Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 176/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 176/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 7488/300/2009

Dosar nr._

(2244/2014)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ nr. 176

Ședința publică de la 12.02.2015

Curtea constituită din :

PREȘEDINTE - MARIANA HORTOLOMEI

JUDECĂTOR – GEORGETA SÎRBU

JUDECĂTOR - C. G.

GREFIER - S. R.

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de recurenta – reclamantă – pârâtă M. I. și de recurentul – pârât – reclamant M. M., împotriva deciziei civile nr. 748 A din data de 02.06.2014, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._ .

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 27.01.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea amânat consecutiv pronunțarea la 03.02.2015, 10.02.2015 și apoi la 12.02.2015 hotărând următoarele:

CURTEA

Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 29.01.2009 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, reclamanta M. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. M., desfacerea căsătoriei părților, revenirea reclamantei la numele avut anterior încheierii căsătoriei, partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, în cote egale de 50%, conform prezumției legale instituite de art. 30 C.fam., și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată; în subsidiar, s-a cerut compensarea cheltuielilor de judecată pe aspectul capătului de cerere privind partajul.

În motivarea capătului de cerere având ca obiect partajul bunurilor comune, reclamanta a arătat că în timpul căsătoriei a edificat împreună cu pârâtul, conform autorizației nr.608/15.06.2006, o consolidare și extindere asupra imobilului preexistent situat în București, str. ., sector 2, compus din 2 nivele cu nouă camere, două bucătării și 3 grupuri sanitare. A mai arătat reclamanta că respectiva construcție este modernă, întrunind în totalitate condițiile tehnice impuse de legislația în vigoare și a fost finalizată în totalitate conform proceselor-verbale de recepție și terminare a lucrărilor.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.6731-14, art.30, 37, 38 C.fam..

Prin sentința civilă nr.4008/07.05.2009 pronunțată în dosarul nr._, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți prin acord, și păstrarea de către reclamantă a numelui rezultat din căsătorie.

Prin cererea reconvențională depusă de pârâtul M. M. s-a solicitat să se constate că părțile au dobândit împreună, în timpul căsătoriei, etajele 1 și 2 din imobilul situat în București, ., sector 2, etajele fiind compuse din 6 camere de locuit, 2 bucătării, 2 băi și 2 WC de serviciu, pentru realizarea acestei investiții fiind contractate mai multe credite la bănci, neachitate până la momentul formulării cererii, datorii ce compun pasivul masei partajabile.

Pârâtul a solicitat să se constate că are o cotă de contribuție de 80% la dobândirea bunurilor comune, să se constate că parterul imobilului este bunul său propriu, și să se dispună sistarea stării de devălmășie, cu atribuirea imobilului către pârât, si obligarea reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată aferente procesului.

Prin întâmpinarea depusă, pârâtul-reclamant a învederat că, anterior încheierii căsătoriei cu reclamanta-pârâtă, a mai fost căsătorit, din respectiva căsătorie rezultând 3 copii. În timpul primei căsătorii, pârâtul-reclamant și fosta soție au edificat imobilul situat în București, ..155, sector 2, iar prin sentința civilă nr.9263/1995, Judecătoria Sectorului 2 București a dispus desfacerea căsătoriei și partajarea bunurilor comune-construcții, pârâtului-reclamant fiindu-i atribuită partea veche a imobilului menționat.

În baza actului de partaj voluntar autentificat sub nr.3200/06.12.2001 la BNP L. B. și L. D., pârâtul-reclamant a preluat în deplină proprietate și exclusivă posesie lotul A, respectiv terenul în suprafață de 126,67 mp, din care construit 89,95 mp și neconstruit 36,72 mp, teren pe care este amplasată construcția al cărei parter nu face parte din masa partajabilă. A mai arătat pârâtul-reclamant că, după desfacerea primei căsătorii a procedat la închirierea acestui spațiu către diverse persoane, chiriile obținute fiind încasate exclusiv de pârât în vederea viitoarei extinderi a imobilului. A mai arătat pârâtul-reclamant că etajele 1 și 2 nu sunt finalizate, nefiind locuite.

În privința datoriilor comune, s-a arătat că, pentru obținerea sumelor necesare edificării construcției, în timpul căsătoriei, soții au contractat următoarele credite: contractul de credit nr.702CD_ la B. POST pentru un credit de 21.310,39 lei, din care, la data formulării cererii, a rămas de achitat suma de 19.700 lei; contractul de credit nr._/03.04.2008 cu ING BANK pentru un credit de 28.000 lei, din care, la data formulării prezentei, a rămas de achitat suma de 26.894,54 lei; contractul de credit nr._/23.04.2008 pentru suma de 15.000 Euro, din care, la data formulării prezentei cereri, a rămas de achitat suma de 23.060 lei.

Pârâtul-reclamant a solicitat ca, la partajarea bunurilor soților, să fie avute în vedere și datoriile comune.

În privința cotei de 80% solicitată de pârâtul-reclamant, acesta a arătat că a contribuit în mod substanțial la realizarea bunurilor, reclamanta-pârâtă având venituri mult mai mici, sincopatice, și având totodată un copil în îngrijire.

Pârâtul-reclamant a indicat ca venituri proprii sau generate de bunuri proprii, investite în timpul căsătoriei, următoarele: venituri din chirii provenite din închirierea bunului propriu reprezentat de spațiul de la parterul imobilului; venituri rezultate din vânzarea unor bunuri proprii reprezentate de mașini agricole; venituri realizate din salarii și donații primite de la copiii pârâtului-reclamant.

S-a mai arătat că bunul imobil s-a edificat în baza certificatului de urbanism nr.2970/83/G/29.11.2004, certificat obținut anterior încheierii căsătoriei.

Cu privire la motivele de fapt care stau la baza diminuării cotei de participare a reclamantei-pârâte la dobândirea bunurilor comune, pârâtul-reclamant a arătat că aceasta avea în întreținere un minor din altă căsătorie iar spațiul locativ proprietatea privată a pârâtului-reclamant a fost folosit de reclamanta-pârâtă și fiul acesteia pe tot parcursul căsătoriei.

Pârâtul-reclamant a solicitat și partajarea datoriilor comune acumulate în timpul căsătoriei, în valoare de 49.310,39 lei și 30.000 Euro, ce urmează a fi deduse din valoarea sultei la care va fi obligat către reclamanta-pârâtă.

Bunul imobil a fost evaluat provizoriu la suma de 100.000 euro, respectiv 428.170 ron.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art.36 și 30 C.fam. rap. la art.6731 și urm. C..

La data de 26.05.2009 a fost formulată cerere precizatoare de către reclamanta-pârâtă, prin care s-a arătat că masa partajabilă este compusă din lucrările de consolidare, subzidire, rezistență și extindere aduse subsolului și parterului imobilului preexistent, și extinderea acestei construcții prin edificarea a două nivele, plus podul locuinței care poate fi mansardat.

Pe calea cererii reconvenționale formulate de reclamanta-pârâta M. I. în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 2 București având ca obiect evacuare, s-a solicitat obligarea reclamantului M. M. la plata contravalorii cotei sale de contribuție la îmbunătățirile aduse imobilului apartament proprietatea acestuia din urmă, evaluate la suma de 10.000 lei, și partajarea bunurilor mobile dobândite în timpul căsătoriei, evaluate global tot la 10.000 lei, cu cheltuieli de judecată.

A arătat reclamanta-pârâtă că în ultimul an de căsătorie, cu contribuția egală a soților, au fost aduse imobilului îmbunătățiri constând în: lucrări de izolație, închiderea balconului de la sufragerie cu tâmplărie PVC și geam termopan; renovarea holului, bucătăriei și grupului sanitar; înlocuirea tuturor ferestrelor apartamentului cu tâmplărie PVC și geam termopan; înlocuirea ușii de la intrare, înlocuire parchet.

În drept au fost invocate prevederile art.6731 – art.67314 din Codul de procedură civilă, art.492-art.494 din Codul civil.

. La termenul din data de 15.04.2010 s-a dispus conexarea dosarului nr._/300/2009 având ca obiect partaj bunuri comune cu prezentul dosar.

La termenul din data de 04.11.2010 a fost formulată cerere completatoare de către reclamanta-pârâtă prin care a solicitat introducerea în masa partajabilă a sumelor aferente contractelor de închiriere de la filele 472- 478, și percepute de pârâtul-reclamant în timpul căsătoriei, fără ca banii să fie aduși în patrimoniul soților.

La același termen s-a solicitat introducerea în pasivul masei succesorale a sumei de 8.500 euro (36.550 lei) reprezentând plata parțială a contractului de leasing încheiat cu S.C. MERIDIAN VEST LEASING S.R.L.

În ședința publică din data de 31.01.2011 a fost respinsă excepția insuficientei timbrări a cererii completatoare și a fost încuviințat probatoriul cu privire la aceasta.

Prin sentința civilă nr._/14.11.2013, s-a admis cererea principală de partaj formulată de reclamanta-pârâtă M. I.; s-au admis în parte cererea conexă și cererea completatoare formulate de reclamanta-pârâtă; s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant M. M.. S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu contribuție egală, următoarele bunuri: Imobile: 1.construcție situată în București, ..155, sector 2, alcătuită din lucrări de consolidare, subzidire, rezistență și extindere aduse subsolului și parterului și lucrări de extindere ale imobilului reprezentate de nivelele 1+2 și pod în valoare de 253.680 lei.2.îmbunătățiri aduse imobilului-apartament nr.8 situat în București, ..6, . gresie în balconul de la dormitor și vopsea lavabilă, termopane la întregul apartament, ușă metalică la ., în totală de 4.367,7 lei. Mobile: 1.combina frigorifică, masa pliantă, mască chiuvetă cu blat, mobilier balcon alcătuit din două șifoniere plus un dulap cu trei uși suspendat, mobilier hol compus din dulap pentru haine dublu, mobilier de cămară în valoare totală de 4.364 lei.2.suma de 3.150 lei și suma de 11.088 euro cu titlul de contravaloare chirii. Total valoare masă partajabilă –265.561,7 lei. S-a constatat că pasivul se compune din suma de 75.436,85 lei și 44.040,32 euro reprezentând sume de restituit către instituțiile de credit, fiecare dintre părți urmând să achite suma de 37.718,425 lei și suma de 22.020,16 euro cu titlul de rate de credit. S-a dispus ieșirea din indiviziune. S-au atribuit reclamantei-pârâte M. I. următoarele: etajul 2 și podul imobilului situat în București, ..155, sector 2; combina frigorifică, masa pliantă, mască chiuvetă cu blat, mobilier balcon alcătuit din două șifoniere plus un dulap cu trei uși suspendat, mobilier hol compus din dulap pentru haine dublu, mobilier de cămară; suma de 1.575 lei și suma de 5.544 euro reprezentând valoare chirii. S-au atribuit pârâtului-reclamant M. M. următoarele: etajul 1 și extinderea adusă subsolului și parterului alături de lucrările de consolidare, subzidire, rezistență aferente; îmbunătățirile constând în gresie în balconul de la dormitor și vopsea lavabilă, termopane la întregul apartament, ușă metalică la . de 1.575 lei și suma de 5.544 euro reprezentând valoare chirii. Pârâtul-reclamant a fost obligat la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 1.575 lei și a sumei de 5.544 euro în echivalent în lei la data plății. S-au compensat cheltuielile de judecată constând în taxe de timbru și onorarii de expert. S-a dispus obligarea reclamantei-pârâte la restituirea către stat a ajutorului public acordat, în sumă de 6.903,84 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.4008/07.05.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate de părți.

Cum calitatea de bun comun a imobilului situat în București, ..155, sector 2, nu a fost contestată, analiza materialului probator administrat în cauză a vizat numai compunerea masei partajabile sub aspect imobiliar și contribuția foștilor soți la dobândirea imobilului menționat.

Potrivit sentinței civile nr.9263/20.11.1995 pronunțate în dosarul nr.9702/1993 al Judecătoriei Sectorului 2 București, ca urmare a desfacerii căsătoriei încheiate între pârâtul-reclamant M. M. și numita M. (M.) E. s-a dispus atribuirea către pârât a părții vechi a imobilului situat în București, ..155, astfel cum este indicată în schița de la fila 60, pârâtului-reclamant revenindu-i, ca urmare a partajului voluntar autentificat sub nr.3200/06.12.2001 și terenul în suprafață de 61,24 mp situat la adresa menționată.

