 450 rap. la art. 718 alin. 6 din Codul de procedură civilă, adică o cerere de suspendare provizorie formulată în apel. Instanța de apel învestită cu soluționarea acestei cereri, nu a pus în discuția părților corecta calificare a cererii, deși având în vedere modalitatea de formulare a acesteia, era necesară această etapă prealabilă.
Mai mult decât atât, părțile nu au fost citate, apelantul aflând întâmplător de pe portalul instanțelor, de termen crezând că este primul termen în judecarea apelului la cererea de divorț și nicidecum altceva, cererea de suspendare nefiind comunicată.
Dacă cererea de suspendare formulată de reclamantă ar fi calificată de instanță, drept o cerere de suspendare formulată pe calea ordonanței președințiale, această cerere ar fi inadmisibilă din cauza neîndeplinirii condiției esențiale și anume, existența unei cereri de suspendare anterior formulată în cadrul apelului.
La pronunțarea soluției criticate în prezentul apel, instanța de fond nu a avut în vedere probele administrate în cauză, din care rezultă că tatăl nu se poate implica în creșterea copiilor deoarece toți membrii familiei mamei se opun și îi îngrădesc cu desăvârșire exercitarea drepturilor părintești.
Prin întâmpinarea formulată la data de 22.04.2015, întemeiată pe dispozițiile art.450 și următoarele raportate la art.718 alin.6 Cod procedură civilă, intimata – reclamantă a solicitat respingerea apelului ca fiind neîntemeiat arătându-se că cererea pendinte a fost întemeiată pe dispozițiile art. 450 rap. la art. 718 alin.6 din Noul cod de procedură civilă iar instanța a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale menționate. Cu privire la fondul cererii s-a susținut că apelantul a promovat deja o a doua executare silită iar copii refuză să plece cu tatăl sau să stea cu el; raportat la absurditatea sentinței de fond se impune suspendarea executării acesteia în condițiile în care tatăl este dezinteresat de creșterea copiilor. Sentința fondului este nelegală, în opinia intimatei, deoarece fără nicio probă, instanța de fond a identificat Sindromul Stockholm la cei doi copii minori și că mama ar fi vinovată de abuz emoțional. Prin întâmpinare s-au adus critici privind modul în care prima instanță a interpretat probele administrate în cauză și a stabilit situația de fapt.
Examinând încheierea mai sus menționată, din perspectiva criticilor enunțate, Curtea reține următoarele:
Din analiza actelor dosarului, Curtea observă că instanța de fond a calificat în mod corect cererea reclamantei și, pe cale de consecință, în mod corect, a statuat că cererea pendinte vizează suspendarea provizorie a executării sentinței civile pronunțată în cauză, până la soluționarea apelului.
În contextul menționat, instanța anterioară a făcut referire la prevederile art. 450, 718 alin. 6 și ale art. 448 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel că, în mod corect, a sesizat caracterul executoriu al hotărârii pronunțată în cauză și competența sa, ca instanță de apel, în rezolvarea cererii de suspendare provizorie a executării sentinței atacată cu apel de către reclamanta C. M.; astfel și criticile relative la inadmisibilitatea cererii sunt lipsite de relevanță juridică.
Curtea reține că pârâtului nu i-a fost cauzată nici o vătămare decurgând din faptul că părțile nu au fost citate pentru soluționarea cererii de suspendare; motivul de nulitate astfel susținuta fost acoperit prin prezența personală a părților la termenul de judecată de la 26.03.2015, termen la care au fost asigurate, astfel, garanțiile principiului contradictorialității procesului și al dreptului la apărare al părților.
În privința soluției relativă la modul de soluționare a cererii, pe fondul său, Curtea apreciază că apelul este întemeiat.
Așa cum corect a arătat și instanța de apel, prin sentința civilă nr._ din 19.11.2014, a cărei suspendare provizorie s-a solicitat, s-a stabilit ca exercitarea autorității părintești să aparțină în exclusivitate tatălui iar locuința minorilor s-a stabilit la același părinte.
La adoptarea acestei soluții, supusă apelului la instanța care a autorizat suspendarea provizorie, instanța a avut în vedere abuzul emoțional repetitiv din partea mamei care tinde spre fixarea sindromului de alienare părintească relativ la persoana tatălui; în aceste condiții, Curtea apreciază că, până la soluționarea căii de atac, se impune a nu fi dispusă nici o altă măsură, chiar cu caracter provizoriu, care să afecteze stabilitatea emoțională a copiilor; o soluție contrarie ar fi în neconcordanță cu interesul
superior al celor doi copii minori, principiu care se regăsește și în prevederile art. 104 din Noul Cod Civil. Apărările formulate de intimată, pe calea întâmpinării, sunt critici care vor fi soluționate de instanța de apel cu ocazia soluționării apelului declarat de reclamantă; analiza temeiniciei și legalității sentinței vor forma obiect de analiză al instanței de apel, în limitele criticilor dezvoltate de reclamantă; criticile la care am făcut referire, nu pot fi cenzurate de această instanță sesizată doar cu analiza soluției dispusă în cauză relativ la suspendarea executării hotărârii primei instanțe.
Având în vedere dispozițiile art. 480 din Noul cod de procedură civilă, Curtea va admite apelul formulat în cauză și va schimba soluția criticată, potrivit considerentelor expuse.
Având în vedere dispozițiile art. 451 și urm. din Noul cod de procedură civilă, Curtea va respinge solicitarea apelantului de acordare a cheltuielilor de judecată, în prezenta cale de atac, nefăcându-se dovada efectuării acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul-pârât C. C. O. – CNP _ cu domiciliul în București, ., ., . sector 2, împotriva încheierii din 26.03.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. M. V. cu domiciliul ales la Cabinet Av.N. P., în ., ., . și cu AUTORITATEA TUTELARĂ – P. S. 2 BUCUREȘTI cu sediul în București, .-13, sector 2.
Schimbă în parte încheierea apelată în sensul că:
Respinge cererea de suspendare a executării sentinței civile nr._/19.11.2014 pronunțată de Judecătoria S. 2 București, până la rămânerea definitivă a acesteia, ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor încheierii.
Respinge cererea apelantului privind acordarea cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
I. B. DOINIȚA M. F. D.
Red.D.M.
Tehnored.D.M./cs
Ex.5/17.06.2015
T.B.Secția a III-a Civilă - L.C.
| ← Conflict de competenţă. Decizia nr. 186/2015. Curtea de Apel... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