Inițial, reclamanta-pârâtă a indicat că imobilul proprietate comună este alcătuit din consolidarea și extinderea asupra imobilului din . din două nivele, iar ulterior, aceasta a precizat că intră în proprietatea comună și lucrările de consolidare, subzidire, rezistență și extindere aduse subsolului și parterului precum și podul locuinței care poate fi mansardat.

Pârâtul-reclamant a învederat că proprietatea comună imobiliară este alcătuită din etajele 1 și 2, parterul fiind în întregime proprietatea acestuia, dobândită înainte de căsătorie.

În privința coraportului de expertiză în specialitatea construcții civile realizat de expertul-parte încuviințat reclamantei-pârâte, expert A. N., s-a reținut că răspunsul la obiectivul vizând lucrările realizate de părți în timpul căsătoriei a fost concordant cu cel formulat de expertul ales de instanța de judecată, în sensul că părțile au realizat lucrări de consolidare, subzidire, rezistență și extindere aduse subsolului și parterului pentru ridicarea celor două niveluri și pod și lucrări de extindere ale imobilului reprezentate de nivelul 1, 2 și pod.

În cuprinsul raportului de expertiză specialitatea construcții civile realizat de expertul-parte încuviințat pârâtului-reclamant s-a stabilit o valoare totală de piață a clădirii de 27.052 euro. Prin prisma expertizei imobiliare contrarii încuviințate în cauză și efectuate de expertul Caștă M., s-a constatat că la obiectivul privind identificarea lucrărilor realizate de părți răspunsul acestuia a fost concordant cu cel al experților anterior amintiți, constatându-se că părțile au efectuat în timpul căsătoriei lucrări de consolidare, subzidire, rezistență și extindere aduse subsolului și parterului pentru ridicarea celor două niveluri și pod și lucrări de extindere ale imobilului reprezentate de etajele 1 și 2 și pod. Valoarea de piață a imobilului a fost stabilită la 322.000 lei pentru ca, prin răspunsul la obiecțiunile încuviințate pârâtului-reclamant, valoarea de piață a imobilului să devină 258.185 lei, din care au fost deduse îmbunătățirile efectuate de chiriaș la parterul imobilului.

Sub aspectul obiecțiunii formulate de expertul reclamantei-pârâte și legate de tipul construcției, expertul Caștă M. și-a menținut punctul de vedere în sensul că imobilul este alcătuit din parter, etaj 1, etaj 2 și pod, iar nu mansardă.

Față de cele indicate în precedent, instanța a constatat, având în vedere obiectul cu care a fost învestită și principiul disponibilității, că în masa partajabilă se includ lucrări de consolidare, subzidire, rezistență și extindere aduse subsolului și parterului pentru ridicarea celor două niveluri cu valoarea de 80.274 lei, și supraetajarea construcției existente cu două niveluri și pod, cu o valoare a lucrărilor de 173.406 lei.

Instanța a avut în vedere concluziile tuturor rapoartelor de expertiză efectuate - inclusiv al expertului-parte al reclamantei-pârâte - în sensul că imobilul este prevăzut cu pod, iar nu cu mansardă, avându-se totodată în vedere dispozițiile autorizației de construcție nr.608/20 G din 15.06.2006.

A apreciat instanța că se justifică stabilirea valorii masei partajabile imobiliare conform raportului de expertiză inițial, răspuns la obiectivul nr.3 teza a II-a, motivat de următoarele: În condițiile unei căderi a pieții imobiliare manifestate în ultimii ani, în considerarea aspectului că ambele părți au participat activ și efectiv la edificarea construcției descrise în raportul de expertiză, este întemeiată concluzia că stabilirea valorii imobilului trebuie făcută prin raportare la valoarea lucrărilor efectuate, iar nu la valoarea de piață a imobilului, deși, astfel cum aceasta este stabilită prin cel mai recent raport de expertiză efectuat este aproximativ egală cu valoarea cumulată a lucrărilor, și anume 258.185 lei - valoarea de piață față de 253.680 lei –valoarea lucrărilor.

Instanța a mai avut în vedere că, atât timp cât ambele părți au înțeles să excludă parterul bun propriu al pârâtului-reclamant de la masa partajabilă, instanța nu se poate raporta la o valoare de piață care nu poate fi stabilită cu excluderea în mod abstract a parterului imobilului.

Un alt aspect de natură a întări convingerea instanței, a fost cel legat de podul imobilului, a cărui destinație stabilită de proprietar va putea justifica pe viitor diferențe valorice, eventuala inegalitate putând fi înlăturată prin partajarea valorii lucrărilor aferente podului, astfel cum este ea determinată în raportul de expertiză indicat.

Din punct de vedere al contribuției foștilor soți la dobândirea imobilului menționat, instanța a avut în vedere faptul că soții au fost de acord să nu considere că extinderile și supraetajarea au transformat bunul imobil inițial într-un bun nou, comun, instanța fiind învestită exclusiv cu partajarea imobilului cu excluderea parterului imobilului-bun propriu al pârâtului-reclamant.

În privința contribuției soților la dobândirea bunului imobil, în principal s-a avut în vedere prezumția relativă de comunitate instituită prin art.30 alin.1 C.fam., și faptul că temeiul juridic al comunității de bunuri îl constituie nu numai existența căsătoriei, ci si participarea fiecăruia dintre soți prin muncă sau prin mijloacele sale la dobândirea si conservarea bunurilor comune, stabilindu-se cota parte ce revine fiecăruia dintre soți funcție de contribuția la dobândirea si conservarea bunurilor comune.

Prin prisma faptului că în beneficiul reclamantei-pârâte operează o prezumție simplă de participare în cote egale la dobândirea bunului comun, instanța a constatat că pârâtului-reclamant îi revine, conform art.1169 C.civ. sarcina probei în vederea dovedirii contribuției majorate pretinse, de 80% la dobândirea imobilului. S-a constatat că acesta a făcut dovada că între anii 1994-2005 a obținut venituri din închirierea imobilului situat în București, ..155, fără a proba însă că veniturile obținute au fost folosite la edificarea imobilului în timpul căsătoriei soților.

În ce privește veniturile obținute din vânzarea bunurilor proprii reprezentate de două mașini agricole, s-a reținut că, potrivit chitanțelor de mână de la filele 134 și 135, în anul 2001 și în anul 2004, pârâtul-reclamant a înstrăinat 2 mașini agricole contra valorii de 3.000 lei, respectiv 8.000 lei. Reclamanta-pârâtă a confirmat vânzarea mașinilor agricole, pe de o parte, iar pe de altă parte pârâtul-reclamant a dovedit cu martorul D. A. că banii obținuți au fost folosiți la edificarea construcției, partea adversă nefăcând dovada contrară, în sensul că banii au fost înmânați fiului pârâtului-reclamant.

În privința veniturilor din salarii și donații – invocate de paratul reclamant - sub primul aspect invocat, se va avea în vedere că pârâtul-reclamant nu a invocat și nu a dovedit obținerea unor venituri superioare veniturilor reclamantei-pârâte, ultimul salariu al acestuia, datând din 01.04.2006, în calitate de director al S.C. MA.. fiind în valoare de 1.400 lei. Donația făcută pârâtului-reclamant de fiica sa, M. P.-B. la data de 24.07.2008, a fost calificată de instanță drept un act întocmit pro causa, întrucât, pe de o parte, a fost efectuată după data de 09.07.2008, data întocmirii procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, iar pe de altă parte, s-a situat în perioada proximă formulării cererii de divorț, 21.01.2009, perioadă în care, potrivit declarațiilor ambelor părți, relațiile între acestea erau foarte tensionate, putându-se deci întrevedea soluția remediată a divorțului.

Ceea ce ar putea determina o contribuție diminuată a reclamantei-pârâte la dobândirea bunului imobil supus partajului (alături de motivul detaliat la pct. 2), este aspectul că reclamanta-pârâtă a avut pe tot timpul căsătoriei în întreținere pe minorul V. M. n.01.03.1991, fiind fără relevanță dacă acesta primea sau nu din partea tatălui său pensie de întreținere. Potrivit literaturii și practicii judiciare, în măsura în care un soț a cheltuit o parte din veniturile sale prin întreținerea unui copil, înseamnă că, în mod corespunzător, nu a putut contribui la dobândirea și conservarea bunurilor comune, astfel încât este firesc să se țină seama de această împrejurare la determinarea cotelor-părți ale soților în bunurile comune.

Cu toate acestea, potrivit afirmațiilor reclamantei-pârâte, susținute de ordinele de retragere depuse la filele 186-197, din contul numiților N. M. și N. M., părinții reclamantei-pârâte a fost retrasă în perioada octombrie 2007-aprilie 2008 - deci înainte de finalizarea lucrărilor, contrar afirmației pârâtului-reclamant – o sumă de aproximativ 35.000 lei. Deși pârâtul-reclamant a afirmat că banii au fost folosiți de soția sa în alte scopuri, afirmația a fost formală, unicul motiv invocat de pârâtul-reclamant și înlăturat de instanță fiind ulterioritatea retragerilor față de momentul finalizării construcției.

În privința depunerii sumei de 3.100 lei în conturile numitei N. M., instanța a reținut că depunerea a fost făcută de reclamanta-pârâtă, fiind considerabil redusă față de sumele indicate de aceasta și dovedite ca fiind folosite în vederea edificării construcției.

Instanța a avut în vedere că, astfel cum a rezultat din cuprinsul ambelor rapoarte de expertiză în specialitatea construcții, la noul imobil au fost folosite materiale provenite din demolarea construcției proprietatea pârâtului-reclamant, fără a se putea preciza cantitatea și valoarea exactă a acestora și fără a putea justifica un aport cu 30% mai ridicat al pârâtului-reclamant la edificarea construcției.

A fost reținut ca relevant răspunsul pârâtului-reclamant la întrebarea nr.11 din interogatoriul administrat la data de 21.01.2010, conform căruia este adevărat că reclamanta-pârâtă lucra la magazinul familiei ca vânzătoare timp de 8-10 ore pe zi, și răspunsul la întrebarea nr.10 din același interogatoriu în care pârâtul-reclamant a recunoscut că unele din veniturile obținute de reclamanta-pârâtă în Italia au fost aduse în bugetul comun.

Față de aceste recunoașteri, avându-se totodată în vedere că s-a probat și recunoscut de către părți contractarea mai multor credite comune în vederea continuării construcției, instanța a reținut că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunului imobil, neexistând motive suficient de puternice pentru constatarea unei contribuții majorate de 80% a pârâtului-reclamant, drept care, instanța stabilește că imobilul din ..155, sector 2 București, a fost edificat cu contribuția egală a părților.

În privința bunurilor mobile, s-a reținut că, astfel cum rezultă din răspunsul la întrebarea nr.8 a interogatoriul luat pârâtului-reclamant, acesta a recunoscut achiziționarea în timpul căsătoriei a combinei frigorifice, și nu a înțeles să conteste evaluarea făcută de reclamanta-pârâtă la data de 03.05.2010.

Conform declarației martorei M. F., în timpul căsătoriei, părțile au confecționat un dulap în balconul de la sufragerie, un dulap de hol la care s-au folosit uși de la o piesă de mobilă mai veche, două dulapuri pe balconul de la dormitor, o masă pliantă. În privința calculatorului martora a fost ezitantă, neputând să indice ce cunoaște în legătură cu acesta, arătând instanței că nu știe dacă respectivul bun a aparținut reclamantei-pârâte sau soților. Potrivit declarației martorei S. M., în timpul căsătoriei părțile au făcut un dulap cu trei uși suspendat, dulapuri de-o parte și de alta a balconului, rafturi în cămară, mască bucătărie, cuier hol.

În privința persoanelor care au realizat bunurile mobile, instanța a reținut că, deși pârâtul-reclamant a dovedit cu martorul M. F. faptul că mobilierul a fost construit de o rudă a sa, cu toate acestea, ca urmare lipsei de valoare probatorie a declarației olografe extrajudiciare a numitului I. V. nu s-a făcut dovada că lucrările s-au întocmit în contul unei datorii mai vechi, iar materialele indicate în facturile de la filele 543-545 au fost achiziționate cu venituri proprii ale pârâtului-reclamant.

Cu privire la îmbunătățirile aduse imobilului-apartament nr. 8 proprietatea pârâtului-reclamant situat în București, ..6, . F. le-a indicat a fi următoarele: gresie în balconul de la dormitor și vopsea lavabilă, termopane la balcoane, pe exterior, bucătărie și unul din dormitoare, făcute de o rudă a pârâtului de la țară.

Potrivit declarației martorei S. M., în timpul căsătoriei părțile au pus geamuri termopan peste tot, gresie în balcon, ușă metalică la .>

În privința apărărilor formulate de pârâtul-reclamant în sensul că îmbunătățirile au fost efectuate anterior încheierii căsătoriei cu reclamanta-pârâtă, instanța a reținut că este lipsită de valoare probatorie declarația olografă extrajudiciară dată de numitul S. C., în condițiile în care pârâtul-reclamant nu a propus probe în dovedirea afirmațiilor sale.

În consecință, s-a reținut că sunt dovedite a fi bunuri comune ale soților îmbunătățirile constând în gresie în balconul de la dormitor și vopsea lavabilă, termopane la întregul apartament, ușă metalică la ., cu o valoare de 3.165 lei, la care se adaugă cheltuieli indirecte de 30%- 949,5 lei și spor lucrări izolate de 8%- 253,2 lei, în total 4.367,7 lei.

Sub aspectul cotei de contribuție la dobândirea bunurilor mobile, instanța a avut în principal în vedere prezumția relativă de comunitate de bunuri instituită prin dispozițiile art.30 alin.1 C.fam., precum și faptul că în privința acestor bunuri nu s-a contestat prezumția legală de egalitate a contribuției, motiv pentru care instanța a stabilit existența unei contribuții egale a soților legat de dobândirea acestor bunuri.

Prin cererea reconvențională, pârâtul-reclamant a solicitat partajarea datoriilor comune, constând în creditele contractate pe parcursul desfășurării căsătoriei.

Deși inițial reclamanta-pârâtă a negat folosirea creditelor în interesul căsătoriei, din interpretarea ipotezei întrebării nr.6 de la fila 157, s-a reținut că aceasta recunoaște implicit că respectivele credite au fost contractate în scopuri comune, respectiv edificarea imobilului.

Potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat de expertul C. A., în timpul căsătoriei soților s-au contractat următoarele credite: un credit de consum în valoare de 22.500 ron contractat la BANCPOST- Sucursala Moșilor, la data de 29.08.2006, cu un cost total de 37.904,23 lei, o valoare achitată până la momentul efectuării expertizei - luna martie 2010 - de 10.311,28 lei și o valoare de restituit de 27.592,95 lei; un credit de consum în valoare de 15.000 Euro contractat la Garanti Bank la data de 13.03.2008, cu un cost total de 26.073,66 euro, o valoare achitată până la momentul efectuării expertizei de 5.170,54 euro și o valoare rămasă de restituit de 20.903,12 euro; un credit de consum în valoare de 28.000 lei contractat la ING Bank la data de 03.04.2008, cu un cost total de 60.434,40 lei și o valoare de restituit de 47.843,90 l ei;un credit de consum în valoare de 15.965 euro contractat la Unicredit Ț. Bank S.A. la data de 23.04.2008 și o valoare de restituit de 23.137,20 lei.

Deși prin expertiza contabilă efectuată s-au stabilit sumele restituite din totalul creditelor după separarea în fapt a soților, instanța a reținut că, față de răspunsurile neconcludente la interogatoriul administrat reclamantei-pârâte, având totodată în vedere că pârâtul-reclamant a solicitat exclusiv „să se ia act” de faptul că după despărțirea în fapt a achitat în continuare ratele de credit, fără a formula petit distinct în privința sumelor menționate, părțile urmează a se desocoti pe cale separată în privința acestor valori.

În concluzie, s-a reținut că părțile au de restituit către instituțiile de credit, la momentul efectuării expertizei, o valoare de 75.436,85 lei și 44.040,32 euro, acesta reprezentând pasivul căsătoriei.

În raport de considerentele expuse, s-a reținut că echivalentul valoric al masei partajabile, compusă din bunuri imobile în valoare de 253.680 lei, bunuri mobile în valoare de 4.364 lei, îmbunătățiri aduse imobilului pârâtului-reclamant în valoare de 4.367,7 lei, creanțe în valoare de 3.150 lei și 11.088 euro, este de 265.561,7 lei și 11.088 euro, la împărțirea acestora urmând a se proceda în conformitate cu dispozițiile art.6735 din Codul de procedură civilă, avându-se în vedere și poziția exprimată de părți.

În privința partajării bunului imobil situat în București, ..155, sector 2, astfel cum a fost precizat de către expertul în specialitatea imobile în răspunsul de la obiectivul nr.5, în cazul cotelor egale, s-a reținut că unitățile locative de la etajul 1 și 2 pot fi partajate în natură, motiv pentru care instanța a atribuit în natură reclamantei-pârâte etajul 2 și podul imobilului, iar reclamantului-pârât lucrările de consolidare, subzidire, rezistență și extindere aduse subsolului și imobilului, în considerarea dreptului său de proprietate asupra parterului, precum și etajul 1 al construcției. S-a reținut că atribuirea podului imobilului, iar nu mansardei, astfel cum în mod corect a insistat și precizat pârâtul-reclamant, egalizează loturile devenite inegale prin atribuirea către pârâtul-reclamant a lucrărilor de consolidare și extindere a parterului. Deși la o primă vedere loturile ar putea fi considerate inegale în defavoarea reclamantei-pârâte întrucât lucrările de subzidire și extindere sunt calculate la valoarea de 80.274 lei, în timp ce lucrările aferente podului imobilului sunt de aproximativ 10.000 lei, instanța a apreciat că nu poate fi ignorat faptul că la edificarea construcției, fără posibilitatea de evaluare concretă, a fost folosită în proporție de 30% cărămidă provenită din demolarea parțială a imobilului proprietatea pârâtului-reclamant. Față de cele de mai sus, s-a apreciat că partajarea în natură descrisă mai sus respectă atât criteriile cotelor de contribuție cât și cele de echitate și egalitate între părți.

Sub aspectul partajării bunurilor mobile și a îmbunătățirilor efectuate la imobilul proprietatea pârâtului-reclamant, în considerarea disp. art.6735 alin.2 C., având în vedere poziția părților, care nu au indicat în mod expres nicio modalitate de partajare a acestora, instanța a pro cedat la alcătuirea a două loturi: lotul A constând în combina frigorifică și mobilierul de pal melaminat astfel cum au fost indicate la pct. II paragraful 6 – 4.364 lei și lotul B constând în îmbunătățirile aduse imobilului pârâtului-reclamant, astfel cum au fost indicate la pct.III paragraful 4, în total 4.367,7 lei, atribuind reclamantei-pârâte lotul A, iar pârâtului-reclamant lotul B.

În ceea ce privește partajarea creanțelor reprezentate de suma de 3.150 lei și suma de 11.088 euro în echivalent în lei la data plății, în considerarea disp. art.6735 alin.2 C., și având în vedere poziția părților, care nu au indicat în mod expres nicio modalitate de partajare a sumelor, instanța va proceda la alcătuirea a două loturi de valoare egală și anume 1.575 lei și 5.544 euro, pe care le-a atribuit fiecăreia dintre părți. Întrucât, astfel cum a recunoscut și pârâtul-reclamant, el a fost cel care a încasat valoarea chiriilor între momentul despărțirii în fapt și data divorțului părților, s-a dispus obligarea acestuia la plata către reclamanta-pârâtă a sumelor de 1.575 lei și 5.544 euro, astfel cum s-a dispus în precedent.

Sub aspectul partajării datoriilor comune, față de valorile menționate în cuprinsul raportului de expertiză contabilă și față de recunoașterea părților că împrumuturile au fost utilizate în scopuri comune, s-a reținut că fiecăreia dintre acestea îi revine obligația de a achita suma de 37.718,425 lei și suma de 22.020,16 euro cu titlul de rate de credit.

Solicitarea reprezentantului reclamantei-pârâte de compensare a sumelor datorate de aceasta cu titlul de credit, cu sumele datorate acesteia de pârâtul-reclamant cu titlul de contravaloare chirii încasate după data despărțirii în fapt, a fost respinsă ca neîntemeiată, apreciind instanța că nu este întrunită condiția ca cele două datorii să fie reciproce.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta M. I. și pârâtul M. M..

În motivarea apelului, pârâtul apelant a arătat în esență că:

În mod nelegal si netemeinic s-a reținut ca nu a fost contestata calitatea de bun comun a imobilului situat in București .. 155, sector 2, deoarece paratul-reclamant a contestat aceasta calitate pe tot parcursul procesului prin toate probele administrate.

Părțile se judeca in prezentul proces pentru a dovedi cotele de contribuție la etajul 2 si pod, pentru ca etajul 1 deja exista sub forma de mansarda inițiala cu aceeași înălțime, conform declarațiilor muncitorilor martori si planșelor foto.

Paratul-reclamant a dovedit ca venituri proprii, precum si generate de bunuri proprii următoarele:

Venituri din chirii provenite din închirierea bunului propriu reprezentat de spațiul de la parterul imobilului situat in București .. 155, sector 2 între anii 1994-2005. Proba faptului ca veniturile obținute din chirii au fost folosite la edificarea imobilului s-a făcut cu martorii audiați in cauză, inclusiv cu declarațiile olografe ale martorilor muncitori care au lucrat la imobil.

Venituri rezultate din vânzarea unor bunuri proprii, respectiv 3 mașini agricole si 2 autoturisme. Reclamanta-parata a confirmat vânzarea mașinilor agricole, iar paratul-reclamant a dovedit cu martora D. A. ca banii obținuți au fost folosiți la edificarea construcției.

Venituri realizate din salariile pârâtului-reclamant pentru perioada 1994 -2996 = 362.786 lei

Venituri din firma pârâtului-reclamant SC MA. pentru anul 2002 =_ lei, pentru anul 2003 =_,84 lei, pentru anul 2004 =_,01 lei, in total 214.072,85 lei. Faptul ca veniturile din firma au fost folosite la realizarea imobilului a fost dovedit cu declarațiile olografe ale martorilor G. F. (data in fata politiei in dosarul de mărturie mincinoasa) si martorii U. I. si S. M..

Venituri proprii din asociația agricola in perioada 1994 - 2002 in total de 672.000 lei (ron), conform declarației martorului S. M. S..

Donații substanțiale primite de la copii pârâtului-reclamant: de la fiul M. C. dintr-un contract de împrumut realizat in anul 2006 la Banca Carpatica in suma de 16 000 lei; de la fiica M. P. B. suma de 50.000 EURO.

Credite realizate de la persoane fizice: G. E. si G. M. care i-au împrumutat pârâtului-reclamant sume de 1000 -1500 EURO si 20 000 EURO.

Credite pe care le-a achitat personal paratul-reclamant începând din noiembrie-decembrie 2008, unele credite trebuind sa fie achitate pana in anul 2018, suma totala a creditelor fiind de 95.653,78 lei.

Apelantul M. M. a susținut că a dovedit faptul ca reclamanta-parata nu a avut nici o cota de contribuție cu privire la bunuri in timpul căsătoriei deoarece: in anul 2006 când au fost efectuate îmbunătățirile la imobilul situat in București .. 155, sector 2, reclamanta nu avea nici o suma de bani si nici nu era in tara. Chiar paratul-reclamant i-a plătit acesteia biletele de avion, deoarece nu avea bani de întoarcere in tara. Paratul-reclamant s-a întors in România la data de 13.01.2007, iar reclamanta-parata M. I. a rămas in continuare in vizita in Italia, la fiica pârâtului-reclamant.

S-a mai arătat că toate retragerile in numerar operate pe contul numitei Neata M. au fost efectuate in anul 2008, iar lucrările la imobilul situat in București .. 155, sector 2 erau finalizate încă din anul 2006. CEC - ul pe numele Neata M. nu exista la data finalizării acestor lucrări, contul fiind deschis â mai târziu, la 25.10.2007, astfel că această probă trebuie sa fie înlăturată. Chiar cu privire la sumele depusa pe numele Neata M., s-a susținut că apelanta reclamantă a încercat sa inducă in eroare instanța cu privire la cuantumul lor, socotindu-le de doua ori pentru a majora artificial suma.

Totodată, apelantul a precizat că reclamanta-parata a avut în întreținere un copil din prima căsătorie, ceea ce i-a diminuat in permanenta veniturile, astfel încât este firesc sa se tina seama de aceasta împrejurare la determinarea cotelor părți ale soților in bunurile comune.

A susținut apelantul că instanța de fond nu a făcut referire la bunurile mobile deja ridicate de reclamanta-parata M. I..

De asemenea, a arătat că în mod nelegal instanța de fond a luat in considerare numai primul raport de expertiza întocmit de expertul I. N. din care rezulta valoarea de 173.406 lei, deși trebuia sa ia in considerare ultimul raport de expertiza întocmit de expertul Casta M., din care rezulta valoarea de 322.056 lei, din moment ce reclamanta-parata si paratul-reclamant au solicitat efectuarea unei noi expertize care a fost încuviințată, dispusa si efectuata in cauza.

Din chitanța-angajament întocmita de paratul-reclamant cu D. F. pentru zugrăveala exterioara a imobilului rezultă – în susținerea apelantului - ca a fost cheltuita suma de 2000 EURO de către paratul-reclamant (act nou pe care îl va depune in apel).

A mai fost criticată sentința atacată în sensul că instanța nu a înlăturat declarația martorei C. C., care a fost sancționată de către P. pentru mărturie mincinoasa.

Potrivit susținerii apelantului parat-reclamant, din probele pe care le-a administrat rezulta ca acesta a răsturnat prezumția relativa prevăzuta de art. 30 C. Fam, dovedind ca reclamanta-parata nu a avut nici o cota de contribuție la toate lucrările care s-au realizat la cele doua imobile in timpul căsătoriei si la bunurile mobile, chiriile fiind de asemenea bunuri proprii.

Consideră apelantul vă în mod nelegal instanța de fond l-a obligat la plata sumei lei si a sumei de 5544 EURO reprezentând valoare chirii, deoarece chiriile au fost obținute prin închirierea parterului imobilului, bun propriu al pârâtului-reclamant.

Pentru aceste motive a solicitat admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței apelate, respingerea cererii principale, si admiterea cererii reconvenționale, cu atribuirea întregului imobil situat in București .. 155 sector 2, in lotul pârâtului-reclamant M. M. si respingerea solicitării de obligare a pârâtului reclamant la cheltuielilor de judecata, iar in subsidiar obligarea pârâtului reclamant unei sulte, in limita dovezilor cotei de contribuție administrate de reclamanta-pârâtă, în condițiile in care acestea exista.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282-298 Cod proc. civ, precum si orice alte dispoziții legale în materie.

Prin memoriul depus în completarea motivelor de apel, același apelant a susținut în esență că:

In mod eronat, instanța de fond a reținut ca nu a fost contestata calitatea de bun comun a imobilului situat in București, .. 155, sector 2. Instanța a schimbat natura juridica a dreptului de creanța, singurul drept pe care l-ar fi putut invoca intimata M. I., raportat la imobilul menționat, transformându-l si convertindu-l pe acesta . de proprietate.

Lotizarea făcuta de către instanța de fond este esențial nelegala, neechitabila si contrara probelor aflate la dosarul cauzei. Apelantului i-au fost atribuite bunuri proprii pe care acesta le deținea in proprietate anterior încheierii căsătoriei (parterul si subsolul imobilului).

Instanța a dispus împărțirea bunurilor imobile in lipsa unor propuneri de lotizare din partea părtilor si in lipsa unor variante concrete realizate de către experții desemnați in cauza, încălcând dispozițiile art. 6736 alin.1 și 2 Cod procedură civilă.

S-a arătat că apelantul a solicitat instanței sa tina seama de sumele de bani pe care acesta le-a achitat după despărțire, din creditele contractate în timpul căsătoriei, la împărțirea masei partajabile, urmând sa ia act de aceste plați si sa le deducă din eventualele sumele de bani pe care apelantul ar fi trebuit sa le plătească in urma formarii loturilor. Instanța de fond nu a reținut aspect, săvârșind practic o denegare de dreptate si apreciind in mod vădit eronat ca aceste aspect urmează a fi reglat separate de către părți. Partajul nu poate lasă neelucidate creanțe intre părți, cată vreme acestea au legătura cu masa partajabila si cată vreme părțile au invocat si solicitat sa se tina seama de aceste aspect la formarea loturilor.

S-a mai susținut că instanța a dispus in mod greșit împărțirea pasivului constând in creditele la bănci, deși toate contractele de credit sunt încheiate exclusiv pe numele apelantului M. M., intervenind astfel în convenția dintre apelant si bănci. Băncilor cu care au fost încheiate creditele nu le este opozabila hotărârea instanței de fond, situație în care obligat pe mai departe in raportul juridic obligațional rămâne tot apelantul.

A mai susținut apelantul că includerea în lotul reclamantei pârâte a etajului 2 si a podului imobilului situat in București, .. 155, sector 2, in condițiile in care restul imobilului revine apelantului pârât, nu rezolva situația căilor de acces in imobil si a împărțirii spatiilor de folosința . care si terenul pe care se afla edificata construcția este proprietatea privata exclusiva a apelantului M. M..

Apelantul a mai criticat sentința atacată în sensul că în mod vădit eronat, s-a reținut prin aceasta o cota egala de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune. Instanța a făcut o apreciere greșita a probelor administrate, bazându-se pe pretinse răspunsuri „indirecte" la interogatoriu ale apelantului, deși orice proba trebuie sa rezulte in mod direct si sa se coroboreze cu celelalte probe administrate.

În ceea ce privește terenul, parterul si subsolul imobilului, nu au fost făcute obiecțiuni, intimata recunoscând acest fapt in tot cursul procesului. Prin urmare, reclamantei - parate nu i se putea repartiza vreo cota parte din imobil, in materialitatea sa, iar apelantului nu i se putea atribui chiar bunul sau propriu, respectiv parterul si subsolul.

Practic, deși instanța de fond a stabilit formal cote egale de contribuție la dobândirea bunurilor comune, a acordat apelantului o cota de bunuri reprezentând poate 15-20%, in contextul in care i-a acordat in fapt doar etajul 1 al imobilului (bun comun), iar parterul și subsolul reprezintă bunuri proprii.

Acordarea in lotul apelantului a consolidărilor si extinderii aduse parterului si subsolului, ca si când aceste lucrări ar fi de sine stătătoare, este – în opinia apelantului - greșita. Aceste extinderi si consolidări au fost necesare exclusiv pentru adăugarea etajelor 1 si 2 ale clădirii, sens in care aceste lucrări nu pot fi desprinse din întreg si atribuite ca si „cantitate de bunuri" in lotul apelantului.

In aceste condiții, instanța nu putea sa acorde intimatei mai mult decât a cerut, respectiv mai mult de 50% din contravaloarea lucrărilor edificate la imobil.

A mai susținut apelantul că instanța de fond a nesocotit principiul accesiunii imobiliare, in temeiul căruia proprietarul terenului devine si proprietarul construcției.

In ceea ce privește bunurile mobile, s-a arătat că instanța de fond a făcut o greșita apreciere a probelor, stabilind in mod eronat compunerea masei partajabile pe acest aspect.

Așa cum a arătat pe tot parcursul cauzei, după ce intimata a luat toate bunurile mobile din casa conform procesului - verbal aflat la dosarul de fond, au mai rămas de împărțit doar combina frigorifica, combina muzicala, masca chiuveta. Instanța nu a ținut seama de valoarea bunurilor comune - de aproximativ 19.934 lei - pe care intimata le-a ridicat din casa.

Referitor la bunurile enumerate de instanța de fond ca fiind „comune", a susținut apelantul că numai cele enumerate mai sus fac parte din comunitatea de bunuri. Celelalte sunt tot bunuri proprii ale apelantului, dobândite înainte de căsătorie.

Si în privința aprecierii dreptului de creanța - constând in lucrări de îmbunătățire realizate la imobilul situat in București, .. 5, ., s-a susținut că instanța de fond a făcut o apreciere eronată a probelor, constatând în mod greșit ca in masa partajabile se găsesc lucrări de reabilitare in valoare de 4.367,7 lei.

Contrar celor afirmate de intimata si preluate de către instanța de fond, imobilul menționat a fost renovat si utilat de către apelant înainte de încheierea căsătoriei cu intimata.

La fila 665 din dosarul de fond, se afla interogatoriul luat de apelant intimatei, unde aceasta a recunoscut in mod expres ca, la momentul încheierii căsătoriei dintre părți, apartamentul era zugrăvit si avea gresie si faianța pusa - întrebarea nr. 3.

In ceea ce privește pasivul masei partajabile, s-a arătat că nu s-a ținut seama de sumele de bani achitate de către apelantul M. M. cu titlu de restituire credite la bănci, în perioada scursa intre data desfacerii căsătoriei si data pronunțării hotărârii.

După despărțirea in fapt a pârtilor, toate creditele au fost achitate numai de către paratul - reclamant M. M..

Instanța trebuia sa aibă in vedere si suplimentul la raportul de expertiză, prin care se arata ca pana la data despărțirii in fapt a soților, au fost achitate doar sumele de 16.554,6 lei si 9.642,75 Euro.

O altă critică adusă hotărârii primei instanțe a fost în sensul că nu s-a ținut seama de contractul de leasing, nefăcându-se niciun fel de referiri la acesta.

Cu privire la plățile efectuate pentru achiziționarea autoturismului, a arătat ca avansul in cuantum de 3.266 Euro si primele 9 rate au fost achitate in timpul căsătoriei, însă avansul a fost achitat din vânzarea altui bun propriu al apelantului.

Sumele de bani încasate de apelant cu titlu de chirie pentru închirierea spațiului situat la parterului imobilului situat in București, .. 155, sector 2, sunt tot bunuri proprii ale apelantului, in temeiul subrogației reale cu titlu particular, fiind obținute in schimbul închirierii unui bun propriu, acestea neputând fi incluse în comunitatea de bunuri.

Deși instanța de fond a retinut in mod corect că parterul este bun propriu al apelantului, dinainte de căsătorie, nu a motivat de ce chiriile obținute din valorificare acestui parter ar trebui incluse in masa bunurilor de împărțit.

S-a mai arătat că instanța de fond a retinut ca in perioada 1994-2005 apelantul a făcut dovada obținerii unor venituri suplimentare din chirii, insa afirma absolut nelegal ca acesta nu ar fi dovedit ca veniturile obținute ar fi fost folosite la edificarea imobilului. Acest raționament este – în opinia apelantului – nelegal. De vreme ce este indiscutabil ca in perioada 1994-2005, apelantul a obținut in mod constant venituri majore din chirii, este de asemenea de netăgăduit faptul ca veniturile sale la dobândirea bunurilor comune au fost net superioare celor aduse in gospodărie de către intimata M. I.. Simplu acest fapt este de natura sa răstoarne prezumția de egalitate in dobândirea bunurilor comune obținute in timpul căsătoriei.

Consolidarea si extinderea imobilului s-a făcut in regie proprie, prin munca efectiva prestata de către apelantul-pârât-reclamant si fiii săi. Acest aspect nu a fost luat in considerare de către instanță, neexistând vreo rațiune pentru care aceste susțineri au fost înlăturate.

S-a mai arătat că M. I. a lucrat in Italia din martie 2006 si pana in 2008, având câștiguri de aproximativ 600-700 Euro pe lună așa cum rezultă din afirmația martorei D. A.. Faptul material al lipsei sale din țară, în perioada edificării imobilului, este probat cu acte. În răspunsul la interogatoriu, la întrebarea nr. 9, aceasta afirma ca in perioada edificării imobilului câștiga 800-900 Euro, in vreme ce martora C. C. indica faptul ca - "știe de la reclamanta" - ca aceasta câștiga cam 1300-1400 Euro/luna. Aceste afirmații sunt neadevărate, ele contrazicându-se unele pe altele.

În motivarea apelului declarat de apelanta-reclamantă M. I. s-a susținut în esență că:

În urma extinderii și supraetajării, noua clădire a dobândit trei unități locative, respectiv parter, etaj 1, și etaj 2, compusă din nouă camere, două bucătării în suprafață totală de 328,72 mp. Mai mult, podul reprezintă mansardă, pentru că părțile nu au respectat întocmai autorizația de construcție, spațiul circumscris la pod fiind unul destinat construcției, așa cum recunoaște și pârâtul-reclamant în cadrul motivelor de apel.

A susținut apelanta că numai în baza acestui argument și în mod unilateral reținându-se cu temeinicie principiul disponibilității, nu este în nici un caz de natură a justifica la modul cel mai riguros pe acest aspect reținerea instanței în sensul că parterul reprezintă bun propriu al pârâtului.

Practic, acest parter nu mai există, fiind încorporat în noua construcție de sine stătătoare; iar în atare condiții nu pot fi reținute în loc de un imobil, două.

S-a susținut că, pe acest aspect, prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii și a dat o interpretare greșită a probelor în condițiile în care construcția nou edificată este una modernă, de sine stătătoare transformată în totalitate într-un imobil nou a cărui valoare de circulație a crescut de mai multe ori fată de valoarea ei inițială, și a cărui suprafață locativă a crescut cu 360%.

Așa fiind, instanța a făcut abstracție de practica judiciară și legislația în vigoare, pe acest aspect.

Lucrările de consolidare și extindere aduse pivniței și parterului vechi care nu avea fundație de beton, stâlp sau placă de monolit, și construirea a două nivele peste acest imobil cu mansardă, au transformat vechea construcție în așa măsură și în afara oricărui dubiu, într-una deosebită de cea inițială, iar aceasta trebuie considerată ca fiind bun comun, dobândit în timpul căsătoriei, așa cum a consacrat practica judiciară (CA. B. Decizia civilă 422/3/28.03.2001).

Reclamanta împreună cu pârâtul, în timpul căsătoriei, au edificat la imobilul proprietatea exclusivă a pârâtului lucrări de reamenajare cu o valoare de reparație capitală, care au produs o transformare fundamentală și de substanță a imobilului.

Toate acestea au dus evident la schimbarea configurației totale a imobilului, astfel că trebuie ca reținerea la masa partajabilă să se facă global, adică să se rețină tot imobilul, și nu numai parte din el, pentru că nu există posibilitatea defalcării acestuia.

Instanțele de judecată, consacrând această idee, a statuat că în ipoteza în care „...când ambii soți ridică o construcție cu mijloace care face parte din comuniunea de bunuri pe terenul proprietatea uneia dintre soți, construcția devine proprietatea comună a soților"

In această situație, consideră apelanta că prima instanță trebuia să aplice regimul juridic al comunității de bunuri, și nu regula de drept comun a cesiunii soțului care este proprietarul terenului, neputând dobândi prin accesiune imobiliară construcția ca bun propriu. S-a admis că soțul care a construit eu mijloace din comuniunea bunurilor pe terenul celuilalt soț, cu consimțământul acestuia, poate să dobândească chiar și un drept de superficie, aceeași soluție s-a impus și în cazul construcțiilor „alăturate, învecinate sau suprapuse unei construcții vechi aparținând numai unuia dintre soți".

Pentru aceste motive, instanța de fond trebuia să aplice principiul caracterului de bun comun, al imobilului supus partajului și nu să rețină numai parte din acesta.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 291,299Cod procedură civilă.

Prin decizia civilă nr.748 A/02.06.2014, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă-pârâtă M. I., și a admis apelul declarat de apelantul pârât reclamant M. M.. A schimbat sentința apelată în sensul că a constatat că sumele de 3.150 lei și de 11.088 Euro, reprezentând contravaloare chirii, sunt bunuri proprii ale pârâtului-reclamant M. M.; a menținut în rest sentința civilă apelată; a respins cererea apelantei-reclamante-pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în apel, ca neîntemeiată și a obligat apelanta-reclamantă-pârâtă la plata către apelantul-pârât-reclamant a sumei de 6.329,87 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (cu aplicarea art.274 alin.3 C.proc.civ.).

Pentru a dispune astfel,instanța de apel a reținut în esență că:

Sunt neîntemeiate criticile ambelor părți cu privire la imobilul din ..155, sector 2.

Astfel, prin sentința civilă nr.9263/20.11.1995 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București în dosarul nr.9702/1993, ca urmare a desfacerii căsătoriei încheiate între apelantul M. M. și numita M. (M.) E. s-a dispus atribuirea către pârât a părții vechi a imobilului situat în București, ..155, astfel cum este indicată în schița de la fila 60, pârâtului-reclamant revenindu-i ca urmare a partajului voluntar autentificat sub nr.3200/06.12.2001, și terenul în suprafață de 61,24 mp situat la adresa menționată.

Prin cererea dedusă judecății, reclamanta-pârâtă a arătat că imobilul proprietate comună este alcătuit din consolidarea și extinderea asupra imobilului din . din două nivele, iar ulterior, prin cererea precizatoare aceasta a precizat că intră în proprietatea comună și lucrările de consolidare, subzidire, rezistență și extindere aduse subsolului și parterului precum și podul locuinței care poate fi mansardat.

Pârâtul-reclamant, prin cererea reconvențională a arătat că proprietatea comună imobiliară este alcătuită din etajele 1 și 2, parterul fiind în întregime proprietatea pârâtului-reclamant, dobândită înainte de căsătorie.

În consecință, sunt neîntemeiate susținerile apelantei-reclamante-pârâte prin care se invocă în apel calitatea de bun comun a întregului imobil, deci și a parterului, invocându-se faptul că prin lucrările de consolidare și extindere aduse parterului și pivniței s-a transformat vechea construcție într-una nouă.

S-a avut în vedre faptul că, pe de o parte, niciuna din părți nu a susținut prin cererile formulate că parterul imobilului ..155 este bun comun, astfel că o solicitare în acest sens din partea apelantei-reclamante, direct în apel, contravine dispozițiilor art.294 alin.1 C.proc.civ.

Totodată, din depozițiile martorilor audiați de tribunal, care se coroborează și cu probele administrate la prima instanță, rezultă că părțile au realizat pe parcursul căsătoriei lucrări de consolidare, subzidire, rezistență și extindere la subsolul și parterul pentru ridicarea celor două niveluri și pod, precum și lucrări de extindere a imobilului reprezentate de nivelul 1, 2 și pod, aceste constatări fiind în deplină concordanță și cu răspunsul dat de expertul desemnat de prima instanță pe aceste aspecte.

Și prin expertiza imobiliară contrară încuviințată de prima instanță - efectuată de expert ing. Caștă M. - pe obiectivul privind identificarea lucrărilor realizate de părți, răspunsul acestuia concordă cu cel al experților anterior amintiți, constatându-se că părțile au efectuat în timpul căsătoriei lucrări de consolidare, subzidire, rezistență și extindere aduse subsolului și parterului pentru ridicarea celor două niveluri și pod, și lucrări de extindere ale imobilului reprezentate de etajele 1 și 2 și pod.

În consecință, prin raportare la cererile deduse judecății, s-a apreciat că în mod corect a reținut prima instanță că în masa partajabilă se includ lucrări de consolidare, subzidire, rezistență și extindere aduse subsolului și parterului pentru ridicarea celor două niveluri și supraetajarea construcției existente, din ..155, astfel apar ca neîntemeiate criticile ambelor părți cu privire la acest imobil, în sensul de a fi considerat în întregime bun comun, potrivit apelantei-reclamante, în realitate parterul acestui imobil fiind bun propriu al apelantului-pârât.

Astfel, apelul reclamantei-pârâte a fost respins ca nefondat.

În ceea ce privește apelul apelantului-pârât, tribunalul a avut în vedere următoarele:

Referitor la contribuția foștilor soți la dobândirea imobilului din G. T. nr.155, tribunalul a constatat că în mod corect prima instanță a reținut că părțile au fost de acord să nu considere că extinderile și supraetajarea au transformat bunul imobil inițial într-un bun nou, comun, instanța fiind învestită exclusiv cu partajarea imobilului cu excluderea parterului imobilului-bun propriu al pârâtului-reclamant.

În mod corect s-a aplicat prezumția relativă de comunitate prevăzută la art.30 C.fam., prezumție ce nu a fost răsturnată de apelantul-pârât, temeiul juridic al comunității de bunuri fiind determinat nu numai de existența căsătoriei, ci si participarea fiecăruia dintre soți prin muncă sau prin mijloacele sale la dobândirea și conservarea bunurilor comune.

Apelatul-pârât a invocat o cotă majoritară de 80% la dobândirea imobilului, invocând ca sursă a veniturilor sale: veniturile obținute din chirii, veniturile obținute din vânzarea bunurilor proprii reprezentate de două mașini agricole, veniturile din salarii și donații.

În ceea ce privește veniturile apelantului obținute din închiriere: în indicarea sumelor obținute de pârâtul-reclamant din închirierea parterului imobilului situat în București, ..155, s-a făcut dovada acestora, pentru perioada 1994-2005 (declarații de martori ), însă nu s-a dovedit că acestea au fost folosite la edificarea imobilului în timpul căsătoriei soților, cum corect a reținut și prima instanță.

În ceea ce privește veniturile obținute de apelant din vânzarea bunurilor proprii, reprezentate de două mașini agricole, s-a avut în vedere că, potrivit chitanțelor de mână de la filele 134 și 135, în anul 2001 și în anul 2004, pârâtul-reclamant a înstrăinat 2 mașini agricole contra valorii de 3.000 lei, respectiv 8.000 lei, reclamanta confirmând acest lucru, iar martorii audiați de tribunal au declarat același lucru.

În ceea ce privește veniturile din salarii ale apelantului, tribunalul a avut în vedere că acesta nu a dovedit că ar fi realizat venituri net superioare intimatei-reclamante, iar în ceea ce privește donația făcută pârâtului-reclamant de fiica sa, tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță l-a calificat ca un act întocmit pro causa, întrucât pe de o parte, a fost efectuată după data de 09.07.2008, data întocmirii procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor (fila 8), iar pe de altă parte, s-a situat în perioada proximă formulării cererii de divorț, 21.01.2009, perioadă în care, potrivit declarațiilor ambelor părți, relațiile între acestea erau foarte tensionate.

A constatat instanța de apel că faptul că intimata-reclamantă a avut pe tot timpul căsătoriei în întreținere pe minorul V. M. nu poate justificata o cotă majoritară solicitată de apelantul-pârât în condițiile în care din rapoartele de expertiză în specialitatea construcții efectuate în cauză rezultă că la noul imobil au fost folosite materiale provenite din demolarea construcției proprietatea pârâtului-reclamant, fără a se putea preciza cantitatea și valoarea exactă a acestora, și fără a putea justifica un aport cu 30% mai ridicat al pârâtului-reclamant la edificarea noii construcții. Aceste aspecte rezultă și din depozițiile martorilor audiați de tribunal.

Tot din depozițiile martorilor rezultă că intimata-reclamantă lucra la magazinul familiei, ca vânzătoare, timp de 8-10 ore pe zi, fapt ce se coroborează și cu răspunsul pârâtului-reclamant la întrebarea nr.11 din interogatoriul administrat la data de 21.01.2010, precum și cu răspunsul la întrebarea nr.10 din același interogatoriu în care pârâtul-reclamant a recunoscut că unele din veniturile obținute de reclamanta-pârâtă în Italia au fost aduse în bugetul comun.

Față de probele administrate, tribunalul a apreciat că în mod corect a reținut prima instanță că părțile au avut o contribuție egală la efectuarea lucrărilor de consolidare și extindere efectuate la subsolul și parterul imobilului din ..155, sector 2 București, precum și la lucrările de extindere la imobil cu nivelele 1 și 2 și pod, pârâtul-reclamant nereușind să răstoarne prezumția de comunitate prin dovedirea unei cote majoritare de 80% .

Neîntemeiate au fost găsite și criticile apelantului-pârât prin care se invocă faptul că prima instanță nu a ținut seama de raportul de contraexpertiză construcții.

Tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut la stabilirea valorii masei partajabile imobiliare raportul de expertiză construcții inițial (răspuns la obiectivul nr.3 teza a II-a) motivat de faptul că ambele părți au participat activ și efectiv la edificarea construcției descrise în raportul de expertiză, iar stabilirea valorii imobilului trebuie făcută prin raportare la valoarea lucrărilor efectuate, iar nu la valoarea de piață a imobilului, deși, astfel cum aceasta este stabilită prin raportul de contraexpertiză întocmit de expert ing.Caștă M. este aproximativ egală cu valoarea cumulată a lucrărilor.

Neîntemeiate au fost apreciate și criticile apelantului-pârât referitoare la reținerea în masa partajabilă a valorii îmbunătățirilor efectuate de părți la imobilul apartament nr.8 situat în București, ..5. S-a avut în vedre faptul că acest imobil este bun propriu al apelantului-pârât, și s-a făcut dovada că ambele părți au contribuit în egală măsură la efectuarea îmbunătățirilor constând în gresie în balconul de la dormitor și vopsea lavabilă, termopane la întregul apartament, ușă metalică la ., cu o valoare de 3.165 lei, la care se adaugă cheltuieli indirecte de 30%- 949,5 lei și spor lucrări izolate de 8%- 253,2 lei, în total 4.367,7 lei.

Cât timp îmbunătățirile efectuate la acest imobil nu au dus la transformarea esențială a acestuia, ci doar la sporirea valorii imobilului, imobilul rămâne bun propriu al apelantului, iar sporul de valoare dobândit prin îmbunătățiri constituie bun comun întrucât a fost realizat cu mijloace comune ale părților.

Tribunalul a constatat că sunt neîntemeiate și criticile apelantului referitoare la bunurile mobile reținute în masa partajabilă. S-a avut în vedere că, prin cererea formulată, reclamanta-pârâtă a indicat bunurile mobile a căror partajare se solicită.

Coroborând probele administrate în cauză, respectiv răspunsul la întrebarea nr.8 a interogatoriul luat pârâtului-reclamant, cu depozițiile martorilor audiați, s-a constatat că în mod corect a reținut prima instanță bunurile mobile dobândite de soți în timpul căsătoriei, apelantul-pârât nereușind să facă dovada că masa pliantă, mobilierul de bucătărie,mobilierul de dormitor și mobilierul se sufragerie sunt bunurile sale proprii.

Neîntemeiate au fost considerate și criticile apelantului-pârât referitoare la lotizarea greșită, inclusiv a pasivului.

În ceea ce privește partajarea imobilelor, în mod corect prima instanță a format loturile în funcție de posibilitatea constituirii a două unități locative, potrivit celor stabilite de expertul construcții, atribuind reclamantei-pârâte etajul 2 și podul imobilului din ..155, sector 2 și bunurile mobile existente în acest imobil, iar pârâtului-reclamant etajul 1 și extinderea adusă subsolului și parterului imobilului menționat,dat fiind faptul că parterul este bunul său propriu, precum și bunurile mobile reținute de prima instanță.

În mod corect prima instanță a dispus și partajarea pasivului compus din sume de restituit către instituțiile de credit, cât timp creditele au fost contractate pentru nevoile căsătoriei, fiecare parte urmând a suporta jumătate din aceste credite, față de instituțiile de credit având calitate de debitor. Ceea ce apelantul-pârât pretinde că a plătit exclusiv după despărțirea în fapt de intimată poate fi valorificat pe calea unei cereri separate, o astfel de pretenție nefiind invocată în prezenta cauză.

Tot neîntemeiate au fost găsite și criticile prin care s-a invocat faptul că prima instanță nu a avut în vedere și contractul de leasing, prin care s-a achiziționat autoturismul L.. S-a avut în vedere faptul că pârâtul, prin întâmpinarea formulată, s-a opus cererii reclamantei de includere în masa partajabilă a sumei de 8.500 Euro reprezentând plata parțială a contractului de leasing, cât timp în masa partajabile se includ numai datoriile și sarcinile existente în patrimoniul comun al soților la data despărțirii acestora. Din adresa emisă de S.C. Meridian Leasing Credit IFN S.A., rezultă că ultima factură în valoare de 1624,29 Euro a fost emisă în data de 01.03.2011, reprezentând ultima rată de achitat și valoarea reziduală,data scadentă fiind 10.03.2011. În consecință, sumele datorate potrivit contractului de leasing au fost integral achitate până la data soluționării cererii de partaj, fapt invocat chiar de pârât prin întâmpinare formulată. În consecință, în mod corect prima instanță nu a inclus în pasiv și ratele de leasing, acestea fiind integral achitate.

În ceea ce privește criticile apelantului referitoare la includerea în masa partajabilă a sumelor reprezentând contravaloare chirii obținute din închirierea parterului imobilului situat în ..155, tribunalul a apreciat că acestea sunt întemeiate.

Astfel, a reținut că parterul imobilului situat ..155 este bun propriu al apelantului-pârât, iar chiriile obținute din închirierea acestuia ca fructe civile au aceeași natură juridică, întrucât folosința este un exercițiu normal al dreptului de proprietate,iar drepturile asupra bunurilor proprii sunt, atât timp cât legea nu prevede altfel, drepturi complete,care conferă toate îndrituirile legale pe care le cuprind, deci și pe aceea de a culege fructele. S-au avut în vedere și dispozițiile art.31 C.fam., care enumeră care sunt bunurile proprii ale fiecărui soț, ceea ce înseamnă că are caracter propriu întreg dreptul pe care fiecare soț îl are asupra lucrului ce face parte din categoriile enunțate de text,iar printre îndrituirile pe care un asemenea drept le comportă este folosința, iar acesta este dreptul proprietarului de a se folosi de un bun pentru uzul său, dobândind în proprietate fructele și veniturile pe care le poate scote din folosința conferită de dreptul său. Deci, dobândirea dreptului de proprietate asupra fructelor este un efect normal al exercitării dreptului de proprietate.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă-pârâtă M. I., a admis apelul declarat de apelantul-pârât-reclamant M. M. și a constatat că sumele de 3.150 lei și de 11.088 Euro reprezentând contravaloare chirii sunt bunuri proprii ale pârâtului-reclamant M. M..

În raport de soluția dată apelului, a fost respinsă cererea apelantei-reclamante-pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în apel, ca neîntemeiată.

În baza art.274 C.proc.civ. a fost obligată apelanta-reclamantă-pârâtă la plata către apelantul-pârât-reclamant a sumei de 6.329,87 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru aferentă pretențiilor admise (pretenții de 51.937,2 lei, iar taxa de timbru aferentă este de 1.324,87 lei și timbru judiciar de 5 lei) și onorariu de avocat, redus de la 13.500 lei (potrivit chitanței nr.363/16.05.2014, fila 385) la suma de 5.000 lei, potrivit art.274 alin.3 C.proc.civ., în raport de complexitatea cauzei și activitate îndeplinită de avocat.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs ambele părți.

Recurenta – reclamantă pârâtă a criticat hotărârea instanței de apel sub următoarele aspecte:

Cheltuielile de judecată stabilite în sarcina recurentei prin decizia recurată sunt nejustificat de mari în raport de limita admisibilității cererilor formulate de apelantul M. M.; aceste sume trebuiau admise strict în raport de limita admisibilității apelului, și nu în raport de toate cererile formulate de acesta.

Sub aspectul chestiunilor de fond, se arată că, prin raportare Ia cererile deduse judecății, s-a reținut faptul că în masa partajabilă, conform principiului disponibilității, se includ numai lucrările de consolidare, subzidire, rezistență și extindere aduse subsolului și parterului pentru ridicarea celor două niveluri și supraetajarea construcției existente din .. 155, astfel cum ele apar circumscrise în autorizația de construire a acestui imobil.

Toate acestea în condițiile în care încă de Ia instanța de fond, prin petitul acțiunii, reclamanta a solicitat expres „partajarea imobilului situat în G. T. nr. 155, Sector 2, având fiecare câte o cotă indiviză paritară de 50%".

Susține recurenta că precizarea făcută referitor la justificarea întregului imobil situat în G. T. nr. 155, ce constă în efectuarea tuturor lucrărilor circumscrise în autorizația de construcție, nu este de natură a înlătura cererea reclamantei de a solicita includerea la masa partajabilă a întregii construcții.

Recurenta – reclamantă a precizat în data de 24.05.2013, a invocat în fața instanței de fond, „caracterul de bun comun asupra imobilului în cauză", în esență sub argumentația că noua construcție rezultată prin consolidarea locuinței cu parter existentă, prin extinderea și supraetajare cu două nivele, cu o arie supradimensionată la 328,72 m.p. în raport de cea inițială de numai 89,95 m.p., cu înglobarea parțială și uneori totală a unor elemente ale structurii preexistente și introducerea unei suprastructuri din cadre de beton armat, planșee din beton armat, fundații continue și subzidiri, realizându-se astfel o transformare fundamentală și de substanță a imobilului.

Practic, aceste lucrări pe care instanța le-a reținut „într-un mod unilateral în limita strictă a principiului disponibilității, refuzând să admită că în situația de față vorbim de cu totul o altă construcție”, au dus la o supradimensionare a unei suprafețe locative de la o suprafață preexistentă de 89,95 m.p. la 328,72 m.p.

Se arată că practica judiciară a consacrat de mult această idee, în condițiile în care prin transformările și lucrările edificate vechiului imobil s-au adus modificări de 100%, nu se mai poate reține sub nicio formă vechea construcție, fiind vorba în fapt de una nouă de sine stătătoare, care trebuie reținută în întregul ei la masa partajabilă.

Practic, parterul reținut de instanțe nu mai există, el fiind încorporat în noua construcție de sine stătătoare și modernă, iar în atare condiții, nu mai pot fi reținute în loc de un imobil, două, fondate pe existența lucrărilor nominalizate.

Subliniază re curenta că ăn mod consecvent a invocat acest aspect atât la instanța de fond, cât și la instanța de apel, dar cele două instanțe au făcut o greșită aplicare a legii, dând o interpretare greșită probelor.

Valoarea vechii construcții, respectiv a parterului vechi fără fondații, fără îmbunătățirile aferente, nu poate fi comparabilă cu valoarea tuturor lucrărilor aduse de soți, făcându-se o transformare fundamentală și de substanță într-o așa modalitate încât a rezultat o construcție de trei ori mai mare.

Așa fiind, instanțele au făcut abstracție de practica judiciară și legislația în vigoare pe acest aspect.

Mai mult decât atât, se susține că se confundă principiul disponibilității cu principiul dobândirii caracterului de bun comun al imobilului supus partajului. Evident că, în situația dată, nu vine cu un capăt nou de cerere în fața instanțelor de judecată, și pune în discuție o altă chestiune de drept, și anume caracterul de bun comun al întregului imobilului supus partajului fondat pe transformarea lui fundamentală și de substanță prin lucrările edificate.

Mai susține recurenta că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, în sensul ca la masa partajabilă ar intra numai lucrările nominalizate, ceea ce reprezintă, în esență, numai fundamentul faptic și juridic al pretențiilor sale în sensul constatării caracterului de bun comun al întregii construcții.

In opinia recurentei - reclamante, prin prisma și în limitele acestor aspecte ar trebui soluționat prezentul recurs, și nu în sensul reținerii „că ambele părți au înțeles să excludă de la masa partajabilă parterul imobilului".

Prin recursul promovat de recurentul - pârât M. M. se susține în esență că:

1. Hotărârea instanței de apel este dată cu aplicarea greșită a art. 32 C.Familiei, art. 6735 C.pr.civ. și art. 973 C.civ.

Instanța de apel a păstrat dispozițiile greșite ale instanței de fond, atât în sensul cuantumului pasivului partajabil cât și în sensul neatribuirii în lotul pârâtului-reclamant a acestuia, constând în creditele contractate în timpul căsătoriei și rămase de achitat, în considerarea faptului că, și anterior și după divorț, acesta a fost singurul care a achitat ratele respectivelor credite, reclamanta-pârâtă neavând niciun venit și nelocuind în țară, neputându-se dispune ca reclamanta-pârâtă să fie obligată la achitarea unor credite în condițiile în care aceasta nu are niciun raport juridic obligațional cu băncile respective.

Instanțele au apreciat, contrar art. 973 C.civ, că ambii foști soți au calitate de debitori față de instituțiile bancare, în condițiile în care numai pârâtul-reclamant figurează debitor în contractele de creditare, făcându-se astfel confuzie între noțiunea de debitor și cea de datorie comună.

Fiind vorba despre împrumuturi pentru împlinirea nevoilor obișnuite ale căsniciei (conform art. 32 lit.c C.Fam.), acestea reprezintă datorii comune, însă obligația a fost asumată prin act juridic numai de către pârâtul-reclamant, astfel încât băncile nu-l pot executa decât pe acesta, iar obligarea reclamantei-pârâte la achitarea cotei sale către bănci este lipsită de finalitate.

Instanța a lăsat părțile să se desocotească, în continuare, pe acest capăt de cerere, în condițiile în care în mod expres pârâtul-reclamant a solicitat atribuirea acestui pasiv în considerarea dispozițiilor art. 6733 alin.2 C.pr.civ., si stabilirea sultei corespunzătoare din partea reclamantei-pârâte.

Conform concluziilor raportului de expertiză întocmit de exp. C. A., valoarea pasivului masei partajabile este în sumă de 315.470,45 lei, reprezentând sumele rămase de plată după divorț din creditele contractate de către pârâtul-reclamant în perioada căsătoriei pentru cheltuielile comune, respectiv 90.061,33 lei si 51.021,78 Euro.

II. Hotărârea instanței de apel este dată cu aplicarea greșită a art. 31 lit. a) și f) și art. 30 C.Familiei.

Arată recurentul că „este unanim acceptat că pârâtul-reclamant a dobândit, prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 3200/06.12.2001, deci anterior căsătoriei, imobilul din .. 155, sector 2, compus din teren în suprafață de 126,7 mp. teren pe care este amplasată construcția în suprafață de 89,95 mp și teren neconstruit de 36,72 m.p. respectiv lotul A, ci nu lotul B cum reține eronat instanța de apel”, deci conform art. 31 lit.a) din C.Fam. acesta are regimul juridic de bun propriu al pârâtului-reclamant.

Demararea lucrărilor de extindere a imobilului s-a făcut anterior căsătoriei, parte din formalitățile necesare (certificat de urbanism, avize, proiect etc.) fiind obținute anterior datei de 18.12.2004.

Pentru obținerea surselor de finanțare necesare realizării acestui proiect, pârâtul-reclamant și-a înstrăinat diverse bunuri proprii (utilaje agricole), aspect dovedit și necontestat de către reclamanta-pârâtă, din care a obținut suma totală de_ Rol (22.450 lei), sumă reținută și de către instanțele inferioare, fără a se face însă o corectă aplicare a dispozițiilor art. 31 lit.f C.fam.

Precizează recurentul că împrejurarea că în timpul căsătoriei părților, care a durat 4 ani, au fost aduse anumite îmbunătățiri acestui imobil, nu schimbă natura juridică a acestui bun, soțul neproprietar dobândind doar un drept de creanță, conform cotei sale de contribuție. Acest drept de creanță constă în contribuția sa de 20% la realizarea extinderilor.

Referitor la stabilirea valorii lucrărilor efectuate la imobil, se susține că instanța de apel a luat în calcul greșit valoarea, neactualizată, din primul raport de expertiză de 253.680 lei, motivând, fără niciun argument legal, că cele două valori sunt aproximativ egale. Evaluarea bunurilor supuse partajării se face în funcție de valoarea de circulație din momentul partajului, astfel ca diminuarea valorii prin uzura fizica sau morală, ca și sporul de valoare dobândit de bunuri - în măsura în care nu sunt rezultatul intervenției unuia din copărtași - să se impute asupra drepturilor tuturor, ori după caz, să profite tuturor, asigurându-se astfel deplina egalitate a acestora, până la finalizarea partajului judiciar.

De asemenea, se susține că instanțele nu au avut în vedere, la stabilirea regimului juridic al acestui imobil, nici împrejurarea că terenul pe care acesta este edificat este tot bunul propriu al pârâtului-reclamant, construcția urmând același regim juridic și prin incidența art. 482 C.civ.

III. Hotărârea instanței de apel este dată – în susținerea recurentuli pârât - cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 6735 alin.1 C.pr.civ, cuprinzând totodată o motivare contradictorie cu privire Ia cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune.

Plecând de la prevederile art. 30 Codul familiei, deși bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune, întinderea drepturilor concrete ale soților se stabilește în raport cu contribuția fiecăruia la dobândirea acestora.

Susține recurentul că instanța de apel a reținut în mod greșit cota de contribuție egală a soților în condițiile, în care trebuia să se facă aplicarea art. 31 lit.f C.fam., pârâtul-reclamant folosind valoarea obținută din vânzarea utilajelor agricole, proprietatea sa anterioară căsătoriei, și materialele rezultate din demolarea podului vechi al casei la realizarea extinderilor și îmbunătățirilor aduse imobilului din G. T.; astfel a răsturnat prezumția instituită de art. 30 C.fam. dovedind realizarea unor venituri net superioare celei realizate de către reclamanta-pârâtă (venituri proprii din chirii, din salarii, donații).

Deși instanța de apel a constatat că sumele de 3.150 lei și de 11.088 euro c/val, chirii reprezintă bunuri proprii ale pârâtului-reclamant, obținute în perioada căsătoriei, și deși numai prin raportare la aceste sume, acestea reprezintă o contribuție a pârâtului de aprox. 20% din valoarea activului masei partajabile, instanța de apel nici nu le-a scăzut din valoarea masei partajabile, nici nu le-a considerat cotă de contribuție a pârâtului-reclamant, și nici nu a obligat reclamanta la restituire, practic lăsând fără nicio finalitate juridică această constatare, legală și corectă pe fond, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 C.pr.civ. având în vedere contradictorialitatea motivării pe acest aspect.

IV. Hotărârea instanței de apel este data cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 741 alin.2 C.civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată că instanțele în mod greșit au dispus atribuirea către pârâtul-reclamant a lucrărilor de consolidare, subzidire, rezistență și extindere aduse subsolului și parterului și a etajul l al imobilului din .. 155, iar reclamantei-pârâte etajul 2 si podul aceluiași imobil, fără a se stabili modalitatea de acces a reclamantei la aceste niveluri ale imobilului, în condițiile în care terenul este proprietatea pârâtului, iar casa scării de acces la etajele superioare nu este terminată; pe de altă parte, întregul imobil este bunul propriu al pârâtului-reclamant, reclamanta pârâtă având numai un drept de creanță asupra acestor extinderi, conform cotei sale de contribuție.

Conform constatărilor raportului de expertiză întocmit de către expert C. M., extinderile la acest imobil nu sunt finalizate, neexistând instalații decât la parter, grinzile, stâlpii, planșeele fiind nedecofrate, tâmplăria exterioară nemontată la toată clădirea, balcoanele neterminate, împrejurare față de care expertul nu a exprimat nicio opinie în sensul dacă acesta este sau nu comod partajabil în natură.

Având în vedere situația financiară a reclamantei-pârâte, care a declarat si dovedit instanței că nu realizează venituri (solicitând și scutiri de plata taxei judiciare de timbru pentru acest considerent), având în vedere că aceasta are, de foarte mult timp reședința în Italia, consideră recurentul că este cert că această construcție (etajul 2) nu va fi finalizată, împiedicând și utilizarea și finalizarea restului construcției, de către pârât.

Pe de altă parte, se arată că podul, prin destinația sa conferită de autorizația de construire, deservește întregul imobil și reprezintă un spațiu comun care, în ipoteza în care imobilul are mai mulți proprietari, trebuie să rămână în indiviziune forțată pentru a avea toți proprietarii acces și posibilitatea de a interveni când se deteriorează ori se provoacă eventuale inundații.

In atare situație, se impune – în susținerea recurentului - atribuirea în totalitate a acestor extinderi și consolidări aduse imobilului către pârâtul-reclamant, cu achitarea sultei corespunzătoare cotei cuvenite reclamantei din dreptul său de creanță.

Față de considerentele expuse mai sus, recurentul – pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

În drept, sunt invocate prevederile art. 299 C.pr.civ., art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ. și art. 312 C.pr.civ.

Recursuri legal timbrate.

Nu au fost formulate întâmpinări la recursurile astfel susținute.

În recurs, a fost administrată proba cu înscrisuri de către recurentul pârât.

Analizând recursurile în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de prevederile art. 304 din C.pr.civ., Curtea reține temeinicia acestora pentru considerentele care succed:

Instanța de apel a reținut că niciuna dintre părți nu a susținut, prin cererile formulate în fața primei instanțe, că parterul imobilului situat în .. 155 este bun comun în întregul lui, și că solicitarea în acest sens a reclamantei apelante a fost formulată pentru prima dată în recurs, cu nesocotirea prevederilor art. 294 alin. 1 din C.pr.civ.

Considerentul astfel reținut a avut drept consecință respingerea, ca nefondat, a apelului exercitat de apelanta reclamantă împotriva sentinței pronunțate în primă instanță, consecința fiind aceea a neanalizării criticilor conținute în acest apel în sensul că respectivul imobil ar avea natura juridică a unui bun comun dobândit în timpul căsătoriei părților, și, în considerarea acestei naturi juridice, ar fi trebuit supus partajului în integralitate, iar nu numai în limitele îmbunătățirilor care i s-a adus în timpul căsătoriei.

Verificând piesele dosarului primei instanțe, se constată că este eronată situația reținută de instanța de apel în privința solicitărilor pe care părțile le-au făcut la judecata pricinii în fond.

În acest sens, Curtea notează că la data de 13.05.2013, reclamanta pârâtă a depus - pentru termenul de judecată din data de 30.05.2013 – un memoriu intitulat „Precizări privind caracterul de bun comun asupra imobilului situat în București .. 115, sector 2” (fila 989 ș.u.), memoriu în cuprinsul căruia a formulat și a argumentat solicitarea de a se constata că lucrările de extindere aduse imobilului ce aparținea pârâtului reclamant (format din construcție parter și subsol) au transformat acest bun într-o construcție nouă, de sine stătătoare, și a concluzionat asupra solicitării sale în termeni expliciți: „vă rugăm să constatați caracterul de bun comun al imobilului construcție situată în . să respingeți solicitarea pârâtului M. M. de a se constata că parterul construcției nou edificată ar reprezenta bun propriu, ceea ce contravine atât legislației în vigoare cât și practicii judiciare a ÎCCJ”.

La termenul de judecată ce a urmat depunerii acestei precizări a pretențiilor reclamantei, respectiv la 30.05.2013, pârâtul reclamant nu a formulat vreo opoziție la primirea ei (ca act de investire a instanței), iar ulterior – la 24.09.2014 – acesta a formulat apărări – prin actul procedural intitulat note de ședință - relativ la aceste precizări, invocând pe de o parte excepția de netimbare a pretențiilor astfel precizate, iar pe de altă parte a formulat apărări de fond în sensul că respectivul imobil nu poate fi considerat bun comun în contextul în care în timpul căsătoriei s-au realizat numai lucrări de extindere a bunului pe care pârâtul îl deținea înaintea încheierii căsătoriei părților.

Având în vedere acest parcurs al actelor procedurale efectuate de părți, dar și inexistența vreunei dispoziții a instanței de fond în sensul reținerii vreunui impediment procedural în a fi primită cererea/precizarea astfel formulată și depusă de către reclamanta apelantă, existența în dosar a respectivei cereri precizatoare a avut drept consecință necesară investirea primei instanțe cu soluționarea ei.

În aceste condiții, Curtea constată că instanța de apel a reținut în mod eronat împrejurarea că apelanta reclamantă ar fi formulat pentru prima dată în apel cererea de a se constata natura de bun comun a întregului imobil căruia părțile i-au adus lucrări de îmbunătățire/extindere în timpul căsătoriei și, în consecință, a făcut o greșită aplicare în speță a prevederilor art. 294 din C.pr.civ..

Reținând că, în acest context al analizei efectuate prin decizia recurată, instanța de apel nu a analizat susținerile critice prin care apelanta reclamantă afirma că este greșită aprecierea primei instanțe atât în ce privește apartenența la masa partajabilă numai a lucrărilor de îmbunătățire/extindere a imobilului, cât și în ce privește stabilirea situației imobilului rezultat (ca urmare a efectuării respectivelor îmbunătățiri și extinderi) de a reprezenta un imobil transformat substanțial, Curtea constată că o atare situație este una de necercetare a fondului acestui apel, astfel că devin incidente prevederile art. 312 alin. 5 din C.pr.civ. în raport de care se impune admiterea acestui recurs și casarea deciziei recurate în vederea trimiterii spre rejudecare în fond a apelului exercitat de către reclamanta pârâtă.

În ce privește apelul declarat de recurentul pârât reclamant, Curtea constată că și acesta este fondat, pentru considerentele care succed:

Prin motivele de apel au fost formulate critici sub mai multe aspecte, totodată fiind expuse argumente ample prin prisma cărora apelantul considera greșită judecata realizată la soluționarea cauzei în prima instanță.

Astfel, criticile formulate priveau: greșita apreciere a instanței în sensul că nu a fost contestată calitatea de bun comun a imobilului situat în .. 155 (susținând apelantul că a contestat această calitate pe tot parcursul procesului); amploarea lucrărilor de extindere realizate în timpul căsătoriei părților (susținând apelantul că numai etajul 2 și podul formează obiect al judecății); greșita apreciere relativ la veniturile proprii pe care apelantul le-a folosit la procurarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei (enumerând apelantul mai multe venituri cărora a înțeles să le atribuie astfel de valențe); greșita apreciere a instanței fondului cu privire la întinderea contribuției reclamantei pârâte la dobândirea bunurilor comune (susținând apelantul chiar că fosta sa soție nu a avut nicio contribuție la realizarea lucrărilor de extindere a imobilului din .>; greșita includere în masa partajabilă a contravalorii chiriilor încasate în timpul căsătoriei pentru parterul imobilului din .>; greșita includere în masa partajabilă a parterului acestui din urmă imobil; schimbarea greșită a naturii juridice a dreptului de creanță pe care reclamanta pârâtă l-ar putea invoca, într-un drept de proprietate; greșita lotizare a masei partajabile, fără a exista propuneri de lotizare – din punct de vedere tehnic și valoric - din partea părților și a experților; omisiunea instanței de a da eficiență precizării depuse de pârâtul apelant în sensul de a se da eficiență faptului că au fost rambursate de acesta (după despărțirea în fapt) o parte din ratele aferente din creditelor contractate în timpul căsătoriei; greșita partajare a pasivului reprezentat de creditele ce au fost obținute în timpul căsătoriei prin contracte încheiate între apelantul pârât și băncile creditoare; greșita apreciere a expertizelor efectuate în cauză (inclusiv în ce privește posibilitatea de a se realiza accesul în cele două loturi ce au fost constituite din imobilul situat în . și a celorlalte probe administrate în cauză; includerea în lotul apelantului pârât a unor bunuri/valori care sunt inferioare valorii ce corespunde cotei de 50% reținute în favoarea sa; greșita apreciere a probelor relativ la bunurile comune mobile și la lucrările de îmbunătățire aduse imobilului apartament proprietatea exclusivă a pârâtului apelant;lipsa unei analize a instanței de fond cu privire la contractul de leasing; greșita apreciere a instanței de fond în ce privește susținerea în sensul că nu a fost dovedită utilizarea la realizarea lucrărilor de construcție a chiriilor pe care acesta le-a încasat în perioada 1994-2005; neluarea în considerare a muncii depuse de către apelantul pârât și de fii acestuia la realizarea lucrărilor de construcție; greșita apreciere în privința sumei reținute ca și contribuție a reclamantei pârâte provenită din retragerile din contul bancar (CEC) al mamei sale; greșita apreciere a instanței cu privire la efectele produse asupra contribuției reclamantei de faptul că a avut în întreținere un copil minor din altă căsătorie și de faptul că reclamanta și minorul respectiv au locuit în spațiul locativ proprietatea pârâtului apelant.

Raportând aceste critici pe care Curtea le-a identificat în conținutul motivelor de apel formulate de apelantul pârât reclamant la cele care au format obiect de analiză în decizia supusă controlului judiciar, se constată că instanța de apel a avut în vedere numai o parte a lor, în timp ce altele au rămas neanalizate (cum sunt cele referitoare la: greșita partajare a pasivului masei de împărțit, la greșita apreciere în sensul că părțile au recunoscut calitatea de bun comun a imobilului situat în .. 155, la includerea în masa partajabilă a parterului acestui imobil, la imposibilitatea constituirii a două loturi din același imobil pentru că nu au fost identificate căi de acces deosebite pentru fiecare dintre loturile atribuite, la toate veniturile proprii pe care apelantul le-a enumerat prin motivele de apel și efectele lor relativ la cota de contribuție pretinsă, la greșita apreciere relativ la natura juridică a dreptului pe care intimata reclamantă îl poate invoca pentru contribuția sa la lucrările de extindere a imobilului din . necesitatea luării în considerare a muncii depuse de apelantul pârât și de fii acestuia la realizarea respectivelor lucrări de extindere, la consecințele faptului că intimata reclamantă și fiul acesteia au locuit în imobilul proprietatea apelantului pârât).

Lăsând neanalizate criticile astfel formulate de apelantul pârât, practic instanța de apel nu a judecat această cale de atac devolutivă respectarea rigorilor impuse de prevederilor art. 295 alin. 1 raportat la art. 129 alin. ultim din C.pr.civ., norme în raport de care instanței de apel îi revine obligația de a proceda la verificarea situației de fapt și a aplicării legii prin prisma tuturor motivelor de apel.

Pe de altă parte, Curtea reține că și în privința criticilor (motivelor de apel) ce au fost analizate, instanța de apel s-a limitat a constata caracterul corect al concluziei reținute de prima instanță, fără a expune însă argumentele (proprii) pentru care a găsit neîntemeiate argumentele pe care apelantul le-a expus în susținerea respectivelor critici.

O atare modalitate de tratare a criticilor pe baza cărora a fost susținută calea de atac este în dezacord cu prevederile art. 261 alin. 1 pct. 5 din C.pr.civ. - care instituie necesitatea expunerii în conținutul hotărârii judecătorești atât a motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cât și a celor pentru care au fost înlăturate cererile părților –, fiind totodată de natură a aduce atingere dreptului la un proces echitabil (consfințit prin art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale), care include dreptul ca o cerere adresată instanței să fie efectiv „ascultată” de aceasta.

Având în vedere aceste considerații expuse în ce privește apelul exercitat de apelantul pârât, Curtea apreciază că și în privința acestuia se impune reținerea incidenței art. 312 alin. 5 din C.pr.civ. cu referire la art. 304 pct. 5 din C.pr.civ., în raport de care recursul va fi admis, cu consecința casării deciziei în vederea analizării de către instanța de apel a acelor critici care au fost formulate atât prin apel cât și prin recurs, și care nu au primit o analiză efectivă sub aspectul temeiniciei argumentelor prezentate de parte.

În acest sens, Curtea subliniază că rejudecarea apelului formulat de apelantul pârât se va realiza numai în limita criticilor care, fie au fost numai formal analizate prin decizia recurată, fie au rămas neanalizate prin respectiva decizie, și care deopotrivă sunt evocate în cadrul motivelor de recurs, pentru că, în lumina principiului disponibilității, limitele analizei în recursul pendinte (și implicit consecințele soluției ce se pronunță de instanța de recurs) trebuie să se limiteze la aspectele invocate în această cale extraordinară de atac.

În consecință, rejudecarea apelului declarat de apelantul reclamant se va realiza în privința criticilor care se referă la: necesitatea stabilirii pasivului masei de împărțit în raport de data despărțirii în fapt a părților, astfel cum a solicitat pârâtul reclamant prin precizarea depusă la data de 24.09.2013 (fila1082 dosar fond); determinarea ratelor care au fost rambursate din acest pasiv până la data soluționării apelului; modalitatea de partajare a pasivului reprezentat de ratele deja achitate, dar și a ratelor ce au rămas a fi restituite către bănci (ținându-se seama de titularii de drepturi și obligații în contextul raporturilor contractuale ce au fost stabilite cu băncile prin contractele de credit, și de împrejurarea că băncile creditoare nu sunt părți în cauză spre a se pronunța o hotărâre aptă a produce efecte în sensul modificării debitorului din aceste contracte, precum și de faptul că apelantul pârât a solicitat să fie inclus în lotul său întregul pasiv); natura juridică a dreptului pe care reclamanta apelantă l-a dobândit ca efect al realizării, în timpul căsătoriei părților, a lucrărilor de îmbunătățire/extindere a imobilului din . aceea de drept de creanță sau de drept real de proprietate devălmașă; consecințele faptului că terenul pe care este edificată construcția este bun propriu al apelantului pârât, asupra naturii juridice a dreptului pe care reclamanta pârâtă îl invocă în privința acestui imobil (raportat reglementările privind accesiunea imobiliară); valoarea părților de construcție ce reprezintă extinderile și îmbunătățirile realizate la acest imobil în timpul căsătoriei părților, ținându-se seama de valoarea de circulație actuală a imobilului; evaluarea probelor administrate prin prisma susținerii apelantului în sensul răsturnării prezumției de egalitate a contribuției soților la dobândirea bunurilor comune, raportat la prevederile art. 30 și 31 lit. f din C.fam. și la veniturile proprii pretins realizate de recurent din chirii, salarii, donații; consecințele asupra valorii masei partajabile, valorii loturilor ce se cuvin părților și cotelor de contribuție, a constatării potrivit căreia chiriile încasate în timpul căsătoriei pentru parterul imobilului constituie bun propriu al pârâtului reclamant; reevaluarea modalității de partajare a imobilului situat în . măsura în care acesta va fi menținut ca atare în masa partajabilă (ținând seama de faptul că pârâtul apelant pretinde că are calitatea de bun propriu), de compunerea în care (ținând seama și de apelul reclamantei) se va stabili apartenența acestui imobil la masa bunurilor comune, precum și de posibilitatea constituirii a două unități imobiliare distincte raportat la situația lui de fapt (posibilitatea unor căi de acces distincte, afectațiunea podului - de parte constructivă necesară exploatării întregii construcții sau de spațiu locuibil -, și accesul părților la părțile care prin natura lor sunt indispensabile folosinței comune).

Curtea notează că, pentru lămurirea situației de fapt sub toate aspectele care interesează soluționarea în coordonatele menționate a celor două apeluri, se impune ca în etapa rejudecării acestora să se efectueze o expertiză tehnică imobiliară prin care să se stabilească: în ce măsură lucrările efectuate în timpul căsătoriei părților la imobilul din .. 155 au determinat transformarea esențială a acestuia astfel încât a devenit un imobil deosebit de cel existent anterior; valoarea actuală de circulație a întregului imobil; valoarea de circulație a spațiilor locative și a podului adăugate în timpul căsătoriei părților deasupra parterului acestui imobil; sporul de valoare adus parterului și subsolului aceluiași imobil prin lucrările de consolidare, subzidire, rezistență și extindere efectuate la aceste spații în perioada menționată.

De asemenea, va fi efectuată o completare la expertiza contabilă, spre a se determina dacă au rămas de rambursat rate aferente creditelor contractate în timpul căsătoriei părților, și care este cuantumul acestora în raport de fiecare unitate bancară; ratele care au fost plătite de la data divorțului părților până în prezent; cine a efectuat astfel de plăți ulterior divorțului.

Raportat la soluțiile care se vor pronunța asupra apelurilor, în rejudecare, urmează a fi stabilite și cheltuielile de judecată la care părțile sunt îndreptățite pentru judecata cauzei în apel (în ambele cicluri procesuale) și în prezentul recurs, la acest moment procesual nefiind posibil a se determina – ținând seama și de soluția de casare pronunțată în privința judecății relative la ambele apeluri – care este partea căzută în pretenții în aceste etape procesuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile formulate de recurentul – pârât – reclamant M. M. și de recurenta – reclamantă – pârâtă M. I., împotriva deciziei civile nr.748 A/02.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă.

Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 12.02.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

M. H. G. S. C. G.

GREFIER

S. R.

Red.G.S.

Tehdact.R.L./G.S.

2 ex./_

TB-S.4 - L.I.-C.; A.M.V.

Jud.S.2 – N.S.

← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine....  Conflict de competenţă. Sentința nr. 15/2015. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 176/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI